Contactează-ne

Actualitate

Klaus Iohannis este lider european doar în materie de încălcare sistematică a Constituţiei

Știre publicată în urmă cu

în data de

Ca cetăţean liber, recunosc cu responsabilitate că în 2014 mi-am irosit votul, acordându-l lui Klaus Iohannis, pentru a fi ales Preşedinte. Nu i-m acordat atunci votul lui Ponta, considerându-l mult prea necopt pentru Cotroceni, precum Barna acum. Nu fac parte din rândul acelor idealişti, care au naivitatea să creadă că persoana Preşedintelui trebuie să fie întruchiparea perfecţiunii. I-am acordat lui Klaus Iohannis, timp de 5 ani, dreptul de a greşi ca tot omul, dar există o limită peste care anumite derapaje nu pot fi acceptate, ba din contra sunt interzise. Această limită este pragul Constituţiei, peste care Iohannis a jurat la investire că nu va trece niciodată. După 5 ani de mandat, suntem condamnaţi să constatăm că singura realizare cu care s-a remarcat Klaus Iohannis a fost încălcarea constantă, ostentativă şi făţişă a Constituţiei României. În aceste condiţii, PSD şi ALDE, majoritari în Parlament, nu numai că nu l-au suspendat din funcţie, cum s-ar fi impus într-o Românie normală, dar nici măcar nu l-au ameninţat că o vor face. Nu ne putem reprima o întrebare de bun simţ şi anume: dacă în primul mandat de 5 ani, Klaus Iohannis a tratat Constituţia cu sictir, ce comportament va avea în următorii 5 ani, dacă va fi reales? Şirul de încălcări notabile ale Constituţiei, a debutat cu refuzul nejustificat al lui Klaus Iohannis de a o desemna ca premier pe Savil Shhaideh, propusă de o majoritate parlamentară zdrobitoare, în decembrie 2016. A continuat cu prezenţa sa în Piaţa Victoriei, pentru a instiga mulţimea împotriva Guvernului, în condiţia în care Constituţia stabileşte că atributul sancţionării actelor unui guvern nu este al Preşedintelui, ci a Parlamentului. Klaus Iohannis şi-a permis de a nu respecta unele decizii ale Curţii Constituţionale, până la limita de a aduce atingere siguranţei naţionale. Una din ultimele încălcări este asumarea posturii de lider al PNL, intervenind pe lângă liderii partidelor parlamentare, pentru ca acesştia să voteze Moţiunea de cenzură. După succesul Moţiunii de cenzură, Iohannis a asigurat public electoratul, de mai multe ori, că nu vor fi tăiate pensiile şi salariile, în condiţiile în care aceste atribute sunt exclusiv ale Parlamentului, în plan legislativ, şi ale Guvernului, în plan executiv. Şocantă este afirmaţia lui Klaus Iohannis, în plină campanie electorală, că România normală, pe care vrea s-o construiască, trebuie să aibă un preşedinte care să-şi îndeplinească atribuţiile constituţionale. Care va să zică, până acum, Preşedintele nostru nici usturoi n-a mâncat, nici gura-i nu are damf. Ca şi cum România de până acum nu a fost Normală şi nici nu a avut un Preşedinte normal. Mesajul cu „eliminarea PSD“ are toate ingredientele extremismului de sorginte fascistă sau comunistă. O elocventă dovadă de încălcare a Constituţiei se găseşte în ultimele discursuri ale preşedintelui nostru în exerciţiu, când a cerut să conducă în continuare o Românie fără PSD. PSD, acest partid de stânga, singurul de altfel, în pofida unor derapaje, mai are în România câteva milioane de susţinători şi cu atât mai mult nu poate fi scos de pe scena politică de nimeni, cu atât mai puţin de către Klaus Iohannis. Istoria cunoaşte multe acţiuni de excludere, pe criterii etnice, de gen, sociale sau politice. Toate au fost condamnate de istorie. Iohannis nu a avut nici o reacţie publică împotriva abuzurilor şi încălcării drepturilor cetăţeneţti, practicate de DNA în Republica procurorilor, condusă la L.C. Kovesi şi procurori ca Onea şi Portocală, pe care Klaus Iohannis i-a pus la panoul de onoare al Cotroceniului. Toate arestările şi încătuşările abuzive, dosarele prefabricate şi încălcările drepturilor cetăţeneşti au fost realizate de către procurori, sub regimul lui Klaus Iohannis. Spălătorii de imagine au susţinut că Iohannis nu a ştiut nimic din toate acestea. Să fim serioşi! Nici Hitler, nici Stalin şi nici Ceauşescu s-a spus că nu ştiau nimic despre atrocităţi şi abuzuri. Lui Iohannis nu i-au displăcut spectacolele televizate cu arestările în direct, în zăngănit de cătuţe, cu care s-a împăunat de altfel la Bruxelles şi aiurea. Este interesant de urmărit grimasa, în mod general şi rictusul în mod special, pe care le afişează Klaus Iohannis, atunci când pronunţă cuvântul „PSD“, indiferent de context. PSD, cu toate păcatele sale, nu este dovedit a fi un partid extremist. Nici măcar nu este perceput astfel, pentru ca cineva să se considere îndreptăţit să ceară public eliminarea lui din viaţa politică a ţării. După Klaus Iohannis, toţi românii ar trebui să fie liberali. Restul AUT! Ca un corolar, că lui Klaus Iohannis nu-i pasă de ce zice Constituţia, sâmbătă 19 octombrie, acesta a participat la o şedinţă a Partidului Naţional Liberal, la sediul acestuia din Aleea Modrogan. Se răsuceşte Traian Băsescu…

