Contactează-ne

Actualitate

Mărturii documentare despre Unirea Principatelor în ţinutul Neamţului – „O aşa frumoasă luminarisire şi pitrecire însuşi bătrînii au arătat că merită a fi însămnată spre neuitare“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Actul Unirii din 1859 a fost sărbătorit şi de pietreni în seara zilei de 26 ianuarie 1859, aşa cum reiese din fondul Primăria oraşului Piatra Neamţ, în Darea de seamă a Poliţiei oraşului Piatra Neamţ, din 30 ianuarie 1859, dosarul 5/1858-1859, fila 13. Redăm în cele ce urmează rândurile cele mai semnificative scrise într-o dulce limbă românească în documentul amintit: „Sara, oraşul, cu toate mahalalile lui şi din munţii din pregiur s-au luminat cu ce mai briliantă luminaţie, plăcută la priviri care au şi eczistat pînă către ziuă. Pe lîngă care, atît orăşănii, cum şi locuitorii de prin megieşitele sate, ce să adunaseră, făcîndu-să grupi calificate în mai multe şi numeroase partizi, benchetue pi toate uliţili prin veselie şi cântece di muzici, fluiere, cimpoai şi cântici vocale, iar di pi munţi să răsune în vale buciumile ci aşăzasă. Prin care toate aceste să asalte Vivat Unire şi strigîndu-să Ura. Să trăiască Domnul nostru Alecsandru Ioan. O aşa frumoasă luminarisire şi pitrecire însuşi bătrînii au arătat că merită a fi însămnată spre neuitare. Pentru că în timpul vîrstii lor nu li s-au prilejuit a vide”. „Brilianta luminaţie” s-a făcut cu ajutorul a „şapte putini“ de păcură aşezate la Eforie, la Şcoala publică (numită mai târziu Şcoala primară nr. 1 băieţi – n.n.) şi „pi vârfurile dealurilor numite Cozla şi Pietricica”, aşa cum se arată în acelaşi jurnal din 26 ianuarie 1859 al Sfatului orăşenesc din urbea Piatra. Nicolae Grigorescu aflat la Mănăstirea Agapia pentru efectuarea picturii din biserica sfântului locaş, la vestea dublei alegeri a lui Cuza, va ieşi în mijlocul satului unde, împreună cu sătenii şi cei aflaţi în mănăstire vor juca Hora Unirii, într-o bucurie şi veselie de nedescris. La Roman, Târgu Neamţ şi Bicaz, cât şi în unele aşezări rurale nemţene, au loc demonstraţii populare spontane, retrageri cu torţe, prin care se dă o largă aprobare publică a actului de la 24 Ianuarie 1859. Se împlinea un mare vis, o mare dorinţă şi se deschidea drumul, românilor pentru dobândirea Independenţei din 1877, urmată de desăvârşirea unităţii statale a poporului român la 1918 – Marea Unire.

Telegrame de felicitare domnitorului Unirii

În urmă cu 160 de ani, în memorabila zi de 24 ianuarie 1859, voinţa poporului român de a-şi reface unitatea naţională şi de stat pe vechea vatră strămoşească a Daciei primea, în parte, consacrare prin alegerea în cele două principate – Moldova şi Ţara Românească a unui singur domn, Alexandru Ioan Cuza. Mai mult ca oricând, cuvintele lui M. Kogălniceanu, unul dintre marii înfăptuitori ai României moderne, îşi păstrează puterea de îndemn adresat generaţiilor următoare. „Unirea, spunea M. Kogălniceanu, eu nu recunosc nimănui dreptul să zică că Unirea e actul său individual, proprietatea sa exclusivă; Unirea e actul energic al întregii naţiuni române, e marea noastră conquistă! Şi d’aceea domnilor, nici chiar domnitorului, dar încă unui singur particular, nu-i recunosc şi nici nu-i voi da vreodată dreptul acesta de a zice că el a făcut singur Unirea. Nu, domnilor, Unirea naţiunea a făcut-o…”. Meleagurile nemţene au cunoscut şi ele efervescenţa mişcării unioniste şi a alegerilor de deputaţi în Adunarea ad-hoc a Moldovei. Stau mărturie entuziasmul şi participarea maselor populare la lupta unionistă din anii 1856-1858, la actul Unirii din 1859, la toate actele de reformă socială economică şi politică ce au urmat. Astfel, la 17/19 martie 1857, Comitetul Unirii din Roman aduce la cunoştinţa Comitetului Central al Unirii din Iaşi, referitor la necesitatea stringentă a Unirii, că noi sîntem pătrunşi de aceleaşi sentimente, aceleaşi dorinţe şi aceeaşi profesiune de credinţă. Peste 10 zile, la 17 martie/8 aprilie 1857, Membrii Comitetului Unirii din Piatra Neamţ comunicau la Iaşi că vor face totul pentru triumfarea Unirii şi a candidaţilor de deputaţi în viitoarele alegeri. Unirea Moldovei cu Ţara Românească a produs, în rândul locuitorilor acestor plaiuri moldave, un entuziasm general. Din Piatra Neamţ şi Roman se trimit telegrame de felicitare domnitorului Unirii în semn de bucurie şi respect pentru binele întregii naţiuni române. Institutorul Halunga, de la Şcoala Publică Nr. 1 din Piatra Neamţ, dînd frâu liber sentimentelor de bucurie la alegerea domnitorului Cuza, a dat foc casei sale din mahalaua Valea Viei şi împreună cu alţi locuitori a jucat Hora Unirii.

