Contactează-ne

Actualitate

La Roman Value, tîrg de produse tradiţionale

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ tîrgul a fost amenajat timp de trei zile în parcarea centrului comercial din Roman ■ deviza manifestării a fost: „Artişti renumiţi, muzică bună, mîncare gustoasă şi multă distracţie" ■

“P”

Unul din evenimentele organizate în perimetrul noului centru comercial Roman Value a fost, timp de trei zile, în perioada 2-4 august, un Tîrg de produse tradiţionale româneşti, sub genericul „Romanul sărbătoreşte româneşte“. „Împreună cu brandul Cotnari, noi, SC ExpiTextStil Iaşi am organizat un eveniment deosebit, aflat deja, la a treia ediţie, după Iaşi şi Suceava. Scopul a fost acela de a promova bucătăria românescă, micii producători de produse proaspete şi a vinului de Cotnari. Ne dorim ca un astfel de eveniment să prindă şi într-un oraş ca Romanul, atît de deschis organizării de tot felul de manifestări. Au fost deschise mai multe terase din care una a noastră, SC ExpiTextStil Iaşi, o alta a SC Regalis Fest din Iaşi, una a firmei «Clătita Hoinar» din Iaşi, o alta a «Cozancului Moldovenesc» din Botoşani, o alta a unei firme de cozoac Secuiesc-Kurtos, din Iaşi, una a producătorului de bere de casă, «Nemţeana» din Roman, la care se adaugă o firmă de cipsuri din cartofi proaspeţi, din Paşcani. Fiind primul eveniment şi avînd în vedere vremea nu ne-am aşteptat la doborîrea de recorduri de vînzări, în privinţa cîştigurilor, dar e un început. Important este că în această perioadă pe scena manifestării au urcat pe scenă peste 25 de cîntăreţi de muzică populară, toţi din zona Moldovei, cap de afiş fiind, evident, Ion Suruceanu, din Republica Moldova“, a declarat Florin Popovici, director al SC ExpiTextStil Iaşi. În ciuda ploii de sîmbătă seara, evenimentul şi-a atins scopul: artişti renumiţi, muzică bună, mîncare gustoasă şi multă distracţie, viţelul la proţap de duminică, 4 august, fiind atracţia tîrgului. Evenimentul s-a bucurat de o mare apreciere din partea romaşcanilor. „Cred că organizarea unui asemenea eveniment este menită să învioreze şi mai mult această parte a oraşului unde Carrefour a făcut o asemenea investiţie. Am avut trecere prin zonă şi am nimerit exact cînd se pregătea tîrgul. Am decis împreună cu familia să petrecem cîteva ore aici. Nu mai puteam opri copiii să treacă de la taraba cu poale în brîu, la cea la care se vindea tradiţionalul cozonac moldovenesc sau la cea cu cipsuri. Am preferat să merg la acest tîrg decît să merg la bîlci, unde mişună prea mulţi hoţi. Aici e plăcut, curat şi ne simţim în siguranţă şi, apoi sîntem mari admiratori ai muzicii de bună calitate. Printre artiştii care au cîntat sînt nume pe care le apreciez în mod deosebit: Constantin Bahrin, Geta Postolache, Lili Ciortan, Gheorghe Jitaru, Beatrice Duca. Mi-a plăcut atît programul din cele trei zile, cînd au fost promovate nu doar cele mai bune bucate tradiţionale, cît mai ales folclorul nostru moldovenesc“, a declarat o vizitatoare a tîrgului.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Vin alegerile. Şedinţă de CL tensionată, la Bicaz

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ aleşii din oraşul de sub baraj Bicazul au votat bugetul pentru anul 2020 ■ şedinţa de săptămîna trecută a fost una destul de animată ■ consilierii Opoziţiei au avut obiecţii încă de la începutul dezbaterilor ■

Bicazul şi-a stabilit în şedinţa extraordinară a Consiliului Local de joi, 20 februarie, prin votul unanim al aleşilor urbei, bugetul pe anul 2020.

