Publicitate

■ ierarhul e asemuit ca fiind primul moş generos din luna sărbătorilor şi a cadourilor ■ i se mai spune Sîn-Nicoară şi este supranumit Făcătorul de minuni şi Biruitor al răului ■

Creştinii îl sărbătoresc an de an, pe 6 decembrie, pe Sfîntul Nicolae, primul moş generos din luna sărbătorilor şi a cadourilor. Este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai creştinătăţii, fiind supranumit Făcătorul de minuni, patron al Greciei şi al unor oraşe din Apusul Europei. Românii îi mai zic şi Sîn-Nicoară, iar ziua în care este pomenit a generat un adevărat folclor, de la darurile pe care le aduce şi le pune în ghetele copiilor cuminţi, pînă la obiceiuri păstrate din vechime, diferenţiate pe zone. Cea mai cunoscută faptă legată de numele Sfîntului Nicolae ar fi că a ajutat trei fete sărace care nu puteau să se căsătorească, neavînd zestre. Se spune că Nicolae s-a urcat pe acoperişul casei trei nopţi la rînd, de unde a aruncat pe coş trei pungi cu monede de aur. Într-una din nopţi, el a fost descoperit de tatăl fetelor, care nu a ascultat rugăminţile lui Nicolae de a păstra secretul şi a dezvăluit tuturor cu cîtă generozitate le-a dăruit acesta banii. Pentru faptele sale, Sfîntul Nicolae a fost numit şi Biruitor al răului. În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe iarna, cu adevărat. În această zi, Moşul îşi scutură barba sură şi începe să ningă. Iar dacă nu ninge, înseamnă că Sfîntul Nicolae a întinerit. În noaptea de 5/6 decembrie, copiii ştiu că trebuie să-şi lustruiască ghetuţele sau cizmuliţele deoarece Moş Nicolae va veni să le aducă daruri. Cei mai neascultători primesc lîngă dar şi o nuieluşă să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinţii şi bunicii lor. Conform tradiţiilor populare, Moş Nicolae apare pe un cal alb, făcând astfel trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, ajută pe toţi cei nevoiaşi, orfanii şi văduvele, este stăpînul apelor şi salvează corăbierii de la înec, protejează soldaţii pe timp de război. Tot în popor se spune că, în nopţile sfinţite de sărbători, cînd cerurile se deschid şi pentru noi, preţ de o clipă, Sfîntul Nicolae poate fi văzut stînd în dreapta Domnului. În Europa, în preajma secolului al XII-lea, ziua de Sfîntul Nicolae a devenit atît ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Arhiepiscopul Mirei Lichiei din Asia Mica, ierarhul este numit şi Tatăl spriritual al locuitorilor din Beit-Jala, lîngă Bethleem, Palestina. Această mică localitate (14.500 locuitori) este una şi aceeaşi cu aşezarea Galem menţionată în Vechiul Testament. Un alt loc unde se cinsteşte ziua sfîntului prin mare pelerinaj este Bari, în Italia. Oraşul situat pe ţărmul Mării Adriatice este un important loc de pelerinaj întrucît aici se află biserica ce adăposteşte moaştele sfîntului. Catedrala Sfîntul Nicolae a fost construită în secolul al XVII-lea (construcţia a durat 110 ani), pentru a adăposti moaştele ierarhului, se zice furate din Mira Lichiei (localitatea Demre aflată în sudul Turciei de astăzi) de un grup de marinari. Potrivit legendelor, sfîntul, trecînd prin oraş în drum spre Roma, a ales Bari drept loc pentru înmormîntarea sa. Tradiţia bisericii spune că Sfîntul Nicolae, s-a născut şi a trăit pe vremea împăraţilor păgîni Docleţian şi Maximian, în cetatea Patara din Asia şi s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. Plecînd dintr-o casă bogată, Nicolae mergea adesea pe stradă şi împărţea daruri la copii. La 17 ani a fost hirotonit ca preot, iar la 30 a fost numit episcop. Se spune că, după moartea părinţilor săi, a împărţit averea moştenită oamenilor nevoiaşi şi după ce a întemeiat mănăstirea Sionului a început a călători ca prelat în Ierusalim. Creştinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viaţă a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea prin rugăciune şi post a unei furtuni pe mare etc). În ultima parte a vieţii, ierarhul Nicolae s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, unde a fost înmormîntat la 6 decembrie 352. Ziua în care sufletul său a trecut la Domnul deschide şirul sărbătorilor de iarnă. Din veacul al XIX-lea, mîna dreaptă a Sfîntului Nicolae se păstrează la Biserica Sfîntul Gheorghe cel Nou din Bucureşti. Ea ar fi fost oferită în dar lui Mihai Viteazul, pentru că s-a opus expansiunii turceşti în Europa. Icoana cu chipul Sfîntului Nicolae este pusă la loc de cinste în toate bisericile şi în casele credincioşilor. Fiind ocrotitor al tuturor oamenilor, atît copiii cît şi maturii se roagă Sfîntului Nicolae pentru a-i feri de primejdii, mai ales în timpul călătoriilor. Aflată în mijlocul postului Crăciunului, ziua de 6 decembrie este însemnată cu cruce roşie în calendar şi este dezlegare la peşte şi vin. În calendarul popular, ziua Sfîntului Nicolae înseamnă şi prima zi de iarnă.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.