Deputaţi din ţinutul Neamţului la deschiderea Divanului ad-hoc

Comitetele unioniste apărute în reşedinţele fostelor ţinuturi Neamţ şi Roman – aproximativ actualul judeţ Neamţ – desfăşurau, cu toată împotrivirea autorităţilor, o intensă propagandă pentru Unire. În oraşele Piatra Neamţ, Roman şi Târgu Neamţ, precum şi în satele răzăşeşti au loc în anii premergători zilei cea mare a veacului, puternice acţiuni unioniste. În oraşul de la poalele Pietricicăi, se semnează actul de adeziune al Comitetului Unirii Neamţ faţă de Comitetul Central al Unirii din Iaşi, la 10 iunie 1856 de către 122 de persoane, printre care boierul I. A. Cantacuzino, Manoil Halunga, institutor la Şcoala Domnească din Piatra, Iosif Patriciu şi Catanescu, ambii profesori la Şcoala Publică din localitate. Din acest comitet va face parte mai târziu şi neînfricatul unionist, fiu al Pietrei, profesorul Homiceanu, care nu a părăsit lupta nici atunci când a fost ameninţat cu pierderea libertăţii sau a profesiunii. Dintr- o scrisoare a sa către unionistul Voinov din Iaşi, reiese că s-au exercitat presiuni asupra persoanei sale; scrisoarea demască şi atitudinea nedemnă a protopopului ţinutului Neamţ, iconomul Gheorghe, care a trecut de partea separatiştilor. Nici ţăranii nu s-au lăsat mai prejos. Nu întâmplător autorităţile din ţinutul Romanului ameninţau pe ţăranii răzeşi unionişti că vor fi trimişi acolo unde n-au să vadă soarele. La încercările autorităţile amintite de a determina pe ţăranii din plasa Siretul de sus să semneze o petiţie împotriva Unirii, aceştia răspund îndârjiţi că nu se vor lăsa amăgiţi de aceste manevre. Ţăranii din Săvineşti, ţinutul Neamţului, arătau că nu pot da votul lor decît unuia de la munte că singur este în măsură să le cunoască interesele lor, diferite de ale ţăranilor de la cîmp. Pînă la urmă, aşa cum se ştie, au ieşit victorioşi unioniştii. La deschiderea Divanului ad-hoc al Moldovei, ţinutul Neamţului îşi trimite următorii deputaţi în divan: vornicul Grigore Balş şi postelnicul Mihail Jora, din partea marilor proprietari, comisul Vasile Zaharia, din partea micilor proprietari, Costache Ostahi din cătunul Slobozia – Roznov, din partea clăcaşilor.

