Contactează-ne

Tribuna Nemțenilor

În sfârşit, Revoluţia română este şi ea trimisă în judecată

Știre publicată în urmă cu

în data de

Dosarele Revoluţiei, predate instanţei de către Procurorul General Augustin Lazăr, au fost declarate de acesta, cu pompă şi ifos, ca fiind parte a programului său managerial, pe care îl finalizează astfel cu succes. Curiozitatea publică, alimentată steril timp de 30 de ani, a impus publicarea unor concluzii ale procurorilor militari, conţinute în rechizitoriu. Una din discutabilele concluzii, trase de către procurorii militari, este că în decembrie 1989 nu a fost nici o revoluţie, ci doar o lovitură de stat. Toate cele 330 de mii de file ale Dosarului Revoluţiei au fost compuse în această cheie stupefiantă, cu care procurorii vor să-şi asigure şi calitate de istorici. O astfel de concluzie nu este numai discutabilă, ci şi nesimţită, astfel că nici nu ar merita comentată, dacă nu ar atrage serioase repercusiuni asupra statului Român postrevoluţionar. Nu se poate ignora nici faptul că această concluzie, privind lovitura de stat, reprezintă limita cea mai sus în care o naţiune poate fi jignită. Dar concluzia mult mai şocantă, care se profilează din ce în ce mai evident în acest Dosar colos şi încropit, este că procurorii militari au descoperit că toţi morţii şi răniţii din decembrie 1989 se împart în două mari categorii, complet distincte, pe care le tratează diferit. Sunt morţi şi răniţi înregistraţi până la fuga lui Ceauşescu din 22 decembrie ora 12 şi morţi şi răniţi din 22 decembrie înregistraţi între orele 12 şi 16, pentru care nimeni nu este răspunzător.

Fenomenul terorist – o realitate ascunsă de procurori

Toţi morţii şi răniţii din decembrie sunt inseparabili din punct de vedere al cetăţeniei şi al motivaţiei de a duce o viaţă normală. Toţi deopotrivă au fost victimele aceloraşi instituţii de forţă, Armata, Miliţia şi Securitatea, fiecare dintre acestea cu partea lor de contribuţie. Există suficiente informaţii că au fost victime şi ca urmare a unor forme de intervenţie străină, de care procurorii militari nu s-au ocupat cu suficientă convingere. Despre aceste intervenţii străine o să aflăm probabil după alţi 30 de ani, până atunci rămânând să ne limităm la supoziţii sau la vânătoare de vrăjitoare. Dacă se ştie câte victime sunt în total şi cine sunt făptaşii, rămânea ca procurorii să mai stabilească şi cine sunt responsabilii. Procurorii militari pretind că pentru victimele înregistrate până la fuga cuplului cu elicopterul se face vinovat Ceauşescu, deoarece instituţiile de forţă au acţionat în scopul apărării regimului şi implicit a lui Ceauşescu. Instituţiile de forţă au acţionat atunci în baza legislaţiei, a regulamentelor şi a jurământului faţă de conducătorul suprem. Vinovaţi principali au fost găsiţi soţii Ceauşescu, care au dat ordin să se tragă, aceştia fiind executaţi pe 25 decembrie, după un simulacru de proces. Morţii şi răniţii înregistraţi până pe 22 decembrie ora 12 au fost rezultatul represiunii regimului comunist. Procurorii militari sugerează că şefii instituţiilor de forţă, deşi erau conştienţi şi totodată complexaţi de vina de a fi comandat să se tragă în propriul popor, au continuat să tragă şi după 22 decembrie ora 12, chiar dacă cuplul fusese arestat. După 22 decembrie, ora 12, tot Armata a tras, în baza aceloraşi legi, regulamente şi jurământ faţă de Ceauşescu. Paradoxal, dar procurorii militari au găsit o cu totul altă explicaţie privind morţii şi răniţii înregistraţi după ora 16 a zilei de 22, aceasta producându-se ca urmare a manipulării privind existenţa unor terorişti. Vinovatul principal al acelei manipulări, procurorii au stabilit că a fost Ion Iliescu, care pentru a-şi menţine puterea şi legitimitatea în faţa poporului, ar fi dat ordinul să înceapă măcelul. Concluzie ce ţine de noaptea minţii. Ni se explică, ca la proşti, în rechizitoriu că pentru a evita de a fi traşi la răspundere penală, ca urmare a represiunii existente până la 22 decembrie ora 12, vârfurile decizionale ale Ministerului Apărării Naţionale ar fi declanşat şi coordonat manipularea privind existenţa teroriştilor, în totală înţelegere cu noua forţă politică în curs de instalare. Deşi rezultă că scenariul cu existenţa teroriştilor a fost lansat în Ministerul Apărării Naţionale, procurorii militari au mutat responsabilitatea de la vârfurile de decizie militară, la Ion Iliescu, acest trebuind să fie acarul Păun pentru dezastrul provocat de Armată. Într-un astfel de scenariu greu de acceptat, Ion Iliescu nu putea la rândul său, decât să aibă rolul manipulatului. Acest scenariu scremut de procurori pentru justificarea acuzării lui Iliescu, jigneşte inteligenţa şi buna credinţă a populaţiei, care a acordat credit lui Ion Iliescu în 1990, 1992 şi 2000, când l-au ales preşedinte al României. Acuzarea lui Iliescu se extinde implicit şi asupra acelei populaţii, care l-a cauţionat.

