Contactează-ne

Politica

Klaus Iohannis un Preşedinte prea mare, pentru o Constituţie aşa mică

Știre publicată în urmă cu

în data de

Nici nu se uscase bine cerneala pe documentul oficial al Jurământului faţă de ţară, pe care Klaus Iohannis îl depusese la preluarea mandatului de preşedinte în 2014, că acesta a şi început să dea semne că se simte incomod în limitele reglementărilor Constituţiei României. Părea surprins de existenţa reglementărilor privind funcţia de Preşedinte, de parcă nici nu frunzărise Constituţia, înainte de a candida. De-a lungul celor 5 ani de mandat, în care el şi o bună parte a românilor s-au suportat reciproc, Constituţia României s-a dovedit pentru Klaus Iohannis o haină prea strâmtă, pentru hatârul pe care el îl face românilor, de a urca săptămânal Dealul Cotrocenilor, ca pe o golgotă, convins că trebuie să-şi ducă crucea de a ne conduce spre Europa, către care numai el ştie drumul. Constituţia noastră se dovedeşte astfel a fi mult prea mică pentru anvergura fostului primar de Sibiu, pe care, de voie sau nevoie, unii români am trebuit să-l preferăm necoptului Ponta, în 2014. Privindu-l mai îndeaproape, mie mi se pare că Klaus Iohannis are în el ceva apucături monarhice, dacă îi observăm cu atenţie apetitul de a face şi desface guverne, de a numi prim miniştri capabili să încropească guverne după „pohta ce-am pohtit!“, de a dizolva parlamente, de a numi miniştri după criterii personale, de a ataca direct ordonanţele de urgenţă şi, de ce nu, de a modifica Constituţia ori de câte ori are chef de un Referendum. Îl bănuiesc de ceva vreme pe Klaus Iohannis că tânjeşte după prerogativele regale din perioada monarhiei 1881 – 1947, care include şi dictatura regală a lui Carol II, în care au fost interzise şi nişte partide. Nu cred că în fibra sa, Klaus Iohannis este republican, dar dacă îi arde de monarhie, va trebui să se alăture principesei Margareta, custodele Casei Regale şi să dea la pace cu prinţul consort Duda. Dacă nu ar fi PSD-ul în Parlament, sunt convins că PNL-ul, în frunte cu Orban şi Rareş, ar fi dispus să-i satisfacă toate toanele monarhiste lui Klaus Iohannis şi ar modifica Constituţia, pentru a transforma România într-o monarhie, sau cel puţin într-o republică prezidenţială.

Preşedintele Klaus Iohannis este bântuit funciar de sindromul proprietăţii

Mai rar om politic român care să fie marcat funciar atât de mult de sindromul proprietăţii, precum preşedintele „tuturor românilor“, Klaus Iohannis. La început au fost „Meditaţiile Mele“, care au atras după sine „Casele Mele“. După ce a obţinut mandatul de Preşedinte, şi-a dorit să aibă şi „Guvernul Meu“ în 2015, pe care i l- a dat în administrare imberbului Cioloş, care s-a jucat cu el până l- a pierdut la urnele de vot în 11 decembrie 2016. Recent, Klaus Iohannis şi-a tras „Referendumul Meu“, cu care se fuduleşte la toate paradele şi sindrofiile Uniunii Europene. După numărătoarea DA- urilor de la Referendum, Preşedintele îşi doreşte „O Nouă Majoritate Parlamentară“, pentru care l-a trimis în lume pe Rareş Bogdan să i- o aducă, călare pe mârţoaga PNL, un poney de 27%, plimbat de dârlogi de bufonul cu tichie cu zurgălăi, Ludovic Orban. Cu „Noua Sa Majoritate“ , Klaus Iohannis vrea să pună pe picioare un nou „Guvern al Meu“, pentru a reedita „succesul“ din 2015.