Acesta a fost estimat de către finanţiştii primăriei la suma de 21. 610.810 lei, la venituri şi tot cam pe-acolo şi la cheltuieli. Dacă e să analizăm repartiţia banilor pe capitole, din totalul veniturilor, pentru cheltuieli, autorităţilor publice li s-a bătut în cuie suma de 170.100 lei, evidenţei populaţiei şi altor servicii generale 5.500 lei, pentru ordinea publică şi siguranţa comunităţii a fost dirijată suma de 31.000 lei, învăţămîntul va primi 5.956.892 lei, sănătăţii i se vor acorda 11.864.245 lei, culturii, activităţilor recreative şi cultelor 63.700, locuinţe, servicii şi dezvoltare 1.424.740. lei, iar transporturilor, însemnînd întreţinere străzi şi cheltuielile cu microbuzele şcolare, 2.094.633 lei.

Repartizarea banilor a luat în calcul, cum era firesc, totalul veniturilor, ce vor intra pe parcursul anului în vistieria oraşului pe căile autonomiei financiare, a cotelor şi sumelor defalcate din impozitul pe venit şi TVA sau alocate prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală. „Totul este ca noi să manageriem cum trebuie investiţiile şi fondurile alocate, pentru a obţine maximun de eficienţă“, a declarat primarul Nicolae Sălăgean în cadrul şedinţei de consiliu, înainte de a fi adoptat bugetul Bicazului.

De remarcat că aleşii din Opoziţia urbei au descins în plenul şedinţei destul de încrîncenaţi, cu obiecţii încă de la începutul dezbaterilor, care s-au întins pe parcursul a nu mai puţin de trei ceasuri. „Propunem amînarea şedinţei cu şapte zile, că n-a fost anunţată cu trei zile înainte, că bugetul n-a fost postat în termenul legal şi-n integralitate sa pe site-ul primăriei“, au fost parte din nemulţumiri, doar, doar se vor obţine doleanţele Opoziţiei, sigur, pentru a arăta bicăjenilor că cei cinci consilieri din totalul de 15 cîţi compun forumul legislativ local au „voce“. La toate nemulţumirile expuse, primarul Nicolae Sălăgean, aducînd argumente, a reuşit să- i convingă pe toţi consilierii că pot să propună unele amendamente, care au şi fost luate în considerare. În final, bugetul Bicazului a fost aprobat prin, pentru a fi respectată legalitatea privind termenul de adoptare.

Aşadar, una peste alta, şedinţa de consiliu a fost una complexă şi aprig disputată, iar amendamentele propuse de opoziţie s-au referit la realizarea unui teren de sport multifuncţional, ce va fi amenajat în curtea Şcolii Gimnaziale Regina Maria Bicaz, iar altul pentru amenajarea unui lac de agrement pe albia Bistriţei pe locul celui de acum trei decenii, care a trebuit să fie eliminat atunci pe motiv că prin deversarea apei din lacul mare exista pericolul unor inundaţii în cartierul Mărceni.

Sigur propunerea a fost luată în considerare, dar pentru a fi materializată va trebui obţinerea multor avize, care să facă posibilă legalitatea acestei dorite investiţii. Întrunirea de joia trecută de la Bicaz ne-a făcut pe noi, martorii ocazionali, să concluzionăm că apropiata campanie electorală a fost pornită, anunţîndu-se discuţii cu securea războiului pe masă. Sperăm să învingă cei cu lecţiile bine făcute.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Iată care sînt posturile căutate pe piaţa muncii

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ aproape de începutul primăverii piaţa muncii nu prea se mişcă, fiind disponibile 535 de slujbe ■ cele mai multe cereri de personal vin de la angajatorii din reşedinţa de judeţ şi comunele limitrofe ■

Cu puţin înainte de începerea primăverii calendaristice, piaţa muncii din judeţ nu se prea mişcă şi sînt libere doar 535 de locuri de muncă în diverse ocupaţii.

Conform Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Neamţ, cele mai multe cereri de personal vin de la angajatori din reşedinţa de judeţ care recrutează 233 de noi salariaţi, la Roman s-ar putea angaja pînă la 1 martie 210 de oameni ai muncii şi cele mai puţine oportunităţi sînt la Tîrgu Neamţ, unde sînt pe piaţă 92 de job-uri.

