Publicitate

■ în ultima zi a lunii februarie, Ionel Arsene, preşedintele CJ Neamţ, a fost eliberat din arest, fiind plasat sub control judiciar de magistraţii de la Curtea de Apel Bacău ■ asta după ce instanţa de fond, Tribunalul Neamţ, dispusese prelungirea detenţiei ■ prin încheierea de şedinţă a Curţii se arată motivele pentru care a obţinut clemenţă: provine dintr-un mediu social stabil şi decent, e absolvent de studii superioare, nu are antecedente, iar activitatea sa este notorie, pozitivă şi eficientă ■

În ultima zi a lunii februarie, după o lună de detenţie, preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, Ionel Arsene, a scăpat de cătuşe, iar Curtea de Apel Bacău a dispus punerea în libertate şi plasarea sub control judiciar. Instanţa şi-a motivat decizia în încheierea de şedinţă făcută publică ieri, 8 martie 2018. Magistraţii au arătat că DNA a cerut privarea de libertate a lui Arsene pe 19 ianuarie, că acesta a rămas în libertate la Tribunalul Bacău, apoi Curtea a dispus încarcerarea pentru 30 de zile, pe 29 ianuarie. Între timp, anchetatorii au finalizat urmărirea penală şi l-au trimis în judecată pe Ionel Arsene pentru două fapte de trafic de influenţă, una din 2013 şi alta din anul 2015, cînd era deputat şi preşedinte al PSD Neamţ. Într-unul din cazuri fostul primar de Piatra Neamţ, Gheorghe Ştefan l-a acuzat că i-ar fi dat 100.000 de euro pentru a interveni la vîrful Agenţiei Naţionale de Integritate pentru „anihilarea“ preşedintelui CJ de la acea vreme. Treaba nu a ieşit, Pinalti a vrut să-şi recupereze banii, iar Arsene i-ar fi dat numai 20.000 de euro. Din cauză că nu a primit şi diferenţa l-a denunţat la DNA. A doua faptă ar fi avut loc doi ani mai tîrziu, în 2015, cînd ar fi pretins un procent de 5% dintr-un contract pe bani publici, pentru a interveni în deblocarea finanţării. Cauza a ajuns pe rolul Tribunalului Neamţ, instanţă care a decis să-l păstreze pe Arsene după gratii. Acesta a depus contestaţie şi aceeaşi instanţă care îl arestase cu o lună în urmă, Curtea de Apel Bacău, l-a pus în libertate. Dar iată care au fost considerentele.

