Publicitate

■ Radu Păltineanu este primul român care a traversat, de la nord la sud, cele două continente americane ■ a pedalat, în total, 34.554 de kilometri, la care se adaugă 4.100 navigaţi pe fluviul Amazon ■

Doamnelor şi domnilor, am reuşit! Astăzi (22 octombrie 2018 – n.r.), la orele 21,51, am ajuns în Ushuaia (Argentina – n.r.), capătul expediţiei mele americane, unind astfel cele două extreme ale Americilor, pe bicicletă. Mai precis, Deadhorse, în nordul Alaskăi, şi Ushuaia, în sudul Ţării de Foc, în prima aventură românească de acest gen. Închei această expediţie cu 34.554 de km pedalaţi şi alţi 4.100 de km navigaţi pe cursul fluviului Amazon, kilometri care m- au purtat prin toate ţările şi teritoriile continentale ale Americii de Nord şi Sud: Alaska (SUA) – Canada – SUA – Mexic – Guatemala – Belize – El Salvador – Honduras – Nicaragua – Costa Rica – Panama – Columbia – Venezuela – Brazilia – Guyana – Surinam – Guiana Franceză (Franţa) – Peru – Ecuador – Bolivia – Argentina – Paraguay – Uruguay şi Chile. Mi-am început expediţia americană pe 5 august 2015, în tundra alaskană, coborînd apoi în paralel cu lanţul Munţilor Stâncoşi, Canada şi Statele Unite. A urmat deşertul Chihuahua, Platoul Central Mexican, ascensiunea pe cel mai înalt vulcan din America de Nord, Orizaba (5.636 m), jungla din sudul Mexicului şi Guatemala, vulcanii Americii Centrale şi căldura infernală a Tropicelor. Din Columbia, am luat-o spre est, începînd să zig- zăguiesc pe întreg continentul sud american. Au venit, pe rînd, Marea Savană şi cascada Angel în Venezuela, jungla guyaneză, Amazonia şi atingerea punctului cel mai îndepărtat de centrul Terrei, vîrful Whimper (6.268 m) din Masivul Chimborazo, în Ecuador. Apoi, deşertul de pe coasta peruană, Altiplano Andin, unde am pedalat, uneori, la peste 4.500 de m altitudine, căldurile infernale din nordul Argentinei şi Paraguay şi, în final, stepa nesfîrşită a Patagoniei. Pot spune cu mîna pe inimă: wow, what an amazing journey!“. Acestea sînt spusele lui Radu Păltineanu, un pietrean care locuieşte acum în Bucureşti, pe pagina sa de Facebook, anunţînd că a dus la bun sfîrşit o inedită experienţă, unică în România. Concret, ele este primul român care a traversat cele două continente americane pe bicicletă, din Alaska pînă în Ţara de Foc – Argentina, expediţia durînd 3 ani, 2 luni şi 17 zile. De altfel, pe Facebook el a ţinut un jurnal al călătoriei sale, la revenirea acasă urmînd să scrie o carte despre experienţele trăite şi să realizeze un documentar. Inginer software, cu studii în Canada, ţară unde a emigrat în copilărie împreună cu familia din Piatra Neamţ, Radu Păltineanu avea iniţial un alt plan. Să traverseze Americile strict de la Nord la Sud, prin 14 ţări, pe un traseu de 24.000 de kilometri, într-o călătorie care să dureze în jur de nouă luni. Ulterior, şi-a schimbat planul, dorind să ajungă în toate ţările continentale ale Americilor. Cînd a plecat în expediţie avea în buzunar în jur de 1.000 de dolari canadieni şi a luat cu el şi un steag semnat de mai multe personalităţi sportive din România – Gabriela Szabo, Ivan Patzaichin, Ilie Năstase, Leonard Doroftei, Lucian Bute, Constantin Lăcătuşu, Alex Găvan, pe care l-a pus în locuri care i s-au părut emblematice pentru călătorie.