Trădarea de ţară a lui Iliescu, poveste de prostit credulii

Cea mai şocantă noutate din rechizitoriul procurorilor militari este concluzia că Ion Iliescu se face vinovat şi pentru înaltă trădare, deoarece ar fi solicitat sovieticilor o intervenţie militară în România, la 22 decembrie 1989. Descoperire procurorilor se opreşte aici, fără a prezenta dovezi concludente, dar mai ales fără a explica care ar fi fost scopul unei astfel de intervenţii. Se istoriceşte că solicitarea intervenţiei, Iliescu a realizat-o telefonic din biroul generalului Stănculescu, care s-a limitat la o poziţie expectativă, mai mult decât ciudată pentru reprezentantul Armatei române. Dacă procurorii ar fi aprofundat această istorioară, pentru a găsi mobilurile unei astfel de trădări, sigur ar fi dat de capetele unor iţe, care duceau spre existenţa altor intervenţii reale, despre care se păstrează încă o tăcere suspectă. Dar procurorii s-au oprit la barieră, obligându-ne doar să îngurgităm pe nemestecate ştirea bombă cu Iliescu trădător, de care nu se pot atinge, pe motive de prescriere a faptei. Ermetismul procurorilor ne obligă să găsim noi care ar fi fost mobilurile unei solicitări a intervenţionismului armat sovietic în România în 22 decembrie 1989. Pe orice parte am răsuci această concluzie şocantă, nu putem realiza cum, ca urmare a intervenţionismului ipotetic al sovieticilor, România ar fi trecut la democraţia pluripartidismul, alegerile libere şi capitalismul, care au fost declarate ca obiective ale FSN-ului, de către Iliescu, în seara zilei de 22 decembrie. În lipsa acestor explicaţii, concluzia procurorilor nu frizează decât o fixaţie patologică, în încercarea de a absolvi Armata de răspundere. Oricât de idioată se dovedeşte acuza de înaltă trădare, fie şi ipotetică, ar trebui să fim recunoscători sovieticilor pentru refuzul lor de a trece Prutul, refuz justificat de înţelegerea din 4 decembrie 1989 de la Kiev, dintre preşedintele Franţei, Mitterand şi cel al Uniunii Sovietice, Gorbaciov, ocazie cu care s-a stabilit că la intervenţia externă de îndepărtare a regimului Ceauşescu, sovieticii să rămână pasivi, lăsând occidentului iniţiativa, ca replică compensatorie le evenimentele de după 1944.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Releul Pietricica: Speculanţii pandemiei au deja dosare penale, că-i ştie lumea, dar majoritatea vor scăpa, ca toţi ceilalţi îmbogăţiţi iliciţi ai României

Știre publicată în urmă cu

în data de

La puşcărie vor intra doar câţiva, dintre cei care au cumpărat, en gros, de la farmacii, măşti cu 2 lei şi le-au vândut cu 10, pe net. Or, poate, câte un nume mai rezonant, mai deranjant, la nivel de judeţe, or pe plan naţional, Atât. În rest, să nu-şi facă griji. Parte din milioanele lor vor intra în campania electorală, o investiţie sigură.

