Publicitate

Odată pe an, Klaus Iohannis se vede obligat să-şi întrerupă vacanţa pentru a răsfoi sutele de pagini ale Legii Bugetului şi să gândească mult, foarte mult, dacă nu ar da semne de slăbiciune, promulgând-o fără ifose prezidenţiale. A doua zi, după ce a intrat în posesia imensului volum al Bugetului, pe 20 februarie, trecând de prima pagină, Klaus Iohannis a decis că, după fiecare filă, trebuie musai să aibă o reacţie publică. Şi-a împins în faţă purtătoarea de vorbe prezidenţiale, spikeriţa de televiziune Dobrovolschi, pentru a ne spune ce credea că avea de spus, fiind sub demnitatea sa să ne-o spună direct. A ieşit Dobrovolschi să ne spună că preşedintele de abia primise Bugetul cu o zi înainte, că rămâne să-l citească în lunile care urmează pentru a lua o decizie, dar înainte de aceasta este ferm convins că lucrarea este o porcărie, care nici măcar nu merită să-şi piardă vremea pentru a fi citită, dar să mai fie şi promulgată. O va trimite la Curtea Constituţională să o citească ei. Gura senzuală a Preşedinţiei ne-a transmis nouă, prostimii, că bugetul este inacceptabil, din orice unghi ar fi citit, mai ales pentru că este întocmit de guvernul incompetent PSD – ALDE. Dacă ar fi fost întocmit de Guvernul Cioloş, se schimba calimera. Firul roşu al discursului prezidenţial, care s-a vrut devastator la adresa PSD-ului, a fost că „bugetul este o estimare exagerat de optimistă“. Ba mai mult, că nu au fost alocate sume suficiente pentru domenii cheie, precum educaţia şi sănătatea. Aici Preşedintele s-a dat de gol că nu a citit Bugetul şi că a devenit cel mai înfocat politician din România, criticând şi ce nu este de criticat. Dacă citea Bugetul, Iohannis al nostru ar fi văzut că pentru educaţie, de exemplu, anul acesta au fost alocate fonduri cu 46% mai mari ca anul trecut. La fel şi pentru sănătate. Dar Klaus Iohannis are la Cotroceni nişte consilieri de tot rahatul. Singura justificare a refuzului prezidenţial de a promulga ar fi superoptimismul morbid al PSD- ului. Scumpul nostru preşedinte chiar ne ia de proşti şi încep să mă întreb cu ce i-au greşit românii, de a ţinut să le fie conducător. Ce crede Iohannis, că nu ştim nimic şi de aia ne prosteşte de la obraz, adică nu ştim cum se face un buget, cine îl face, cine este răspunzător că este prost făcut, prost aplicat şi altele asemenea. Pentru noi este de natura evidenţei că un buget este construit pe estimări, totdeauna optimiste şi că singurul judecător constituţional al eşecului unui buget nu este preşedintele, ci electoratul, singurul în drept să aprecieze cât de mare a fost excesul de optimism al unor guvernanţi. În cazul acestui Buget, singura subfinanţare reală este cea acordată serviciilor secrete, atât de dragi Cotroceniului de vreo 15 ani. Este practic imposibil ca astfel de ifose prezidenţiale să mai fie luate în serios. Şi despre Bugetul din 2017 sau 2018 Klaus Iohannis a făcut aprecieri dure, ca fiind nerealiste şi nerealizabile. De fiecare dată practica a dovedit că preşedintele nostru a bătut câmpii, că cifrele lui de acasă sunt contrazise flagrant de realitate. Nu înţeleg de ce se mai duc unii, ca înecaţii, pe spusele recente ale lui Iohannis, când este dovedit că pe subiectul Bugetului României, acesta o tot dă în bară.

Capcana PNL şi Operaţiunea Olguţa

În Parlament a fost votat un amendament al unui deputat liberal, care viza majorarea considerabilă a indemnizaţiei pentru copii. Propunerea stabilea ca aceste majorări să se aplice începând cu 1 martie. Parlamentul a aprobat. Aceasta îi impunea lui Iohannis să nu se izmenească prea mult în măreaţa sa operă de promulgare a Bugetului. Iohannis nu a priceput aluzia liberală şi a hotărât amânarea promulgării după 1 martie, trimiţând Bugetul la Curtea Constituţională, ca aceasta să-l oblige să promulge Bugetul, nu să-l oblige PSD-ul. Nepromulgând în termen Bugetul, Klaus Iohannis aruncă în derizoriu „marea victorie liberală“ cu amendamentul, reducând bătălia PNL din Parlament la o simplă şuetă de şezătoare. Iohannis, blocând Bugetul, blochează şi iniţiativa liberală, lăsându-i pe aceştia fără laurii victoriei. În replică, liberalii şi-au reînnoit jurămintele în a-l susţine pentru un nou mandat, peste capul copiilor duşi cu zăhărelul. În compensaţie, Iohannis le-a mai servit o surpriză liberalilor, ridicând blocajul asupra Guvernului Dăncilă. Joi, 21 februarie, Klaus Iohannis, a aprobat, fără nici o explicaţie suplimentară, nominalizarea noilor miniştri la Transporturi şi Dezvoltare, deşi, după părerea multora, aceştia sunt tot propuneri venite de la Dragnea, iar Dragnea nu se dezice de postura de lider, care nu se pricepe la oameni. În speţă, cei doi propuşi de Dragnea acum sunt mai nepricepuţi decât cei doi anterior respinşi sistematic de Iohannis. Aceste noi nominalizări demonstrează cel puţin patru lucruri evidente. Primul, că propunerile vin iar din partea camarilei lui Dragnea, care, până acum, a dovedit că îşi promovează sub orice chip nulităţile, sau mai rău, îşi propulsează oameni care nu ating limita superioară a competenţei. Al doilea, că Liviu Dragnea nu promovează oameni pe criteriul competenţei probate, ci pe cel al loialităţii obediente. Să promovezi ca vicepremier un jurist, fost ziarist, fără ca acesta să demonstreze mai multă practică decât funcţia de consilier judeţean, face orice comentariu de prisos. Al treilea, este făcută praf aşa zisa intransigenţă a lui Iohannis. Toată mascarada cu refuzul repetat a nominalizării nejustificate a unor miniştri nu este decât pagina vizibilă dintr-un dosar meschin al interesului privat prezidenţial, departe de interesul public, interes privat numit „Operaţiunea Olguţa Vasilescu“. Al patrulea, Dragnea nu trebuia să cedeze în meciul Iohannis – Olguţa Vasilescu, confirmând astfel că Iohannis o refuza pe aceasta în mod justificat. Astfel Dragnea a creat o nouă fisură în PSD, numită Olguţa Vasilescu.