Aniversarea semicentenarului Unirii din 1859 la Piatra Neamţ

Documentele de arhivă, presa şi memorialistica vremii din ţinutul de la poalele Ceahlăului din ultima parte a veacului XIX şi primul deceniu din cel următor, cuprind informaţii cu privire la manifestările dedicate evenimentului de acum 160 de ani: serbări, Te-Deum-uri la mănăstirile, schiturile şi bisericile judeţului nostru, amintiri din partea acelora care au trăit acele clipe. În toate acestea se vehiculau idei menite să amplifice universul de reprezentări în domeniul unităţii naţional-statale şi consolidarea ei. Foarte frecvent vor fi inserate titluri conţinând cuvinte ca Dacia, naţional, unitate, frăţie, Unirea, naţiunea a făcut-o, Kogălniceanu – sfetnicul lui Cuza etc., cu ocazia sărbătoririi evenimentului amintit, iar ziua de 24 Ianuarie era consemnată ca „Ziua cea mai ferice pentru naţiunea română”. Bogata documentaţie cu informaţii locale se datorează şi faptului că în aşezarea de la poalele Pietricicăi şi-a petrecut ultima parte a vieţii soţia domnitorului Cuza, Elena, care la 2 aprilie 1909 îşi dădea obştescul sfârşit într-o casă care se află şi azi pe strada Ştefan cel Mare, după ce în urmă cu 37 zile participase la evenimentul aniversar. În cele ce urmează vom relata sărbătorirea Unirei Principatelor la Piatra Neamţ, conform programei înaintată de Preşedenţia Consiliului de Miniştri Prefecturii Neamţ, pentru Serbarea Zilei de 24 Ianuarie 1909, a cincizecea aniversare a Unirii. Acest program prevedea, pe lângă manifestările care se vor organiza în capitala ţării, la Bucureşti, şi cele din teritoriu, care menţionau printre altele: „Toate edificiile publice vor fi decorate şi iluminate“ încă din seara zilei de 23 ianuarie, iar „seara vor avea loc retragere cu facle şi muzică, la care vor lua parte trupele din garnizoană”. Se mai preciza că „în această zi, la orele 10½ dimineaţa, se va oficia un serviciu religios în toate comunele urbane din ţară, la care vor asista autorităţile locale“. Mai departe, programa prevedea că „Ziua Unirii se va sărbători, în toate şcoalele, după programe anume, cari se vor face în fiecare localitate prin iniţiativa ministerului cultelor şi instrucţiunii”, după cum rezultă din documentele aflate în fondul Revizoratul şcolar Neamţ, păstrate în arhivele nemţene. Prefectura judeţului Neamţ, cu nr. 207 din 22 ianuarie 1909, prin care aducea la cunoştinţă că „Ziua de 24 Ianuarie, a cincizecea aniversare a Unirii Principatelor Unite, urmând a se serba în acest an printr-un serviciu religios în toate comunele urbane din ţară”, revizorul de Neamţ „fiind învitat de a lua parte la Te-Deum-ul care se va oficia în biserica Catedrală din acest oraş, la orele 10½ dimineaţa”. Iată care a fost programul zilei elaborat la nivelul judeţului Neamţ: „I. La orele 10 jum a.m. se va oficia un Te-Deum la biserica Catedrală, la care vor asista toate autorităţile civile şi militare, precum şi diferite societăţi şi corporaţiuni. II. La orele 2 p.m. se vor începe serbările pe la şcolile respective, după programul de mai jos. III. La orele 4 p.m. toate şcoalele se vor aduna în piaţa Primăriei, unde după o mică cuvântare ţinută de către un elev de liceu se va juca Hora Unirei. IV. La orele 5 p.m. elevii liceului şi ai şcoalelor primare vor porni în marş cântând diferite cântece naţionale şi parcurgând stradele Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare până la platoul Borzogheanului. V. La orele 6 p.m. se va face retragere cu torţe”. Ultima parte cuprinde programul pe centre şcolare şi alte locaţii, începând de „sâmbătă 24 Ianuarie ora 2 p.m”, după cum urmează: „I. Şcoala de fete nr. 1 şi de băieţi nr. 1, în localul Şcoalei de fete nr. 1 Mihai Eminescu. II. Şcoala de fete nr. 2 şi de băieţi nr. 2, în localul Şcoalei de băieţi nr. 2 III. Cercul Mărăţei – Şcoala de băieţi nr. 3 C. Negri şi nr. 3 de fete Elena Doamna (nu se specifică locul desfăşurării – n.n.). IV. Şcoala Profesională de fete şi Liceul teoretic Petru Rareş în sala de Gimnastică (e vorba de cea a liceului – n.n.)”. Ce reţinem din acest program? O mare varietate în programul dedicat aniversării Unirii: intonarea Imnului Regal şi Trăiască Regele de către corurile formate din elevi, în preambulul manifestărilor, urmate de cuvântările dedicate evenimentului de directorii sau profesorii şcolilor, poesii, monologuri, piese jucate de elevi, coruri, monologuri, etc. Toate manifestările s-au terminat cu intonarea Horei Unirii şi prinderea în horă a participanţilor. De menţionat şi un alt aspect semnificativ şi care a dat originalitate manifestărilor de la Piatra Neamţ, cu ocazia semicentenarului Unirii din 1859: invitată şi participantă de onoare la Şcoala de fete Eminescu a fost şi doamna Elena Cuza, soţia domnitorului Unirii, căreia profesoara Zulnia Isăcescu i-a adresat un emoţionant cuvânt intitulat „Măriei Sale Doamnei Elena Cuza, cu prilejul a 50 de ani de la Unirea Principatelor“, în „ovaţiile întregii asistenţe”, cum consemnau documentele vremii. De fapt, presa locală ca şi cea regională sau centrală, au reprodus şi răspunsul prinţesei faţă de acest eveniment petrecut în urbea noastră. Ziarul Adevărul din Bucureşti, din 25 ianuarie 1909, redă emoţionantele cuvinte de mulţumire a Elenei Cuza: „Sunt fericită cînd aud că ţara sărbătoreşte Unirea şi pe Cuza deoarece slăvindu-se de cei de azi, actele mari şi frumoase ale celor de ieri, atunci faptele lor vor fi slăvite de cei de mâine”. La o aşa aniversare, aşa manifestare!