Nu vă frecaţi la ochi, asta e realitatea

Acum o lună şi ceva, pe 6 aprilie a.c., în Monitorul de Neamţ şi Roman, apărea o Ordonanţă Civilă, fără număr, scrisă de noi, cităm doar: „Art.1. Se suspendă orice activitate în care, sub umbrela apartenenţei politice, a funcţiei sau a influenţei, orice cetăţean român, care mimând omenia şi dragul de români, iniţiază acţiuni ilegale şi profită fără scrupule, prin arhicunoscuta metodă parandărăt, de electoratul înspăimântat de COVID-19, ca mai toată lumea. Aceste activităţi cinice, care urmăresc beneficii, precum îmbogăţiţii de război, de care am avut parte din plin, mai ales după revoluţiunea din decembrie 1989, ar fi normal să fie pedepsite cu puşcărie pe viaţă, cu temniţă grea, fără milă, întrucât, după Coronavirus, se pare, lumea se va schimba“.

Dacă în vreme de război speculanţii erau împuşcaţi, pur şi simplu, în vreme de război anticovid-19, problema speculanţilor actuali este încă în discuţie. E cam devreme de concluzii şi măsuri, aşa se promovează ideea acum, chiar la nivel de Guvern şi instituţii. Se pare că am fost cam optimişti afirmând că lumea se va schimba. Lumea, în general, da, planeta oamenilor, concepţiile, da, percepţia libertăţii, da, se vor schimba, în lume. Dar nu şi în viaţa politică românească. Aici, în România, se pare, totul rămâne îngheţat ca pe timpul dictaturii lui Ceauşescu, sau pe timpul moscovit reformator al lui Iliescu, pe vremea incert regalistă a lui Constantinescu, or pe vremea liberalului marinar Băsescu, nişte neaveniţi, nişte preşedinţi meritaţi de locuitorii unei ţări triste/ plină de umor.

Cei mai mulţi îşi vor număra banii

Nu se va schimba nimic. Vine, în anul pandemiei, în 2020, pentru unii, vacanţa, se va da aer cu porţia, vin alegerile, începe circul, măcar nu o să ne mai plictisim stând forţat acasă. Iar despre cei care au profitat de teama noastră, câştigând milioane de euro, dolari sau ruble, rămâne ca-n tren, e în mişcare, se cercetează, poate că unii, poate, vor fi chemaţi în instanţă, dar depinde de multe. De context. Cei mai mulţi îşi vor număra banii.

Vorbim aici, absolut în termeni politici, despre profitorii din opoziţie, însetaţi de putere, aflaţi în funcţii de conducere, baroni, trepăduşi, afacerişti, ciumeci, care deja au populat majoritatea celor deja 33 de dosare de la DNA, dar şi despre cei de la putere, alţi baroni, alţi trepăduşi, alţi afacerişti, alţi ciumeci, cu gura uscată. Cele 33 de dosare sunt puţine, părerea noastră, subţiri, neconcludente, având în vedere uriaşa forţă numerică, cel puţin, a oamenilor legii din România, care au această meserie, această nobilă sarcină: impunerea respectării legii şi sancţionarea celor care încalcă legea.

E oarecum simplu, mai ales pentru ce care sunt pregătiţi, educaţi, şcoliţi la greu, pentru chestia asta aflată sub umbra elegantă, transparentă, a Doamnei legate la ochi, cu balanţa justiţiei în mână: Dura Lex Sed Lex. Includem aici şi serviciile secrete, cele mai numeroase, numeric, la mia de locuitori, din Europa de Est. De asta sunt ei, aceşti oameni ai legii din România, plătiţi de la buget, asta e meseria lor, asta-i treaba lor: să lupte împotriva hoţilor, a ticăloşilor, a şarlatanilor şi a celor care ameninţă siguranţa statului şi care fură românii, indiferent la ce nivel social se află aceşti hoţi care profită de spaimele semenilor.

