Contactează-ne

Actualitate

Mari personalităţi – Maestrul a ţinut să fie doar om

Știre publicată în urmă cu

în data de

M-au atras întotdeauna întâlnirile cu diversele personalităţi ale vremii şi nu fac nici un secret din faptul că, înainte de a mă afla la locul faptelor încerc, pe cât posibil. să ştiu cât mai multe despre subiect. Slavă Domnului, Internetul nu are secrete.

Ţin să mai precizez că, dincolo de orice definiţie de dicţionar, atributul de personalitate ţi-l oferă activitatea pe care o desfăşori pentru semeni şi spre binele lor. Un exemplu mai elocvent nu ar putea fi în afara serii de marţi, 24 septembrie, când Biblioteca „G.T. Kirileanu“ a organizat o întâlnire cu maestrul Eugen Doga, aflat pentru a doua oară în Piatra Neamţ (după Festivalul „Vacanţe Muzicale“).

Eugen Doga este un român născut şi crescut în Basarabia. Muzician de mare talent şi anvergură, cu pregătire complexă: instrumentist (violoncel şi pian), dirijor, teoretician al muzicii şi, mai ales, compozitor, el se dovedeşte un om cu experienţa vieţii, ancorat în realităţile vremii şi vremurilor, care nu au trecut pe lângă el fără a-l influenţa.

Deşi a abordat toate genurile muzicale, el s-a oprit în cele din urmă la muzica zisă ambientală, genul cel mai accesibil oamenilor, muzica de fiecare zi, de care nimeni nu se mai poate lipsi şi care constituie un fond perpetuu, pe care se derulează întreaga noastră viaţă: „Am învăţat de la marele Enescu să caut muzica pretutindeni, în folclor, în natură, fără prejudecăţile snobilor. Degeaba râvneşti să atingi înălţimile, să experimentezi o modernitate rece, chinuită, dacă nu ai scris nici o piesă miniaturală, ca un diamant mai valoros decît orice taluz zgomotos de zgură. Am descoperit că oamenii n-au uitat să viseze la muzică, să se bucure, să se vindece prin ea“.

Opera muzicală a lui Eugen Doga este colosală, ca amploare şi genuri şi este concretizată în sute şi sute de piese, cântece, romanţe şi valsuri, muzică de film (cca. 200) şi teatru, balete (printre care şi „Luceafărul“, după Eminescu, în libretul lui Emil Loteanu), piese instrumentale, muzică pentru copii („Capra cu trei iezi“, „Maria Mirabela“, „Pe-un picior de plai“, „Ce frumoasă este viaţa“, „Păsările tinereţii noastre“ şi altele) etc.

Eugen Doga aparţine intelectualităţii basarabene care a militat şi a acţionat pentru introducerea limbii române şi a grafiei latine în şcoli şi universităţi şi în manualele şi tratatele acestora. De asemenea, este un fervent susţinător al ideii unioniste şi a întemeiat un Salon de muzică ce îi poartă numele, deschis marelui public tocmai pentru a facilita schimburile de idei, întâlnirile dintre oamenii cu preocupări diverse dar închinate progresului şi societăţii şi a spori nivelul cultural şi artistic al populaţiei.

Cu o alură inconfundabilă, îmbrăcat într-un costum impecabil dar cu rubaşcă rusească albă, Eugen Doga, personajul intrat în patrimoniul UNESCO printr-un vals considerat printre cele mai valoroase patru creaţii muzicale ale secolului XX, inclus printre cele 200 de personaje de top ale lumii, autor al Imnului Chişinăului, aureolat şi premiat de numeroase foruri naţionale şi internaţionale, s-a comportat simplu, evident dornic de a intra în rezonanţă cu cei care l-au invitat şi de a-şi exprima emoţiile şi experienţa de viaţă, dincolo de orice urmă de infatuare.

Organizatorii au avut în vedere un amestec bine gândit de prezentare a biografiei oaspetelui, asezonat cu fragmente de interviu pe viu cu o reprezentantă a unui post de radio din Basarabia, cu surpriza violonistei Sara şi a lui Adrian Stroici care au interpretat magistral două piese de ale maestrului, ca şi de redarea unor alte lucrări ale sale şi pe care compozitorul le-a îngânat cu farmec deosebit.

