Publicitate

■ Peştera de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona judeţului Neamţ, vizitată de mulţi pelerini ■ la slujba de marţi, 7 august, a participat şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan ■

Mulţime de credincioşi au asistat pe 7 august, de ziua Cuvioasei Teodora, la slujbele de la mănăstirile Sihăstria şi la Sihla, mai ales că a fost prezent IPS Teofan, mitropolitul Moldovei. Acesta, împreună cu un sobor de preoţi, s-a oprit pentru a citi Acatistul sfintei la peştera în care aceasta a vieţuit, în apropierea ultimului aşezămînt menţionat. De altfel, mitropolitul a participat în primele zile din august la sărbătorile sfinţilor nemţeni, cînd au fost omagiaţi Sfîntul Ioan Iacob de la Neamţ, 5 august, iar a doua zi, înalta faţă bisericească a urcat pe Ceahlău, de Schimbarea la Faţă a Domnului, la hramul schitului de pe creasta masivului. Sfînta Teodora de la Sihla este prima româncă trecută în rîndul sfinţilor. Cuvioasa a fost fiica lui Ştefan Joldea, armaş, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamţului. Acesta a trăit în comuna Vînători Neamţ şi a avut două fiice pe Marghita (Marghioliţa) şi pe Teodora. Aceasta din urmă se căsătoreşte cu un tînăr „din părţile Moldovei de Jos“, pare-se din Ismail. Căsnicia lor nu a adus copii, aşa că după o vreme cei doi au hotărît să ia drumul mănăstirii. Astfel, Teodora a ales Mănăstirea Vărzăreşti, iar soţul la Poiana Mărului, fiind călugărit sub numele de Elefterie şi devenind ulterior ieromonah. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena se retrage în Munţii Buzăului împreună cu Teodora şi cîteva maici. Ajunge în Munţii Neamţului după 10 ani de nevoinţă în zona Buzăului şi a ajuns în părţile Sihlei, adăpostindu-se într-un bordei părăsit. Acolo a rămas singură, numai cu Hristos şi a petrecut mulţi ani în cea mai aspră viaţă pustnicească. Era la sfîrşitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla încă nu luase fiinţă. Însă pădurile din împrejurimi adăposteau numeroşi pustnici. După un timp, Cuvioasa Teodora se mută din bordeiul său transformat în chilie, în peştera de alături, care îi poartă numele şi astăzi, unde rămîne pînă la moarte. După deces, trupul celei supranumite Floare duhovnicească a Moldovei a rămas în peştera unde îşi petrecuse mare parte din sihăstrie. Ştirea vieţii şi morţii ei ar fi a ajuns şi la soţul ei, călugărul Elefterie, astfel că acesta a plecat de la Poiana Mărului şi a venit să-şi petreacă cel din urmă deceniu al vieţii la Sihăstria, aproape de locul de odihnă al soţiei sale. Pe la 1725 s-a întemeiat schitul Sihla, în amintirea ei. Rămasă înmormîntată aici pînă prin anii 1828-1834, în timpul ocupaţiei ruseşti a Principatelor Române a fost dusă la Lavra Pecerska din Kiev şi cunoscută sub numele Sfînta Teodora din Carpaţi. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992, a recunoscut şi proclamat în mod solemn sfinţenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de prăznuire data de 7 august. Peştera Sfintei Teodora de la Sihla este unul dintre locurile sfinte din zona Neamţului, vizitată de mulţi pelerini aprinşi de dorul rugăciunii şi al vieţii curate.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.