Contactează-ne

Actualitate

Mitropolitul Visarion Puiu, despre I. V. Stalin: „Irodul contemporan a trimis la moarte milioane de oameni“

Știre publicată în urmă cu

în data de

După cum se ştie Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Visarion Puiu, acum aproximativ 56 de ani, mai precis 10 august 1964, şi-a dat obştescul sfârşit departe de ţară, în Franţa. Cel care avea să fie numit „Călugărul ostaş“ a venit pe lume în ziua de 27 februarie 1879, în localitatea Paşcani, judeţul Iaşi, părinţii fiind de pe meleagurile nemţene (tata era fiul preotului Ioan Puiu din comuna Girov, iar mama, fiica unor negustori din Roman – n.n.).

După ce este tuns în monahism la Roman, pe 22 decembrie 1905, a ocupat de-a lungul vieţii monahale mai multe funcţii ecleziastice. Dintre acestea amintim că, la 16 februarie 1942, a fost numit de către mareşalul Ion Antonescu Şef al Misiunii Bisericeşti Române pentru Transnistria, cu sediul la Odessa, echivalent cu funcţia de mitropolit, responsabilitate pe care a îndeplinit-o până la 14 decembrie 1943.

De pe această poziţie a militat cu înverşunarea numai de el ştiută să facă din teritoriul dintre Nistru şi Bug „O adevărată redută a românismului şi a Ortodoxiei în faţa tăvălugului bolşevic“, criticându-l şi pe Iosif Vissarionovici Stalin, unul din marii duşmani ai poporului român din veacul al XX-lea. Din acest punct de vedere poate fi amintit şi articolul „Irodul contemporan“, publicat în ziarul din urbea de la poalele Pietricicăi, Ceahlăul, săptămânal „de informaţii şi afirmare românească de sâmbătă 2 ianuarie 1943“, având ca director pe venerabilul profesor de limba română de la Gimnaziul Petru Rareş, Mihail Avadanei, întemeietorul publicaţiei Apostolul, revistă a Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ, înscrisă la Tribunalul Neamţ cu Nr.1/1938- Cenzurat, având redacţia la Casa Învăţătorilor din str. Petru Rareş 54, Piatra Neamţ.

Iată ce ne spune eruditul mitropolit despre cel mai mare tiran pe care l-au dat ruşii după anexarea Basarabiei din anul 1912, în articolul amintit. „Se macină necontenit anii şi lasă în spuza lor întâmplări ce nu le pot şterge nici veacurile. Aşa, acum vreo două mii de ani în răsăritul de miazăzi, a fost un rege a cărui nume învăluit în ocară este pomenit în colindele noastre bătrâneşti.

E vorba de Irod, care în teama lui bolnavă de a nu-şi pierde domnia şi-a înarmat toţi soldaţii săi şi a poruncit să ucidă toţi pruncii din Iudeea şi Galileea. Cruzimea acestui conducător de ţară a rămas de pomină şi veacurile nu numai că nu l-au acoperit, dar au lăsat să apară din ascunzişurile geniului popular aprecieri îndreptăţite a satrapului de la Ierusalim. Cu toată dârzenia lui de a sta pe scaunul conducerii, destinul a hotărât să cadă şi în cele mai groaznice chinuri, să-şi dea sfârşitul. Astăzi, cam aceleaşi întâmplări, însă în proporţii mai mari se petrec în Răsărit.

Irodul contemporan, tovarăşul Stalin, a trimis la moarte milioane de oameni spre a-şi salva tronul. Pentru stăpânirea diabolică a lui Stalin a curs atâta sânge cum nu a curs nici în războaiele de 100 de ani pe care le-a înregistrat istoria. Din cauza cruzimii lui Stalin au rămas soţii văduve, copii orfani şi bătrâne aşteptându-şi în zadar feciorii.

Destinul va decide. Stalin se va îneca în propria lui cruzime şi conducerea ţării va fi luată de altul vrednic. Vremurile se vor limpezi şi din adâncurile simţiri populare se vor ridica noi cântece în care vor zugrăvi cruzimea disperată a Irodului de la Moscova şi biruinţa armatelor creştine. Aceste cântece, ca o baladă din alte vremi se vor auzi îngânate în noaptea Sfântului Vasile, pe la ferestrile împodobite cu flori de gheaţă, sau se vor împleti cu cântecele de stea şi vor răsuna în cadenţa clopoţeilor atârnaţi în colţurile stelelor. Şi aşa, prin cântece şi poveşti, numele lui Stalin ca şi a lui Irod, va fi blestemat din veac în veac. Pr. Visarion Puiu“.

Previziunile ilustrului ecleziast român s-a îndeplinit doar în parte. Biruinţa „armatelor creştine“ în războiul antisovietic nu a fost posibilă, iar conducătorii ruşi ce au urmat, nu cu aceeaşi cruzime dar cu alte mijloace – diplomatice, uneori şi armate – au dus mai departe politica „graniţelor mobile“ cu vecinii acestora, instaurată de ţarul Petru cel Mare, de la începutul secolului al XVIII-lea. A rămas doar „blestemul“ românilor pentru răpirea de către Rusia stalinistă a strămoşeştilor teritorii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial: Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa.