Referendumul a trecut. La Cotroceni se bate în continuare apa în piuă

Deşi Referendumul i-a dat satisfacţie, Klaus Iohannis este nemulţumit în continuare şi a trecut la faza consolidării operei de manipulare a electoratului român, începută cu cele trei teme, din întrebările pe care nici el nu le-a înţeles. Tema opririi hemoragiei cazurilor de amnistiere şi graţiere a corupţilor, tema interzicerii modificărilor Codurilor penale prin ordonanţe de urgenţă şi tema că vrea şi el să aibă dreptul de a ataca la Curtea Constituţională, ordonanţele de urgenţă. Aceasta, deşi în România nu a existat în ultimii ani nici o amnistie sau graţiere, fie şi a vreunui necorupt, iar de la Guvernul Cioloş încoace nu s-a umblat la Codul Penal sau Codul de Procedură Penală prin ordonanţe de urgenţă. Aceste teme prezidenţiale ale Referendumului nu erau impuse de realitate, pentru a avea un rol corectiv, ci aveau un simplu rol preventiv, precum vestitul povestitor Ion Creangă care ne delecta în copilărie cu pilda drobului de sare. Ca să nu murim proşti, trebuie spus, pentru cine n-a înţeles încă, că am fost manipulaţi să credem că drobul se numea Liviu Dragnea, şi PSD. După Referendum, în liniştea dintre zidurile Cotroceniului, în timp ce reflecta asupra rezultatelor, Klaus Iohannis a avut nişte revelaţii, pe care a ţinut să ni le împărtăşească public. Una din revelaţiile sale este că la Referendum, românii nu au votat strict numai pentru a răspunde la cele trei întrebări, ci au răspuns la mult mai multe întrebări, pe care doar el a reuşit să le desluşească. Pe lângă întrebările referendumului, pe care Klaus Iohannis nu a ştiut să le explice, acesta a mai descoperit printre rânduri încă 5 – 6 întrebări, la care nici românii nu s-au prins că au răspuns. De exemplu, dacă românii au fost de acord cu interdicţia de a se emite ordonanţe de urgenţă în domeniul justiţiei, Klaus Iohannis a înţeles că interdicţia se impune extrapolată pentru toate domeniile existente din România. Klaus Iohannis s-a simţit obligat să ne transmită că la Referendum el a înţeles că „românii au arătat clar că România este o ţară europeană“, iar la alegerile din aceeaşi zi a înţeles că „românii au spus ferm că îşi doresc un parcurs european pentru România“. Această manipulare este sub demnitatea românilor, care din 2007, anul aderării la UE, tot votează pentru drumul lor spre Europa, lucru pe care Klaus Iohannis nu la observat până astăzi, considerând că doar acum, sub mandatul său, ei s-au dumirit pe unde vine Europa. Klaus Iohannis a vorbit fluviu şi vorbeşte în continuare, despre statul de drept şi despre independenţa justiţiei, fără să fi pronunţat o silabă măcar cu privire la derapajele DNA-ului, ale Procurorului General, ale Justiţiei şi ale protocoalelor acesteia cu SRI, sub mandatul său. În schimb, preşedintele cere public cetăţenilor „să reacţioneze şi să sancţioneze imediat derapajele, abuzurile şi acţiunile care nu sunt în concordanţă cu valorile şi regulile europene“. Nu cere aceasta partidelor, care pot reacţiona în Parlament, ci cere cetăţenilor, care nu pot reacţiona decât în stradă. Aceste mesaje publice nu sunt menite să detensioneze, ci să instige la violenţe. Cu astfel de mesaje au fost atraşi în 1990 minerii la Bucureşti. Preşedintele cere imperios tuturor partenerilor şi autorităţilor naţionale să respecte prevederile legilor şi ale Constituţiei. Aceasta ar fi un demers binevenit şi necesar, dacă însuşi Iohannis ar respecta la rigoare legile existente şi mai ales Constituţia. Este axiomatic faptul că puterea exemplului unui lider este un factor decisiv în determinarea conduitei unei colectivităţi. Aşa că toate discursurile prezidenţiale, inclusiv cele ale purtătorilor lui de cuvânt, nu prea sunt luate în serios de prea mulţi români, credibilitatea sa fiind pusă la îndoială, deoarece Iohannis una vorbeşte şi alta face. Pentru desele sale încălcări ale Constituţiei, în ce priveşte implicările politice, în raport cu unele partide, Klaus Iohannis trebuia suspendat de mult din funcţie. Numai pentru că a participat odată la lucrările Congresului FDSN prin 1995, preşedintele Ion Iliescu a avut de suportat o procedură de suspendare din funcţie, declanşată în Parlament de către PNL şi PNŢ-CD. Procedura a căzut la vot, dar Ion Iliescu a învăţat că prevederea constituţională, privind echidistanţa politică a preşedintelui trebuie respectată. Prevederea a fost respectată şi de preşedintele Emil Constantinescu. Recent, pe 3 şi 4 iunie, Klaus Iohannis a chemat partidele parlamentare la Cotroceni, să le consulte ce au înţeles din Referendum. Habar nu aveau reprezentanţii acestor partide, că această consultare era doar momeala cu care erau atrase într-o capcană.

