Contactează-ne

Prima pagină

Neamţ: Stranierii se plîng de umilinţe şi birocraţie

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ la Zilele Diasporei, nemţenii care lucrează în străinate şi-au spus păsurile ■ unii caută sprijin la autorităţi pentru a deschide mici afaceri, iar alţii s-au plîns de birocraţie şi umilinţele la care sînt supuşi la consulate şi ambasade ■ „De cele mai multe ori te loveşti de acest sistem anchilozat, care blochează orice iniţiativă“, a declarat o participantă la dezbatere ■

Fiecare din cei 30 de participanţi la Zilele Diasporei, organizate la Roman, marţi, 20 august, şi-au spus păsurile legate de umilinţele pe care le îndură, o parte dintre ei în străinătate, dar şi ceea ce-i nemulţumesşte în ţară. Vasile Cojocea, din Trifeşti, a auzit de întîlnirea organizată de Primăria Roman şi a venit pentru a primi sprijin în dezvoltarea unei mici afaceri pentru fiul său, care student fiind, în anul III, s-a îmbolnăvit de schizofrenie paranoică. „Din 2006, cînd am plecat la muncă în străinătate am făcut un du-te-vino continuu. Problema este că m-am îmbolnăvit şi eu. Nimeni nu ştie exact cîţi români lucrează în străinătate. Sînt mulţumit că încă mă mai ţin pe picioare, dar problema mea este că fiul meu, care era student a făcut o schizofrenie paranoică, tot în străinătate, acolo unde munceam. Lumea trebuie să ştie că străinătatea nu oferă doar bani şi bunătăţi. Să nu credeţi că vreau printr-o afacere să mă îmbogăţesc, ci doresc doar să-i dau fiului meu o posibilitate de a face o activitate pentru a nu ajunge un caz social. Vă rog să-mi aprobaţi 15 metri pătraţi de teren unde să ridic un chioşc pentru a-i da de lucru fiului“, a spus bărbatul. Primarul Lucian Ovidiu Micu i-a răspuns astfel: „Vă rog să vă înscrieţi într-o audienţă la Biroul Unic şi vom căuta o rezolvare“. Nemţeanul a replicat că nu are încredere în funcţionărimea angajată la stat, care aşteaptă numai şpagă ca să rezolve o problemă. Edilul i-a spus că nu este cazul angajaţilor de la Primăria Roman. Maricica Bejan, din Roman, s-a întors în concediu, ca mai toţi românii care lucrează în străinătate, cu o maşină închiriată pe care nu are unde o parca. „Lucrez în Italia şi mai am puţin pînă la pensie, cînd vreau să mă întorc acasă. Cînd vin la Roman nu am unde să parchez maşina pentru că parcarea din faţa blocului a fost închiriată altcuiva.Vă arăt contractul de cumpărare a apartamentului. Am dreptul la o parcare în faţa geamului meu“, a reproşat femeia. Primarul a încercat să o lămurească despre faptul că este proprietară doar pe o suprafaţă de teren de sub apartament. „Am dreptul la parcare, aşa cum scrie în actul de cumpărare al apartamentului“, a spus femeia revoltată. În ajutorul primarului a venit şi deputatul Laurenţiu Leoreanu, încercînd să o facă să înţeleagă că în contract este trecută doar suprafaţa de teren de sub locuinţă şi nu din faţa acestuia. Marius Hăisan s-a întors cu soţia din Danemarca şi ar dori să fie sprijinit pentru a deschide un restaurant cu mîncăruri chinezeşti, în parc. Primarul i-a cerit să depună o solicitare, în scris, cu un plan de afacere. „Ca principiu, în parc este exclus să vă concesionăm un loc pentru o asemenea construcţie, pentru că dorim să-l păstrăm ca pe o oază de verdeaţă. Acolo există un singur restaurant, care a fost vîndut cîţiva ani în urmă. Putem însă lua în calcul, în zonă, concesionarea unei suprafeţe pentru o construcţie provizorie“, a spus Lucian Micu.