Crezând noi, cu naivitate, că după pandemie, care nu a trecut, se va schimba ceva în bine, în România politică, recunoaştem că ne-am înşelat amarnic. Ne cerem scuze! Un gest care, dacă nu ne înşeală memoria, nu a fost folosit niciodată în viaţa politică românească. Nimeni, nici un politician român postdecembrist, absolut nimeni, niciodată, nu şi-a cerut scuze alegătorilor săi, poporului român, pentru o greşeală flagrantă, pentru o eroare, un gest care, probabil, i-ar fi adus izbăvire şi oarecare respect. Ei, politicienii români merg pe realizări, la greu, pe ce au făcut ei şi, mai ales, pe ce urmează să facă. Şi, se vede de pe lună ce au făcut ei, în ultimii 30 de ani, cu România: o ţară devalizată, cu milioane de braţe de muncă furate, umilite, cu păduri furate, cu o politică vândută, aşteptând mereu Yes-ul patronilor externi, modele de existenţă, de la profesori de-afară, de la învăţători de-afară, de la cine mai ştie ce profesionişti politici de-afară, toţi cu nişte mari ghilimele, care ne arată cât de modeşti şi jenanţi ne aflăm, noi, românii, în acest an, 2020, în Europa, la coada oricărui clasament, şi în lume: „Mândră corabia/ Meşter cârmaciul“. Oricum, s-o spunem şi pe asta, altceva decât Viorica Dăncilă, o caricatură propusă de PSD, ţaţa asta fiind răul suprem, de care am scăpat, nescăpând de boală.

Discursurile preşedintelui, chemările la ordine şi disciplină, în plină pandemie, sobre şi însufleţitoare ( se credea deja Winston Churchill pe timpul războiului), cu tricolorul şi drapelul UE pe fundal, cu sau fără mască hygienică, în comparaţie cu ilegala, incredibila, inimaginabila îngrămădeală legalizată a culegătorilor de sparanghel la frontieră, oameni cu foamea-n gât, români trimişi drept bonus Germaniei lui madam Merkel, nu se prea potrivesc. Nu găsim alte explicaţii, nu ni s-au oferit, oficial, alte explicaţii. Nici Iohannis, preşedintele tuturor, n-a suflat o vorbă pe chestia asta. Nu am văzut vinovaţi,sancţionaţi, pedepsiţi. Aşa cum nu o să vedem nici băgaţi la puşcărie pe motiv de speculă şi hoţii cu materiale medicale, multe, diverse, greu de depistat, uşor de îngropat. Poate câteva, subţiri. Să ne spălăm des pe mâini, înaintea votului

Să ne pregătim. Înainte de deschiderea teraselor, de deschiderea staţiunilor, de mărirea cu 40% a pensiilor, să ne pregătim de alegeri. Să facem mişcare, genoflexiuni, flotări, alergări uşoare. Şi să purtăm mască, aşa cum ne sfătuiesc preşedintele şi premierul. Din păcate, indiferent de unde vor veni propunerile, noi, românii, chiar nu avem de unde alege, n-avem pe cine alege, toţi sunt o apă şi-un pământ. Aşadar: la vot români, până nu revine pandemia şi o altă stare de urgenţă, or de alertă, tot un drac! Pe liste vor fi unii oarecum sătui şi alţii hămesiţi, aceste două categorii de candidaţi. Români de-ai noştri, din popor.

Şi să ne spălăm mereu pe mâini: Noi, românii, suntem iubiţi şi protejaţi total de conducătorii noştri, oameni politici care şi-ar da şi viaţa pentru noi. Dar nu şi averea. Ei se spală mereu pe mâini, ca Pilat din Pont.

