Contactează-ne

Cultural

Neamţ: Călătorie la 1900. Regal de nobleţe şi rafinament

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ timp de două zile, la Castelul Sturdza de la Miclăuşeni au avut loc manifestări din cadrul celei de-a VI-a ediţii ■ „Această ediţie a Călătoriei la 1900 îmi place să o numesc a prieteniei faţă de Castelul Sturdza, dar şi a prieteniei pe care trebuie să o avem unii faţă de ceilalţi“, a declarat maica Parascheva, amfitrioana manifestării ■

De la an la an, ediţiile legate de organizarea deja tradiţionalei manifestări Călătorie la 1900 sînt din ce în ce mai bine organizate şi mai atractive. Timp de două zile: pe 31 august şi pe 1 septembrie, Castelul de la Miclăuşeni a atras sute de vizitatori din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării. Pe pajiştea din curtea edificiului au poposit negustori de porţelanuri şi obiecte de preţ specifice secolului XIX, dar şi turişti îmbrăcaţi în costume de epocă, bărbaţii cu frac şi joben, iar femeile etalînd rochii şi pălării uriaşe, evident, tot din vreamea începutului de secol. Deschiderea i-a aparţinut maicii Parascheva, „sufletul“ manifestării. „Anul acesta, cea de a VI-a ediţie a fost aşezată sub semnul gesturilor de nobleţe. Desigur, este vorba de o nobleţe a spiritului. Gîndindu-mă acum la o celebră zicere a lui Dostoievschi şi anume că «frumuseţea va mîntui lumea», parafrazînd aş putea spune că şi nobleţea va mîntui lumea. Şi lui Dumnezeu îi place tot ce e nobil. Cum am putea înţelege îndemnul biblic «Iubiţi-vă unii pe alţii!», decît prin îndemnul de a fi buni unii cu alţii. Termenul de mîntuire poate fi, însă, interpretat şi în sens laic. Toate conflictele lumii contemporane, de la incendiile din pădurile Amazonului , la criza migraţiei din Europa ar putea fi rezolvate în spiritul gesturilor de nobleţe. E vorba de o nobleţe care nu mai este conferită de titluri aristocratice sau de genealogii străvechi, ci este vorba de nobleţea sufletului, care se manifestă prin altruism, prin gînduri şi fapte care depăşesc sfera îngustă a interesului personal. Şi din acest spirit de nobleţe se află azi, aici, oameni de diferite profesii: muzeografi, artişti, fotografi, voluntari, psihologi şi turişti, care au venit să susţină pentru zecile de vizitatori această ediţie a Călătoriei la 1900, o ediţie pe care mie îmi place să o numesc şi a prieteniei faţă de Castelul Sturdza, dar şi a prieteniei pe care trebuie să o avem unii faţă de ceilalţi. În spiritul acestei prietenii, în incinta castelului a fost amenajată expoziţia Scrisori cu parfum de odinioară, organizată de muzeele de istorie din Roman şi Puiatra Neamţ, Asociaţia Urbană şi Palatul Sturdza de la Miclăuţeni“, a spus maica Parascheva.

Gesturi de nobleţe

Muzeografa Iulia Butnariu a făcut o scurtă prezentare a conţinutului expoziţiei de scrisori, care cuprinde corespondenţa dintre nobilimea romaşcană, reprezentată de prinţesele Sturdza Cantacuzino, corespondenţa dintre medicii Romanului, trimisă de la Paris sau Viena către prieteni din ţară, corespondenţa unor femei din epocă, dar şi a unor oameni simpli. O interesantă expunere a fost cea a istoricului Georgeta Filitti, de la Bucureşti, care a vorbit audienţei despre boierimea românească din timpul a ceea s-a numit La Belle Epoque. „Citesc în ochii dumneavoastră un sentiment nobil al nostalgiei pentru armonie, frumos, pentru bun gust. Asta a fost La Belle Epoque în România. Este epoca dintre cele două războaie mondiale, o vreme de pace nu numai la noi, ci şi în Europa. Oamenii epocii au vrut să se bucure de lucrul frumos, să construiască, să stabilească relaţii într-o lume armonioasă. La cumpăna dintre secolele XIX şi XX, România a avut o pepinieră de oameni deosebiţi, cu mare ştiinţă de carte. Unul din lucrurile extraordinare pe care le-au făcut aceşti oameni a fost acela de a construi aceste minunate castele şi conace. După Revoluţie au fost inventariate 4.900 de castele şi conace, înregistrate în spaţiul românesc, ca şi castelul de la Miclăuşeni, unde s-au adunat lucruri de preţ, unde oamenii au socializat, au făcut muzică, conversaţie, au trăit într-un mod extrem de elevat“, a spus cunoscutul istoric. Aceasta a mai adăugat faptul că doar 36 astfel de aşezăminte monumente arhitectonice au putut fi restaurate şi că, din păcate, acestea acum sînt folosite pentru nunţi, botezuri şi tot felul de petreceri. Georgeta Filitti a mai pus accent pe spiritul european de la cumpăna dintre cele două milenii şi a mai vorbit de bunăstarea dintre cele două conflagraţii mondiale adusă de exportul de petrol, cereale şi vite. Aceasta a promis că se va întoarcela Palatul Sturdza de la Miclăuşeni în această toamnă, pentru a lansa o carte despre corespondenţe celebre între 1484-1970, intitulată „Societatea românească în corespondenţă“. Maica Parascheva a mulţumit pentru un prim gest de nobleţe al zilei, care s-a materializat printr-o donaţie primită de la urmaşii preotului Tărcuţă, cununat de Ecaterina Sturdza, care au adus pentru muzeu cîteva piese dintr-un serviciu de porţelan primite de acesta la nuntă. Manifestările de la castel au mai cuprins recitalul pianistului Ştefan Buzdugan, dansuri de societate susţinute de Ansamblul Şipot Iaşi, recitaluri ale sopranei Olimpia Urs, un colaj din opera lui Caragiale – „Cocoane, mofturi, moftangii“, interpretat de trupa Şcolii de Teatru Profossart Iaşi. Încîntătoare a fost parada costumelor de epocă, dar şi un spectacol de echitaţie realizat de reprezentanţii Depozitul de armăsari de la Dumbrava Neamţ. Au mai fost recitaluri de muzică veche şi un spectacol de teatru cu un scenariu din istoria familiei Sturdza.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Direcţia V, în concert la Roman