Eroul serii a ţinut mai mult să fie om decât personaj ilustru şi şi-a exprimat credinţele şi ideile cu o înegalabilă şi perfectă sinceritate: „cum să mă împart între cultura rusă şi cea română?“, ca personalitate formată în ambele culturi; a deplâns ura, individuală şi colectivă care ne cuprinde tot mai mult ca o maree distrugătoare; nu a acceptat sugestia interlocutoarei despre copilărie: „orice copilărie este frumoasă, fiindcă ea nu are nevoie de prea multe, ci doar de iubire. Copilul îşi face din cârpe o minge şi e fericit. Eu mi-am făcut din scândurele şi sârme o mandolină şi ce fericit am fost“. Nimic dintre afirmaţiile invitatului nu a fost întâmplător, totul a fost dominat de înţelepciunea vârstnicului şi a celui care nu a trecut indiferent prin viaţa atât de zbuciumată.

Dar poate că cel mai impresionant sentiment pe care Eugen Doga l-a transmis celor prezenţi a fost iubirea şi respectul fără limite faţă de cuplul Eminescu-Veronica Micle, în care el vede dincolo de o simplă legătură trupească, o comuniune, o întrepătrundere a două lumi extraordinare şi unice, greu de întâlnit în cultura altor ţări, fără de care nimic nu ar mai fi existat. El ne-a transmis cu o simplitate remarcabilă că orice altă interpretare este superficială şi neavenită. Nu întâmplător el a dedicat un întreg ciclu muzical, „Dialogurile dragostei“, celor doi, în peste 50 de piese din lirica acestora. Ce extraordinară profesiune de credinţă, plină de adevăr! Aţi auzit-o exprimată de vreun mare critic de la Bucureşti sau din altă parte a României?!? Nici vorbă! Eugen Doga nu se mulţumeţte doar cu vraja notelor muzicale, el a scris numeroase pagini foarte diverse ca factură, în care îşi exprimă sentimentele, credinţele şi îngrijorările pentru mersul omenirii. Cu simplitatea care-l domină, el a donat mai multe exemplare din scrierile sale bibliotecii judeţene şi a încheiat seara de excepţie, interpretând pentru publicul nemţean, câteva piese compuse de el.

A fost o seară de neuitat şi mărturisesc că mi-aş dori să-l mai întâlnesc pe Eugen Doga. Am avut intenţia să-l invit la o cină de vorbă, dar un incident banal şi neaşteptat m-a lipsit de această bucurie.

Comentariul nostru ar fi incomplet dacă nu aş transcrie câteva frânturi din declaraţiile Nataliei, soţia îndrăgitului compozitor: „Nu am stat nicio clipă pe gânduri atunci când a trebuit să las în urmă Rusia de dragul soţului meu… suntem de 55 de ani împreună. În familia noastră se vorbeşte doar româna, iar fetei noastre eu i-am ales numele, Viorica. Mi-a plăcut de prima oară când l-am auzit“.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Secretar de primărie (re)judecat în cazul unui incident armat

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ secretarul Primăriei Zăneşti a fost achitat pentru uz de armă fără drept ■ anchetatorii sînt nemulţumiţi ■ prima instanţă i-a restituit toate armele, dar trebuie să le predea deoarece i-a fost anulat dreptul de a le mai deţine ■ funcţionarul a mînuit greşit o puşcă, aceasta s-a descărcat accidental, iar glonţul a ajuns în poarta unui vecin ■

Un incident armat care a avut loc în Zăneşti, în luna martie 2018, şi în care a fost implicat secretarului primăriei, Cezar Georgel Ciubotaru, se va judeca cel mai probabil şi anul viitor. Asta deoarece prima sentinţă, cea a Judecătoriei Piatra Neamţ, prin care inculpatul a fost exonerat de răspundere penală, la finele anului trecut, a fost contestată de procurori.