„O ţară a hărţogăriei“

Una din „poveştile“ cele mai interesante a fost relatată de Simona Maragel, din Roman, care are patru copii şi pe care-i creşte singură. Ea s-a adresat, în special, deputatului Laurenţiu Leoreanu, femeia solicitîndu-i sprijin pentru obţinerea unor documente de identitate pentru copiii născuţi în Germania din mamă româncă şi tată turc.„Pînă la vîrsta de 39 de ani eu nu am ştiut ce este acela un e- mail. Nu este admisibil modul în care sîntem trataţi la Consulatul de la Bonn, domnule deputat. Parcă nu sîntem români. Am patru copii, toţi minori. Pentru fetiţa de 15 ani nu am act de identitate. Pentru transcrierea certificatului de naştere trebuie să achit 7 milioane lei şi să fac un drum la Piatra Neamţ. Mi s-a spus că paşaport nu se poate face decît dacă învaţă la o şcoală în Germania. Pentru copiii nu primim cine ştie ce sume, ci doar o alocaţie de 75 euro. Nu este de admis să faci 160 de kilometri pînă la consulat şi cînd ajungi acolo să ţi se vorbească urît şi să se ţipe la tine“, s-a plîns romaşcanca. Deputatul i-a promis că în luna septembrie va face o interpelare parlamentară către ministrul de Externe referitor la sesizarea sa. O altă problemă greu de rezolvat este obţinerea semnăturii tatălui pentru paşapoarte, ţinînd cont de faptul că mama nu comunică cu acesta. A fost sfătuită să obţină custodia copiilor pe cale judecătorească. Monica Acatrinei a lucrat ca educatoare în Italia şi ar dori sprijin pentru deschiderea la Roman a unei grădinţe particulare. „Pentru acest lucreu aveţi nevoie de o aprobare a Inspectoratul Şcolar Neamţ“, i s-a spus. La întîlnirea de la Roman a participat şi un grup de opt tineri, însoţiţi de Mihaela Vlăsceanu, din Vălenii de Munte. „Sînt mamă a cinci copii. Am lucrat şapte ani în Germania şi am revenit în ţară pentru a participa la acţiuni de voluntariat. Mulţumesc celor de la R-patriot pentru invitaţia pe care mi-au făcut-o de a participa la întîlnirea de la Roman. Nu e uşor să revii în ţară după ce ai lucrat în străinătate. De cele mai multe ori te loveşti de acest sistem anchilozat, care blochează orice iniţiativă. Este dureros să revii în ţară şi să nu-ţi găseşti locul. E o ţară a hărţogăriei. Ambasadele trebuie să lucreze în slujba cetăţenilor, nu împotriva lor. Sîntem ai nimănui. (…). Tot sistemul trebuie resetat. Mă îngrozesc că din cei cinci copii nu va mai rămîne niciunul lîngă mine. Dar ce argumente să le aduc să rămînă în ţara asta? Cetăţenii din Diaspora ar trebui să fie ţinuţi aproape, pentru că dacă n-ar fi banii lor n-ar mai funcţiona aproape nimic. Toate buticurile merg acum cu banii lor, toate taxiurile la fel. Lucrurile funcţionează doar în perioadele în care vin acasă străinii. Turismul e la pămînt. Am o pensiune pe Valea Prahovei, care abia se tîrîie. Ducem lipsă de educaţie antreprenorială, nu avem ospătari, nu avem barmani, nu avem recepţioneri“, s-a plîns Mihaela Vlăsceanu, căreia i s-a răspuns că la Roman există o cultură serioasă a voluntariatului.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Eveniment

Neamţ: La 83 de ani va sta 10 ani la închisoare

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ inculpatul a contestat pedeapsa fără folos, sentinţa devenind definitivă ■ el l-a ucis pe prietenul nepoatei şi este dator statului cu 3.000 de lei ■

Un nemţean de 83 de ani, din Roznov, inculpat după ce l-a ucis pe prietenul nepoatei, a fost condamnat. Ioan Călin a fost găsit vinovat de omor şi a primit o pedeapsă privativă de libertate de 10 ani de închisoare.

Sentinţa Tribunalului Neamţ a fost contestată de inculpat la Curtea de Apel Bacău, însă magistraţii din judeţul vecin au respins acţiunea, iar pe 23 ianuarie 2020 decizia a devenit definitivă.

Rudele victimei nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, dar bătrînul este dator statului cu suma de 3.000 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Parte din sumă este de la faza de urmărire penală, iar parte reprezintă cheltuieli judiciare la ambele instanţe.