Acordul Naţional, capcana întinsă de Klaus Iohannis partidelor, de a le înhăma să tragă la vehiculul său de campanie electorală

Îmbătat de succesul „Referendumului Meu“, dar convins că ambiţiile sale electorale sunt extrem de încorsetate, dacă programul său de campanie se rezumă doar la cele trei întrebări de pe buletinele de vot, Klaus Iohannis şi-a permis aroganţa să interpreteze într-o cheie personală rezultatul referendumului. Conştient că uriaşa forţă politică a succesului său cu Referendumul este diminuată masiv de nesemnificativa forţă juridică a acestuia, Klaus Iohannis şi-a permis aroganţa să extrapoleze efectele acestui referendum, extinzând cele trei teme votate cu alte teme din campania sa electorală. Teme care nu au făcut obiectul referendumului, dar pe care vrea să le înghesuie, ca la piaţă, într-o paporniţă, alături cu temele votate de români. Paporniţa astfel ticsită, cu toate temele sale de campanie prezidenţială, a fost botezată pompos de Klaus Iohannis drept „Acord Naţional“, un fel de pact, la care să subscrie toate partidele, cu obligaţia să le respecte întocmai, fără abatere, pentru a nu risca de a fi blasfemiate ca antieuropene. Dacă nu ar urma o campanie prezidenţială, demersul preşedintelui ar fi de bună credinţă şi deci salutar. Dar campania prezidenţială, în care suficiente partide vor avea candidaţi, alţii decât Klaus Iohannis, va debuta imediat, cu tot atâtea teme de campanie, câţi candidaţi vor fi. Acum campania prezidenţială va fi înghesuită într-o fundătură de către prevederile Acordului Naţional, care conţine doar temele lui Iohannis, deci dacă partidele sunt obligate să susţină aceste teme, vor susţine implicit campania lui Ioahannis, acceptând apriori să-şi surclaseze proprii candidaţi. Tăriceanu a declarat public că PSD şi ALDE au sesizat capcana, numită Acord Naţional, prin care coaliţia de guvernare este împinsă să joace în campanie pe cartea lui Iohannis, susţinându-l astfel implicit să obţină cel de al doilea mandat. În aceeaşi capcană riscă să cadă şi alianţa USR-PLUS, care va avea candidat propriu pentru Cotroceni. Referitor la Acordul Naţional, coaliţia PSD-ALDE declară că nu abandonează iniţiativa lui Klaus Iohannis. Dar îl va obliga pe acesta să includă în acest Acord şi temele de campanie ale candidatului său candidaţilor partidelor coaliţiei. Dacă în Acord vor fi incluse şi temele de campanie ale celorlalte partide, temele lui Klaus Iohannis riscă să se dilueze mult, transformându-i aroganţa în oftică.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Politica

Pe 24 ianuarie, la Iaşi, Klaus Iohannis şi Ludovic Orban au dansat Hora Dezunirii

Știre publicată în urmă cu

în data de

Vineri 24 ianuarie, la Iaşi, lângă statuia marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza, preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Ludovic Orban au ţinut pe rând discursuri, cu care au dorit să rămână în istorie, şi au reuşit.

