Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Ochiul public: Pîrîul cu parter si trei etaje

Știre publicată în urmă cu

în data de

În urmã cu cîteva sãptãmîni, n-am avut ce face si am produs un comentariu destul de sãltãret si ironic pe seama modului în care se desfãsoarã campania de informare si constientizare publicã despre cum vor pre-sorta pietrenii, la domiciliu, deseurile menajere. Cine a vrut sã se distreze s-a distrat, iar cine s-a simtit vizat s-a enervat. Reactiile din partea autoritãtilor locale si a administratorilor gunoaielor noastre nu s-au lãsat asteptate. Paginile publicitare au luat drumul ziarelor – mai putin „Monitorul“, fireste – si diriguitorii urbei au zis, probabil, cã au rezolvat problema. Ce-are asta cu dezbaterea publicã am explicat în alte ocazii; interesantã a fost însã reactia unor pietreni, care s-au grãbit sã foloseascã deja noile pubele, dar fãrã a tine cont de „codul culorilor“ menajere. A venit apoi pe la noi Jonathan Scheele. La întîlnirea de lucru, de la Palatul Administrativ, seful Delegatiei Comisiei Europene a confirmat (de parcã mai era nevoie?!) primarului Stefan si viceprimarului Stoica rolul comunicãrii în implementarea unui proiect atît de ambitios. Evocînd experienta altor tãri, a precizat cã în Marea Britanie a fost nevoie inclusiv de mãsuri punitive la adresa indisciplinatilor care încãlcau regula jocului ecologic. Ce nouã abordare vor pune în operã autoritãtile locale – atît de reactive si nu proactive în actiuni – e greu de mirosit în acest moment. Pe unde si cum vor ateriza paginile de publicitate prea putin conteazã, fiindcã nu asta-i solutia, desi ajutã. Oricum, pietrenii asteaptã probe concrete despre acel respect atît de des invocat de la o binecunoscutã adresã de pe Strada Stefan cel Mare. Cu sigurantã, se vor gãsi destule voci care sã sustinã cã n-am ce face si caut nod în papurã, mai cu seamã acum, cã a venit venit zãpada care va acoperi gunoaiele. Despre nod în papurã si vendete personale se vorbeste, de fapt, tot timpul cînd deranjezi autoritãtile si prost înteleasa ordine localã. Amintirile din timpul campaniei „Monitorului“ împotriva abuzurilor de la Inspectoratul Scolar ar trebui sã fie încã proaspete, nu? Uite, acolo s-a miscat ceva! Încet-încet, accesul presei în institutie a fost repus în drepturi, ba un inspector special va face si ore suplimentare. Inutil sã subliniez de partea cui a fost dreptatea si cine acoperea mizeria. (În privinta protestului cu tricouri, sustinut de acest cotidian, fac un pustiu de bine celor care se spalã pe ochi cu zeamã de sãgeti si îi anunt cã a fost gustat de oaspetii oficiali de la Bucuresti. Atît, e suficient ca sã nu mai batã cîmpii pe unde.) Pe acest fond, nu pot decît sã regret si sã îmi cer scuze publice pentru ratarea unui subiect delicios. L-am tot amînat, în ideea de a-l lega de valorile europene (sic!), poate si dorind sã-l promovez pe prima paginã a ziarului cu o ocazie specialã, pînã m-am hotãrît sã-l plasez într-un comentariu. Chestie de nod si papurã, nu? Subiectul porneste de la o tablã. Da, o tablã, una dintre acelea inscriptionate, care se planteazã în santiere si te informeazã despre ce lucrare se face, cine e beneficiarul, cine construieste, cine-i proiectantul s.a.m.d. Tabla cu pricina a „crescut“ vizavi de blocul turn de la „Unic“, unde se construieste o mîndrete de sediu pentru Apele Române. Lumea trece pe lîngã ea si nu citeste, bucurîndu-se de o clãdire frumoasã, cu parter si trei etaje, ce ia locul unei foste gropi de cosmar. Dar pe tablã ce scrie? Scrie cã lucrarea se numeste „Amenajare albie pîrîu Cuejdi“. Cred cã e de prisos sã mai întreb ce are clãdirea cu pîrîul, doar trãim în Piatra Neamt. Porcãria e la vedere si nimeni nu are nimic împotrivã. Si, sincer vorbind, n-as crede cã niste glumeti au fãcut o glumã schimbînd tabla, asa, în bãscãlie. Noroc cã undeva, într-un calculator, rãmîn fotografiile-martor… Asa se face cã realitatea mã obligã sã reiau o concluzie mai veche, anume cã, la Piatra Neamt, numai dacã nu vrei nu gãsesti probe cã sîntem o urbe a tuturor posibilitãtilor, în ciuda faptului cã aparent nu se întîmplã mare lucru. Stim cine lucreazã pentru noi – problema e dacã putem dormi linistiti.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending