Contactează-ne

Educatie

Neamţ: Dascăli în luptă pentru catedre

Știe publicată cu

în data de

■ în Neamţ sînt vacante 1.174 catedre ■ dintre acestea, 574 sînt în mediul urban şi 600 în rural ■ vor fi menţinuţi la catedră şi 239 de pensionari ■

În această perioadă, există mii de cadre didactice, în toate şcolile din România, care se află în căutarea unei catedre, pe care urmează a- şi desfăşura în anul şcolar viitor activitatea, pentru a-şi completa normele didactice sau pentru a-şi găsi una de specialitate, unde să predea. Problema este similară şi în judeţul Neamţ unde Serviciul de Resurse Umane al Inspectoratului Şcolar gestionează astfel de situaţii. „O primă etapă a perioadei de mobilitate a cadrelor didactice este legată de constituirea catedrelor ca urmare a aplicării planurilor cadru, a planurilor de şcolarizare şi a ofertei educaţionale, după care va urma etapa de stabilire clară a normelor de predare pentru personalul didactic titular. O altă etapă e aceea de întregire a normeor didactice de predare-învăţare-evaluare, etapă în care în judeţul Neamţ 15 cadre didactice au solicitat întregirea normei didactice, la o unitate de învăţămînt sau în mai multe unităţi, într-o şcoală sau în mai multe, într-o specialitate sau în mai multe specialităţi, în funcţie de numărul de ore libere. Începînd cu 15 septembrie aceste cadre didactice au primit acordul Consiliului de Administraţie al unităţilor de învăţămînt pentru întregirea normelor didactice. Tot în această perioadă, 230 de cadre didactice au solicitat şi au primit acordul CA- urilor din şcoli, pentru completarea normei didatice de predare, învăţare, evauare. Am soluţionat apoi cererile cadrelor didactice titulare, care în anul şcolar 2018-2019 au fost detaşate în interesul învăţămîntului pentru nesoluţionarea restrîngerii de activitate, iar pentru anul şcolar 2019-2020 au solicitat un transfer în unităţile de învăţămînt unde au fost detaşate anul trecut. Au fost trei solicitări ale cadrelor didactice care se aflau în această situaţie, din păcate doar unul din cadrele didactice aflîndu-se în situaţia de a-şi fi rezolvat problemele restrîngerii de activitate. Celelalte două cadre didactice nu au primit acordul unităţii de învăţămînt sau nu au respectat condiţiile prevăzute de metodologie. După etapa de completare, întregire şi transfer în baza articolului 40 din norme, am gestionat lista cadrelor didactice care îndeplinesc condiţiile legale de pensionare la data de 1 septembrie 2019. Este vorba de un număr de 239 cadre didactice pensionabile, 228 pentru limită de vîrstă, 3 au solicitat pensionare anticipată parţial, la cerere. Alte 8 cadre didactice au solicitat pensionare anticipată. 66 cadre didactice aflate în situaţia amintită sînt bărbaţi şi 173 femei. 139 cadre didactice femei pensionabile au solicitat continuarea exercitării contractului individual de muncă beneficiind de noile precizări ale Curţii Constituţionale privind posibilitatea de a-şi continua activitatea la catedră, pînă la împlinirea vîrstei de 65 de ani“, a precizat Cristian Secară, inspector responsabil cu resursele umane la ISJ Neamţ. Din 66 de cadre didactice bărbaţi au solicitat şi au obţinut menţinerea în activitate, ca titular, peste vîrsta de pensionare, 35 cadre didactice, care vor preda la catedră şi în anul şcolar viitor. Un cadru didactic pensionabil nu a primit acordul CA din unitatea şcolară pentru a-şi continua activitatea. După această etapă, şcolile şi-au întocmit proiectul de încadrare, care a fost analizat de către Compartimentul Resurse Umane al ISJ, după care a fost publicată lista posturilor vacante rezervate, complete, incomplete. Lista posturilor didactice vacante în judeţul Neamţ pe care se vor putea încadra de la 1 septembreie 2019 cadrele didactice rămase fără catedră sînt publicate pe site-ul ISJ Neamţ şi pe cel al Ministerului Educaţiei. În judeţ sînt 1174 posturi vacante, din care 574 în mediul urban şi 600 în mediul rural. Doar 98 de posturi, dintre cele vacante, pot fi scoase la concurs pentru examenul de titularizare, ţinînd cont de faptul că acestea vor putea rezista, din punct de vedere al numărului de copii, patru ani.1076 de posturi sînt publicate pentru angajare pentru perioadă determinată, la care se adaugă 773 posturi incomplete, cu un număr mai mic de 18, 16 sau 24 ore săptămînal, în funcţie de mărimea normei didactice, din care 373 în mediul urban şi 400 în mediul rural.

Citește știrea
Advertisement
loading...
Un comentariu

Un comentariu

  1. george

    9 martie 2019 at 6:19 PM

    astea sunt probleme vechi ale sistemului…nu doreste încă nimeni sa se implice in asa fel incat sa restructureze sistemul din temelii,pentru ca ce se incearca acum,sunt tot cârpeli…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Şcoala Muşatinii a fost autorizată

Știe publicată cu

în data de

Autor

■ aceasta va funcţiona în incita Fundaţiei Melchisedec Ştefănescu unde funcţionează, deja, şi o grădiniţă ■ micuţii vor avea program after school ■

În mai multe şcoli din judeţ se află în aceste zile echipele de acreditare ale unităţilor şcolare. În zilele de 16 şi 17 mai a avut loc o astfel de vizită şi la Şcoala Primară Muşatinii din Roman. „Activitatea desfăşurată pe parcursul celor două zile a fost o colaborare eficientă între echipa şcolii şi cea a evaluatorilor Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţămîntul Preuniversitar. La activităţile prevăzute pe agenda vizitei de evaluare a participat din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ, inspectorul şcolar Maria Ghiniţă. Vizita de evaluare s-a finalizat cu un raport din care rezultă că această şcoală îndeplineşte toţi indicatorii de calitate prevăzuţi de standardele ARACIP privind autorizarea Şcolii Primare Muşatinii, care urmează ca în săptămînile următoare să primească de la Ministerul Educaţiei şi documentul oficial care certifică autorizarea. Aşteptăm părinţii să analizeze, cu obiectivitate contextul actual şi viitor şi să ştie ce-şi doresc pentru copii lor pentru un început al parcursului şcolar, garantat de o educaţie de calitate susţinută de principii şi valori socio-morale solide. Micii şcolari vor beneficia de condiţii optime de educaţie şi dezvoltare a personalităţii într-un spaţiu generos, sigur şi foarte bine dotat, o programă care respectă curriculumul învăţămîntului naţional al ciclului elementar – inclusiv al clasei pregătitoare, 18 elevi – numărul maxim de elevi în clasă, şi nu în ultimul rînd, competenţele didactico- metodice a două învăţătoare, recomandate de rezultate şi certificarea profesională a gradului didactic I. Confortul psihic al părinţilor este asigurat de programul şcolar desfăşurat în intervalul 8.00-17.00 care include: de la orele 08.00 la 12.00 activităţi instructiv-educative. De la 12,00 la 13,00 se va servi masa şi vor avea loc activităţi recreative şi de odihnă, iar de 13,30 la 17,00 elevii vor participa la activităţi opţionale şi la programul after school“, se precizează într-un comunicat de presă al instituţiei. Înscrierile se vor face la sediul şcolii, din incinta Grădiniţei Melchisedec Ştefănescu, taxa şcolară urmînd a fi de 550 lei, acoperind cheltuielile amintite.