Cauza a ajuns pe rolul Cuţii de Apel Bacău unde primul termen a fost stabilit abia la data de 1 octombrie 2020. Reamintim că în decembrie 2019 secretarul de la Zăneşti a fost găsit nevinovat dar a fost lăsat fără arme. „În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 alin.1 lit. b) teza I Cod procedură penală achită pe inculpatul Ciubotaru Cezar- Georgel, (…) pentru săvîrşirea infracţiunii de uz de arma letală, fără drept, prevăzuta de art. 343 alin. 1 Cod penal, întrucît fapta nu este prevăzuta de legea penală. În baza art.404 alin.4 lit.d) Cod procedură penală raportat la art.. 108 lit. d) C.pen. si art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, dispune restituirea către inculpat a armei de vînătoare semiautomată cu ţeava lisă, marca Beretta, cal. 12, seria N60509E C02864F, 37 cartuşe cu alice, diferite mărci, depusă la Camera de corpuri delicte a Poliţiei Neamţ, conform dovezii seria H nr. 0246479 din 07.05.2018, precum şi a armei de vînătoare tip carabină, cu ţeava ghintuită, marca Brno, cal. 243 WIN, seria C08327 şi a pistolului neletal de autoapărare, marca Rohn, cal. 9 mm., seria AG 0727986 şi a 37 cartuşe cal 12, diferite mărci, 5 cartuşe cu glonţ, cval. 243 WIN, 6 tuburi cartuş 243 Win trase experimental şi 5 tuburi cartuş 9 mm trase experimental, acestea urmînd a fi predate în custodia unui armurier autorizat, ca urmare a anulării dreptului de deţinere, port şi folosire arme al inculpatului, măsură decisă la data de 12.03.2018“, conform instanţei.

Incidentul în urma căruia secretarul Primăriei Zăneşti s-a ales cu acuze penale a avut loc la începutul lunii martie 2018 cînd, din greşeală şi neatenţie, una din armele pe care le deţinea legal s-a descărcat iar glonţul a ajuns în poarta unui vecin. Pe 10 martie totul a ajuns la urechile oamenilor legii, iar cercetările efectuate în cauză au stabilit că în acea zi inculpatul urma să plece la un poligon pentru a-şi testa arsenalul deţinut cu acte-n regulă.

Numai că nu a respectat cu stricteţe toate regulile care se impun în astfel de cazuri şi a vrut să plece de acasă cu armele încărcate. În momentul în care le-a mînuit pentru a le pune în portbagajul maşinii una s-a descărcat accidental, iar glonţul a ajuns în poarta vecinului. Din fercire nu au fost victime.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Salvatori cu COVID -19

Știre publicată în urmă cu

în data de

Trei salvatori din cadrul ISU Neamţ au fost confirmaţi ca fiind infectaţi cu COVID – 19. Cei trei sunt asimptomatici. “Vă informăm că rezultatele testului Covid pentru trei cadre care își desfășoară activitatea în plan operativ la Detașamentul Piatra-Neamț sunt pozitive, acestea fiind asimptomatice. În acest sens, facem precizarea că după primirea rezultatelor care indică infectarea, s-a procedat la informarea structurilor ierarhice și a Direcției de Sănătate Publică, pentru adoptarea măsurilor legale”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Drumul strategic al Regelui Carol I în Munţii Stânişoarei

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ DJ 209B uneşte judeţele Neamţ şi Suceava, de la Borca la Mălini ■ străbate o zonă de o frumuseţe neasemuită cu păduri şi pajişti alpine ■ i se mai spune Drumul Talienilor sau Drumul Vitoriei Lipan ■

Regele Carol I, care s-a dovedit a fi total dedicat, cu vorba şi cu fapta, ţării de adopţie prin conjunctura vremurilor, a fost cel care a înţeles rolul strategic al Munţilor Stânişoarei pentru „tânăra“ Românie.

Că avea să fie aşa, referindu-ne la rolul strategic, o demonstrează luptele grele date în zonă spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, poziţia fiind straşnic apărată de trupele germane şi ungare, aflate în retragere spre Ardeal, în încleştarea cu cele române şi ruse.

Revenind la Regele Carol I, acesta a decis construirea unui drum prin munţi, între comuna Borca, judeţul Neamţ şi Mălini (localitatea unde s-a născut Nicolae Labiş), judeţul Suceava, în primul rând din considerente militare, pentru a face legătura între valea Moldovei şi valea Bistriţei şi în al doilea rând comercial. Realizarea lui a durat 12 ani, între 1902 şi 1014, „drumarii“ fiind italieni, de unde şi denumirea de Drumul Talienilor, după cum i-au zis localnicii. Acum, pe hărţile rutiere el figurează ca fiind DJ 209B şi i se mai spune Drumul Vitoriei Lipan, femeia din Tarcăul Neamţului şi eroina din „Baltagul“ lui Mihail Sadoveanu găsindu-şi soţul ucis într-o prăpastie de pe marginea lui.