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ concertul va fi susţinut vineri, 29 noiembrie, de la orele 19.30 în sala Casei de Cultură a Sindicatelor ■ artiştii vor intepreta cele mai îndrăgite piese de pe albumul "Muzică, flori şi poezie" ■

Casa de Cultură a Sindicatelor din Roman a pus în vînzare bilete pentru concertul trupei „Direcţia 5”, care se află în turneu naţional de promovare a albumului „Muzică, flori şi poezie”. Trupa va concerta la Roman pe 29 noiembrie, de la orele 19.30 în sala de festivităţi a Casei de Cultură a Sindicatelor din Roman, dacă organizatorii vor reuşi să vîndă toate cele 300 de bilete oferite. „Orice muzică aţi asculta, a noastră este diferită! Direcţia 5, una dintre cele mai iubite trupe pop-rock din muzica românească, vine în oraşul tău! În cadrul turneului naţional pe care îl susţine în această perioadă, trupa te invită să participi la un concert sensibil şi dinamic, în care vei asculta live cele mai cunoscute şi îndrăgite, dar şi cele mai noi cîntece Direcţia 5 – de pe albumul „Muzică, flori şi poezie”. Biletele la concert se găsesc la casa de bilete a Casei de Cultură a Sindicatelor şi în format electronic pe www.iabilet.ro „, au comunicat organizatorii. Direcţia 5, una dintre trupele legendare ale muzicii pop-rock a fost înfiinţată în anul 1990, la Bucureşti. În cei 29 de ani de carieră muzicală, a lansat peste 30 de discuri şi sute de cîntece şi a colaborat cu nume cunoscute din muzica românească: Paula Seling, Loredana Groza, Monica Anghel, Andreea Bănică, Lidia Buble, Alina Crişan – Alinka, Nicoleta Nucă şi mulţi alţii.

Citește știrea

Actualitate

Cinci producţii TT, la festivaluri

Știre publicată în urmă cu

în data de

Cinci dintre producţiile Teatrului Tineretului din stagiunea 2018-2019 au fost selectate să participe, în luna noiembrie, la festivaluri din Sibiu, Piteşti, Timişoara, Arad şi Reşiţa. Astfel, pe 6 noiembrie, trupa TT este prezentă la Festivalul Tînăr de la Sibiu cu spectacolul Jurassic de George Cocoş, regia Ana Crăciun-Lambru. În data de 7 noiembrie, cea mai recentă creaţie a lui Radu Afrim, Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine participă la Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio şi de Forme Noi de la Piteşti. La Festivalul European al Spectacolului Timişoara – Festival al dramaturgiei româneşti (FEST-FDR), Teatrul Tineretului a fost selectat cu spectacolul Feminin de Elise Wilk, în regia lui Eugen Jebeleanu, programat pe 9 noiembrie. În data de 11 noiembrie, spectacolul Steaua fără nume după Mihail Sebastian, în regia lui Alexandru Mîzgăreanu participă la Festivalul Internaţional de Teatru Clasic Arad. La Festivalul Internaţional de Teatru Reşiţa, Teatrul Tineretului joacă, pe 16 noiembrie, Consum excesiv, un spectacol de Daniel Chirilă realizat în parteneriat cu platforma culturală Frilensăr.

