Neamţ: Stranierii se plîng de umilinţe şi birocraţie

■ la Zilele Diasporei, nemţenii care lucrează în străinate şi-au spus păsurile ■ unii caută sprijin la autorităţi pentru a deschide mici afaceri, iar alţii s-au plîns de birocraţie şi umilinţele la care sînt supuşi la consulate şi ambasade ■ „De cele mai multe ori te loveşti de acest sistem anchilozat, care blochează orice iniţiativă“, a declarat o participantă la dezbatere ■

Fiecare din cei 30 de participanţi la Zilele Diasporei, organizate la Roman, marţi, 20 august, şi-au spus păsurile legate de umilinţele pe care le îndură, o parte dintre ei în străinătate, dar şi ceea ce-i nemulţumesşte în ţară. Vasile Cojocea, din Trifeşti, a auzit de întîlnirea organizată de Primăria Roman şi a venit pentru a primi sprijin în dezvoltarea unei mici afaceri pentru fiul său, care student fiind, în anul III, s-a îmbolnăvit de schizofrenie paranoică. „Din 2006, cînd am plecat la muncă în străinătate am făcut un du-te-vino continuu. Problema este că m-am îmbolnăvit şi eu. Nimeni nu ştie exact cîţi români lucrează în străinătate. Sînt mulţumit că încă mă mai ţin pe picioare, dar problema mea este că fiul meu, care era student a făcut o schizofrenie paranoică, tot în străinătate, acolo unde munceam. Lumea trebuie să ştie că străinătatea nu oferă doar bani şi bunătăţi. Să nu credeţi că vreau printr-o afacere să mă îmbogăţesc, ci doresc doar să-i dau fiului meu o posibilitate de a face o activitate pentru a nu ajunge un caz social. Vă rog să-mi aprobaţi 15 metri pătraţi de teren unde să ridic un chioşc pentru a-i da de lucru fiului“, a spus bărbatul. Primarul Lucian Ovidiu Micu i-a răspuns astfel: „Vă rog să vă înscrieţi într-o audienţă la Biroul Unic şi vom căuta o rezolvare“. Nemţeanul a replicat că nu are încredere în funcţionărimea angajată la stat, care aşteaptă numai şpagă ca să rezolve o problemă. Edilul i-a spus că nu este cazul angajaţilor de la Primăria Roman. Maricica Bejan, din Roman, s-a întors în concediu, ca mai toţi românii care lucrează în străinătate, cu o maşină închiriată pe care nu are unde o parca. „Lucrez în Italia şi mai am puţin pînă la pensie, cînd vreau să mă întorc acasă. Cînd vin la Roman nu am unde să parchez maşina pentru că parcarea din faţa blocului a fost închiriată altcuiva.Vă arăt contractul de cumpărare a apartamentului. Am dreptul la o parcare în faţa geamului meu“, a reproşat femeia. Primarul a încercat să o lămurească despre faptul că este proprietară doar pe o suprafaţă de teren de sub apartament. „Am dreptul la parcare, aşa cum scrie în actul de cumpărare al apartamentului“, a spus femeia revoltată. În ajutorul primarului a venit şi deputatul Laurenţiu Leoreanu, încercînd să o facă să înţeleagă că în contract este trecută doar suprafaţa de teren de sub locuinţă şi nu din faţa acestuia. Marius Hăisan s-a întors cu soţia din Danemarca şi ar dori să fie sprijinit pentru a deschide un restaurant cu mîncăruri chinezeşti, în parc. Primarul i-a cerit să depună o solicitare, în scris, cu un plan de afacere. „Ca principiu, în parc este exclus să vă concesionăm un loc pentru o asemenea construcţie, pentru că dorim să-l păstrăm ca pe o oază de verdeaţă. Acolo există un singur restaurant, care a fost vîndut cîţiva ani în urmă. Putem însă lua în calcul, în zonă, concesionarea unei suprafeţe pentru o construcţie provizorie“, a spus Lucian Micu.

„O ţară a hărţogăriei“

Una din „poveştile“ cele mai interesante a fost relatată de Simona Maragel, din Roman, care are patru copii şi pe care-i creşte singură. Ea s-a adresat, în special, deputatului Laurenţiu Leoreanu, femeia solicitîndu-i sprijin pentru obţinerea unor documente de identitate pentru copiii născuţi în Germania din mamă româncă şi tată turc.„Pînă la vîrsta de 39 de ani eu nu am ştiut ce este acela un e- mail. Nu este admisibil modul în care sîntem trataţi la Consulatul de la Bonn, domnule deputat. Parcă nu sîntem români. Am patru copii, toţi minori. Pentru fetiţa de 15 ani nu am act de identitate. Pentru transcrierea certificatului de naştere trebuie să achit 7 milioane lei şi să fac un drum la Piatra Neamţ. Mi s-a spus că paşaport nu se poate face decît dacă învaţă la o şcoală în Germania. Pentru copiii nu primim cine ştie ce sume, ci doar o alocaţie de 75 euro. Nu este de admis să faci 160 de kilometri pînă la consulat şi cînd ajungi acolo să ţi se vorbească urît şi să se ţipe la tine“, s-a plîns romaşcanca. Deputatul i-a promis că în luna septembrie va face o interpelare parlamentară către ministrul de Externe referitor la sesizarea sa. O altă problemă greu de rezolvat este obţinerea semnăturii tatălui pentru paşapoarte, ţinînd cont de faptul că mama nu comunică cu acesta. A fost sfătuită să obţină custodia copiilor pe cale judecătorească. Monica Acatrinei a lucrat ca educatoare în Italia şi ar dori sprijin pentru deschiderea la Roman a unei grădinţe particulare. „Pentru acest lucreu aveţi nevoie de o aprobare a Inspectoratul Şcolar Neamţ“, i s-a spus. La întîlnirea de la Roman a participat şi un grup de opt tineri, însoţiţi de Mihaela Vlăsceanu, din Vălenii de Munte. „Sînt mamă a cinci copii. Am lucrat şapte ani în Germania şi am revenit în ţară pentru a participa la acţiuni de voluntariat. Mulţumesc celor de la R-patriot pentru invitaţia pe care mi-au făcut-o de a participa la întîlnirea de la Roman. Nu e uşor să revii în ţară după ce ai lucrat în străinătate. De cele mai multe ori te loveşti de acest sistem anchilozat, care blochează orice iniţiativă. Este dureros să revii în ţară şi să nu-ţi găseşti locul. E o ţară a hărţogăriei. Ambasadele trebuie să lucreze în slujba cetăţenilor, nu împotriva lor. Sîntem ai nimănui. (…). Tot sistemul trebuie resetat. Mă îngrozesc că din cei cinci copii nu va mai rămîne niciunul lîngă mine. Dar ce argumente să le aduc să rămînă în ţara asta? Cetăţenii din Diaspora ar trebui să fie ţinuţi aproape, pentru că dacă n-ar fi banii lor n-ar mai funcţiona aproape nimic. Toate buticurile merg acum cu banii lor, toate taxiurile la fel. Lucrurile funcţionează doar în perioadele în care vin acasă străinii. Turismul e la pămînt. Am o pensiune pe Valea Prahovei, care abia se tîrîie. Ducem lipsă de educaţie antreprenorială, nu avem ospătari, nu avem barmani, nu avem recepţioneri“, s-a plîns Mihaela Vlăsceanu, căreia i s-a răspuns că la Roman există o cultură serioasă a voluntariatului.