Citește știrea

Educatie

Neamţ: Desant de inspectori în patru şcoli din judeţ

Știe publicată cu

în data de

Autor

■ au fost vizate toate aspectele legate de procesul instructiv- educativ

Inspectorii şcolari şi corpul de metodişti ai Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ se află în perioada de evaluare a situaţiei din şcolile în care, săptămîna trecută, au fost efectuate inspecţii generale. Au fost vizitate următoarele unităţi: Şcoala gimnazială Stăniţa, Centrul de Educaţie Incluzivă Roman, Şcoala Postliceală Moldova Roman şi Colegiul Tehnic Ion Creangă din Tîrgu Neamţ. „În perioada 13-17 mai Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ a efectuat inspecţii şcolare generale în patru şcoli din judeţ. La sfîrşitul acestor inspecţii, pentru fiecare unitate vizitată va fi elaborat un raport de inspecţie, care va fi discutat cu personalul didactic şi didactic auxiliar din fiecare şcoală inspectată. În următoarele două săptămîni, inspectorii care au realizat vizita în şcoli au obligaţia de a prelucra datele. Fiecare şcoală are un contract semnat cu Inspectoratul Şcolar pentru a se realiza vizita de raportare, care poate dura două – trei săptămîni. Dacă există situaţii în care lucrurile nu au fost constatate ca fiind în regulă se fac recomandări şi se întocmeşte un plan de remediere a disfuncţiilor găsite. Prin aceste inspecţii au fost urmărite absolut toate aspectele din sistemul educaţional. Inspecţia generală înseamnă, în primul rînd, evaluarea calităţii educaţiei, şi apoi tot ceea ce este legat de şcoală, comunitate, părinţi, elevi“, a precizat Elena Preda, purtătorul de cuvînt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Neamţ. Graficul de inspecţii generale este stabilit în Consiliul de Administraţie al Inspectoratului Şcolar, încă de la începutul anului de învăţămînt, iar aceste controale vizează nu doar activitatea la clasă a cadrelor didactice din unitatea vizitată, ci toate aspectele care ţin de procesul instructiv-educativ dintr-o şcoală.

Citește știrea

Educatie

Pledoarie pentru România, „cheia de boltă” a proiectului „Implică-te: Fii Puterea României

Știe publicată cu

în data de

■ echipajele de elevi de la Roman Vodă şi Calistrat Hogaş au pledat emoţionant şi convingător pentru România

Momente emoţionante la ultima „reprezentaţie” din cadrul proiectului educaţional iniţiat de Prefectura Neamţ: „Implică-te: Fii Puterea României”. Echipajele de elevi de la colegiile naţionale Calistrat Hogaş şi Roman Vodă au pledat, emoţionant şi convingător, pentru România, pentru ţara noastră, pe care ne-au convins că o iubesc. Şi ne-au mai convins, în partea de dezbatere, că sînt pregătiţi să îi susţină interesele, să nu-i lase în uitare valorile şi că România pe care ei şi-o doresc este mult mai frumoasă şi mai dreaptă decît România pe care noi am fost în stare să le-o oferim. Probabil blestemul, dar în acelaşi timp şi bucuria oricărei generaţii de părinţi. Le dorim puterea să construiască România pe care şi-o doresc putînd conta pe sprijinul nostru necondiţionat. Şi cum emoţiile pe care le-au declanşat prin vorbele lor nu prea mai lasă loc de alte cuvinte, ne rezumăm să vă prezentăm în continuare cele două pledoarii.

România noastră de ieri şi de azi. De ce o iubesc?

„România este patria noastră şi a tuturor românilor. E România celor de demult şi-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.” – Barbu Ștefănescu Delavrancea