„Soluţia pe scurt: În baza art.421 pct.1 lit.b Cod proc.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat Călin Ioan împotriva sentinţei penale nr.108/P din 11.09.2019 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr435/103/2019, pe care o menţine. Definitivă“, conform instanţei. De menţionat este faptul că octogenarul este arestat preventiv de la data crimei, 16 februarie 2019, iar perioada deja executată va fi scăzută din condamnarea definitivă.

Crima a avut loc pe 16 februarie, în jurul orei 22, cînd bunicul de 83 de ani i-a luat viaţa prietenului nepoatei. Conform datelor de anchetă, acuzatul ar fi fost vizitat de o nepoată, acesta fiind însoţită la domiciliul bătrînului de prietenul ei. Între gazdă şi musafir a izbucnit un conflict spontan, care a fost tranşat rapid de Ioan Călin.

La un moment dat acesta s-a ridicat din locul unde stătea de vorbă cu cei doi, a pus mîna pe un cuţit şi l-a înjunghiat în zona gîtului pe prietenul tinerei. Victima a suferit leziuni care au condus la deces, iar cadrele medicale chemate în ajutor la faţa locului nu au mai putut face nimic pentru bărbatul de 39 de ani. „În temeiul articolului 226 Cod procedură penală, admite propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Neamţ.

Dispune arestarea preventivă a inculpatului C I, pentru săvîrşirea infracţiunii de omor prevăzută de articolul 188 alineat 1 Cod penal pentru o perioadă de 30 de zile, începînd cu data de 18 februarie 2019 şi pînă la data de 19 martie 2019 inclusiv“, conform instanţei de la Tribunalul Neamţ.

Măsura privativă de libertate a tot fost prelungită de judecători, fiind menţinută la pronunţare. Octogenarul a contestat de mai multe ori cătuşele, dar nu a avut cîştig de cauză.

Citește știrea

Administrație

Neamţ: The Land of Bisons, un film de văzut pe Youtube

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ o iniţiativă de punere în valoare internaţională a eco-destinaţiilor de poveste din ţară a fost lansată în noiembrie 2019 ■ a fost vorba, în cadrul Săptămînile ecoturistice ale României, de şapte filme, în şapte săptămîni ■ filmul despre Ţinutul Zimbrului poate fi vizionat accesînd https://www.youtube.com/watch?vâ0CVY0iRGExY ■

Primul film realizat în această campanie, trailerul Descoperă Eco- România, a fost lansat pe 26 noiembrie, pe canalul YouTube şi au urmat pelicule despre Ţara Haţegului – Retezat, Ţinutul Zimbrului, Eco Maramureş, Băile Tuşnad şi împrejurimile, Ţara Dornelor, Pădurea Craiului şi Colinele Transilvaniei. Filmul realizat în Neamţ poate fi vizionat la adresa https://www.youtube.com/watch?vâ0CVY0iRGExY, avînd pînă vineri, 24 ianuarie, peste 2.000 de accesări.

„Ţinutul Zimbrului, este o zonă care adăposteşte o moştenire spirituală şi naturală fără preţ, meleaguri pline de har divin, aflate la graniţa dintre realitate şi basm. Reapariţia zimbrului în libertate, după ani de eforturi, este chiar ca o poveste întrupată. Specificul zonei este dat de împletirea frumuseţilor naturale cu valorile culturale şi spirituale. Comunitatea monahală prezentă aici este a doua ca mărime din Europa (după cea de la Muntele Athos), satele monastice (Văratec, Agapia, Neamţ), cu modul lor deosebit de organizare, reprezintă un unicat European“.

Aşa sună descrierea făcută de cei care au pus la cale proiectul de promovare a Ţinutului Zimbrului, în fapt arealul Parcului Natural Vânători Neamţ. Iar în continuare sînt expuse motivele pentru care turiştii ar trebui să-l includă printre destinaţiile de vacanţă. Parcul înseamnă mult mai mult decît locul unde trăiesc zimbrii României, e o suprafaă de 31.000 de hectare, din care peste 26.00 numai pădure, adăpostind o diversitate de valori culturale, istorice şi naturale. Pe teritoriul său se află renumite mănăstiri. Frumuseţea locurilor şi pitorescul lor au făcut ca în anii 1970, în Parcul Vînători să se filmeze Fraţii Jderi şi Ştefan cel Mare – Vaslui 1475.