Angajatorii nu prea au nevoie de personal de înaltă calificare şi la Piatra Neamţ şi-ar putea găsi de lucru un inginer specializat în construcţii civile şi industriale, un inginer chimist şi un inginer electronist. La polul opus, pentru cei care nu au nici o calificare sînt 55 de job-uri ca muncitori necalificaţi dar ar mai fi nevoie de 10 fasonatori cherestea, se caută 14 tîmplari universali, 9 dulgheri, precum şi 16 fierari betonişti, sau 10 muncitori piscicoli.

În multe alte ocupaţii sînt mai puţine cereri de personal lista completă putînd fi studiată la sediul Agenţiei locale pentru ocuparea forţei de muncă Piatra Neamţ de pe strada Mihai Eminescu din reşedinţa de judeţ.

Nici la Roman licenţiaţii nu prea au căutare şi ar fi nevoie doar de un inginer electrotehnist, auditor intern, sau expert achiziţii publice. Se mai caută un medic veterinar, un inginer automatist şi un inginer sistem software. Pentru ceilalţi cel mai mult este de lucru în industrie unde este nevoie de 35 de confecţioneri – asamblori articole textile, dar şi 45 de muncitori necalificaţi la care se mai adaugă 5 necalificaţi pentru industria mobilei, precum şi 10 operatori – confecţioneri industria îmbrăcămintei.

Alţi 20 de necalificaţi sînt necsari în alte domenii cum ar fi construcţii, agricultură sau silvicultură. Ceva mai puţine cereri sînt pentru personal calificat ca sudor, recepţioner marfă, preparator marfă, ospătar, lucrător comercial sau lucrător în bucătărie. La Tîrgu Neamţ este nevoie de in inginer zootehnist şi un medic veterinar.

În rest se caută 10 muncitori în construcţii, 10 posturi sînt pentru personal croit, iar alte 10 sînt pentru confecţioneri. Se mai caută rectificator, strungar, sudor, frezor, lăcătuş mecanic, agent de securitate, asistent medical sau tehnician veterinar.

Citește știrea

Actualitate

O întâlnire memorabilă cu scriitorul Mihail Şişkin

Știre publicată în urmă cu

în data de

Iubesc Hârtia! Acest logo, cu care mă mândresc şi eu alături de o serie de concitadini care s-au exprimat pe această temă în pagini de jurnale sau reviste, a devenit unul definitoriu pentru mine. Am ajuns, de când am auzit pronunţate aceste două cuvinte, să mă întreb dacă e adevărat.

Astfel că, logo-ul a fost pentru mine, înainte de a ajunge o certitudine, o întrebare. Iubesc Hârtia? Făcând apel la memorie, finalul materialului anterior, care conţinea o listă de lecturi personale, suna cam aşa: Cel mai iubit dintre pământeni (Marin Preda), Animale bolnave (Nicolae Breban), Un bărbat pe nume Ove (Fredrik Backman), Cronici de familie (Petru Dumitriu), Eminescu, poem cu poem (Alex Ştefănescu), Ivan Turbincă şi iapa troiană (D.R. Popescu), Biblia pentru furnici, Goarna lui Tuturuz (Ştefan Mitroi), Caractere atipice (Tom Hanks), Plăceri vinovate şi datorii împlinite (Dan C. Mihăilesscu), Istoria albinelor (Maja Lunde).

Şi încă… Acum pot să vă dezvălui următoarele mele lecturi: Scrisorar (Mihail Şîşkin), Luarea Ismailului (Mihail Şîşkin), Părul Venerei (Mihail Şîşkin), Paltonul cu gaică (Mihail Şîşkin). Motivarea o veţi descoperi în rândurile de mai jos.

FILIT, un festival de nivel european

Între 2 şi 6 octombrie anul trecut, la Iaşi a avut loc FILIT, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traduceri, aflat la ediţia a şaptea. În cadrul său, în fiecare seară la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri publicul a putut să se întâlnească cu scriitori importanţi din zilele noastre – María Dueñas, Richard Ford, Mihail Şîşkin şi Mathias Énard.