Expresia „a se spăla pe mâini ca Pilat din Pont“ are sensul: „evitarea unei răspunderi de mare responsabilitate“. Asta fac ei, oamenii politici, dintotdeauna: vorbesc. De asta nu avem autostrăzi, spitale, altele. Dar vorbesc tot timpul, ca nişte caţe. Şi sunt omniprezenţi în media, nu scapi de ei. Sănătate!

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Absolvent de Oxford, despre pandemie şi reuşita în afaceri

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ Vadim Toader a terminat printre primii Universitatea Oxford ■ a inventat un algoritm pe inteligenţa artificială, care a schimbat piaţa imobiliară din Regatul Unit ■ a fost şi consultant al Guvernului Marii Britanii ■ „Va fi un şoc economic, care la un moment dat se va resimţi şi mai puternic“, prevede românul care a studiat ingineria şi managementul ■

Romaşcanii îşi amintesc cu o doză de mîndrie despre concitadinul lor, tînărul Vadim Toader, care a terminat printre primii una din cele mai prestigioase universităţi din lume, Oxford.

Nemţeanul a acceptat să vorbească, cu sinceritate, pentru Monitorul despre sine şi viaţa la vreme de pandemie. Acesta încearcă să ne explice, ceea ce pentru mulţi e un lucru inexplicabil, cum poate cineva să renunţe la o slujbă bine plătită, doar pentru a se apuca de propria afacere. Împreună cu un coleg, din Iaşi, acesta a inventat un algoritm pe inteligenţa artificială, care a schimbat piaţa imobiliară din Regatul Unit al Marii Britanii.

„În urmă cu ceva timp am decis, împreună cu un prieten, Ştefan, din Iaşi, să ne deschidem propria afacere care constă în a ajuta oamenii să-şi cumpere în Londra o locuinţă la preţuri de «primă casă».

Practic, noi am realizat un mecanism prin care oferim oamenilor împrumuturi care să le permită să-şi cumpere o locuinţă mai mare. Înainte de asta am lucrat tot în Londra, în domeniul consultanţei, la o firmă americană, unde am colaborat cu diverse bănci din Europa şi Africa şi pe care le-am consiliat în a fi mai eficiente.

Eu am studiat la Oxford ingineria şi managementul. Această perioadă de pandemie trebuie să recunosc că pentru mine e un lucru ciudat şi nu mi-am putut închipui vreodată că se va putea abate asupra omenirii întregi o asemenea apocalipsă. Aici, la Londra, tocmai se mai relaxează lucrurile şi se iese din faza «stat în casă», adică în autoizolare şi carantină.

Trebuie să vă spun că în compania noastră, din 23 martie, am intrat într-o serie de restricţii, dar din 10-15 mai autorităţile au început să relaxeze situaţia, în sensul în care se poate, de exemplu ieşi, de mai multe ori pe zi să faci sport. Au început, încet -încet să se deschidă cafenelele şi acum barurile, numai că nu poţi consuma mîncarea în interior. Sperăm să ne apriopiem, cît de cît , de ceea ce s-ar putea numi normalitate.

În Anglia, ca în mai toate ţările lumii, s-a instituit ceea ce se cheamă munca de acasă, tele- munca. Aici se estimează că va fi nevoie de scheme de ajutor de şomaj tehnic pînă în luna octombrie. Va fi un şoc economic, care la un moment dat se va resimţi şi mai puternic.

Ceea ce pot să vă spun că noi ca şi companie sîntem mai norocoşi, pentru că fiind ceva mai mici ne-am putut repede adapta situaţiei de criză. Sînt bucuros că nu am concediat pe nimeni, singura măsură luată a fost o uşoară diminuare a salariilor. Am avut norocul că înainte de criză am avut o creştere economic semnificativă, care ne permite acum să ne continuăm activitatea.

Am primit şi mai multe surse de finanţare, din nişte împrumuturi. După două luni de întrerupere a activităţii am reluat tranzacţiile imobiliare şi sîntem foarte căutaţi. Ne-a ajutat faptul că marile bănci nu mai acordă credite ipotecare pentru cei cu depozite mici. Şi în această situţie din ce în ce mai mulţi oamerni apelează la noi. Aşa se face că acum avem o cerere foarte mare de finanţare imobiliară“, a declarat Vadim Toader.