Opinii despre proiectul de promovare

Cît despre proiectul de promovare, Andrei Blumer, preşedintele Asociaţiei de Ecoturism din România, spunea:

„Suntem în acest moment, după un demers de peste 5 ani, în care s-a lucrat profesionist la nivelul fiecărei destinaţii, pe infrastructură ecoturistică, calitatea serviciilor, informare şi semnalizare“. Aceste destinaţii cumulează o ofertă de 200 de produse şi servicii, care sînt disponibile pentru iubitorii de natură, mişcare în aer liber, taifas cu localnicii şi mîncare gustoasă.

În reţeaua ecoturistică sînt peste 180 de pensiuni, peste 1.700 de kilometri de trasee de drumeţie, cicloturism şi trasee tematice şi s-a depăşit cifra de 100.000 de mii de turişti găzduiţi, cu peste 250.000 de înnoptări. Programul Dezvoltarea destinaţiilor ecoturistice în România e o iniţiativă comună a Romanian-American Foundation şi a Fundaţiei pentru Parteneriat şi este implementat de şapte unităţi de management de destinaţie, coordonate de Asociaţia de Ecoturism din România.

„Este o premieră pentru România existenţa unui program de finanţare pe un subiect bine definit cum este destinaţia de ecoturism, pe o durată aşa de lungă. Vorbim de două module de finanţare de 4 ani fiecare, care au început în 2015 şi vor continua cel puţin până în 2023“, susţinea Laszló Potozky, directorul Fundaţiei pentru Parteneriat. Programul stimulează profesionalizarea managementului destinaţiilor de ecoturism şi reuşeşte să propulseze reţeaua de destinaţii sub brand-ul Descoperă Eco-Romania pe piaţa naţională şi internaţională de turism.

Ne dorim stimularea antreprenorialului local şi realizarea unor modele replicabile de dezvoltare locală prin ecoturism“, a afirmat Roxana Vitan, preşedintele Romanian-American Foundation.

Povestea Ţinutului Zimbrului a început în 2005

Ţinutul Zimbrului a fost, în 2019, pentru al treilea an, singurul obiectiv din România prezent în Top 100 Sustainable Destinations, o selecţie a celor mai importante destinaţii turistice „verzi“ din lume, realizată de experţi din domeniu. „Sîntem pentru al treilea an consecutiv, singura destinaţie din ţară în Top 100 Destinaţii Sustenabile din lume. E o recunoaştere foarte valoroasă, care ne-a permis accesul în culisele dezvoltării turistice sustenabile la nivel mondial.

O distincţie care se acordă comunităţilor ce reuşesc să lucreze împreună pentru a-şi pune în valoare cultura, tradiţiile, oamenii, într-o manieră responsabilă şi durabil“, afirma Geanina Fedeleş, preşedintele Asociaţiei Ţinutul Zimbrului. Distincţia a fost acordată în octombrie 2019, în Croaţia, la Mali Losinj, zonă inclusă în acelaşi Top 100. Din rîndul celor intraţi în competiţie vor fi selectaţi liderii globali ce vor fi premiaţi la Tîrgul de Turism Berlin 2020, la diferite categorii. Povestea Ţinutului Zimbrului a început în 2005, cînd Administraţia Parcului a înregistrat la OSIM mărcile Ţinutul Zimbrului şi Bison Land, prezentînd prima dată conceptul dezvoltării durabile a micro-regiunii. Apoi, în 2009, destinaţia a primit recunoaştere europeană, prin includerea în reţeaua EDEN (European Destinations of Excellence).

În 2016 ţinutul a devenit a patra destinaţie ecoturistică a României, astăzi recunoaşterea fiind una mondială. La Parcul Natural Vînători este implementat un proiect de eliberare a zimbrilor în libertate. Primul pas s-a făcut pe 22 martie 2012, cînd a fost eliberat primul grup în sălbăticie, în zona Chitele, Crăcăoani, acum numărul zimbrilor liberi fiind de 42.

Citește știrea

Actualitate

Mai puţin ştiute despre domnitorul Alexandru Ioan I. Cuza în conştiinţa locuitorilor din Neamţ

Știre publicată în urmă cu

în data de

Timpul, acest judecător inexorabil şi drept, care aşează pe fiecare la locul ce i se cuvine, nu în raport cu pretenţiile şi larma pe care a stârnit-o, ci cu opera pe care a creeat-o şi cu iubirea şi înţelegerea pe care a avut-o faţă de semenii săi, a dat dreptate lui Alexandru Ioan Cuza – domnitorul Unirii din 1859.