Toate drumurile trebuie să ducă spre Guvernul Meu – 2

În periplul său electoral recent, Iohannis s-a oprit şi la Focşani, de unde ne-a transmis în regim de break-news vestea că „atât EL, cât şi PNL sunt în război cu PSD“. Nu ne-a sugerat că sunt într-o competiţie electorală democratică, ci că sunt de-a dreptul într-un război nimicitor, spre liniştea naţiei. Preşedintele Iohannis ne-a reamintit de la Focşani că EL a început războiul cu PSD, de când a îmbrăcat geaca roşie şi a ieşit în stradă alături de protestatari. Nu pentru a încerca un dialog cu ei, ci pentru ai încuraja să nu mai plece acasă, până când nu golesc Palatul Victoria de PSD. Iohannis ne-a reamintit, tot de la Focşani, că principalul său obiectiv electoral este să lupte „Pentru o Românie normală“, dar a subliniat că această „Românie normală“ nu se poate obţine oricum. Pentru că nu se va instala o Românie normală dacă EL şi PNL nu vor câştiga împreună bătăliile alegerilor prezidenţiale, locale şi parlamentare. Dacă EL şi PNL nu câştigă cele trei bătălii, nu se va câştiga războiul cu PSD şi va trebui să ne luăm gândul de la România normală, urmând Apocalipsa după Iohannis. N-o fi aflat din Constituţie că normalitatea e o obligaţie Preţedintelui României? De ce acum, după 5 ani, Iohannis nu prezintă naţiunii un bilanţ privind modul cum s-a achitat de obligaţiile constituţionale? Purtătorul de cuvânt al PNL, cu jumătate de normă la Cotroceni, ne-a asigurat public că Preşedintele Iohannis „Ştie ce are de făcut“ pentru România, dar pentru a reuşi are nevoie de Guvernul Meu – 2. Dar nici PNL nu ne spune nimic despre ce ştie Iohannis. Începând cu 1990, românii au tot dorit să trăiască într-o Românie normală şi au reuşit să rotească Preşedinţi şi Guverne, care ne-au dus unde suntem. Se pare că în toţi aceşti ani, la toate nivelele, s-a generalizat bâjbâiala în căutarea soluţiilor, deoarece nimeni nu a ştiut ce are de făcut, după cum ştie Iohannis. Astăzi, mulţumită Preşedintelui Iohannis, ne-am liniştit în sfârşit, pentru că acesta ştie ce avem de făcut. Singura şi sigura soluţie promisă de Klaus Iohannis este să sărim cu toţii la urne, unde să votăm un Preşedinte PNL, primari PNL şi parlamentari PNL, pentru a nu greşi. „Cine nu sare, ia condamnare!“, ne-a ameninţat Ludovic Orban.