Prof. Gheorghe RADU

Citește știrea
Advertisement
loading...
Un comentariu

Un comentariu

  1. gigi

    24 ianuarie 2019 at 9:25 AM

    Inainte de actul unirii din 5 ianuarie 1859 de la Iasi, Moldova era un principat mult mai puternic decat Tara Romaneasca (cultura, industrie, agricultura)…toti politicienii si boierii corupti faceau legea in sud…dupa mutarea capitalei in infectul Bucuresti, Kogalniceanu i-a spus lui Cuza Voda ca a facut cea mai mare greseala politica din viata lui prin transferarea puterii la Bucuresti…si apoi cine conducea monstruoasa coalitie pentru inlaturarea lui Cuza Voda?…Liberalii lui Bratianu si cinstita Biserica …Romani, invatati istoria tarii ca sa nu mai va inchinati la idoli falsi…Moldoveni, descentralizarea este singura solutie de a scapa de mafia celor din sud…si unirea cu Moldova de dincolo de Prut va duce la un stat puternic: MOLDOVA…nu mai credeti minciunile politicienilor !!!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: Luna lui „Cuptor“ nu şi-a meritat renumele

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ pînă la final de lună nu va fi prea cald ■ abia spre sfîrşitul intervalului vor fi 28 de grade ■ nu scăpăm de instabilitate ■ săptămîna viitoare sînt anunţate precipitaţii ■

Anul acesta, luna lui Cuptor nu prea şi-a meritat numele. Cu excepţia cîtorva zile de la începutul intervalului, vremea a fost capricioasă, a plouat destul de mult şi au fost zile destul de reci. Frecvent s-au înregistrat valori termice sub media perioadei, iar la un moment dat pe crestele montane au fost temperaturi de numai 2 grade noaptea şi o maximă diurnă ce nu a depăşit 4 grade. Nici de acum înainte nu va fi deosebit de cald, dar nici prea rece. Se anunţă vreme amestecată şi abia spre finele lunii, în cea mai caldă zi termometrele vor indica 28 de grade. Vor fi ploi în majoritatea intervalului, în special după amiază, iar uneori sînt anunţate furtuni. Aşa sînt previziunile publicate pe site-ul ANM. Conform sursei citate, pe 20 iulie, la amiază, în Piatra Neamţ termometrele vor indica vreo 25 de grade. Va fi bine în prima parte a zilei, dar după amiază ar putea veni furtună cu toată suita de fenomene – tunete, fulgere şi descărcări elctrice. Noaptea vremea se calmează şi pe fondul unui cer mai mult senin se vor înregistra 15 grade. Ceva mai bine va fi duminică, 21 iulie, cînd în zona noastră avem promisiuni de o vreme mai caldă, 27 de grade la umbră. Cerul va fi degajat şi după lăsarea întunericului cînd se vor înregistra 17 grade. Dacă prognoza se adevereşte, luni avem la început timp bun, apoi vor fi iarăşi furtuni. În cel mai cald moment nu vor fi mai mult de 25 de grade. După lăsarea întunericului va fi mai cald decît în intervalul precedent, 18 grade. Marţi, 23 iulie, se anunţă soare, dar ploi în aversă mai după amiază. Maxima diurnă nu trece de 24 de grade, iar minima nocturnă se opreşte la 18 grade. Fix pe acelaşi model va fi vremea şi miercuri, dar se păstrează condiţiile meteo şi joi, 25 iulie: soare, ploi după amiază, 24 de grade ziua şi cam 17 grade după lăsarea întunericului. Abia de vineri, 26 iulie, scăpăm de ploi, va fi o zi cu cer degajat şi sensibil mai cald, cu pînă la 25 de grade ziua şi numai mult de 18 grade după lăsarea întunericului. Dacă previziunile se adeveresc, cea mai caldă zi pare a fi cea de sîmbătă, 27 iulie, cînd va fi cer variabil cu soare şi o maximă de zile mari, 28 de grade la umbră cea ce înseamnă că în plin soare vom resimţi valori mai ridicate. Cădura de peste zi nu influenţează şi regimul termic nocturn şi minima rămîne cantonată la valoarea de 18 grade Celsius.