Ambele discursuri au fost huiduite copios de către ieşenii prezenţi în Piaţa Unirii. Huiduielile ieşenilor au dovedit românilor, că moldovenii nu permit nimănui, nu numai să maculeze imaginea marelui domnitor unificator, dar nici măcar spiritul actelor sale istorice.

Prin conţinutul discursului de acum, al preşedintelui Iohannis, ieşenii s-au văzut puşi în situaţia de a compara în balanţă, marile reforme ale lui Cuza, din perioada 1859 – 1866, cât a condus noul stat România, cu vidul reformator şi dihonia naţională, promovate de preşedintele României de astăzi.

Dacă în memoria colectivă, Alexandru Ioan Cuza a rămas “Omul Unirii” şi “Omul marilor reforme”, Klaus Iohannis nu poate nici măcar visa să lase istoriei o astfel de imagine şi nici măcar un bust în Piaţa Unirii.

În februarie 1862, la deschiderea lucrărilor primului Parlament al României, discursul lui Al.I. Cuza a fost un mesaj pilduitor de unire transmis tuturor românilor, tuturor politicienilor şi tuturor forţelor politice, pentru promovarea interesului ţării. Acest discurs a fost îndelung ovaţionat.

Acum, la Iaşi, de ziua Marii Uniri, preşedintele Iohannis nu a putut renunţa, nici măcar pentru o zi, în a-şi continua discursul dezbinator, ca singurul său proiect de ţară. Rezultatul, a fost puternic huiduit, iar singura lui reacţie a fost un rictus. Discursul lui Iohannis nu putea să nu declanşeze şi resentimente. Al.I. Cuza a fost îndepărtat de la domnie, într-o împrejurare familiară liberalilor, adică “noaptea ca hoţii”, în seara dintre 10 şi 11 februarie 1866. Artizanii loviturii au fost liberalii, complici ai Monstruoasei Coaliţii.

Prin discursul său, Klaus Iohannis a ratat şansa să fie ovaţionat, dacă ar fi vorbit în spiritul Unirii. Consecvent cu sine însuşi, a vorbit despre necesitatea alegerilor anticipate şi, cu ochii la sabia lui Cuza, a atacat la baionetă PSD-ul, pe care l-a acuzat că îl încurcă în marile sale proiecte reformatoare, cu care ar vrea să-l egaleze pe marele domnitor.

Gafa lui Ludovic Orban, cu Vogoride

Deşi a vorbit după Klaus Iohannis şi a fost martorul huiduielilor la discursul acestuia, Orban nu a avut isteţimea de a se îndepărta de spiritul dezunificator al şefului său. Aşa că nici nu a deschis bine gura, că asistenţa l-a întâmpinat cu aceeaşi ostilitate. Vrând să dreagă busuiocul, ca reacţie la huiduielile ieşenilor, Orban a gafat grobian admonestându-i că aceştia se comportă ca ,,alegătorii lui Vogoride”.

Nicolae Vogoride a fost Ministrul de Finanţe al Moldovei, între anii 1856 – 1857, un fel de Cîţu actual. A fost un puternic opozant al curentului unionist, care a falsificat şi alegerile pentru Divanul Ad – Hoc din1857, sperând să-i îndepărteze astfel pe unionişti din forul legislativ al Moldovei.

Premierul Orban nu s-a putut abţine să nu ţină şi el un discurs la umbra statuii lui Cuza, cu care a vrut să testeze sensibilităţile moldovenilor în ce priveşte ,,Autostrada Unirii”.

Proaspăt căftănit ca prim-ministru, Orban a eliminat din programul guvernării PNL proiectul construirii Autostrăzii Iaşi – Tîrgu Mureş, pe motiv că proiectul avea o hibă, fusese promovat de Guvernul Dăncilă.

A motivat acum ieşenilor că nu putea fi de acord cu această investiţie, deoarece PSD-ul o promovase prin soluţia parteneriatului public-privat, care după părerea sa era o soluţie nedemnă de un liberal sadea.