Dozarea măsurii preventive în mod judicios

Consideră că se impune a fi făcută o analiză a criteriilor pe care legiuitorul le-a avut în vedere la momentul în care a reglementat condiţiile ce trebuie avute în vedere la luarea/menţinerea măsurii arestului preventiv. Se impune ca instanţa să analizeze gravitatea faptelor reţinute, modul şi circumstanţele de comitere, anturajul şi mediul din care provine inculpatul, antecedentele penale, diverse aspecte generate de persoana inculpatului. Instanţa de judecată, în mod firesc, este chemată să realizeze un echilibru între circumstanţele care agravează situaţia inculpatului, dar şi cele care îi atenuează poziţia procesuală, aceasta analiză fiind de natură a crea proporţionalitate în aplicarea unei măsuri preventive. Este necesar ca instanţa de judecată să aibă în vedere o serie de argumente reale favorabile situaţiei unui inculpat: poziţia socială, situaţia familială, mediul din care provine, pregătirea profesională, studiile, lipsa antecedentelor penale, şi nu în ultimul rînd, atitudinea subiectivă faţă de ancheta ce s-a derulat în cauzele indicate mai sus. Aceste criterii, apreciate în concret raportat la inculpatul din cauza de faţă, sînt împrejurări care, coroborate cu impactul deosebit al arestului preventiv, creează pentru judecător premisa necesitaţii menţinerii, înlocuirii, înlăturării unei măsuri preventive, fiind absolut necesară dozarea în mod judicios“, conform Curţii de Apel. „Excepţionalitatea unei măsuri preventive este prevăzută cu titlu imperativ de lege, iar judecătorul trebuie să o privească astfel şi să o aplice în mod corespunzător. Ipoteza contrară, a luării unei măsuri preventive, ar trebui susţinută de motive verosimile: identificarea posibilităţii împiedicării aflării adevărului, prin orice modalitate (influenţarea persoanelor implicate în ancheta, distrugerea unor mijloace de probă etc); existenţa riscului de repetare a infracţiunilor pentru care inculpatul este cercetat etc. Într- o situaţie ce impune delimitarea graniţei sensibile dintre a lua sau a nu lua o măsura preventivă, judecătorul este chemat sa răspundă următoarelor criterii: 1. Trebuie să justifice funcţionalitatea măsurii luate: este cunoscut că arestarea are ca scop împiedicarea deturnării procesului penal şi, ca urmare, trebuie arătate care ar fi consecinţele negative care ar surveni în procesul penal daca nu ar fi luata măsura; 2. Raportat la caracterul unei măsuri preventive de a fi facultativă, magistratul trebuie să motiveze ce anume i-a creat convingerea că numai prin privarea de libertate se poate asigura desfăşurarea normală a procesului penal; 3. De asemenea, trebuie justificată necesitatea luării unei măsuri preventive; trebuie oferită în mod expres explicaţia care să lămurească de ce persoana nu poate fi judecata în stare de libertate, sau cel puţin sub imperiul măsurii cel mai slab restrictiv de libertate; 4. Nu în ultimul rînd, este important ca instanţa de judecată să aibă in vedere şi proporţionalitatea luării unei măsuri preventive. Este important să se facă raportare la toate elementele de natură faptică existente într-un dosar, elemente care sa poată duce la diferenţierea măsurii preventive ce urmează a fi aplicată. Este absolut esenţial să se pornească de la situaţia firească potrivit căreia privarea de libertate este o excepţie, trebuie să existe o justificare pentru a dispune arestarea unei persoane şi este absolut necesar să se constate că există o imposibilitate de aplicare a unei măsuri preventive mai uşoare sau chiar o imposibilitate de a judeca inculpatul în stare deplină şi firească de libertate“, au stabilit judecătorii.

Moralitatea procesuală

Judecătorii au apreciat atitudinea lui Arsene care nu a asaltat instanţa cu cereri de eliberare pe timpul cît a fost încarcerat. „Luînd în concret principiile expuse mai sus, în favoarea sa funcţionează următoarele elemente concrete: are calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean Neamţ, în prezent suspendat prin Ordin al prefectului, motivat de starea sa de persoană arestată preventiv, provine dintr-un mediu social extrem de stabil şi decent, este absolvent de studii superioare, nu are antecedente penale, a manifestat o corectă moralitate procesuală faţă de cauză, dorind soluţionarea de îndată a cauzei, neînţelegînd să întîrzie ancheta cu formularea diferitelor cereri intermediare faţă de măsura preventivă deja dispusă, activitatea sa faţă de comunitatea din care provine şi cea pe care o reprezintă este notorie, pozitivă şi eficientă, dovedită prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei ataşate dosarului înregistrat cu nr. 129/110/2018. Din perspectiva argumentelor expuse anterior, respectiv al criteriilor care, aplicate în cazul său, ar justifica luarea măsurii, arată că: Nu s-a identificat în comportamentul său nici o posibilitate de influenţare a persoanelor implicate în anchetă, deoarece oricum nu a avut posibilitatea de a contacta vreuna dintre persoanele amintite în dosar, iar la acest moment procedural, procedura derulată de acuzare este finalizată; Nu există posibilitatea de a distruge vreun element material probatoriu; În situaţia în care judecătorul va impune o serie de obligaţii în sarcina sa, neîndeplinirea acestora ar genera deîndată luarea unei măsuri preventive severe faţă de persoana sa. Este evident că buna desfăşurare a procesului penal nu poate fi influenţată negativ prin vreo acţiune săvîrşită de inculpat, deoarece toate persoanele au fost audiate în cauză, declaraţiile acestora existînd la dosarul cauzei, declaraţii care nu mai pot fi alterate în niciun fel, prin orice fel de influenţă din partea sa. (…)„conform încheierii de şedinţă.

