Publicitate

Apreciază postarea

Ziua Veteranilor de Război a fost stabilită a fi marcată în România pe 29 aprilie prin HG 1.222 din 10 octombrie 2007 şi Legea 303 din noiembrie acelaşi an. A fost aleasă această zi în semn de cinstire şi respect întrucât, la 29 aprilie 1902 regele Carol I a instituit, prin Înalt Decret, calitatea de veteran de război pentru cei care luptaseră în războiul din 1877-1878 pentru cucerirea Independenţei de Stat. La adoptarea de către rege a importantei hotărâri, s-au avut în vedere prevederile Convenţiei de la Geneva, din 1870 şi statelor europene potrivit cărora cei chemaţi de patrie la luptă au dreptul să devină, după un sfert de veac, veterani de război. Şi, într-adevăr, se împlinise sfertul de veac exact la acea dată fiindcă, la 29 aprilie 1877, s-a decretat mobilizarea în vederea începerii luptei împotriva Imperiului Otoman. Respectând adevărul istoric, trebuie să spunem că, recunoaşterea unei asemenea onorante şi legitime calităţi, nu a venit de la sine, direct de la suveran şi nici datorită propunerilor sau intervenţiilor vreunei instituţii a statului ci, în urma demersurilor unor bărbaţi curajoşi, foşti combatanţi pe redutele de la Griviţa, Plevna, Rahova, Smârdan, Vidin, care nemaiputînd suporta mizeria şi sărăcia în care trăiau s-au adresat direct regelui, fiind primiţi la Palat. Ascultându-i şi considerând îndreptăţite cererile lor, Carol I nu numai că le-a acordat calitatea cuvenită ci, printr-un decret special, le-a conferit şi unele drepturi, precum se stipula, de pildă, la articolul 2. Citez: „Pentru ca fiecărui ostaş să i se asigure liniştea şi ocupaţia pentru tot restul de viaţă, i se pun la dispoziţie cele necesare în acest scop ca, stimulent pentru generaţiile viitoare“. Şi cum istoria se repetă, nici declararea pentru prima dată în România a Zilei Veteranilor de Război, la 29 aprilie, nu a fost idea vreunui parlamentar, ministru ori alt demnitar, ci urmarea unor repetate demersuri ale conducerii Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, personal a preşedintelui, domnul general de armată (r) Marin Dragnea. Cu consecvenţa şi tenacitatea-i cunoscute, liderul nostru a semnalat organelor superioare ale statului, că aproape toţi cetăţenii din România aveau o zi a lor de sărbătoare în plan naţional: muncitori, agricultori, mineri, tineretul, copii, chiar şi îndrăgostiţii şi mulţi alţii, numai ei, cei care se sacrificaseră, înduraseră atâtea pentru ţară – cetăţenii foşti luptători ai celei mai mari conflagraţii mondiale – nu se puteau bucura de o asemenea onoare, atât de firească, de îndreptăţită. Pentru prima dată, aniversarea a avut loc la 29 aprilie 2008, deci cu zece ani în urmă, la nivel central, în Bucureşti, în pezenţa unor înalte personalităţi, precum şi la nivelul filialei noastre, după cum bine vă reamintiţi. Istoria zbuciumată a poporului nostru este plină de fapte eroice şi jertfe ale bravilor săi fii care au căzut vitejeşte pe câmpurile de luptă, cu credinţa, de a păstra şi cimenta glia strămoşească. (…) Veteranii nu sunt trecut, ei sunt conştiinţa unui prezent, care nu poate exista fără respectul trecutului. Ei, veteranii sunt eterni în istorie, pentru că generaţia lor, a făcut suprema jertfă pe câmpurile de bătălie. Ei, eroii noştri de război sunt nemuritori, sunt un spirit, chiar dacă viaţa cea pământească hotărăşte mereu altfel. O naţiune care nu-şi respectă veteranii nu poate exista sub semnul duratei. Suntem obligaţi să ne arătăm recunoştinţa noastră acestor eroi, păstrând tot ce ne-au lăsat: Ţara, Neamul, Credinţa ortodoxă, fiind gata a ne înălţa şi noi oricând la fapta sfinţilor şi la jertfa martirilor neamului. (…) Cine a trăit clipele din tragedia războiului, cine a simţit plutind deasupra lui aripile morţii, cine a nutrit credinţă şi biruinţă, a păstrat în inimă şi în minte conştiinţa adâncă a măreţiei jertfelor, căci, nu există, un sacrificiu mai nobil decât acela de a cădea în lupta pentru apărarea gliei strămoşeşti a neamului românesc. Ei vor rămâne de-a pururi în memoria noastră, iar gândul nostru îi va însoţi în călătoria pe nesfârşitele drumuri ale eternităţii. La ceas de sărbătoare, privim cu respect aducem cuvenitul omagiu, veteranilor de război, invalizilor şi văduvelor de război, care au suportat ororile războiului al Doilea Mondial. Pentru toţi aceştia se revarsă din inimile noastre şi conştiinţa noastră dragostea fierbinte, aleasa preţuire şi recunoştinţă pentru voi dragi Veterani de Război în viaţă, eroi naţionali ai României. Având în vedere că ne găsim în anul Centenar 2018, Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s- au unit în cuprinsul aceluiaţi stat naţional, România. Etape preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Ţării Moldovei cu Ţara Românească şi dobândirea Independenţei în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renaşterii naţionale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea. Unirea Basarabiei, a Bucovinei ţi, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României a dus la constituirea României Mari. Din câştigurile teritoriale ale anului 1918, doar Transilvania şi Bucovina de sud au rămas României după cel de-al Doilea Război Mondial. Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei au fost încorporate URSS, iar Cadrilaterul a rămas Bulgariei. Doresc să mulţumesc tuturor conducătorilor instituţiilor şi cetăţenilor judeţului pentru buna colaborare cu ANVR, Filala Neamţ în rezolvarea problemelor veteranilor de război.

Comentarii Facebook
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.