Îmi permit să adresez câteva cuvinte, timid, ca o şoaptă, ca o rugă sinceră şi arzândă spusă Marelui Necunoscut despre România mea, cea de ieri şi de astăzi, de toate zilele. Istoric vorbind, România a fost mereu la începutul şi sfârşitul a ceva măreţ, mereu în ochiul Mariilor Imperii deoarece era cheia din mijlocului Europei spre toate cărările sale importante. Începând cu triburile daco-getice care s-au împletit, prin cucerirea romanilor, cu societatea educată şi bine pusă la punct a acestora, au luat naştere daco-romanii, strămoşii noştri. Astfel, cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci împreună cu simţul practic al romanilor, demonstrat de către dreptul roman, dar şi de către cultura acestora, au clădit o bază de nestrămutat a românilor de astăzi. Timpul i-a oferit acestei baze şi diversitate, dovedită prin migraţiile ulterioare romanizării. Însă, şi statornicie, curaj şi demnitate. Dincolo de toate sângeroasele bătălii ale Evului Mediu, în care românii şi-au zidit cu viaţa integritatea teritoriilor, şi dincolo de perioada modernităţii, românii şi-au clădit conştiinţa naţională, cea unitară, fără de care nu am fi fost astăzi uniţi într-un singur teritoriu sub numele de România, dincolo de axul Carpatic. Din punct de vedere cultural, România este unică. Datorită poziţiei sale geografice şi a strămoşilor săi, precum şi a influenţelor suferite pe parcursul timpului, aceasta a devenit pestriţă şi inconfundabilă, dăruind lumii adevăraţi artişti şi genii, (Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, George Enescu, Lucian Blaga, Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, Eugen Ionescu etc) care au îmbogăţit vizibil cultura europeană. Silitor ar fi să înţelegem România de astăzi înaintea plăsmuirii dorinţelor asupra acesteia în următoarea sută de ani care se va aduna pe axa timpului. Cunoaşterea ne este mereu împovărată de nemărginirea sa. Prin urmare, poate că şi eu voi greşi, dacă voi pretinde că o cunosc îndeajuns încât să îndrăznesc să-mi arunc cuvântul asupra sa. Dar ceea ce ştiu este că, în ultimii 19 ani ai săi, pe care i-am trăit alături de ea, făcând parte din aceasta, la fel cum un strop de apă aparţine oceanului, am văzut-o aşa cum este astăzi: o Românie care încă are speranţa şi puterea de a crede că ziua de mâine va fi mai bună, care adună între graniţele sale restrânse, de-a lungul timpului, în urma nefericitelor (sau poate că nu numai nefericitelor) evenimente, oameni inimoşi, fraţi de crez, de sânge şi de limbă, care continuă să ofere lumii mâinile truditoare de care are nevoie şi vocile care să mărturisească adevărul, atunci când toţi amuţesc, ori ochii ageri care înţeleg, creează şi fac, din nimic, totul. O ţară iubită de turişti uneori mai mult decât o iubesc proprii semeni, o ţară care încă este râvnită de invidiosul Occident, precum fata cea frumoasă care atrage privirile prinţilor din poveste, una în care unii copii adorm noaptea fără să fie sărutaţi înainte de către părinţi pentru că aceştia hoinăresc în căutarea unui viitor mai bun în afara hotarelor, dar şi una care-şi înscrie anual olimpicii în topurile mondiale – aşa este România de astăzi. Cu arcul Carpatic în inima sa, cu Delta, cu Marea şi cu stelele care stau de veghe asupra sa, cu cei mai frumoşi nori pe care i-am văzut vreodată şi cu preaiubita ie, ea este un paradis paradoxal. Îmi place să spun faptul că văd cu ochii minţii un viitor în care românii care nu se mai ruşinează că sunt români, părinţi care stau alături de pruncii lor până la sfârşit, copii care râd, se joacă, învaţă şi adorm fericiţi, fără a trăi cu grija zilei de mâine, cu un sistem bine calculat şi eficient în toate ramurile societăţii româneşti, flori de colţ care se agaţă de crestele munţilor şi care zâmbesc soarelui şi muţumesc pâmântului, pentru că sunt parte din totul acesta unitar; văd o Românie mai bună care trăieşte împotriva timpului şi care a reuşit să sfideze legile acestuia, căci ea întinereşte şi rămâne veşnic aşa  cu înţelepciunea pe care doar vârsta ţi-o poate desfăvârşi şi cu frumuseţea, entuziasmul şi puterea tipice tinereţii. În încheiere, aş dori să vă spun că dragostea nu are limite. Sau nu ar trebui să aibă, la fel cum nici nu ar trebui să fie celebrată doar cu anumite ocazii. Fie că este vorba de dragostea pentru cineva sau pentru patrie. Și cum patriotismul în ultima vreme s-a cam demodat, am încercat să-l reînsufleţesc. Am desfăşurat un proiect fotografic în CNCH, împreună cu unul dintre colegii mei. Proiectul nostru a fost inspirat de unul de acelaşi fel, al Martei Popescu, care avea la bază tot dragostea: se căutau motivele pentru care oamenii iubesc. Am adresat colegilor, părinţiilor, cadrelor auxiliare şi didactice o întrebare care ştiu că pare grea, deşi nu ar trebui. O întrebare pe care v-o adresez şi vouă acum: Tu de ce iubeşti România? Cât timp vă voi arăta felul în care au decurs lucrurile, precum şi motivele pe care am reuşit să le găsim, poate veţi găsi şi dvs un răspuns. România merită. Eu iubesc România pentru că… limba în care simt, poveştile pe care mi le citea mama înainte de culcare, Coloana Infinitului, Luceafărul, istoria, unicitatea cuvântului dor, Crezul şi Delta Dunării sunt România mea.