Susţinerea publică pentru Arsene vs. lipsa de susţinere a DNA

Un factor deosebit de important ce trebuie avut în vedere de instanţa de judecată în aprecierea asupra pericolului de tulburare a ordinii publice, este intervalul de timp scurs între momentul săvîrşirii faptei şi momentul arestării. Măsura arestării preventive apare ca fiind legitimă doar dacă ordinea publică va continua să fie efectiv ameninţată, mai ales că impactul negativ asupra opiniei publice este influenţat de perioada îndelungată de timp de cînd se pretinde că s-au săvîrşit faptele. Or, în ceea ce priveşte impactul social este absolut necesar să se reţină susţinerea pe care o are inculpatul din partea opiniei publice, mesajele de încurajare transmise şi poziţiile favorabile luate de oameni din diferite medii sociale, poziţii cunoscute instanţei de judecată din înscrisurile depuse în acest sens. Din această perspectivă trebuie subliniat impactul negativ şi lipsa de susţinere de care beneficiază instituţia acuzatoare, trendul social fiind complet diferit faţă de ceea ce se doreşte a fi scopul pentru care a fost înfiinţată aceasta instituţie. Curtea Europeană a ajuns la concluzia că pericolul de tulburare a ordinii publice se disipează odată cu perioada de timp scursă de la săvîrşirea faptelor şi pînă la luarea măsurii arestării preventive (cauza Tomasi c. Franţei, cauza Romanov c. Rusiei). Aceasta menţiune are în vedere faptul că se reţin în actul de inculpare fapte presupus săvîrşite în 2013, respectiv 2015, iar arestarea preventiva a survenit în anul 2018. De altfel, CEDO a statuat ca în stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică, instanţele naţionale nu pot face abstracţie de condiţiile concrete ale unei cauze, alături de circumstanţele personale ale fiecărui acuzat. Prin urmare, raportat la faptul că urmărirea penală este finalizată, precum şi faţă de circumstanţele personale expuse, apreciază că pericolul pentru ordinea publică poate fi apreciat în concret, iar buna desfăşurare a procesului penal poate fi asigurată prin lăsarea inculpatului în stare de libertate. Nu pot fi ignorate prevederile art. 202 alin. 3 Cod procedură penală, potrivit cărora: „Orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia“. Referitor la proporţionalitatea măsurii preventive cu gravitatea acuzaţiei, inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, potrivit art. 5, paragraf 3, autorităţile naţionale trebuie sa ia în considerare măsurile alternative la arestarea preventivă, cîtă vreme inculpatul prezintă garanţii în privinţa prezentării sale la proces (Patsouria c. Georgiei). În aceeaşi ordine de idei, apreciază că un potenţial pericol social nu poate fi avut în vedere în mod izolat, astfel încît să constituie unicul element în raport de care ar urma să opereze analiza menţinerii arestării preventive, în acelaşi sens pronunţîndu-se şi CEDO care, în jurisprudenţa sa (amintitele cauze Calmanovici c. României, Scundeanu c. României, precum şi Neumeister c. Austriei), a stabilit că instanţele nu trebuie să se raporteze doar la gravitatea faptelor, ci şi la alte circumstanţe personale, spre exemplu, domiciliul său, resursele materiale ori legăturile cu familia, analiza urmînd a fi realizată prin prisma ansamblului tuturor criteriilor relevante şi nicidecum în mod izolat.