In perspectiva istorică slăbiciunile sale omeneşti se estompează, rămâne opera sa de mari proporţii, una dintre cele mai mari din întreaga istorie a neamului românesc.

Cel ce s-a născut în 1820, la Bârlad, fiul vornicului Ioan Cuza şi al Sultanei (născută Cazadini), prezent la marile evenimente istorice de la mijlocul veacului al XIX-lea, a rămas în istorie ca „Omul epocii“, în cei şapte ani de domnie (1859-1866). Tot acest apelativ nu s-a datorat numai calităţilor de bun comandant şi om politic, ci şi prin legile şi măsurile sale care au croit drumul viitorului stat naţional modern – România (24 ianuarie / 5 februarie 1862: deschiderea la Bucureşti a primului Parlament al României în care domnitorul Cuza proclama în mod solemn Unirea Definitivă a Principatelor, iar oraşul Bucureşti este proclamat capitala ţării).

Domnul Unirii ales la 5 ianuarie 1859 ca domn al Moldovei iar peste 19 zile, la 24 ianuarie acelaşi an, al Ţării Româneşti, al legii rurale, electorale, codului civil şi penal, învăţământului (cel primar gratuit şi obligatoriu), administraţiei, armatei, secularizării averilor mânăstireşti, a înfiinţării celor două universităţi de la Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864) etc. a fost reprezentativ pentru aspiraţiile tinerei societăţi moderne, pentru ceea ce a dorit şi realizat poporul român în scurta sa domnie plină de reforme economice, sociale şi politice.

Nu întâmplător chipul domnitorului Alexandru Ioan I, aşa cum apare în titulatura oficială a României, a crescut cu trecerea timpului, după înlăturarea acestuia în 11/23 februarie 1866, cu toate că cele două viitoare partide de guvernământ de pe scena politică a ţării – liberalii şi conservatorii – care se succedau la putere, nu erau favorabile amintirii lui Cuza: doar ei îl îndepărtaseră de pe tron. Documentele de arhivă, memorialistica şi presa vremii arată că înfăptuitorul României moderne rămăsese în inima poporului, înmulţindu-se de la an la an.

Despte înmormântarea de la Ruginoasa şi comuna rurală Cuza Vodă

Începutul s-a făcut la ceremonia înmormântării de la Ruginoasa, Iaşi. Cel care a fost detronat în seara de 10 spre 11 februarie 1866, va sfârşi ca şi înaintaşul său de luptă, Nicolae Bălcescu, pe pământ străin, după o lungă suferinţă la 23 mai 1873, la Heidelberg, în Germania.

În rândul zecilor de mii de oameni veniţi să ia parte la înhumarea acestuia, din 29 mai 1873, la castelul din amintita localitate, se aflau şi delegaţi ai urbelor comunale din Piatra Neamţ, Roman şi Tîrgu Neamţ, sute de ţărani din satele meleagurilor dintre Bistriţa, Moldova şi Siret.

Probabil că şi cei plecaţi din această parte de ţară au făcut parte din rândul acelor „femei plângând în hohote“ şi „bătrânilor cu trupul tremurător de vârstă, putând să-i sprijine ca să vie să îngenuncheze înaintea binefăcătorului lor“, aşa cum consemna ziarul francez Le Monde Illustre din august 1873.

Emoţionant rămâne şi gestul însurăţeilor împroprietăriţi pe moşia Scheuleţul din fostul judeţ Roman, care hotărăsc, în ziua de 16 noiembrie 1878, când primesc loturile respective, ca noua lor aşezare să poarte numele de „Comuna rurală Cuza Vodă“. Faptul este adus la cunoştinţă prinţesei Elena, soţia fostului domnitor, printr-o adresă oficială, care, adânc mişcată, răspunde mulţumind că a citit „cu lacrimi în ochi acestă adresă ce face onoare poporului român“.

La constituirea consiliului comunal al noii comune, în ziua de 24 ianuarie pe stil vechi 1880, procesul verbal cuprinde şi o „demonstraţiune“ sau „moţiune de veneraţiune“, iubire şi respect faţă de memoria „marelui nostru făcător de bine“ şi faţă de soţia sa. Un exemplar al acestei „moţiuni“ „iscălit de toţi locuitorii comunei“, astăzi „cetăţeni liberi şi proprietari“ este trimis Doamnei Elena, de prefectul de Roman care îşi exprimă cu acest prilej „profundul său respect, stima şi admiraţia sa“.