Nu putem încheia la cele spuse de ierarhul cu obârşia de pe meleagurile dintre Bistriţa, Moldova şi Siret fără a aminti de o previziune a scriitorului Calistrat Hogaş, cetăţean pietrean şi romaşcan în timpul vieţii, despre ruşi, în cartea fostului primar de Piatra Neamţ, Dimitrie Hogea, intitulată „Din trecutul oraşului Piatra Neamţ. Amintiri“, din anul 1936. Iată ce ne relatează fostul edil „de Piatra“ din anii 1914- 1918 din acest punct de vedere:

„… În timpul războiului C. Hogaş se găsea retras la Piatra, în vechea sa locuinţă (azi Casa Memorială Calistrat Hogaş – n.n.). Mi-aduc aminte că chiar în prima zi, la 15 august 1916, când a început războiul nostru, cea dintâi bombă, lansată de primul avion duşman a căzut în curtea caselor sale din strada Iordanului, mare groază a avut el atunci! Iar când mai târziu a sosit în gară primul regiment de infanterie rusă, noi cu toţii ne-am bucurat de acest ajutor, căci armata noastră din Ardeal, bătea în retragere.

Singur Hogaş mi-a spus cu mult scepticism: «măi Hogea, să ştii că ruşii au să fie peirea noastră, n-avem să-i mai scoatem din ţară!». Noi spunem că nu am pierit sau vom pieri din cauza lor, dar de scăpat de ei nu o să scăpăm niciodată. Ultima dată i-am scos din România (din Maramureş) în anul 1958, după ce de-a lungul istoriei au trecut Prutul de 12 ori (1711 – 1944). Sperăm să nu mai avem parte de a 13-a oară. E număr fatidic! Dixit!

Bibliografie selectivă: 1.Aurel Florin Tuscanu, „Din Istoria Vieţii monahale“, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2011. 2. Dumitru Stavarache, Elena Istrăţescu, „Mitropolit Visarion Puiu la sfârşit de mandat în Transnistria“, în Revista de Istorie militară, Nr.6, Bucureşti 1999. 3. Visarion Puiu, „Irodul contemporan“, în ziarul Ceahlăul, Piatra Neamţ, 2 ianuarie 1943. 4. Revista Apostolul, Piatra Neamţ, mai 1942. 5. Dimitrie Hogea, „Din trecutul oraşului Piatra Neamţ. Aminitiri, Piatra Neamţ, 1936“. 6. Gheorghe Radu, Basarabia pământ românesc. Aspecte istorico – documentare, legături fraterne, judeţul Neamţ -Basarabia,Vol. I, Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2008. (Studia Romanensia, nr. 13, 2015, Editura Papirus Media, Roman, p. 165-166)

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: O femeie a decedat după ce a căzut într-o fîntînă

Știre publicată în urmă cu

în data de

O femeie în vîrstă de 70 de ani a decedat după ce a căzut într-o fîntînă, miercuri, 27 mai, în localitatea Piatra Şoimului.

“Prin apel la 112, în jurul orei 18.06, pompierii au fost solicitați să intervină pentru scoaterea unei persoane căzute într-o fîntână din localitatea Piatra Șoimului. Pentru degajarea persoanei căzute în fîntînă au intervenit două echipaje de pompieri din cadrul Detașamentului Piatra Neamț, cu o autospecială complexă de intervenție și o ambulanță SMURD TIM. Pompierii au scos din fîntînă (aproximativ 14 m adâncime) o femeie de 70 de ani. Din păcate, medicul de pe ambulanța SMURD a declarat decesul persoanei”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

 

FOTO: generica

Citește știrea

Actualitate

Hram la Neamţ, sub semnul stării de alertă

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ participarea la slujba închinată Înălţării Domnului e condiţionată de respectarea măsurilor impuse în contextul pandemiei ■ anul acesta se împlinesc 523 de ani de cînd se sărbătoreşte hramul bisericii voievodale Înălţarea Domnului ■

Mănăstirea Neamţ îşi sărbătoreşte hramul pe 28 mai, în ziua Înălţării Domnului.

Participarea credincioşilor este condiţionată anul acesta de respectarea măsurilor impuse la nivel naţional în contextul pandemiei, ce obligă la purtarea măştii şi limitarea numărului de persoane la slujba din incinta bisericii, precum şi la păstrarea distanţei, inclusiv în exteriorul lăcaşului.

Ceremonialul a început în ajun, cu slujba de priveghere, iar joi vor avea loc sfinţirea apei în aghiazmatarul din faţa mănăstirii, Sfînta Liturghie şi o slujbă de pomenire a eroilor neamului.

Vor fi pomeniţi ostaşii căzuţi pe cîmpurile de luptă ale patriei. Cu ocazia sărbătorii principale a mănăstirii au avut loc şi alte evenimente importante, în anii precedenţi. Moaştele Sfîntului Cuvios Paisie au fost scoase spre închinare pentru prima dată tot de hram, în 2014, după ce fuseseră descoperite în septembrie 2013, cu ocazia cercetării mormîntului din biserica mănăstirii.