Imunitate diplomatică, dar nu tot timpul

Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil, legăturile cu familia se manifestă într-un mod exemplar, iar peste toate acestea, poziţia socială este una solidă şi corectă. Toate aceste elemente de circumstanţiere personală constituie elemente suficiente care să convingă că arestarea preventivă apare ca fiind o măsură excesivă faţă de situaţia concretă invocată în prezentul material. În concluzie, a apreciat că pentru motivele expuse mai sus, măsura arestului preventiv nu îşi găseşte proporţionalitatea şi justificarea pentru a proteja scopurile enunţate în cuprinsul art. 202 Cod procedură penală, solicitînd, în temeiul dispoziţiilor. art. 242 alin. 1 Cod procedură penală, admiterea cererii de revocare a măsurii arestului preventiv dispusă prin încheierea din data de 29.01.2018 a Curţii de Apel Bacău. În subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii preventive a arestului cu măsura preventivă cea mai uşoara, respectiv cea a controlului judiciar, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. b Cod procedură penală. Cu privire la cererea de revocare a măsurii preventive a arestului, motivat de faptul că aceasta ar avea caracter nelegal, raportat la imunitatea diplomatică de care beneficiază inculpatul A.I. în calitate de membru al Comitetului Regiunilor din cadru Consiliului UE, imunitate care nu i-a fost ridicată anterior formulării/admiterii propunerii de arestare preventivă, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele: nu se contestă împrejurarea că inculpatul are calitatea de membru al Comitetului Regiunilor din cadru Consiliului UE, începînd cu data de 03.04.2017. În conformitate cu prevederile art. 4 din Regulamentul de ordine interioară şi de procedură a Comitetului Regiunilor, membrii şi membrii supleanţi cu mandate corespunzătoare beneficiază de privilegiile şi imunităţile prevăzute de Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene. Potrivit art. 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene, pe durata sesiunilor Parlamentului European (în cazul inculpatului, pe durata sesiunilor Comitetului Regiunilor), membrii acestuia beneficiază: (a) pe teritoriul naţional, de imunităţile recunoscute membrilor Parlamentului propriei ţări; (b) pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenţie sau urmărire penală. Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European (Comitetului Regiunilor), cît şi la întoarcere. Aşadar, imunitatea de care se bucură inculpatul în calitate de membru al Comitetului Regiunilor din cadru Consiliului UE nu este una permanentă pe toată perioada mandatului (care se încheie la 25.01.2020), ci operează strict pe durata sesiunilor Comitetului Regiunilor, inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii acestui organism, cît şi la întoarcere. Potrivit actelor cauzei, inculpatul a fost arestat la data de 29.01.2018, dată la care nu avea loc o sesiune a Comitetului Regiunilor, iar acesta nu se afla în perioada deplasării spre sau dinspre locul reuniunii Comitetului Regiunilor, avînd în vedere că sesiunea acestui organism a avut loc în zilele de 31.01.2018, începînd cu ora 15.00, pînă în data de 01.02.2018 ora 13.00. Aşa fiind, susţinerea potrivit căreia arestarea preventivă a inculpatului ar fi nelegală deoarece a fost dispusă cu încălcarea imunităţii de care acesta se bucură, nu poate fi primită“, se mai arată în documentul citat.