Daniela-Elena POPA Colegiul Naţional ,,Calistrat Hogaş”, Piatra-Neamţ

Echipajul de la CNCH a fost format din: Ana Alin Constantin, clasa a XII-a F, Bucur Andreea, clasa a XII-a F, Filioreanu Dragoş Mihai, clasa a XII-a F, Răucă Teodora Andreea, clasa a XII-a F, Suduc Ariana Lavinia, clasa a XII-a F, Şerban Teodora, clasa a XII-a F, Popa Daniela Elena, clasa a XII-a D.

Pledoarie pentru România

Suflet şi grai/vatră de trai/darul ce-l dai/mândra ce ai/praguri de rai. (L. Blaga, Inscripţie pe-o grindă)

România – un prag de rai. Un picior pe plai pe care se revarsă tainic, în noapte, lumina stelei, în care îşi are adăpostul ciocârlia îndrăgită de tot poporul, al cărei zbor străpunge tăriile cerului şi al cărei cântec învăluie toate zările. Dor şi baladă, vers eminescian, rapsodie pe strunele lui George Enescu şi brâncuşiana coloană fără sfârşit – acestea sunt simboluri ale dimensiunii interioare româneşti, care dăinuie, uneori fără să conştientizăm, în gândul şi sufletul nostru, şi care ne cheamă, oriunde ne-am afla, să revenim aici, în România, acasă. Se întâmplă, totuşi, ca mulţi dintre noi să aleagă să lase acest cuvânt să se stingă încet în propriile suflete. Uităm parcă de tot ce e frumos, uităm de toată bogăţia ţării care se oferă necondiţionat oricui doreşte să o cunoască şi vedem doar ce ne lipseşte. Ne simţim neputincioşi când, în realitate, nici nu căutăm în propriile noastre conştiinţe determinarea de a o salva, alegând părăsirea acestor locuri, abandonarea propriei case. Cu toate că, pe moment, această opţiune pare mai la îndemână, efectele pe termen lung sunt dureroase. Câţi oameni nu regretă până la urmă plecarea? Câţi nu consideră că nu aparţin niciunui loc în care încearcă să „fugă”? Câţi nu simt puternicul dor de ţară răscolindu-le întreaga fiinţă? Adevărul este că uneori opţiunea de a rămâne pare mai dificilă, mai puţin atractivă, dar trebuie să ne reamintim că noi suntem cei care decidem, prin acţiunile noastre, viitorul acestui meleag. Dacă noi nu alegem România, atunci cine se va îngriji de propria casă? Cine va lua deciziile corecte şi cine va lupta pentru dreptate? Şi cine va cânta dorul şi cui i se va arăta Zburătorul? Şi atunci de ce să nu alegem România? E plaiul nostru cu dor, e pasărea noastră măiastră, e locul unde îi găsim pe cei dragi şi tărâmul poveştilor din copilărie. Şi putem scrie mai departe povestea şi să o spunem copiilor noştri. Deşi în multe cazuri ne comparăm propria ţară într-o manieră negativă, raportându-ne la valori ce nu sunt autohtone, adevărul este că aceste meleaguri se disting prin merite care o ridică mai presus de orice pentru fiecare român, asemenea Coloanei Infinitului, a cărei înălţime tinde spre absolut. Ca fundament al acestei creaţii brâncuşiene, putem aminti istoria ţării, pentru că modul în care strămoşii noştri au luptat cu propriile vieţi pentru unitatea şi apărarea ei au oferit urmaşilor posibilitatea de a numi acest teritoriu vast România. Iar România a devenit acasă. Este adevărat că istoria nu a fost tot timpul de partea noastră, ca în cele dintâi lupte purtate, războaiele daco-romane. Şi totuşi, a existat mereu iubirea de ţară, dorinţa de unire şi lupta pentru egalitate şi dreptate, sentimente care au animat pe cei care au luptat în Războiul de Independenţă din 1877, al cărui scop a fost