Ludovic Orban aşteaptă de o viaţă să-şi dea o demisie, dar aceasta să fie din funcţia de premier, nu de premier desemnat

Marţi, 15 octombrie, la ora 17, Klaus Iohannis l-a invitat la Cotroceni pe Ludovic Orban pentru a-l desemna ca premier, punându-i la dispoziţie tribuna sa de preşedinte, pentru o premieră naţională – primul discurs de premier desemnat de la Cotroceni. Să moară duşmanii de invidie. Iohannis l-a felicitat atunci în direct, dar a precizat însă, fără echivoc, că Guvernul Orban va fi „guvern de tranziţie“, o altă premieră. Conform Constituţiei, indiferent de durata mandatului, Guvernul Orban va fi un guvern şi atât. Dacă va fi un guvern de tranziţie, înseamnă că Iohannis, odată cu desemnarea i-a cerut şi demisia în alb, având nevoie de Orban doar până în martie, când Guvernul Meu – 2 va trebui să plece acasă, pentru ca Iohannis să-şi lanseze proiectul alegerilor anticipate, desemnând alţi doi premieri care trebuie să cadă. Dacă Orban a obţinut relativ uşor consensul celorlalţi lideri ai Opoziţiei, pentru ca să-i susţină Moţiunea, acum aceşti lideri nu mai mimează nici consensul, când se pune problema să susţină trecerea Guvernului Orban prin Parlament, pentru a ajunge Guvernul Meu – 2. Moţiunea a avut darul să împingă România într-o criză guvernamentală, iar eşecul trecerii Guvernului Orban de Parlament va adânci această criză. Se lungeşte astfel interimatul Guvernului Dăncilă şi eşecurile acestei guvernări interimare nu pot fi considerate decât opera lui Iohannis şi a lui Orban. Cine se pricepe, recunoaşte faptul că alegerile prezidenţiale sunt un eveniment care trebuie să se desfăşoare în ipoteza existenţei unui guvern stabil. Acum, în pragul alegerilor prezidenţiale în România, Guvernul Dăncilă interimar numai guvern stabil nu poate fi numit. Atât Klaus Iohannis, cât şi toţi votanţii Moţiunii ar trebui să răspundă în faţa românilor la ntrebarea „De ce pentru alegeri prezidenţiale a fost nevoie de o criză de guvern?“. Vineri 18 octombrie, Ludovic Orban a încheiat o rundă de consultări cu partidele parlamentare, la care a marşat pe ideea că cine a votat Moţiunea, trebuie să voteze şi Guvernul Meu – 2. După această rundă de consultări, liderii USR, Pro România, UDMR şi ALDE i-au sugerat lui Orban să mai încerce şi săptămâna următoare, dar nu mâna goală. Săptămâna aceasta, Ludovic Orban ori se prezintă în faţa Parlamentului, ori îşi va depune mandatul la Cotroceni. În condiţia în care nu se va ajunge la vot din cauza lipsei cvorumului, Orban rămâne la nivelul de „premier desemnat“, până când se va întruni cvorumul. Pe toată această perioadă, Guvernul Dăncilă interimar rămâne în atribuţii. Dacă perioada se prelungeşte peste răbdarea lui Iohannis, Orban va fi sfătuit să-şi depună mandatul de premier desemnat şi Iohannis va desemna pe altcineva. Se pare că Ilie Bolojan, primarul de la Oradea, stă cu valiza la uşă. Uite aşa vom avea doi foşti primari PNL la conducerea ţării. Dacă Guvernul Orban intră la vot, dar nu trece, acesta pleacă acasă, urmând a fi desemnat şi în acest caz o altă persoană. În urma tuturor acestor variante, cel mai afectat va fi Iohannis, doarece România va fi condusă de Guvernul Dăcncilă interimar. E plauzibilă varianta ca după prima cădere la vot a Guvernului Meu – 2 parlamentarii să se înghesuie la urne şi să voteze Guvernul Meu – 3, în care Ludovic Orban nu va avea postul de premier. Va fi un ministru sau un viceprim-ministru pentru consolare, ca să nu rămână şomer pe drumuri. În condiţiile în care sâmbătă, 26 octombrie, Guvernul Orban trece, dacă Iohannis mai vrea alegeri anticipate Ludovic Orban va trebui să demisioneze, pentru ca viitorul preşedinte să poată desemna încă două guverne, pe care Parlamentul trebuie să le cadă. Răbdare şi tutun!