Citește știrea

Actualitate

Încep sărbătorile sfinţilor nemţeni

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ pe 21 iulie vor fi sărbătoriţi Sfinţii Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche

La mănăstirile nemţene începe seria sărbătorilor dedicate celor nouă sfinţi nemţeni, care au fost canonizaţi în 2008, printr-un ceremonial impresionant desfăşurat la Mănăstirea Neamţ. Primii vor fi omagiaţi sfinţii Rafail şi Partenie de la schitul Agapia Veche, care vor fi prăznuiţi duminică, 21 iulie. Pomenirea lor va începe sîmbătă seara, cu o slujbă de priveghere, iar la primele ore ale dimineţii următoare maicile şi pelerinii vor porni în procesiune de la Mănăstirea Agapia spre schitul Agapia. În curtea schitului va fi oficiată Sfînta Liturghie, la care sînt aşteptaţi să ia parte membrii comunităţii monahale şi mulţi credincioşi, ce vor fi poftiţi şi la obişnuita agapă de la finalul evenimentului religios. Cuviosul Rafail a fost monah în vechiul aşezămînt călugăresc Agapia din Deal şi se spune că s-ar fi născut în satul Bursucani, din ţinutul Bîrladului. A plecat din tinereţe la renumita mănăstire nemţeană unde a fost călugărit sub numele de Rafail. A trăit o perioadă în inima munţilor, iar după ani de rugăciune şi asceză a devenit îndrumător al fraţilor din obşte. Toţi îl priveau ca pe o icoană a virtuţilor, iar în pomelnicele vechi este numit Fericitul stareţ Rafail. Se spune că încă din timpul vieţii făcea minuni, dar şi după ce a trecut la cele veşnice la mormîntul său mergeau mulţi bolnavi pentru a se vindeca. Ucenici săi i-au dezgropat moaştele şi le-au aşezat în biserică spre închinare. Sfîntul Partenie a trăit în secolul al VII-lea, fiind urmaşul sihaştrilor din Munţii Agapiei. Tradiţia spune că Sfîntul Partenie a sihăstrit în muntele „Scaunele“, după modelul pustnicilor dinaintea sa: ziua se ruga în singurătate, mai ales cu Psaltirea pe care o ştia pe dinafară, iar la apusul soarelui gusta puţin din pîine şi legume fierte, după care toată noaptea rostea rugăciunea lui Iisus, în timp ce împletea coşuri. Dormea puţin cînd obosea, în laviţe(scaune) aşezate între trunchiurile de brazi, de aici şi numele muntelui şi al poienei în care a sihăstrit. Ucenicii duceau coşurile la tîrg şi le vindeau, iar cu banii astfel cîştigaţi cumpărau hrană şi cele necesare traiului pustnicesc. A trecut la cele veşnice în 1660, iar cînd trupul său a fost dezgropat, după tradiţie, s-a găsit neputrezit, moaştele fiind ascunse pentru o perioadă lungă de timp. Pe lîngă Cuvioşii Rafail şi Partenie de la Agapia Veche au mai fost trecuţi în rîndul sfinţilor în acelaşi an Cuviosul Iosif de la Văratec, Cuv. Ioan de la Râşca şi Secu, Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pîngăraţi, Cuv. Chiriac de la Tazlău şi Cuv. Iosif şi Chiriac de la Bisericani.

Citește știrea

Actualitate

„Tenisul e altfel la Wimbledon; aşa şi hipismul e mai elegant pe iarbă“

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ interviu cu Vadim-Glad Iavorovski, şef de pistă la Cupa TCE 3 Brazi şi director tehnic în cadrul Federaţiei Române Ecvestre

Rep: Domnule Vadim Iavorovski, veniţi periodic la Piatra Neamţ, la evenimentele găzduite de Baza Hipică. Ce aşteptări aveţi acum, cînd se reia tradiţia concursurilor internaţionale după o pauză de 10 ani?