Menţinerea arestului preventiv înfrînge principiul proporţionalităţii

Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv s- au modificat esenţial. Judecătorul de Cameră preliminară avea obligaţia să verifice toate aspectele şi numai apoi să dispună menţinerea măsurii preventive. Potrivit art. 202 C.p.p. „măsurile preventive pot fi dispuse doar în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvîrşirii unei noi infracţiuni dacă există probe sau indicii temeinice şi dacă sunt necesare“, cele două condiţii trebuie să fie îndeplinite cumulativ. Probele sînt departe de a fi certe, de a putea convinge pe cineva că inculpatul ar fi săvîrşit faptele. Ulterior arestării inculpatului s-a procedat la reaudierea martorului denunţător şi a celorlalţi martori din cauză, din depoziţiile acestora rezultînd faptul că „A. nu avea influenţă, ci mai degrabă T.“. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 489/2016, la paragraful nr. 65 se face referire la o nouă tipicitate: Infracţiunea de trafic de influenţă presupune „promisiunea făptuitorului să facă sau să nu facă ceva astfel încît să îşi încalce atribuţiile de serviciu“. Dacă această promisiune nu există, atunci nici infracţiunea de trafic de influenţă nu există. Este prevăzut în art. 298 C.p. menţiunea „şi să promită“. Nu există nici o declaraţie de martor în dosar, nici măcar a denunţătorului că A. a promis direct sau indirect că va face sau nu va face ceva. S-a susţinut în continuare că măsura nu este nici necesară, şi nici proporţională cu scopul urmărit. Nu există nici o raţiune concretă care să ateste împrejurarea că cercetarea judecătorească şi dezlegarea conflictului de drept penal nu s-ar putea face cu inculpatul aflat în stare de libertate, astfel măsura nu este necesară. În plus, în condiţiile în care inculpatul s-a prezentat la fiecare chemare a organului judiciar în cursul urmăririi penale, s-a apreciat că menţinerea măsurii arestului preventiv înfrînge principiul proporţionalităţii. S-a învederat că judecătorul fondului nu a analizat dispoziţiile art. 202 şi art. 223 Cprpen şi nu a motivat concret care e necesitatea menţinerii măsurii arestului preventiv, care sînt riscurile pentru care inculpatul A. nu ar putea fi lăsat în libertate, chiar şi cu o altă măsură mai puţin restrictivă, proporţionalitatea măsurii în raport de gravitatea faptei, precum şi gradul de pericol social sau reacţia opiniei publice la aflarea sistării arestului preventiv, oricum , la un interval mare de timp de la data săvîrşirii presupuselor infracţiuni. Toate aceste aspecte au fost tratate in abstracto , fără o aplicare la probele din dosar, încălcînd principiul consacrat la dreptul de a avea un proces echitabil. Nu în ultimul rînd trebuie avute în vedere circumstanţele personale ale inculpatului A. care nu este cunoscut cu antecedente penale, este un om respectat şi apreciat pentru realizările sale, are o familie stabilă, pregătire profesională şi studii. În concluzie, s-a susţinut că o măsură preventivă mai blîndă ar fi suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 20 alin 3 C.pr.pen.. Analizînd hotărîrea contestată în raport de motivele invocate şi examinînd-o şi din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 205 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt şi de drept, judecătorul de cameră preliminară constată că, contestaţia formulată este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru considerentele care vor fi prezentate.