Ludovic Orban a promis ieşenilor că este în căutarea unei alte soluţii, mult mai deştepte, aceea de a încerca accesarea fondurilor europene, pentru reuşita investiţiei. Numai că soluţia Guvernului Orban, în problema declanşării proiectului ,,Autostrada Unirii “, pe bază de fonduri europene, s-a dovedit o păcăleală, care aliniază viitorul acestei investiţii, alături de alte autostrăzi care nu s-au făcut. Comisia Europeană, a anunţat tocmai acum, când a devenit Ludovic Orban premier, că nu mai alocă finanţări pentru infrastructură, blocând astfel România în poziţia de ţară europeană de mâna a doua.

Dacă pe Ludovic Orban l-a mâncat între degetele mari de la picioare şi le-a vorbit ieşenilor despre viitorul eşec liberal privind ,,Autostrada Unirii”, aceştia l-au apreciat, huiduind-ul .

Un arhipelag numit România

În naivitatea unora, printre care mă număr, aceştia cred într-o democraţie ideală, în care ura nu are ce căuta. Deşi politică nu se poate face în afara dezbaterilor, trebuie acceptată existenţa dezacordului exprimat în spaţiul public, până la limita violenţei, atât de către oamenii politici, cât şi de formaţiunile politice.

Dezacordul între idei poate atinge chiar limitele dispreţului sau detestării reciproce, dar nu ar trebui să degenereze în ură şi violenţă. Cel puţin la nivelul vârfului statului este interzisă propagarea urii, ca armă politică, care nu face decât să scârţâie din toate încheieturile democraţia noastră în devenire.

La discursul lor din 24 ianuarie, de la Iaşi, atât Klaus Iohannis, cât şi epigonul său Ludovic Orban au probat eşecul politic pe care îl gestionează, prin încercarea lor de a-l transfera populaţiei, pentru a-l gestiona.

După Revoluţia din 89, fragmentarea societăţii româneşti s-a accentuat constant, de la an la an, Klaus Iohannis ajungând acum să conducă, nu o ţară unită, ci un arhipelag, a căror insule se îndepărtează una de alta, sub efectul centrifug al politicii de dezbinare, pe care o promovează ca principal proiect de ţară.

Toate acestea au loc sub privirea mustrătoare a lui Cuza, care de la înălţimea staturii sale din Piaţa Unirii, ne avertizează că nu acesta este drumul.

Citește știrea

Actualitate

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ acesta susţine că poartă negocieri cu trei partide parlamentare ■ va face publică formaţiunea după ce va semna adeziunea ■ pe surse se pare că va candida la funcţia de primar pentru PMP ■ nu este exclusă nici varianta PSD ■

În această perioadă, în care formaţiunile politice se preocupă de alegerea candidaţilor la primării, se vehiculează în spaţiul public numele mai multor potenţiali nominalizaţi.

La Roman, unul dintre aceştia este Sorin Cazan, cel care de vreo patru ani se părea că a renunţat la a face politică.

„Intenţionez să mă întorc în politică şi dacă fac acest lucru e sigur că voi candida pentru funcţia de primar. Ceea ce vă pot spune acum este faptul că mă aflu în negociere cu trei partide parlamentare, dar mă voi hotărî abia atunci cînd voi şti cine candidează din partea PNL.

Nu doresc să mai merg ca independent din cauza faptului că am o experienţă de acest fel şi toţi ştiu «cum am fost făcut ca la Nufărul», cînd am fost furat la numărătoare, cam în fiecare secţie de 3-4 voturi, aşa încît am mai avut nevoie pentru a intra în consiliul local de doar 42 de voturi. Am discutat cu mulţi romaşcani, care susţin că mă vor vota, pentru că s- au săturat de tot felul de promisiuni.

Voi putea anunţa formaţiunea la care mă voi înscrie după ce semnez adeziunea şi după ce primesc răspunsul la propunerile mele“, a declarat Sorin Dumitru Cazan.

Acesta a spus că nu este vorba de PNL, dar nu a negat că ar fi vorba de PSD, partid de care este legat şi prin unul din ginerii săi, avocatul Iştoc, fost vicelider al Organizaţiie de Tineret PSD, în prezent şef al Cabinetului de avocatură al ex-senatorului Ioan Chelaru. Surse credibile susţin însă probabilitatea ca Sorin Cazan să fie candidatul la Roman al PMP, avînd susţinerea lui Traian Băsescu.

