Contactează-ne

Prima pagină

Gelu Cracană, a VI-a carte despre Ceahlăul

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ unul dintre cei mai înfocaţi suporteri ai echipei pietrene îşi lansează cele două volume ale cărţii „Ceahlăul - la Centenar fotbalistic 1919-2019“ ■ evenimentul va avea loc duminică, 20 octombrie, la muzeul Constantin Grigoriu, din incinta Stadionului Municipal ■ „E ultima apariţie editorială pe tema echipei de fotbal. Acum aşa cred, chiar dacă o vorbă zice că «Niciodată să nu spui niciodat㻓, a precizat Gelu Cracană ■

Gelu Cracană, cel mai cunoscut suporter al echipei Ceahlăul, va marca împlinirea unui secol de la înfiinţarea grupării de fotbal printr- o lucrare în două volume, la care a lucrat în ultimul an. Duminică, 20 octombrie, în ziua de naştere a numelui Ceahlăul, Cracană îşi va lansa cartea intitulată „Ceahlăul – la Centenar fotbalistic 1919- 2019“, în prezenţa invitaţilor la evenimentul programat să înceapă la ora 16.00, la muzeul Constantin Grigoriu, din incinta stadionului Municipal. „Am invitat circa 150 de persoane la această lansare de carte, oameni de fotbal, foşti jucători, antrenori, conducători ai echipei Ceahlăul în diferite perioade. Eu voi spune cîteva cuvinte, apoi îi voi lăsa să vorbescă pe cei care doresc despre istoria echipei în aceşti 100 de ani de la înfiinţare. Prima carte despre Ceahlăul am scris-o cînd echipa a împlinit 90 de ani şi eu zic că e ultima apariţie editorială pe tema echipei de fotbal de sub Pietricica. Acum aşa cred, chiar dacă o vorbă zice «Niciodată să nu spui niciodat㻓, a precizat Gelu Cracană, cel care în ultimul deceniu, a fost autor sau coautor pentru alte cinci cărţi dedicate echipei de sub Pietricica: „FC Ceahlăul – 90 de ani de la înfiinţare (2009)“, „File din istoria de aur a Ceahlăului“ (2011), „Cupa UEFA – Intertoto 1995 – 2004 FC Ceahlăul“ (2013), „Ceahlăul şi ABBA“ (2015), respectiv „Gheorghe Ştefan: galben şi negru 1992 -2015, ani de glorie şi decădere ai echipei FC Ceahlăul Piatra Neamţ“ (2017). De această dată, Gelu Cracană şi-a împărţit lucrarea în două volume, în primul fiind rememorate începuturile din 1919 şi activitatea competiţională pînă în 2004. În volumul al II-lea este urmărit traseul formaţiei galben-negre (şi portocalii) din 2004, odată cu schimbarea statutului juridic, şi pînă în ultimii ani, cînd gruparea a pornit de la zero, cu o nouă conducere şi sub o altă denumire (CSM Ceahlăul). „Sub această formă am împărţit istoria de 100 de ani a echipei în două perioade: 1919-2004 şi 2004-pînă în prezent. Tot ceea ce am cuprins între paginile cărţii este bazat pe documente de la Arhivele Statului, de la Biblioteca Judeţeană G. T. Kirileanu şi din articolele sportive din presa locală şi naţională. Fotografiile pe care le-am folosit ca să ilustrez cartea provin din arhiva mea personală, dar şi de la profesorul Radu Toma, fostul director al CSS Olimpia, sau de la doctorul Costache Andone, două regretate