Bună reputaţie aşa cum rezultă şi din caracterizările depuse la dosar

Pentru luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive este necesară îndeplinirea, în mod cumulativ, a cerinţelor prevăzute de legislaţia naţională, de reglementările UE şi jurisprudenţa CEDO. Neîndeplinirea unor cerinţe referitoare la scopul luării măsurii preventive, profilul socio-moral al inculpatului şi existenţa unor fapte care indică în mod clar că libertatea inculpatului ar tulbura ordinea publică, are drept consecinţă înlocuirea măsurii arestării preventive. Prin Recomandarea nr. R(80) 11 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei se prevede că detenţia provizorie nu poate fi ordonată decît dacă persoana în cauză este bănuită că a săvîrşit o infracţiune şi sînt motive serioase de a se crede că există cel puţin unul din următoarele pericole: pericol de fugă, pericol de obstrucţionare a justiţiei şi pericol de a comite o nouă infracţiune gravă. În menţionata Recomandare se specifică în plus că dacă existenţa nici unuia dintre pericolele enunţate anterior nu a putut fi stabilită, detenţia se poate justifica, în mod excepţional, în anumite cazuri în care se comite o infracţiune deosebit de gravă. Aşa cum CEDO a arătat în cauzele Calmanovici şi Scundeanu împotriva României, pericolul pentru ordinea publică necesar menţinerii arestării unei persoane poate fi luat în calcul potrivit art. 5 din Convenţie, în circumstanţe excepţionale şi nu poate fi considerat relevant şi suficient decît dacă se bazează pe fapte de natură să indice că libertatea inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică. În general starea de pericol trebuie apreciată prin raportare la toate datele şi elementele cauzei penale de faţă, ţinînd seama de natura şi gravitatea faptei despre care se prezumă că a fost săvîrşită de inculpat, iar aceste aspecte să reclame necesitatea unei reacţii ferme şi eficiente a autorităţilor judiciare în privinţa persoanelor cercetate pentru fapte de natura celor în discuţie, în sensul eliminării, izolării din societate a subiectului infracţional. Or, în speţă judecătorul de Cameră preliminară nu identifică existenţa nici unui pericol din cele enunţate de Recomandarea nr. R(80) 11 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei care să justifice detenţia provizorie. Astfel, judecătorul de Cameră preliminară apreciază, prin raportare la modalitatea de săvîrşirea a presupusei fapte, a împrejurărilor concrete, că infracţiunea de trafic de influenţă – infracţiune de corupţie pasivă – nu este o infracţiune deosebit de gravă care să tulbure ordine publică, în acest moment. Ţinînd cont de faptul că pericolul pentru ordinea publică are în vedere o categorie de riscuri care ar tulbura ordinea socială, fie prin trezirea unui sentiment de indignare în rîndul publicului (ceea ce este posibil în cazul unor fapte cu consecinţe importante din punct de vedere material sau uman, cum ar fi cazul unor fraude de proporţii, care au afectat un număr ridicat de persoane, sau a unor fapte soldate cu vătămarea ori decesul mai multor persoane), fie prin crearea sau menţinerea unei stări de tensiune în rîndul publicului sau al unui grup important de persoane, este de menţionat că în speţă la acest moment procesual un astfel de risc nu există. Detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală, iar raportat la datele speţei, judecătorul de cameră preliminară apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului, avînd în vedere şi profilul socio-moral al acestuia care nu este cunoscut cu antecedente penale, care este absolvent de studii superioare, este integrat în comunitate şi se bucură de o bună reputaţie aşa cum rezultă şi din caracterizările depuse la dosar, are loc de muncă – în prezent suspendat, nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică. În acelaşi sens, măsurile preventive au un caracter de constrîngere, prin ele încercîndu-se împiedicarea inculpatului să desfăşoare anumite activităţi care s-ar putea răsfrînge negativ asupra desfăşurării procesului penal. Această caracteristică a măsurilor preventive rezultă chiar din dispoziţiile art. 202 Cprpen., unde se arată că acestea se iau pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.