De-a lungul timpului, Sorin Cazan a trecut prin mai multe partide politice: în 2007 se afla în Partidul Conservator al lui Voiculescu, în 2009 trecuse la Partidul Naţional Democart Creştin, formaţiune autodizolvată, cîteva luni a condus la Roman PD-L, prin 2014, cînd preşedinte la Neamţ era Alexandu Drăgan.

În 2016, Sorin Cazan avea să devină liderul PRU, al fostului deputat Bogdan Diaconu, de care s-a despărţit, însă, destul de repede. Sorin Cazan a fost şi consilier al Partidului Conserator, a lui Dan Voiculescu, cînd era extrem de vocal şi cînd a avut în consiliul local patru consilieri, ca în mandatul următor să aibă doar doi.

Citește știrea

Actualitate

USR şi-a stabilit candidatul pentru Primăria Piatra Neamţ

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ Marius Irimia are 38 de ani şi este inginer silvic

Adunarea Generală a filialei USR Piatra Neamţ a ales, la finalul săptămînii trecute, candidatul pentru funcţia de primar al municipiului Piatra Neamţ. Este vorba despre Marius Ioan Irimia, un tînăr inginer silvic în vîrstă de 38 de ani.

„Sînt foarte bucuros că într-un timp relativ scurt am reuşit să-mi conving colegii de filială să-mi acorde votul lor, motiv pentru care le mulţumesc. Nu îi voi dezamăgi. Pentru cei care nu mă cunosc, sînt un pietrean care, din cînd în cînd, descoperă cîte o “comoară”, contribuind astfel la îmbogăţirea patrimoniului arheologic al judeţului Neamţ şi la completarea informaţiilor privind istoria acestor locuri.

Sînt un patriot convins, iubesc acest frumos oraş de munte şi sînt interesat de protejarea mediului, dar sufăr cînd văd cum autorităţile locale actuale refuză să promoveze cu adevărat potenţialul turistic pe care îl avem. Mă consider un om simplu, serios, perseverent, responsabil, pun suflet în toate lucrurile în care mă implic şi ştiu că împreună cu un grup de oameni bine intenţionaţi putem face o schimbare, schimbarea de care avem nevoie pentru ca acest oraş să devină un adevărat oraş turistic. Eu am considerat că acest grup este USR şi voi fi implicat total pentru împlinirea acestui deziderat”, a declarat Marius Irimia.

Marius Ioan Irimia are 38 de ani, este căsătorit şi este tatăl unei fetiţe de 7 ani. De profesie inginer silvic, Marius Irimia este absolvent al Facultăţii de Silvicultură din Suceava, iar din anul 2007 lucrează în cadrul Administraţiei Parcului Natural Vînători Neamţ, unde s-a specializat în protejarea mediului, promovarea turismului şi crearea hărţilor digitale.

„Îl felicit pe Marius Irimia pentru că a cîştigat încrederea colegilor şi pentru modul în care şi-a pregătit programul şi l-a prezentat la dezbaterile interne. Este un coleg valoros şi va fi un candidat puternic. Alegerile locale sînt tot mai aproape, astfel că în perioada următoare vor avea loc multe astfel de evenimente în interiorul USR Neamţ. Vom avea candidaţi în toate oraşele şi în cea mai mare parte a localităţilor din mediul rural.

USR va creşte mult pînă la alegerile locale. Lansez din nou invitaţia tuturor nemţenilor care doresc să se implice alături de noi în comunităţile din care fac parte: nu staţi deoparte, doar implicîndu-vă direct puteţi contribui la dezvoltarea unei comunităţi”, a declarat deputatul Iulian Bulai, preşedintele USR Neamţ.

În următoarele săptămîni, filiala USR Piatra Neamţ îşi va definitiva lista pentru Consiliul Local, în timp ce la mijlocul lunii februarie va fi votată şi lista de candidaţi la Consiliul Judeţean.

Citește știrea

Trending