Proiectul de ţară“ al preşedintelui Klaus Iohannis nu există

Klaus Iohannis este cu credibilitatea în picaj. Nu a reuşit, în primul mandat, să convingă pe cineva că ar avea un proiect de ţară, dar vrea să mai primească şi un al doilea mandat, nu se ştie pentru ce. Circul prezidenţial al războiului său cu PSD şi cu Dragnea nu poate fi considerat ca un proiect de ţară, atât timp cât aproape jumătate din ţară votează cu PSD. Singurul său „proiect de ţară“ a constat în scandaluri publice, legi blocate, boicotul guvernării, subordonarea justiţiei prin oameni puşi de el prin delegare şi mai ales prin negarea totală a abuzurilor DNA, precum şi a implicării serviciilor în actul de justiţie. Cât despre numeroşii oameni nedreptăţiţi de abuzurile unor procurori, pe Iohannis nu-l doare nici în mâneca pardesiului. În ultima perioadă, Klaus Iohannis a excelat prin persiflarea Constituţiei, convingându-ne că îl doare în spate dacă va fi suspendat de Parlament. Iohannis ştie şi ştim şi noi de ce PSD şi Dragnea nu sînt dispuşi să rişte o suspendare binemeritată a lui Iohannis din funcţie. Incapacitatea PSD-ului sub conducerea lui Dragnea de a risca şi când se impune a indus percepţia că acesta are vulnerabilităţi, ceea ce ar putea fi un risc mult mai mare în alegeri, decât riscul de a-l suspenda pe Iohannis.

Marea dilemă a momentului: procurori prin concurs sau procurori prin delegare?

Prin guriţa lui Dobrovolschi, Klaus Iohannis a criticat dur Ordonanţa de urgenţă a Guvernului, scrisă de Tudorel Toader, precizând că este vorba de un nou atac la adresa independenţei Justiţiei. S-ar impune ca drăguţul nostru preşedinte să termine odată cu bătutul apei în piua numită Independenţa justiţiei, până nu precizează, cu subiect şi predicat, la ce se referă concret, când emite judecăţi preţioase pe tema aceasta. Despre bubele justiţiei ştie o ţară întreagă, dar se pare că preşedintele nostru are orbul găinilor. Se iau şi alţi abulici după el, acuzând PSD-ul prin presă, televiziuni sau pe garduri, cu trimiteri la „atacuri mârşave împotriva justiţiei“, fără ca vreunul să reuşească a îngăima două vorbe, pentru a ne explica, ca să înţelegem în ce constă concret acest atac. Şi aceştia, şi Iohannis, consideră că este sub demnitatea lor să explice ceva, considerând suficiente concluziile pe care le lansează . Este o manieră incalificabilă de a-ţi bate joc de majoritatea românilor, care trebuie să rămână complexată în faţa argumentelor izvorâte din puţul gândirii iohanniste. Trebuie ca Iohannis şi compania haştagistă să ne explice cum se împacă imaginea justiţiei independente cu imaginile terifiante ale defilărilor televizate cu cătuşe la mâini, cu procentul de 46% a dosarelor DNA clasate, cu vieţile şi carierele distruse. Un căzut în cap, întrebat recent la o televiziune ce se întâmplă cu toţi aceşti nedreptăţiţi, a propus cinic ca aceştia să dea statul în judecată şi să obţină reparaţii. Reparaţii pe care să le plătim noi, acoperind astfel erorile justiţiei, fără dreptul de a pune întrebări sau a pretinde modificările care se impun în legile justiţiei. Răspunsul nostru? Procurorii nu sunt justiţia şi până or reuşi toţi să prezinte în justiţie dosare imbatabile să se termine odată şi definitiv cu peregrinările lor prin parchete, DNA, DIICOT şi prin alte funcţii, prin delegări. Ocuparea posturilor prin detaţare este unul din principalele atacuri asupra independenţei justiţiei. Intrarea în normalitate este condiţionată de eliminarea sau limitarea delegărilor. Lui Klaus Iohannis se vede că nu-i convine atacul asupra delegărilor. Ca şi Traian Băsescu, vrea să călărească Justiţia pe mai departe.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.