crearea unui destin de care să se bucure în totalitate generaţiile viitoare. Iar astăzi, noi suntem aceste generaţii. Noi suntem românii pentru care predecesorii noştri au riscat tot ce au avut, noi suntem speranţa care i-a ţinut în viaţă în momentele în care doreau să renunţe. Avem o datorie morală faţă de rădăcini. Trebuie să protejăm ceea ce a fost atât de greu de obţinut, să ajutăm la creşterea României, din datorie pentru trecut, dar şi pentru viitor, pentru menţinerea spiritului românesc. Căci înălţarea naţiunii a avut un început care a însemnat, mai înainte de toate, sacrificiu. Un sacrificiu căruia Brâncuşi i-a închinat Coloana fără sfârşit, după propriile mărturisiri. Totodată, un fapt pentru care ar trebui să fim recunoscători pentru că ne-am născut în acest spaţiu este constituit de potenţialul său uriaş. Conform statisticilor, reprezentăm al patrulea cel mai important bazin economic al Uniunii Europene şi, în majoritatea industriilor, gradul de penetrare al pieţei este încă scăzut, raportat la potenţialul acesteia. Acest lucru ne oferă posibilitatea să fim întreprinzători, să vedem oportunităţi acolo unde nimeni încă nu le-a văzut şi să ridicăm nivelul economic al ţării. Faptul că suntem în curs de dezvoltare şi că avem o economie capitalistă este un element ce favorizează apariţia unor iniţiative, antreprenorii fiind încurajaţi să se dezvolte. Acest fapt susţine evoluţia societăţii, deoarece sunt create locuri de muncă, se pot obţine bunuri variate şi necesare şi este micşorat importul de astfel de bunuri. Putem afirma că suntem printre cele mai norocoase generaţii, trăind într-o perioadă în care iniţiativele noastre pot căpăta consistenţă şi valoare, în care ne bucurăm de o serie de oportunităţi care încă nu au captat interesul general, având şansa de a crea ceva unic, de a construi tot ceea ce ne-am propus şi ne-am putea propune. Coloana brâncuşiană tocmai acest lucru spune: putem creşte prin adaos, prin clădire coerentă şi consecventă. Să nu uităm de frumuseţea acestei ţări: România este plasată în cele mai frumoase zone geografice ale lumii, într-o oază de natură sălbatică, de autenticitate şi de omenie, dar şi într-un context socio- economic global marcat de aglomerări urbane şi de stres cronic. Liniştea, pădurile, satele sunt elemente care ne fac ţara atât de respectată şi iubită de orice străin. Visăm la a trăi în alte ţări din diverse motive de natură materială sau socială, dar nu vedem că sunt oameni care preferă să le abandoneze, să se rupă de orice pentru a găsi pace, pentru a veni aici. Oare de ce au ales toţi aceşti oameni să îşi părăsească propriile ţări pentru a se retrage în sate înconjurate de păduri, departe de haosul oraşelor? România devine pentru ei acasă, deoarece aici au găsit locul în care sufletele lor se simt împlinite. Uneori suntem orbiţi de statutul financiar pe care îl putem obţine în străinătate, de gândul de a trăi şi a întemeia o familie într-o ţară mai dezvoltată, dar uităm că riscăm să pierdem liniştea, riscăm să ne pierdem pe noi pentru obţinerea unor lucruri care aduc numai anxietate în propriile vieţi. Poate că nu avem destulă răbdare sau experienţă de viaţă pentru a găsi frumuseţea în lucrurile simple. Prin dezrădăcinarea la care ne supunem sufletele, omitem ceea ce este cel mai important, favorizând efemerul