Oportunităţi în criza pandemică

Cu inteligenţa sa deosebită, Vadim Toader a ştiut să găsească oportunităţi pentru firma sa şi în starea de pandemie. El vorbeşte şi despre schimbările aduse în viaţa oamenilor de pandemia SARSS COV 2 şi despre modul în care merge propria afacere, în compania Proportunity.

Tînărul romaşcan a cucerit inima unei americance, căsătorindu-se în 2018 în România, unde a făcut o nuntă cu toate tradiţiile locale, inclusiv furatul miresei. Soţia lui Vadim lucrează într-o mare bancă internaţională. E încredinţat că parşiva de pandemie va schimba mult lumea, modul oamenilor de a trăi şi că omul, pe viitor, va învăţa să preţuiască mai mult viaţa în simplitatea ei, dînd un asemenea exemplu. „De curînd, am sărbătorit împlinirea a 30 de ani de viaţă.

Fiind în perioada de restricţii, m-am bucurat enorm că am putut să-mi petrec ziua de naştere făcînd şase ture de parc. Sînt sigur că această experienţă a omenirii va schimba şi managementul companiilor aşa încît, în curînd, oamenii nu vor mai merge la birou decît cîteva zile (două-trei) urmînd ca restul activităţii să o desfăşoare de acasă, ceea ce va avea avantajul că va putea ca familia să fie mai unită şi lumea să poată supraveghea mai bine copiii.

Acest lucru va duce şi la diminuarea nevoii de spaţii de birouri, care rînd pe rînd vor fi transformate în locuinţe. După această pandemie oamenii au descoperit şi plăcerea de a locui cît mai departe de agitaţia metropolei“, a mai spus Vadim Toader. Mai trebuie spus că el a intrat, în urmă cu cîţiva ani, în atenţia guvernului britanic, care l-a trimis să reprezinte Anglia la tîrgurile de inovaţie din Statele Unite.

N-a trecut mult timp şi investitorii au început să le dea milioane de lire celor doi tineri români, ca să aibă acces la programul lor. Pe tînărul romaşcan îl întristează doar faptul că această pandemie a produs şi schimbări în rău ale omenirii, care în ultima vreme a început să vadă în cel de alături un potenţial transmiţător de boală. Dar lui Vadim îi place să descopere partea bună şi frumoasă a lucrurilor.

Citește știrea

Actualitate

Erorile Preşedintelui

Știre publicată în urmă cu

în data de

Este din ce în ce mai greu să răzbată de la Cotroceni, un discurs mai coerent. Klaus Iohannis nu mai poate vorbi despre corupţia, incompetenţa sau erorile guvernanţilor, pentru că acum este în funcţie Guvernul Orban.

Nu se mai poate vorbi la prezent despre Ciuma roşie, pentru că aceasta este în Opoziţie. Se poate vorbi în schimb, despre trecut, cât suportă prompterul. Tot ce nu merge bine acum, este din vina fostei guvernări a PSD-ului. Klaus Iohannis este singurul preşedinte al României, care nu s-a îndoit de sine nicio clipă.

A fost consecvent, atât în declaraţii, cât şi în proiecte. Toate declaraţiile sale au fost anti-PSD şi toate proiectele sale au eşuat. În prezent, preşedintele este convins că România este condusă de un guvern PNL, care este al lui. Consideră că este unul din proiectele lui de succes.

În realitate, PSD guvernează în continuare prin Guvernul Orban. După guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă, urmează Guvernul Orban, pe care PSD l-a investit integral cu vot, în 14 martie, cu două zile înainte de declanşarea Stării de urgenţă.