Obligaţii care musai trebuie respectate

Pentru aceste considerente, judecătorul de Cameră preliminară conchide că măsura arestului preventiv nu este necesară nici în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, nici al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvîrşirii unei alte infracţiuni, în condiţiile în care pînă la acest moment inculpatul a răspuns chemărilor formulate de organele judiciare. În prezenta cauză, nu există nici o dovadă că lăsarea inculpatului în libertate s- ar răsfrînge negativ asupra desfăşurării procesului penal, în condiţiile în care de la data primei sesizări formulate în cauză nu a efectuat acte sau fapte de zădărnicire a anchetei penale, iar urmărirea penală s-a început in rem la data de 17.05.2017, şi in personam la data de 11.01.2018, deci cu o săptămînă înainte de a se formula propunerea de arestare a inculpatului, practic nici nu a existat un interval de timp suficient pentru a se contura o posibilă obstrucţionarea a instrucţiei penale. Însă, în condiţiile în care în prezenta cauză aflarea adevărului presupune administrarea unor probe noi, prezenţa personală a inculpatului putînd fi necesară pentru lămurirea multor aspecte, lipsa sa putîndu-se răsfrînge în mod negativ asupra bunei desfăşurări a cercetării judecătoreşti, judecătorul de cameră preliminară apreciază ca fiind necesară instituirea unei măsuri preventive neprivative de libertate respectiv măsura controlului judiciar, măsură ce respectă condiţia de proporţionalitate prevăzută de art.202 alin 3 Cprpen. Chiar CEDO a constatat că instanţele interne trebuie să examineze în mod individual situaţia acuzatului, profilul său personal şi situaţia sa familială şi să examineze posibilitatea adoptării uneia dintre măsurile alternative prevăzute de dreptul intern, în acord cu art. 5 paragraful 3 din Convenţie care conţine cerinţa ca autorităţile să ţină seama de asemenea măsuri dacă acuzatul oferă garanţii privind prezentarea la audiere. În speţă, inculpatul oferă asemenea garanţii privind participarea la procedurile judiciare, iar prin apărătorii aleşi au solicitat chiar luarea măsurii preventive a controlului judiciar, tocmai pentru a se înlătura acest risc. Pentru toate aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău, în baza art. 4251 alin. 7 pct.2 lit.a Cod procedură penală cu referire la art. 205 Cod procedură penală va admite contestaţia formulată de contestatorul inculpat A.I., împotriva încheierii penale nr. 31CP/22.02.2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 431/103/2018/a1.1.în încheiere pe care o va desfiinţa în totalitate şi rejudecînd în baza art. 205 alin.10 Cprpen va înlocui măsura preventivă a arestului preventiv , prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. e C. proc. pen., luată faţă de inculpatul A.I., cu măsura preventivă a controlului judiciar , prevăzută de art. 202 alin 4 lit. b C. proc. pen. pe o durată de 60 de zile începînd cu data de 28.02.2018. Va impune inculpatului să respecte obligaţiile prev. de art. 215 alin. 1 lit. a-c Codul de procedură penală. De asemenea, în baza art. 215 alin. 2 din Codul de procedură penală va impune inculpatului să respecte următoarele obligaţii: să nu depăşească limita teritorială a ţării; să nu se apropie de martorii din lucrări S.G., P.C.M., S.G., P.V., P. A., C.V., A.D., A.V., C. I., M.C. 27 , J.I. şi L.M. şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale, şi să nu desfăşoare activităţi politice în exercitarea cărora a săvîrşit fapta. La instituirea acestei din urmă obligaţii judecătorul de Cameră preliminară a avut în vedere că se reţine că presupusa faptă dedusă judecăţii a fost comisă şi urmare a ascendentului politic de care se bucura inculpatul la data faptei şi pentru o înlătura orice consecinţă negativă ce ar putea decurge din faptul că persoane acuzate de trafic de influenţă participă în continuare la desfăşurarea vieţii politice putînd vota decizii importante pentru comunitate. În baza art. 215 alin. 3 Cod de procedură penală atrage atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestului preventiv. Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză“, conform documentului citat. Arsene a fost plasat sub control judiciar pentru 60 de zile timp în care trebuie să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de cîte ori este chemat; să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei; să se prezinte la Biroul de Supraveghere Judiciară de la nivelul Serviciului de Investigaţii Criminale al Inspectorului de Poliţie Bucureşti, sector 1, conform programului de supraveghere întocmit de către organul de poliţie sau ori de cîte ori este chemat. În baza art. 215 alin. 2 din Codul de procedură penală pe parcursul controlului judiciar impune inculpatului să respecte următoarele obligaţii: să nu depăşească limita teritorială a ţării; să nu se apropie de martorii din lucrări şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale; să nu desfăşoare activităţi politice în exercitarea cărora a săvîrşit fapta. Atrage atenţia inculpatului că în caz e încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor ce îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestului preventiv. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Comentarii Facebook
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.