Ulterior, moaştele au fost depuse în pronaosul bisericii Înălţarea Domnului, alături de cele ale Sfîntului Simeon de la Muntele Minunat şi ale Sfîntului Necunoscut. Tot cu ocazia hramului mănăstirii, în 2008 a avut loc proclamarea canonizării a nouă sfinţi nemţeni care au vieţuit în secolele din urmă în zona noastră.

Este vorba despre Cuv. Ioan de la Râşca şi Secu(sărbătorit pe 30 august), Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pîngăraţi (7 septembrie), Cuv. Rafael şi Partenie de la Agapia Veche(21 iulie), Cuv. Iosif şi Chiriac de la Bisericani (1 octombrie), Cuv. Chiriac de la Tazlău(9 septembrie) şi Cuv. Iosif de la Văratec(16 august). Arhimandritul Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, accentua importanţa sfinţilor în viaţa oamenilor:

„Sfinţii sînt cei care ne ocrotesc şi ne ajută. În biserică avem nevoie şi de aceste mărturii, de elemente pe care le folosim pentru sfinţire. Sfinţii, cu moaşte sau fără, au fost bineplăcuţi lui Dumnezeu şi ocrotesc un anumit loc sau o anumită zonă. Mănăstirea Neamţ este o veche lavră în care s-au nevoit de-a lungul timpului peste 30.000 de călugări, iar noi trăim aici în umbra Sfîntului Cuvios Paisie, în timpul căruia mănăstirea Neamţ a cunoscut apogeul spiritualităţii“.

Anul acesta se împlinesc 523 de ani de cînd se sărbătoreşte hramul bisericii voievodale Înălţarea Domnului. Potrivit informaţiilor publicate pe pagina de internet a Mitropoliei Moldovei, lăcaşul de rugăciune a fost ctitorit de Ştefan cel Mare între anii 1485-1497, deoarece biserica domnitorului Petru Muşat (1375-1391) a fost grav avariată din cauza cutremurului din 1471:

„Întrucît această biserică a fost printre ultimele ctitorii, marele voievod a dorit să fie cea mai monumentală biserică atît din punct de vedere artistic, arhitectural, cît şi ca dimensiuni.(…) În exterior, deasupra uşii la intrare se află pisania cu text slav care în traducere arată timpul cînd s-au finalizat lucrările bisericii Înălţarea Domnului, dar şi o invocare de mare sensibilitate spirituală:

„Doamne Iisuse Hristoase primeşte acest hram care s-a zidit cu ajutorul Tău, întru slava şi cinstea Slavei şi slăvitei de la pămînt la cer Înălţare a Ta şi Tu, Stăpîne, acoperă-ne cu mila Ta de acum şi pînă în veac!; Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvîrşirea Sfîntului Duh, Io Ştefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a binevoit şi a început şi a zidit acest hram, pentru rugăciunea sa şi a doamnei sale Maria şi a fiului său Bogdan şi a celorlalţi fii ai săi şi s- a săvîrşit la anul 7005, iar al domniei sale anul patruzeci şi cel dintîi curgător, luna lui noiembrie 14(1497)“.

Revenind la pandemia de Covid 19, ar fi de amintit faptul că, la îndemnul Mitropoliei Moldovei, Mănăstirea Neamţ a pus la dispoziţia autorităţilor 52 de camere, cu 104 locuri, în vederea carantinării persoanelor. „Vă facem cunoscut că, referitor la personale carantinate la Centrul Social Sfântul Paisie, au fost cazaţi în două serii un număr de 80 de persoane, iar suma cheltuielilor s-a ridicat la valoarea de 255.300 lei.

Având în vedere cele relatate mai sus, vă informăm că Mănăstirea Neamţ suportă aceste cheltuieli şi nu avem nicio pretenţie financiară pentru cazarea acestora“, se arată în adresa semnată de stareţul Benedict Sauciuc.

Citește știrea

Actualitate

Căutat în Irlanda pentru viol şi furt, arestat în Neamţ

Știre publicată în urmă cu

în data de

Poliţiştii Serviciului de Investigaţii Criminale au depistat un bărbat, de 38 de ani, urmărit de autorităţile irlandeze pentru comiterea infracţiunilor de viol şi furt.

La data de 26 mai 2020, în baza activităţilor investigativ-operative desfăşurate, poliţiştii Serviciului de Investigaţii Criminale în colaborare cu cei ai Secţiei de Poliţie Rurala Sagna au depistat un bărbat, de 38 de ani, din localitatea Boghicea, pe numele căruia era emis un mandat european de arestare, emis de autorităţile irlandeze, pentru comiterea infracţiunilor de viol şi furt.

Bărbatul a fost prezentat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a dispus reţinerea acestuia pentru 24 de ore, fiind introdus în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă din cadrul IPJ Bacău. Urma să fie prezentat Curţii de Apel Bacău pentru confirmarea mandatului european de arestare.

FOTO: generica

Citește știrea

Trending