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: Adolescentă accidentată

Știre publicată în urmă cu

în data de

O fetiţă de 12 ani, care s-a angajat în traversarea străzii prin loc nepermis, a ajuns la spital, marţi, 11 august, după ce a fost accidentată de un autoturism.

“Din primele cercetări efectuate de polițiștii Serviciului Rutier Neamț a reieșit că, în timp ce o femeie de 33 de ani, din județul Bacău, conducea un autoturism pe DN 15C, în localitatea Bodești, din direcția Tîrgu-Neamț – Piatra Neamț, a surprins și accidentat o minoră în vârstă de 12 ani, din Bodești, care s-ar fi angajat în traversarea străzii printr-un loc nepermis și fără să se asigure.

În urma impactului a rezultat rănirea minorei, aceasta fiind preluată și transportată la spital pentru îngrijiri medicale de specialitate. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ. Polițiștii continuă cercetările sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă”, au transmis reprezentanţii IPJ Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Cum l-a „rezolvat” Arsene pe Antochi cu mâna lui Micu

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fapte, nu vorbe: la Neamţ e fapt dovedit că vorba potrivit căreia „politica e o curvă” e doar… un „alint”. Adevărul e că de multe ori politica depăşeşte, măcar prin posibilităţi de combinaţii, imaginaţia practicantelor celei mai vechi meserii din lume.

Zilele trecute, Alin Antochi, fiul rătăcitor care (re)găsise poarta pesedistă după ce bătuse şi intrase pe poarta penelistă, juca tare la negocierile pentru stabilirea candidatului PSD la Primăria Roman: vroia loc eligibil pe liste la parlamentare. Care locuri eligibile erau deja amanetate de „divele” politicii nemţene: începând cu Arsene, continuând cu Manoliu şi finalizând cu Oana. Păi de unde loc de alţi cumetrii de la PSD, dacă Antochi chiar obţinea ce cerea.

Sigur, pentru imagine, cerea şi curăţenie în PSD Neamţ. Păi mai curat decât a făcut Ionel Arsene, nu se poate. Cine nu e cu el a fost ras, tras pe linie moartă sau „mutat”, prin voinţă proprie (!?), la PRO România. Deci e maxim de curăţenie, însă Antochi se ţinea tare şi, din dorinţă de candidatură (sau disperare provocată de lipsă de candidat roşu la Roman?!) tare se temeau unii că s-ar putea să-l vedem şi pe d-alde Cărpuşor (re)venit la matcă. Şi nu vorbim de stupine, ci de politică.

Oricum, asta era până să anunţe Lucian Micu că zice „pa-pa” PNL-ului şi candidează la Primăria Roman din partea PPU-ului. Adică se duce sub aripa lui Ionel, care l-a şi lansat azi. Nu la apă (că aici s-au înjurat pe motiv de trecut Roman la furnizorul de la Iaşi), ci în noul „life” politic.