Este guvernul destinat de PSD pentru a combate pandemia din România. În 14 martie, atât de mare a fost preocuparea preşedintelui pentru „alegeri anticipate“, că nici nu a sesizat cine i-a votat guvernul în Parlament. La votul de investire nu a participat nici un parlamentar al PNL, care nu dădeau doi bani pe Guvernul Orban, în timp ce preşedintele îl elogiază în orice discurs. Tot în 14 martie, preşedintele nu sesizează nici prezenţa coronavirusului în România, criticând dur presa, că încearcă să prezinte „virusul ucigaş într-o manieră foarte apocaliptică“.

Singurii care au acordat vot de investitură Guvernului Orban a fost „PSD şi cu acoliţii acestuia“. Să recapitulăm! Deci, pe 14 martie, PSD a reinstalat Guvernul Orban, iar peste două zile, pe 16 martie, tot PSD a declanşat Starea de urgenţă, votând-o în unanimitate în Parlament.

Ce a urmat, se ştie. Guvernul Orban, confruntat cu dubla criză, cea medicală şi cea economică, a avut un comportament haotic, nerevenindu-şi nici la această dată. Preşedintele Klaus Iohannis s-a simţit dator să ne avertizeze că neputinţele Guvernului Orban, de a face faţă celor două crize, se datorează în exclusivitate PSD. Nici nu mai contează care PSD , al lui Dragnea, al lui Dăncilă, al lui Ciolacu sau al cui o mai urma. PSD să fie, că acuze se găsesc.

Şi dacă Preşedintele are dreptate?

Dragoste prea mare între Klaus Iohannis şi Ludovic Orban se pare că n-a prea fost. Asta, numai dacă ne reamintim, că pentru izbânda proiectului său cu „anticipatele“, Orban a fost programat să-şi rupă gâtul de trei ori consecutiv.

Neavând o majoritate, care să-i sprijine proiectul în Parlament, preşedintele s-a văzut obligat să conteze pe „soluţia imorală“, adică pe PSD. Numai astfel a reuşit Klaus Iohannis să înlocuiască nulităţile Guvernului Dăncilă, cu nulităţile Guvernului Orban. Acuzele preşedintelui la adresa PSD, pentru ce nu poate face Guvernul Orban, a stârnit reacţii dure din partea unora, pe care le consider greşite.

Dacă Preşedintele are dreptate? Totdeauna are dreptate. Criticând acum PSD, preşedintele poate fi asimilat cu un antimergător cu girofar roşu, pentru coloana PNL, pe drumul spre alegeri normale, locale sau parlamentare. Klaus Iohannis are mare dreptate când ne avertizează că dacă mai votăm PSD o să tot avem parte de astfel de guverne.

Astfel, el ne face un serviciu dezinteresat, acela de a ne avertiza că tot ce face PSD în România este sortit apriori catastrofei. Dacă luăm în serios acest avertisment, trebuie să înţelegem că Guvernul Orban este o catastrofă, fiind opera PSD.

Asta înseamnă că la următoarele alegeri electoratul să nu mai voteze cu PSD-ul lui Ciolacu, dar nici cu PNL-ul lui Orban. Pentru că tot ce vine de la PSD vizează corupţia, imoralitatea, incompetenţa, iredentismul, antieuropenismul, antioccidentalismul şi trădarea de ţară. Şi astea trec, precum coronavirusul, de la un guvern la altul, indiferent de ideologie.

Preşedintele încearcă să ne convingă, înaintea alegerilor, că României i-ar sta mai bine să fie condusă de un partid fără nicio ideologie, de genul USR – PLUS, partid cu sex incert. Preşedintele are dreptate când critică guvernanţii, precum cei ai PSD, care odată ajunşi la putere se cred buricul pământului, încep să-şi numească clientela pe funcţii, începând de la uşa liftului şi până la uşa preşedintelui.

Preşedintele are dreptate. Din România ar trebui să dispară PSD de mână cu PNL şi fiecare cu acoliţii săi, lăsând locul viran pentru Marea Resetare. În proiectul său de resetare a României, Klaus Iohannis ar face bine să ne anunţe din timp cu cine să-i înlocuim pe aceştia. Sau rămânem pe dictatură, ca în vremea lui Carol al II-lea.

Citește știrea

Trending