Citește știrea

Actualitate

Maestrului Tudor Gheorghe, cu mulţumiri

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Doina RUSU, Piatra Neamţ

Prin 1969, un tînăr actor care se autodefinea ca fiind „menestrel la curţile dorului“, îşi uimea publicul prin ineditul spectacolului pe care îl prezenta – era Tudor Gheorghe. Subţire ca o trestie, purtînd cu eleganţă princiară o superbă cămaşă oltenească de tulpan brodată cu rîuri, Tudor Gheorghe şi chitara sa şocau. Şoca, în primul rînd, felul său unic, absolut neacademic de a cînta. Vocea sa inconfundabilă, curată ca izvorul ce ţîşneşte victorios din stîncă, hăulea, se tînguia, dezmierda şi se răzvrătea pătimaş, urmînd doar poruncile sufletului. Şoca şi modul original de preluare a melosului popular tradiţional, scoţînd la iveală nebănuita strălucire a unor străvechi cîntece olteneşti demult uitate. Surprinzătoarea alternanţă dintre baladele populare şi poemele lui Ion Barbu, pe care Tudor Gheorghe le recita cu veneraţia unui sacerdot ce oficiază o slujbă de taină, reuşea să dea spectatorilor impresia participării la un ritual magic, dominat de descîntecul purificator al copilăriei: „melc, melc, cotobelc, plouă soare…“.

Se pare că simpatia comună pentru Ion Barbu a fost un prim pas în colaborarea benefică dintre novatorul Tudor Gheorghe şi Romulus Vulpescu, care a fost şi va rămâne în memoria iubitorilor de literatură, ca fiind omul de aleasă cultură, subtilul tălmăcitor de versuri, dramaturgul şi poetul profund, recitatorul împătimit, dăruit cu nedezminţit har actoricesc. Spectacolele lor au fost puţine şi anevoie digerate de către culturnicii vremii, dar se transformau de fiecare dată în adevărate lecţii de muzică şi poezie, cei doi reuşind ceea ce nu au reuşit şi nu vor reuşi să facă nicicînd criticii literari sau profesorii de limba română – sensibilizarea conştiinţei colective faţă de adevăratele valori ale poeziei româneşti.

A urmat mai mult de un deceniu în care Tudor Gheorghe a fost obligat să înlocuiască chitara cu cobza, dar nu s-a lăsat înfrînt. După 1989, a revenit în forţă, mai puternic, mai vibrant şi parcă mai dornic de a ne face părtaşi ai respectului său pentru valorile autentice ale poeziei. Cu răbdarea unui artizan, ne-a reapropiat prin cîntec de Alecsandri, de Coşbuc, de Goga, de Arghezi şi ni l-a redat, învăţîndu-ne să-l iubim, pe Lucian Blaga. Datorită lui, am descoperit că, în taină, etern ironicul Păstorel Teodoreanu a scris versuri de mare sensibilitate şi de o excepţională muzicalitate, că Nicolae Labiş are cu totul alte dimensiuni decît cele ştiute din manualele şcolare şi că preceptele filozofice ale cronicarului şi marelui logofăt al Moldovei, Miron Costin, pot fi transmise peste generaţii cîntînd. Prin spectacolele, discurile şi CD-urile sale, Tudor Gheorghe l-a readus în actualitate şi l-a aşezat la locul de cinste ce i se cuvenea pe unul dintre marii noştri poeţi, nedreptăţit, bagatelizat cu nepermisă uşurinţă şi ameninţat cu uitarea – Alexandru Macedonski.

Începînd din 1999, memorabila serie de spectacole numită Anotimpurile poeziei româneşti a fost rodul unei fructuoase colaborări cu Filarmonica Oltenia, respectiv cu mai tînărul şi talentatul dirijor Marius Hristescu, muzician complex, cu o ţinută artistică impecabilă. Cei doi formează în continuare un tandem perfect, se înţeleg din priviri, ba, uneori, au şi cîntat în duet, spre deliciul unor săli mereu arhipline.

Au trecut mai bine de două decenii de cînd Tudor Gheorghe, figură emblematică a culturii noastre, concertează aproape anual la Piatra Neamţ. Mai întâi în sala Casei de Cultură a Sindicatelor, pentru ca, în ultimii ani, să poată fi găzduit doar într-un cinematograf. Sistemele moderne de sonorizare reuşesc să suplinească într-o oarecare măsură lipsa acusticii corespunzătoare a sălii, dar scena este improprie – ecranul îi taie adîncimea şi permite doar prezenţa unui număr limitat de persoane. Spaţiul insuficient a dus la dispariţia grupurilor corale care îl însoţeau cu ani în urmă pe Tudor Gheorghe şi confereau compoziţiilor sale amploarea sonoră a unei gale concertistice impresionante. Deocamdată, maestrul Tudor Gheorghe şi-a „recalibrat“ numărul colaboratorilor, a optat în mod inspirat pentru instrumentiştii excepţionali ai formaţiei Concertino din Chişinău, adaptîndu-se astfel condiţiilor scenice modeste oferite de oraşul nostru. A venit şi acum, în octombrie, cu aceeaşi dragoste de oameni, de cîntec şi de poezie. Alţii ne cam ocolesc. Şi asta pentru că, în loc să fie modernizată, sala Casei de Cultură a Sindicatelor a fost lăsată cu totală nepăsare să se degradeze, devenind inutilizabilă. În aceste condiţii, statornicia cu care acest actor, compozitor şi cîntăreţ unic prin talent şi originalitate ne bucură sufletele, merită cu prisosinţă nu doar admiraţia, ci şi profunda noastră recunoştinţă. Mulţumim Tudor Gheorghe!

Citește știrea

Trending