La momentul la care scriem aceste rânduri, probabil onor senator Dan Manoliu caută modalităţi legale să şteargă toate declaraţiile apărute public împotriva primarului „ilegal”, pe motiv de incompatibilitate, Micu. Nu de alta, dar de mâine trebuie să publice alte declaraţii de susţinere pentru acelaşi Micu lansat candidat de şeful Ionel. Şi ferească sfântu’ să apară aici vreo incompatibilitate, că rămâne „domn” Dan fără viitorul mandat de parlamentar.

Revenind şi concluzionând: Ionel a scăpat de pretenţiile lui Antochi cu mâna lui Micu. Cel puţin până când va fi clar dacă Micu poate candida. Nu-i aşa că era mai uşor să negociezi pe centură? Acolo discuţia are doar două „variabile”: plata şi prestaţia. În politică… e clar mai dificil. Poţi să faci prestaţia, dar cu plata…

Citește știrea

Actualitate

Micu, mîhnit în suflet, da’ cu inima… curată

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ Lucian Micu, fostul primar al Romanului şi-a dat demisia din PNL ■ pe pagina de Facebook zice că e mîhnit în suflet, dar e cu inima curată şi că a pus suflet ■ este deja candidatul Partidului Puterii Umaniste la funţia de edil al municipiului ■

Plecarea din partid a ex-primarului de Roman, Lucian Ovidiu Micu, era de aşteptat şi iată că ea s-a dovedit cît se poate de reală. Într-o postare de Facebook, din dimineaţa zilei de 11 august, fostul primar al Romanului a notat:

„Cu mîhnire în suflet, dar cu inima curată, vă informez că astăzi mă despart de PNL. Ei nu mă (mai) vor, deşi s- au strîns peste 4.000 de semnături în numele meu pentru candidatura la primărie, iar dragoste cu de-a sila nu se poate. Au fost zece ani frumoşi, plini de satisfacţii, dar ultimele zile au fost amare, cred pentru mulţi, dar eu am simţit, din plin, gustul şi nodul în gît. Eu mă voi regăsi, că pierdut nu am fost niciodată, sînt o persoană flexibilă ca trestia, mă mai îndoi şi mă ridic.

Îmi voi încerca norocul alături de oameni care cred în mine. Nu orbeşte, ci avînd bază în OMUL care sînt şi voi rămîne. Voi candida pentru Roman!“, a postat Lucian Micu. Redactorii Monitorul au aflat că acesta va candida la Partidul Puterii Umaniste (PPU) a lui Dan Voiculescu, o formaţiune fantomatică, abia înfiinţată în Roman, care va rupe din voturile PNL şi le va duce în coşul PSD, care tocmai a încheiat alianţă sub numele „Alianţa pentru Modernizarea Neamţului 2020“.

Una în care intră PSD, Partidul Puterea Umanistă (PPU) şi ALDE, care ar putea avea la Roman, în sfîrşit, probabil, visata majoritate în Consiliul Local. Zilele trecute, şeful de partid al lui Lucian Micu, vorbea, tocmai, despre loialitate şi onestitate în politică şi îşi exprima părerea de rău că Lucian Micu nu mai poate candida din partea PNL.

Asta în timp ce fostul primar Micu îi mai arunca „bezele“ deputatului Leoreanu, tot pe Facebook, evident: „Bunul meu coleg, Laurenţiu Leoreanu, m-a sunat şi mi-a spus că nu va accepta propunerea de candidatură pentru funcţia de primar cu care a fost învestit de conducerea partidului. Îl înţeleg şi voi continua să-i fiu alături, pentru că amîndoi vrem ce este mai bine pentru Roman“.

Într-o postare anterioară acesta îşi anunţase „un pas în lateral“. „Sînt oameni cărora le place politica şi o înţeleg. Unii urăsc politica. Unora le este greu de acceptat intenţiile bune din politică. Eu nu ştiu dacă sînt priceput la politică, dar o înţeleg, pentru că are logica sa. În ultimele zile, deşi fiind deja prins în tot felul de mreje, am făcut ceea ce e mai bine – politica mea.

