Publicitate

Apreciază postarea

■ aşa cum o fac de ani de zile, localnicii şi-au adus aminte şi în 2018 de soldaţii germani îngropaţi aici ■ este vorba de opt militari, căzuţi într-o ambuscadă în luptele cu ruşii ■

Tărcăuanii, cei drept puţini la număr faţă de anii din anteriori, s-au adunat sîmbătă, 14 aprilie 2018, la Brateş, pentru comemorarea unor ostaşi nemţi, ce şi-au aflat sfîrşitul în septembrie 1944, în codrii zonei. Aceştia îşi duc astăzi veşnicia într-un mormînt comun străjuit de patru brazi plantaţi în urmă cu peste şapte decenii prin generozitatea şi credinţa localnicilor. Te Deum-ul închinat acestora, dar şi tuturor eroilor celui de-al doilea război mondial, a fost oficiat de către preotul Emilian Căruceru, parohul Brateşului, la troiţa înălţată de localnici în urmă cu doisprezece ani. Pînă la sosirea preotului, oamenii locului au aprins lumînări şi au depus flori pe mormîntul celor ce-şi dorm somnul de veci pe Valea Tarcăului. „Am oficiat, conform tradiţiei, şi-n acest an o slujbă de pomenire a tuturor celor care şi-au aflat sfîrşitul pe cîmpul de luptă în această zonă. Pentru că avem această datorie morală şi creştinească de a ne reaminti şi pomeni pe cei căzuţi în luptă, ştiuţi şi neştiuţi, cum spune rugăciunea noastră şi pe care n-are cine să-i pomenească, fie că sînt ortodocşi fie de alte confesiuni. Această troiţă şi crucea amplasată la căpătîiul celor ce-şi dorm somnul de veci aici, ostaşii germani căzuţi în luptele din septembrie 1944, este semn al biruinţei. Chiar dacă slujba oficiată a avut loc la această troiţă, a unor oameni de altă confesiune, aceasta nu a avut altă menire decît de a împărtăşi credinţa în Dumnezeu, care este Unul singur. Facem acest lucru an de an şi consider că, atîta timp cît voi păstori aceste locuri, vom cinsti împreună memoria eroilor trecutului nostru istoric. Mai mult, anul acesta are o semnificaţie deosebită pentru poporul nostru fiind anul Centenarului Marii Uniri. Iată de ce trebuie să fim mai buni, mai uniţi între noi şi mai respectuoşi cu istoria noastră!“, a spus preotul Emilian Căruceru. Pentru sufletele celor adormiţi, tărcăuanii au adus întru veşnica lor pomenire, ouă roşii, cozonac, pască şi vin, iar preotul Căruceru, sarmale calde şi gustări din care să se înfrupte toţi cei ce s-au învrednicit a fi părtaşi la prăznuirea morţilor. De reamintit că printre participanţi au fost şi iniţiatorii evenimentului, ce a devenit de-acum tradiţie, Nicolae Benedek, Constantin Baltă, precum şi alţi, gospodari ai locului. Cît priveşte rememorarea unui trecut devenit demult istorie, tărcăuanii vîrsnici îşi amintesc şi acum despre luptele ce au avut loc pe Valea Tarcăului. „Tatăl meu a fost unul dintre cei care au participat la îngroparea celor opt nemţi. Eu eram mic atunci, dar, după ce am mai crescut, veneam cu tata aici şi, într-una din zile, mi-a povestit cum s-a întîmplat. Nemţii erau în retragere. Pe Valea Tarcăului circula atunci Mocăniţa, un tren forestier. Ei au luat trenul şi au plecat spre Ardeluţa. Ruşii au organizat o ambuscadă şi cînd au apărut nemţii, i-au mitraliat. Au murit majoritatea. În acest loc au fost găsite opt cadavre, şi tata împreună cu alţi oameni, care nu se aflau pe front, s-a gîndit că trebuie îngropaţi. Au pus şi o cruce de lemn, iar apoi au plantat patru brazi, care au crescut, ajungînd acum la peste 30 de metri. Eu, din respect faţă de tatăl meu şi pentru comemorarea celor căzuţi aici, am făcut o cruce din stejar şi am luat această iniţiativă de a face în fiecare an cîte o slujbă de pomenire“, ne spunea Nicolae Benedek. Reamintim faptul că zona a fost teatrul de luptă în ambele războaie mondiale, pentru că ceva mai în amonte a fost frontiera. Revenind la locul comemorării, crucea troiţei unde s-a oficiat slujba de pomenire, aceasta are încrustate cuvintele „În memoria soldaţilor germani căzuţi în luptele din septembrie 1944“. Dacă e să rememorăm istoria lui 44, întreaga Vale a Muntelui este presărată de morminte în care îşi duc somnul de veci foşti ostaşi nemţi, căzuţi în luptele date în retragere cu ruşii. Poiana Teiului este una din localităţile unde în urma încleştărilor armate localnicii au trăit momente de groază. Despre unele întîmplări ale vremii aveam să aflăm de la Grigore Cerbu şi Ana Vatamanu, acum oameni în vîrstă, dar care au avut marcată copilăria cu evenimente de un tragism la limita dintre viaţă şi moarte. Timpul a şters din forţa acelor evenimente, căpătînd astăzi forma unor adevărate poveşti pline de eroism, ba mai mult, după modelul tărcăuanilor, oamenii locului fac şi unele momente comemorative întru iertarea păcatelor indiferent de confesiune şi tabăra din care au făcut parte în război.

Comentarii Facebook
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.