care ne pierde sufetul. Vedem plecarea ca pe cea mai mare oportunitate pe care o avem, dar nu cumva uităm că ne putem crea oportunităţi oriunde ne aflăm? Putem da curs dorinţelor noastre aici şi putem să ne bucurăm totodată de frumuseţea ţării, de cătunele risipite din Munţii Apuseni, de minuni ale naturii precum Delta Dunării, de peisaje pitoreşti îmbogăţite de castele precum cel al Huniazilor, Bran sau Peleş sau de liniştea care străbate poienile şi pajiştile încă neatinse de stresul citadin. Trebuie să recunoaştem că ţara noastră are multe locuri minunate, variate, unice în lume, cum ar fi Cimitirul Vesel de la Săpânţa, Peştera Scărişoara, Cheile Bicazului şi multe altele, care au apărut şi s-au dezvoltat datorită poziţionării geografice, precum şi oamenilor care îndrăgesc frumuseţile oferite de aceste plaiuri, îmbinare perfectă de munţi, dealuri şi câmpii, parcurse de râuri frumos curgătoare, oferind României un aer de o frumuseţe mitică. Chiar şi în contemporaneitate, putem întrezări, în farmecul României, patina timpului de altădată. E ca şi cum o muză adormită îşi găseşte sălaş în fiecare formă a coloanei infinite, redescoperindu-se mereu, mereu altfel, mereu la fel… Nu în ultimul rând, aş spune că un alt motiv pentru care ar trebui să alegem România este chiar imperfecţiunea ei. Nu suntem la fel de dezvoltaţi precum alte naţiuni şi sunt multe lucruri de făcut pentru a îmbunătăţi spaţiul în care ne aflăm. Este multă muncă pe care fiecare dintre noi suntem datori să o facem pentru a ridica România, pentru a o ajuta să crească şi să devină ceea ce merită să devină: o ţară a înţelegerii, a bunăvoinţei şi a prosperităţii. De-a lungul timpului, mulţi români şi-au pus amprenta şi au construit identitatea românească prin propriile invenţii care nu au avut efect doar pe plan naţional, ci şi mondial: Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, un instrument devenit nelipsit din vieţile noastre cotidiene, Ioan Cantacuzino şi Nicolae Paulescu cu însemnate contribuţii pentru medicina modernă sau Henri Coandă, inventatorul primul prototip al avionului cu reacţie, mijloc atât de folosit şi indispensabil în zilele noastre. Ei ne-au demonstrat că fiecare dintre noi este capabil să inoveze, chiar şi într-o Românie aparent imperfectă. De aceea, această imperfecţiune constituie în realitate o frumuseţe a ţării deoarece ne uneşte ca români, oferindu-ne un scop comun, un scop pentru care simţim că suntem fraţi. În această manieră, se poate produce comuniunea completă, contopirea noastră totală, anticipată de Poarta Sărutului şi consfinţită de îmbinarea în verticalitatea continuă din coloana nesfârşită, urcuş al generaţiilor către un etern acasă. Pentru că România nu e doar un spaţiu, România e spirit viu, mereu în devenire, asemeni coloanei infinitului, care, prin continua îngustare şi lărgire, prin cadenţa ei armonioasă, imită ritmul vieţii ,repetând, simbolic, bătăile inimii noastre de român. Pentru toate acestea şi încă multe altele, rămânem ACASĂ!

Maria-Florina Begu, Colegiul Naţional „Roman-Vodă” Roman

Componenţii echipajului de la CNRV: Begu Maria-Florina (XII A), Herciu Claudia Andreea (XII H), Miron Ionela Simona (XII H), Mîrţ Diana (XII H), Pal Bianca (XII H), Rogojînaru Dumitriţa Gabriela (XII H), Vrînceanu Ema Medeea (XII A)

Citește știrea

Trending