Lumea este aşa faină şi voi continua să descopăr şi să vă povestesc şi alte continente

Conform Agerpres.ro, Radu Păltineanu a afirmat că expediţia CycleTheAmericas a însemnat pentru el o cale să-şi urmeze pasiunea şi visul şi o modalitate să se regăsească pe el însuşi, să doboare bariere personale, învingînd prejudecăţi, frică, egoism. Tînărul a ales să trăiască un cumul de experienţe în unele din cele mai sălbatice zone ale lumii, de o rară frumuseţe, şi în ţări care se remarcă prin diversitatea culturală şi nu numai, decît să lucreze la unii din giganţii IT, aşa cum au preferat colegii săi de facultate. „Nu cred că exista cuvinte care pot descrie multitudinea de locuri şi experienţe pe care le-am trăit în ultimii trei ani, dar vreau să împartăşesc cu voi aceste instantanee din ultima bucată a traseului meu prin Ţara de Foc şi America de Sud şi să vă mulţumesc din suflet pentru mesaje, comentarii, încurajari şi ajutorul pe care mi l- aţi oferit în tot acest timp. Visele pot deveni realitate şi aceasta este dovada, iar omenia este lucrul cel mai de preţ pe care îl avem. Lumea este aşa faină şi voi continua să descopăr şi să vă povestesc şi alte continente. De asemenea, vreau sa mulţumesc băieţilor de la Crossbike.ro, celor de la Samsung Romănia şi @Evolio şi tuturor celor care mi-au oferit un sprijin logistic. În afară de locurile traversate, această aventură a avut şi un profund impact cultural şi uman asupra mea, fiind posibilă doar cu ajutorul oamenilor mulţi care şi-au deschis inimile şi casele şi m-au primit la ei şi ajutat“, se destăinuia Radu Păltineanu celor care i-au urmărit aventura prin intermediul reţelelor de socializare. De-a lungul călătoriei el a poposit şi a dormit în toate locurile posibile, de la cort şi hotel pînă la hambare, celulă de poliţie, staţii de pompieri sau oficii poştale şi biserici. A avut şi experienţe deloc plăcute, fiind jefuit de două ori şi a parcurs zone în care i-a fost teamă. Asta din cauza reputaţiei locurilor în cauză, cum ar fi în Mexic, în Juarez, declarat cel mai periculos oraş din lume în 2010, şi în statul Chihuahua.

File de jurnal

Prezentăm în continuare cîte ceva din cele notate de Radu Păltineanu pe Facebook, în care relatează aspecte din ultima parte a călătoriei.

13 octombrie:Am reuşit! Am trecut strîmtoarea Magellan şi sînt în Ţara de Foc. Asta după ce am nimerit într-un cîmp minat. De buni vecini ce sînt cu argentinienii, chilienii au minat acum ceva zeci de ani în urmă foarte multe zone de frontieră şi aşa au rămas. Cu 34.086 km pedalaţi la bordul Cross Quest-ului meu, deşi lupta cu vîntul este una aprigă, mi-au mai rămas doar 400 de km pîna la Ushuaia. În cîteva zile îmi voi atinge obiectivul pentru care am plecat acum mai bine de 3 ani în urma, din cealaltă extremă a Americii, din nordul Alaskăi“.

16 – 17 octombrie:Acesta este rîul Carmen Silva, denumit astfel de exploratorul român Iuliu Popper, după pseudonimul literar al Reginei Elisabeta I a României, Popper fiind un admirator al Casei Regale a României. L-am traversat azi, în drumul meu spre Rio Grande. Munţii Carmen Silva, rîul Rosetti, rîul Ureche şi capul Sinaia sînt doar cîteva toponime româneşti din Ţara de Foc. Asta pentru că bucureşteanul Iuliu Popper (cunoscut şi ca Iulius Popper) a fost unul dintre primii exploratori ai acestei insule situate în extrema sudică a Americii şi pe care o traversez în acest moment. Popper ajunge în 1886 în Ţara de Foc, denumita astfel de Magellan, pentru că vazuse de pe corabie focurile baştinaşilor, şi menţine un contact cu Societatea Geografică Română, careia îi trimite poze, piei de focă marină şi alte artefacte. Dar, cum aurul tulbura mai ceva ca vinul mintea omului, după descoperirea unor zăcăminte semnificative de aur, pe cîteva insule mai mici din arhipelag, se auto proclamă domnitor al regiunii şi îşi atrage astfel duşmănia guvernatorului din Punta Arenas şi a altor căutatori de aur. Îşi bate propria monedă şi la întoarcerea în Buenos- Aires, Societatea Geografică Argentiniană îi ţine în onoarea sa o şedinăa solemnă. Moare în circumstanşe suspecte în 1893. De menţionat este faptul că, la fel ca şi alţi exploratori şi conchistadori europeni, care păşiseră în Americi chiar cu secole înaintea sa, acesta este acuzat de exterminarea pieilor roşii Aino şi a baştinaşilor din regiune“. Cît despre expediţia sa, pietreanul conchide: „Vor urma şi alte continente şi aventuri, nu înainte de a reveni acasă, în România, pentru o perioadă nedeterminată, să mă ocup de carte şi documentar, fiindcă, cred eu, această aventură merită povestită“.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.