V. I: Mai ales după ce am aflat la şedinţa tehnică faptul că avem un set de obstacole noi, aşteptările mele sînt foarte mari şi chiar sînt convins că va fi un concurs extraordinar.

Rep: Ce înseamnă aceste noi obstacole pentru dumneavoastră, ca oficial desemnat să le gestionaţi în timpul probelor de concurs?

V. I: În primul rînd, designul lor este mult mai atrăgător. Setul de obstacole folosit pînă la acest concurs la Baza Hipică era vechi de vreo 15 ani. Obstacolele comandate şi aduse pentru Cupa TCE 3 Brazi sînt create din materiale mult mai uşoare, ceea ce ne ajută şi pe noi la mobilitate, le putem muta mai uşor între probe. Avînd în vedere că e un concurs pe iarbă, obstacolele trebuie mutate foarte des ca să nu se strice gazonul.

Rep: Baza Hipică de la Piatra Neamţ este printre puţinele cu teren de iarbă pentru concursurile de sărituri peste obstacole…

V. I: Practic, în România avem concursuri pe iarbă de acest gen doar la Piatra Neamţ şi la Sânnicolau Mare, în Timiş. În rest, pe celelalte baze hipice este teren textil cu nisip unde nu contează dacă rămîne un obstacol în acea zonă de la începutul concursului şi pînă la sfîrşit, deşi nu se întîmplă nici acolo aşa. Şi pentru ochiul publicului e mult mai plăcut, cînd vezi că aceste obstacole nu sînt în acelaşi loc.

Rep: Cum percep caii aceste obstacole în concurs şi cum lucrează sportivii în aceste probe de sărituri?

V. I: Unghiul de vedere al cailor este foarte mare, ei practic văd la peste 310 grade. Un cal nu vede doar 10-15 grade în faţa nărilor şi 10-15 grade în spatele lor, am putea spune că acesta este „punctul mort“. Eu avînd Level 2 Jumping Course Designer International, a trebuit să mă documentez şi am învăţat foarte multe de textura obstacolului, de forma sa – dacă e format din mai multe bare, sau dacă e compact, din ziduri.

Rep: E importantă şi culoarea acestor obstacole?

V. I: Culoarea contează foarte mult. Caii văd foarte bine contraste. La caii tineri, sau atunci cînd sînt probe de călăreţi începători, e foarte bine să ai obstacole cu contrast foarte puternic pentru a fi uşor de perceput de cai.

Rep: Caii pot avea reacţii imprevizibile la anumite culori?

V.I: Există o singură discuţie la obstacolele de culoare albastră, deoarece caii asociază albastrul cu apa. Aşa cum se ştie, în lanţul trofic, calul este un animal vînat, nu un prădător. Singura slăbiciune a cailor sălbatici era atunci cînd mergeau să se adape şi nu mai vedeau pericolul şi a rămas acea frică. Sînt foarte mulţi cai chiar la nivel de Campionat Mondial sau Olimpiadă care la acel obstacol numit „Rivieră“ – fără înălţime ci doar cu 4,5 metri de apă, la care caii ajung să facă greşeli – să calce în apă, sau să refuze să sară din cauza acestei reticenţe la culoarea albastră.

Rep: Ce alte probleme mai trebuie gestionate în concursurile de sărituri peste obstacole?

V.I: Primul obstacol dintr-un concurs, şi mai ales unde sînt cai tineri, sau călăreţi începători trebuie să fie amplasat spre ieşire. Atunci cînd calul intră în teren şi se trezeşte singur, fiind un animal de turmă, caută să meargă spre ieşire. Şi atunci, ca să dai încredere şi calului şi călăreţului, primul obstacol trebuie amplasat astfel încît să sară spre ieşire.

Rep: Cum arată condiţiile de concurs pentru această întrecere internaţională?

V.I: Un concurs de sărituri peste obstacole pe iarbă, şi într-o zonă împădurită este mult mai frumos şi mai confortabil pentru cai. Fac o comparaţie şi cu tenisul: la Wimbledon e cu totul altfel decît pe zgură, sau pe hard, la fel şi hipismul e mai elegant pe iarbă. Dar e mult mai greu de întreţinut o astfel de suprafaţă. La Piatra Neamţ terenul de concurs arată foarte bine şi sper să nu plouă astfel încît să fie afectat aspectul gazonului.

Citește știrea

Trending