Calea de acces între cele două judeţe se afla pe Domeniile Coroanei României, instituţie care asigura fondurile necesare Casei Regale, la mică distanţă de Transilvania, adică de frontiera cu Imperiul Austro-ungar. Proiectarea viitorului drum a fost făcută de către specialişti austrieci, iar construcţia efectivă a aparţinut meşterilor italieni, dar a fost folosită şi mână de lucru din localităţile zonei.

„În raport cu tehnologia de la vremea respectivă lucrările de artă rutiere au fost realizate foarte bine din punct de vedere tehnic, astfel că podurile metalice sunt un etalon în ceea ce priveşte o lucrare de calitate“, precizează Wikipedia. Lungimea drumului este este de aproximativ 55 de kilometri, 33 fiind pe teritoriul judeţului Suceava şi 23 pe cel al judeţului Neamţ, iar cel mai înalt punct este în Pasul Stânişoara, la o altidudine de 1.235 de metri, unde cumpăna apelor (linia de demarcare a două bazine hidrografice), separă cele două judeţe. Este locul unde trecătorilor sau turiştilor li se oferă o perspectivă neasemuit de frumoasă. „Lucrările de artă rutiere, bine conservate şi în bună stare de funcţionare şi astăzi pe teritoriul judeţului Suceava, includ poduri metalice de traversare a pârâului Suha din grinzi cu zăbrele şi calea sus, precum şi podeţe în boltă din zidărie de moloane de piatră. Pe partea care aparţine de judeţul Neamţ sunt cinci poduri, atât acestea cât şi zidurile de sprijin fiind construite din piatră de munte, cioplită şi bătută cu ciocanul“, descrie drumul Grigore Pisea, în „Geografia fizică a României“, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Fundatiei România de Mâine, 2006.

După terminarea lucrărilor, drumarii italieni au construit în Pasul Stânişoara o cruce mare din piatră, cu dimensiunea de 16/18 metri, pentru a dăinui şi a aduce aminte cine a lucrat la edificarea drumului dorit de Carol I, o parte dintre însemnele sculptate pe edificiu fiind inspirate din însemnele regale române. După decizia României de la 23 august 1944, când a fost ruptă alinţa cu Axa, zona montană a şoselei a fost teatrul unor lupte înverşunate între beligeranţii conflagraţiei mondiale. Din Pasul Stânişoara, unde fuseseră construite fortificaţii şi cazemate, trupele germane au executat tiruri de artilerie la mulţi kilometri depărtare, până la aliniamentul văii Moldovei. În timpul confruntărilor, Crucea Talienilor a fost distrusă de bombardamente, iar cazematele au fost aruncate în aer, după ce soldaţii germani şi ungari au fost nevoiţi să se retragă spre Ardeal.

Din monumentul „talienilor“ au mai rămas doar treptele de piatră pe care se urca spre soclul crucii, ulterior fiind montată alta, de metal, fiind construită şi o troiţă. În amintirea soldaţilor din Regimentele 3 Grăniceri, 6 Grăniceri şi a Companiei a 11-a conduse de căpitanul Vasile Teodoreanu ucişi în luptele pentru cucerirea zonei strategice din Pasul Stânişoarei la poalele muntelui a fost construit alt monument, o veche cruce din piatră marcând poiana în care şi-au pierdut viaţa câteva sute de ostaşi. Drumul talienilor a fost puţin folosit pentru a face legătura dintre cele două judeţe din cauza stării proaste, mai circulat fiind pe perioada sezonului cald, în scop turistic. Dar, zona este de un mirific aparte, cei sosiţi aici putând stăbate traseul făcut de Vitoria Lipan în căutarea soţului. În prezent, cea mai mare parte a drumului din judeţul Suceava este asfaltată, dar ample lucrări de reabilitare au început şi pe sectorul din Neamţ. Valoarea lucrărilor este de 65 milioane de lei.

Citește știrea

Trending