Am prezentat, de-a lungul mandatului, aproape zilnic, munca mea şi a echipei mele. Rezultatele muncii, ale viziunii şi ale conlucrării înseamnă politica făcută pentru oameni. În PNL s-a decis ca actualul deputat – Laurenţiu Dan Leoreanu – să fie candidatul partidului la Primăria municipiului Roman. Este un candidat căruia nimeni nu-i contestă meritele şi nici pe ale mele.

Dar, este o alegere firească, în condiţiile în care eu nu-mi pot testa viitorul unei candidaturi, deoarece am trecut fără succese mari printr-o plîngere făcută de o persoană demult decedată (pentru o funcţie care nu mai este legiferată ca fiind incompatibilă în prezent, fiind perfect legală acum) şi în condiţiile în care tot mai multe persoane devin «influenceri în ale administraţiei».

E uşor de zis: vreau să fiu primar. E destul de greu de ajuns. Şi, poate, mai dificil este să fii primar, pentru că este cu adevărat de muncă. Dar, cu o experienţă puternică în administraţia locală, dar şi în cea centrală, sînt sigur că Laurenţiu Leoreanu va continua şi mai bine ceea ce el a început şi eu am continuat. Îi voi sta alături, pentru că în Primărie am muncit şi eu, întîi ca viceprimar, apoi ca primar şi, dacă sorţii vor fi alături de romaşcani, voi putea să continui să ajut Romanul, de oriunde voi fi. Şi nu doar Romanul, ci întreg judeţul, PNL fiind singura formaţiune care are o echipă capabilă să dezvolte această zonă a Moldovei.

Candidatura deputatului Laurenţiu Leoreanu la Primăria Roman şi cea a deputatului Mugur Cozmanciuc la şefia Consiliului Judeţean sînt singurele care garantează că putem face paşi importanţi în direcţia corectă. Sînt oameni pe care-i cunosc şi care ştiu că pun mai presus de toate binele locului în care ajung să-l conducă“, spunea Lucian Micu.

Pe scena politică locală însă lucrurile se precipită. Din spate vin tare partide ca USR şi Împreună pentru Moldova. Care, dar care, ar putea avea mari şanse să ajungă pe fotoliul de primar?

Teodora Baciu, candidat al Partidului Împreună pentru Moldova tocmai a pus punctul pe i, comentînd ultima mişcare politică a fostului primar: „Nu este o plecare tocmai intempestivă . Pe surse, se vorbea deja, de mai multe zile, de acestă părăsire a partidului. Ceea ce pot spune, cu siguranţă, e faptul că ceea ce se întîmplă în partidele mari este, efectiv, o bătaie de joc.

Nu consider că e normal ca partidele mari ca PSD sau PNL să nu aibă lansaţi candidaţii şi echipele pentru Consiliul Local. Asta arată că nevoia de implicare a unor oameni care nu au mai făcut politică e una reală pentru că se confirmă ceea ce noi am spus, déjà: interesele partidelor mari şi ale politicienilor din aceste partide sunt:să-şi rezolve problemele în interiorul formaţiunilor lor şi să rezolve, eventual, problemele între partide.

Şi… dacă mai rămîne loc şi pentru interesul cetăţeanului bine, dacă nu…nu“, a spus Teodora Baciu.

Aceasta a confirmat şi ea zvonul potrivit căruia se vorbea, pe surse, despre demisia din PNL a lui Lucian Micu şi plecarea la Pro România sau Partidul Puterii Umaniste, dar spune că nu este o mirare pentru că de-a lungul carierei sale, Micu a fost membru PSD, a trecut apoi la UNPR, fiind viceprimar al lui Laurenţiu Leoreanu în numele acestui partid, ca ulterior, după alegeri, să devină „mare liberal“.

Cert este că cele 4.000 de semnături pe care PNL i le-a strîns lui Micu vor fi contestate la Biroul Electoral şi nu se va putea folosi de ele, pentru că oamenii au semnat în alb.

Legenda FOTO: Micu s-a întors la o dragoste mai veche?

Citește știrea

Trending