Al doilea gest este acela al întemeietorilor Societăţii economice comerciale din comuna Filioara, azi Agapia, judeţul Neamţ – de fapt o societate cooperativă ţărănească, care dau instituţiei lor numele de „Cuza Vodă“. Aducând iniţiativa la cunoştinţă Elenei Cuza şi trimiţându-i totodată statutul, ei o roagă să patroneze şi să prezideze societatea. Răspunzând la 25 mai stil nou 1880, Doamna Elena le arată că „e foarte mişcată de sentimentele lor.

Bine au făcut că au dat numele lui Cuza care a emancipat pe ţăran şi i-a dat pământ. El voia să completeze opera sa, înfiinţând în fiecare judeţ câte o Bancă populară care să acorde ţăranilor împrumuturi cu dobândă mică, însă n-a avut timpul necesar să o facă. Şi ea şi fii ei devin membrii ai Societăţii din Filioara; le trimite contribuţia cuvenită; nu poate primi patronajul şi preşedenţia societăţii lor deoarece locuieşte în străinătate şi duce o viaţă retrasă“.

Judecata asupra vieţii şi operei lui Cuza Vodă se poate face în zilele noastre „fără ură şi părtinire“. A pierit ura celor loviţi de marile reforme din timpul domniei lui, s-au potolit patimile; nu e nevoie nici de părtinire, căci faptele vorbesc de la sine şi-i proclamă meritul. Nu întâmplător, la 25 mai stil vechi 1881, Zoe Sturdza, sora revoluţionarului Costache Negri, scriind la Paris lui Baligot de Bezne, afirma: „Principele Cuza va avea întotdeauna o pagină strălucitoare în istoria ţării sale. Căci dacă omul a avut slăbiciuni inerente sărmanei noastre naturi umane, suveranul a fost întotdeauna integru şi pătruns de cel mai mare patriotism“.

Câte ceva despre Alexandru Ioan Cuza

Născut în anul 1820, la Bârlad, şi mort la 23 mai 1873, la Heidelberg, în Germania, Alexandru Ioan Cuza a fost domn al României în perioada 1859-1866. Începând cu anul 1834, a făcut studii în străinătate, la Paris, Padova, Bologna. Intră în armată în anul 1839, apoi demisionează şi se căsătoreşte cu Elena Rosetti. În anul 1848, ia parte la adunarea din Blaj şi la mişcările din Moldova, după care, exilat, se adăposteşte în Bucovina. Întors, e director la Ministerul de Interne, apoi reintră în armată şi caimacanul Vogoride îl face repede din locotenent, colonel, sperând că-i va fi de ajutor contra unioniştilor.

Îl numeşte prefect de Galaţi în anul 1857, iar în anul 1859, devine ministru de război. Adunarea Electorală a Moldovei, în 5 ianuarie 1859, îl alege domn, iar în 24 ianuarie şi cea din Ţara Românească. Cuza era un domn hotărât şi gata să facă lucruri mari pentru ţară, chiar şi contra voinţei boierilor conducători. În 1860, înfiinţează Universitatea din Iaşi, iar în 1861 încheie o convenţie, cu generalul Klapka, reprezentantul ungurilor refugiaţi, în folosul românilor din Ungaria şi Austria.

În 1863, secularizează averile mănăstirilor închinate, un bine pentru ţară, şi cele interne, lovind greu în interesele bisericii româneşti, care şi-a început, prin Cuza, declinul; dizolvă Camera în 1864, care era contra legii rurale, lege pe care apoi singur o promulgă împroprietărind masele ţărăneşti, care adorau pe Cuza pentru această faptă, extraordinară. Boierii nu puteau suferi această sfidare şi devin duşmani ai lui Cuza, pe care îl silesc să abdice la 11 Februarie 1866.

În scurta noastră rememorare a „Omului Cuza“ am dorit să întărim ideea că şi locuitorii fostelor ţinuturi, mai apoi judeţe, Neamţ şi Roman – aproximativ teritoriul actualului judeţ Neamţ, au avut aceeaşi percepţie despre cel care a pus temelia statului modern – România, înfăptuit prin Unirea Principatelor Moldova şi Ţara Românească, acum 161 de ani, în Anul de Graţie Naţională 1859. Dixit!

Citește știrea

Trending