personalităţi care şi- au legat numele de echipa Ceahlăul“, a mai precizat Gelu Cracană. Din istoria de 100 de ani a echipei, au fost şi momente fericite, dar şi răni care nu s-au vindecat nici acum. Suporterul – scriitor le-a rememorat în lucrarea sa, şi nu a menajat pe nimeni spunînd lucrurilor pe nume, aşa cum le-a trăit de pe margine, ca fotograf sau simplu spectator la meciurile echipei de suflet, sau din interior, ca angajat al clubului (magaziner sau ofiţer de presă). Iată un fragment din volumul I al cărţii ce va fi lansate duminică, 20 octombrie, în care Gelu Cracană readuce în amintire poate cea mai frumoasă pagină din istoria echipei de fotbal de sub Pietricica, finalul de campionat (sezonul 1992-1993) în urma căruia Ceahlăul a promovat, pentru prima oară de la înfiinţare, în eşalonul naţional (Divizia A): „S-au scurs mai bine de 3 ani de cînd legendara FC Ceahlăul, leagănul fotbalului nemţean, a fost ştearsă de pe harta fotbalului românesc. Dar nu şi din amintirea celor pe care au iubit-o, care şi acum mai tresar la auzul numelui Ceahlăul, iar rănile rămân la fel de pregnante, având în vedere că formaţia ar fi sărbătorit, anul acesta, centenarul. Stadionul Borzogheanu, ultima «casă» a ilustrei formaţii de pe malul Bistriţei, reuşeşte şi în zilele de astăzi să mai păstreze pe alocuri din spiritul şi atmosfera de odinioară. Amintire ce pare estompată în negura iernii şi în ploaia intensă şi deasă care se aşterne în acest moment pe stadionul unde odată, fotbalul se juca cu sufletul. Amintirea are şi acum puterea de a te întoarce în timp. Exact în sezonul 1992 – 1993, cînd Ceahlăul disputa un meci crucial pentru promovare, acasă, împotriva echipei Bucovina Suceava, şi pe care reuşea să-l cîştige cu 3-0. Viorel Anghelinei, Axinia Gheorghe, Ion Dinu, Nicolaie Alexa, Lucian Cozma, Axinia Florin, Cristinel Coşerariu, Constantin Enache, Robert Ghioane, Ioan Grosu, Leon Ivanov, Ioan Gigi, Mihai Ionescu, Radu Lefter, Ovidiu Marc, Marian Mirea, Virgil Nechifor, Gheorghe Pantazi, Cristinel Săvinoiu, Tudor Şoimaru, Grigore Urzică, Radu Buliga, Vasile Şoiman, Marian Oprea, Doru Breniuc, Cristian Apachiţei, Vasile Vrînceanu erau partizanii care înghesuiau peste 10.000 de suflete pe Borzogheanu. Suporterii galben-negrilor nemţeni erau renumiţi pentru pasiunea cu care trăiau fiecare partidă, atât acasă, cât şi în deplasare“. De menţionat că vineri, 18 octombrie, Gelu Cracană va fi prezent la Teatrului Tineretului cu o expoziţie inedită despre istoria echipei de fotbal, acolo unde, de la ora 17.00 va începe gala dedicată sărbătoririi centenarului activităţii sportive a clubului Ceahlăul. Au fost invitaţi la eveniment veteranii clubului, cei care au pus bazele sau au activat în cadrul secţiilor de la CS Ceahlăul, precum şi reprezentanţi ai federaţiilor sportive unde Ceahlăul s-a afirmat în ţară şi în lume.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: Dosar cu droguri, pedepse modice