FILIT a debutat în anul 2013, fiind destinat în principal profesioniştilor din domeniul cărţii, atât din ţară, cât şi din străinătate. Scriitori, traducători, editori, organizatori de festival, critici literari, librari, distribuitori de carte, manageri şi jurnalişti culturali – cu toţii se află timp de câteva zile în centrul unor evenimente destinate publicului larg, dar şi specialiştilor din domeniu.

Ca să vă daţi seama cam cum e văzută această manifestare, e necesar să fac o scurtă spicuire din părerile invitaţilor celor şapte ediţii: cotidianul spaniol El Pais a declarat că FILIT „este deja, la prima sa ediţie, cel mai important festival literar din Europa de Est“, iar Frankfurter Allgemeine Zeitung a apreciat că „un eveniment de asemenea anvergură şi de o asemenea croială europeană n-a mai existat vreodată în România“. Robert Şerban, organizatorul unui festival omolog la Timişoara, a declarat că FILIT e cel mai bun festival de gen din ţară, iar Mircea Cărtărescu s-a pronunţat: „FILIT e perfect comparabil cu oricare festival adresat traducătorilor din Europa“.

Mihail Şişkin, luptătorul antisistem

Personal, am ales să merg la ediţia curentă la întâlnirea cu cel mai bun scriitor rus de azi – Mihail Şîşkin. În decursul vremii, scriitorul cu pricina a câştigat cele mai importante trei premii ale literaturii care l-au dat pe Puşkin, Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Bulgakov, Akunin: Ruskii Booker, Naţionalnîi Bestseller, Bolşaia Kniga.

Surpriza mea a fost nu doar să cunosc un mare scriitor, ci să- mi dau seama că în faţa publicului venit din întreaga ţară stătea un om cu o personalitate extrem de puternică, cu un standard înalt de valori etice şi morale de la care nu e dispus să renunţe nici măcar când gândirea, ideile i-au fost în contradicţie chiar cu părinţii săi. Mai mult, Mihail Şişkin este personalitatea lumii culturale ruse care se opune pe faţă politicii duse de mulţi ani de zile de conducerea de la Moscova. Evident, din acest motiv el nu poate trăi în ţara sa, stabilindu-şi reşedinţa în Elveţia.

Pe parcursul celor două ore de discuţii, am înţeles că am în faţă un om mâhnit, măcinat sufleteşte de soarta poporului său, unul captiv nu atât fizic, cât mai ales moral. Mărturisea că a fost ultima dată în Rusia în 2014, pentru a primi un alt premiu literar (semn clar că este iubit şi apreciat de conaţionalii care-i citesc opera). S-a întors în Elveţia şi mai trist, pentru că şi-a dat seama, spune el, că situaţia în ţara sa era mai rea decât o percepuse de peste graniţe. Sfârşitul de săptămână petrecut la Iaşi mi-a revelat portretul unui revoluţionar.

Unul modern. Dacă pe vremuri, Che Guevara ducea un război de guerilă cu adversarii săi, astăzi, Mihail Şîşkin duce cu dictatura de la Moscova o luptă a ideilor. Arma sa e cuvântul. Scris şi vorbit. Nu ştiu dacă va da roade această luptă, chiar marele scriitor e sceptic în această privinţă, dar, aşa cum spunea chiar el, „important e ca lumea să ştie, să nu se tacă, să se vorbească atunci când lucrurile nu stau cum ar trebui“.

Cu Şîşkin despre traduceri şi carte tipărită versus carte electronică

În România au apărut trei romane de-ale sale – Scrisorar, Luarea Ismailului şi Părul Venerei – precum şi un volum de nuvele – Paltonul cu gaică. Toate acestea beneficiază de excelentele traduceri ale Antoanetei Olteanu.

Referindu-se la importanţa unui traducător potrivit pentru scrierile sale, Mihail Şîşkin a avut cuvinte frumoase la adresa celei care i-a tradus opera în România, susţinând că Antoaneta Olteanu, prin munca sa, este parte de acum din familia de suflet a scriitorului.

