Publicitate

Miercuri, 14 martie, prefectul de atunci al mult încercatului nostru judeţ, despre Vasile Panaite este vorba, a patronat o şedinţă a Comisiei de dialog social de pe lângă Prefectură. Ordinea de zi a fost dominată de problematica spinoasă şi veşnic ignorată a taximetriei pietrene. Taximetria este un domeniu al serviciilor de utilitate publică mai greu de descifrat şi voit confundat de către unii cu un serviciu social destinat exclusiv pentru cei care nu-şi găsesc un loc de muncă. Prefectul zilei nu avea de unde şti că această şedinţă avea să fie ultima sa activitate din mandat. A doua zi, pe 15 martie, Guvernul Dăncilă avea să-l schimbe din funcţie, plasând în locul său o nouă personalitate de marcă, din rezerva inepuizabilă de cadre cu state vechi a PSD- ului, existentă în agenda personală a lui Ionel Arsene. Reprezentanţii taximetriştilor pietreni au venit în faţa prefectului lor cu două doleanţe majore; mărirea tarifului maximal şi eradicarea pirateriei din taximetrie. Doleanţe pe care Vasile Panaite şi le-a notat în agenda sa de prefect debarcat a doua zi. Nimeni nu a mai apucat să-i spună acestuia că doleanţele taximetriştilor nu sunt de competenţa prefecturii, el rezumându-se a fi doar un simplu scrib care nota în agendă.

Este legitimă cererea de majorare a tarifului maximal?

Taximetriştii au înaintat Consiliului Municipal o documentaţie, prin care justificau cererea de a li se aproba un tarif maximal mai mare. A crescut preţul carburanţilor, au crescut salariile, s-au scumpit piesele auto, a crescut inflaţia, elemente care justificau solicitarea ca municipalitatea să crească nivelul tarifului maximal, practicat în taximetria pietreană. Conform Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, se reglementează modul de stabilire a tarifelor taxi, care trebuie să acopere cel puţin sumele investite şi cheltuielile curente realizate. (Art 49 alin (1) litera i). Deşi comisia tehnică a primăriei a avizat majorarea tarifului maximal la 3,70 lei /km, consilierii nu au fost de acord, aprobând doar 2,50 lei/km. Cu toate că prevederile art 49, aliniatul (1), litera d) precizează că „Nivelul maximal al tarifelor se stabileşte pe baza metodologiei ANRSC şi a datelor furnizate de asociaţiile taximetriştilor“, fără nici o altă justificare, consilierii au respins solicitarea taximetriştilor de majorare a tarifului maximal. Votul decisiv pentru respingere l-au dat consilierii PSD, care probabil nu au uitat că la alegerile din 2016, asociaţia taximetriştilor, parte a confederaţiei COTAR, a încheiat un protocol de susţinere totală a PMP, partidul condus de Traian Băsescu. Refuzul consilierilor de a aproba, nu a avut nici o documentaţie în susţinere, ci doar ambiţia de a demonstra că stabilirea oportunităţii este atributul lor exclusiv şi pentru asta nu trebuie justificare. Fostul prefect V. Panaite, în loc să verifice că refuzul consilierilor nu are în susţinere nici o documentaţie întocmită, s-a limitat în a promite că „va cere o situaţie a tarifelor maximale practicate în alte oraşe asemănătoare“. Fie şi numai această decizie, dovedeşte că în Prefectură nimeni nu a studiat legea în vigoare, pentru a vedea inutilitatea unei astfel de decizii, vecină cu aflatul în treabă. Consilierii locali, care au aprobat tariful maximal de 2,50 lei /km, trebuiau să ataşeze în susţinere şi o documentaţie, în justificarea acestei decizii. Mai mult ca sigur că o astfel de documentaţie nu există şi Prefectura nu putea decât să solicite Consiliului local refacerea hotărârii de consiliu, în sensul respectării prevederilor legale ale Legii 38/2003, renunţând la amatorism.

Există taximetrie ilegală în Neamţ?

Întrebarea din subtitlu nu este retorică. În general, în taximetrie este instalată confuzia între taximetria ilegală şi transportul ilegal de persoane. Aceste două noţiuni sunt bine definite în articolul 7 al legii taximetriei. Pornind de la definiţie „Transportul în regim de taxi, este serviciul efectuat contra cost, pe bază de bon eliberat clientului, şi realizat în condiţiile legii“, nu poate fi acceptată ca „taximetrie ilegală“ decât una din următoarele situaţii: – autorizaţia taxi are valabilitate depăşită – autorizaţia taxi nu aparţine deţinătorului autovehiculului. – autorizaţia taxi nu a fost eliberată de autoritatea localităţii, unde taxiul îşi desfăşoară activitatea. În realitate, taximetria ilegală reclamată de taximetrişti, se referă la cu totul altceva, şi anume la transportul ilegal de persoane, definit ca transport contra cost, efectuat fără a deţine autorizaţie taxi. Taximetriştii reclamă ineficienţa poliţiei rutiere sau a poliţiei locale, în depistarea şi sancţionarea taximetriei ilegale. Din necunoaştere, taximetriştii fac acuzaţii false. Tot din necunoaştere, poliţia rutieră acuză cadrul legislativ existent care face imposibilă probarea taximetriei ilegale. Dacă legea ar fi studiată şi înţeleasă, s- ar putea concluziona că toate cazurile de „taximetrie ilegală“ sunt uşor de depistat pentru a fi sancţionate, conform legii. Într-adevăr, cazurile de „transport ilegal“ sunt mai greu de depistat şi probat, dar aceasta nu se datorează legislaţiei. Încă de prin anii 80, posesorii de autoturisme executau transporturi clandestine de persoane, în scopul de a-şi mai rotunji veniturile. Fostul regim a încercat să reducă clandestinitatea prin executarea unui control riguros al autoturismelor în trafic. Se ajunsese la situaţia aberantă, când persoanele găsite într-un autoturism oprit în trafic, erau obligate să- şi justifice prezenţa în mijlocul de transport. Nu se admitea prezenţa în autoturism decât a membrilor familiei sau a rudelor apropiate. Această măsură aberantă a fost aplicată doar câteva luni şi fostul regim a trebuit să renunţe la ea. Se pare că acum se doreşte reintroducerea acelor controale în trafic, ceea ce ar fi o prostie. Există unele soluţii de depistare a transporturilor ilegale, numai că acestea trebuie, cunoscute, pentru a putea fi aplicate. Principala autoritate de supraveghere, control, depistare a neregulilor din taximetrie şi de sancţionare a acestora, este poliţia locală, ca în majoritatea ţărilor. Conform Legii 38/2003 (art. 37, alin (1) litera a), municipalitatea asigură controlul activităţii de taximetrie prin reprezentanţi ai organelor de control autorizate. Poliţia locală poate fi autorizată ca organ de control, în baza prevederilor Legii nr. 155/2010 . Articolul 4 aliniatul (1) al acestei legi stabileşte că „Poliţia locală se organizează şi funcţionează prin hotărâre a autorităţii deliberative a administraţiei publice locale“. Din dezbaterea de la prefectură din data de 14 martie nu a rezultat cu ce se poate implica prefectul în rezolvarea problemelor taximetriei. Municipalitatea este singura autoritate obligată prin lege să rezolve problemele serviciului de taximetrie, care nu sunt atât ale taximetriştilor, cât sunt ale populaţiei deservite.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.