Exemplul opus dat de Şîşkin, al unei traduceri ratate, a fost despre cartea sa Scrisorar din Anglia. Pasaje din carte aveau trei forme diferite de traducere, nici una fiind măcar aproape de ceea ce voia să transmită autorul. „Ar fi ieşit, dacă se mergea pe linia asta,… trei cărţi diferite“, spune scriitorul. Până la urmă, Şîşkin a găsit şi în Insulă un traducător pe măsura operei sale.

Un alt subiect discutat pe scena Naţionalului ieşean a fost oponenţa dintre cartea tipărită şi cea electronică. Încă de la început, ca să fie clar, Mihail Şîşkin s-a plasat de partea cărţii clasice, cea cu foi pe care trebuie să le simţi sub degete atunci când citeşti şi când le întorci, una după alta. Dar, tehnica (bat-o vina!) avansează şi ne forţează pe toţi să o urmăm.

Chiar ea, tehnica nouă, l-a ajutat pe Mihai Şîşkin când, vrând să tipărească în străinătate romanul său Luarea Ismailului, într-o ţară în care nu se vorbea limba rusă, a intrat într-un impas. Concret, într-un capitol trebuiau trecute versurile unui cântec rusesc foarte la modă pe la mijlocul secolului trecut. Dacă în Rusia, simpla tipărire a versurilor era de ajuns pentru a se ajunge la efectul scontat (mizându-se pe popularitatea cântecului, odată lecturate versurile, în mintea cititorului ar fi răsunat şi cântecul), publicul străin nu putea ajunge să simtă efectul urmărit de scriitor.

În acest moment al impasului, însuşi Mihail Şîşkin, cel care nu iubeşte cartea electronică, a venit cu rezolvarea: sublinierea versurilor cu pricina şi introducerea unui link care să facă trimitere către platforma You tube, acolo unde cititorul de orice naţionalitate poate asculta cântecul. Folosind această metodă, la final, cartea tradusă în acea limbă nu a mai fost editată în formă tipărită, ci în formă electronică. S-au discutat mai multe aspecte ce ţin de viaţa unui scriitor. Despre ele, poate cu o altă ocazie.

Mihail Şişkin, biografie pe scurt

S-a născut în 1961 la Moscova şi a absolvit Universitatea Pedagogică de Stat din capitala Rusiei. După absolvire, a lucrat trei ani pentru o revistă de tineret şi cinci ani ca profesor de germană şi engleză.

Debutul său literar a avut loc în revista Znamia în anul 1993, iar în 1995 s-a mutat în Elveţia, unde a avut ocazia să lucreze ca interpret-traducător şi ca profesor. A experimentat şi funcţia colaborator permanent al publicaţiei Neue Zürcher Zeitung.

În afara premiilor naţionale amintite la început, a fost recompensat şi cu prestigioase premii internaţionale: Premiul Cantonului Zürich (în 2000), Prix Du Meilleur Livre Étranger – secţiunea eseu (în 2005), Premiul Grinzane Cavour (în 2007), Premiul internaţional pentru literatură Haus der Kulturen der Weltîn (2011). Trei dintre romanele lui Şişkin au fost dramatizate şi puse în scenă: Părul Venerei la Atelierul Piotr Fomenko, Luarea Ismailului la Teatrul MOST, iar Scrisorar la Teatrul de Artă Cehov din Moscova, în regia Marinei Brusnikina.

Cu certitudine: IUBESC HARTIA!

Pe drumul de întoarecere de la Iaşi, gândindu-mă la experienţa întâlnirii cu Şîşkin, precum şi la întrebarea care mă bântuie de ceva vreme, mi-am dat seama că, dacă am achiziţionat patru cărţi ale unui scriitor, dacă inima mi-a dat ghes să bat drumul capitalei culturale a Moldovei ca să-l cunosc, dacă abia aştept o nouă traducere a Antoanetei Olteanu din opera Maestrului, atunci e musai şi datorită faptului că IUBESC HARTIA! şi o preţuiesc cu fiecare pagină de ziar, revistă, carte pe care o citesc şi de care ajung să-mi bucur sufletul.

Valentin ANDREI, Centrul pentru Cultură şi Arte Carmen Saeculare Neamţ

Citește știrea

Trending