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ cei trei inculpaţi au beneficiat de clemenţa magistraţilor ■ au fost confiscate 100 doze cu substanţe susceptibile de a avea efect psihoactiv, bani, telefoane şi un cîntar ■

Trei inculpaţi dintr-un dosar de trafic de droguri au beneficiat de clemenţă şi au primit pedepse blînde de la instanţa de fond, Tribunalul Neamţ.

Cristian Căldăraru a fost condamnat la 8 luni de detenţie, iar la pronunţare judecătorii au menţinut măsura preventivă a controlului judiciar. Alexandru Daniel Bobu, are cea mai mică sancţiunei, de 6 luni de detenţie, pentru care s-a dispus suspendarea pe un termen de 2 ani, timp în care bărbatul are de respectat o serie întreagă de condiţii.

Şi el a fost păstrat sub control judiciar la fel ca şi Bogdan Andrei Burlacu, ce a fost pedepsit cu un an şi 437 zile de detenţie. Judecătorii au dispus confiscarea de la cei trei a unor cantităţi de substanţe interzise şi bani. Decizia judecătorilor nemţeni nu este definitivă şi poate fi atacată la Curtea de Apel Bacău.

Cei trei au „căzut“ în urma unei acţiuni organizată DIICOT Neamţ şi Iaşi în noaptea de 14/15 noiembrie 2019, cînd au fost efectuate trei percheziţii la cinci nemţeni bănuiţi de deţinere şi comercializare de droguri şi substanţe interzise.

În urma descinderilor au fost confiscater, 100 doze cu substanţe psihoactive, 30 grame de substanţă din aceeaşi categorie, 8.000 de lei, 50 de euro, cinci telefoane, patru cartele SIM şi un cîntar. „La Iaşi, două persoane au fost depistate în flagrant delict în timp ce aveau asupra lor aproximativ 5 grame de substanţă cannabis, destinată comercializării. Cinci persoane au fost conduse la sediul DIICOT Neamţ.

Doi bărbaţi de 32, respectiv 42 de ani, din Neamţ şi unul de 31 de ani, din Iaşi au fost arestaţi la Tribunal“, se arăta într- un comunicat al Poliţiei Neamţ. Activităţile din această acţiune au beneficiat de sprijinul cadrelor de la Poliţia Neamţ şi Inspectoratul de Jandarmi.

La inculpare magistraţii Tribunalului Neamţ au păstrat cătuşele pentru doi dintre acuzaţi, în timp ce Bobu a fost menţinut în arest la domiciliu, măsură care ulterior a fost înlocuită cu controlul judiciar.

FOTO: generica

Citește știrea

Actualitate

“Poliţia Română un sistem semi mafiot”

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ acesta e mesajul unui poliţist cu 27 de ani vechime ■ “Pentru că am fost drept, n-am lins clanțe, n-am fost pupincurist, n-am plecat capul în fața regilor cu steluțe pe umeri, m-am ales doar cu (...) diagnostice pentru aproape toate organele din corpul meu”, mai susţine Ioan Cănărău ■ “Niciodată în Poliția Română n-au fost promovați polițiștii buni ci doar cei care au știut să facă sluj în fața șefilor”, mai spune viceliderul sindicatului poliţiştilor ■

Ioan Cănărău, vicepreşedinte al Sindicatului Europol, a publicat recent un mesaj extrem de dur referitor la ceea ce se întîmplă în Poliţia Română. “Trebuie să fug cât mai am timp, ca să scap cu viață!” este titlul, sugestiv al mesajului în care poliţistul cu 27 de ani vechime mai spune că  “pentru că am fost drept, n-am lins clanțe, n-am fost pupincurist, n-am plecat capul în fața regilor cu steluțe pe umeri, m-am ales doar cu (…) diagnostice pentru aproape toate organele din corpul meu” şi că “niciodată în Poliția Română n-au fost promovați polițiștii buni ci doar cei care au știut să facă sluj în fața șefilor”. Concluzia este una amară, tristă, dar cu şanse maxime să fie adevărată: “Este Poliția Română un sistem semi mafiot? În opinia mea da!”, mai spune Ioan Cănărău. Vă prezentăm în continuare, integral, mesajul poliţistului:

“Trebuie să fug cât mai am timp, ca să scap cu viață !

Așa gândesc eu, după 27 de ani de poliție !

Nu fug de frica vreunui cuțit în spate, furcă-n gât sau o sabie în cap, mai tare mi-e frică de comorbiditățile “dobândite” în tot acest timp !

Pentru că am fost drept, n-am lins clanțe, n-am fost pupincurist, n-am plecat capul în fața regilor cu steluțe pe umeri, m-am ales doar cu diabet, hipertensiune arterială gradul 3 risc foarte înalt, hernie lombară de disc, hernie cervicală de disc, spondilită ankilozantă, și alte diagnostice pentru aproape toate organele din corpul meu. Ani de zile ture de noapte, servicii în frig, umezeală, stat în picioare timp îndelungat, au lăsat urme adânci ș pe afară și pe interior. La suflet am rămas la fel, tânăr.

Pe lângă mine au trecut sute de promovați pe alte criterii decât cele profesionale, care au ajuns bine mersi doar pentru că au purtat o legitimațe de polițist în buzunar.

Acum îmi fac semn cu mâna, din mers, viitorii pensionari care “rup sâmbetele și duminicile” și salariile de excelență pe baricade.

Dacă știam eu în decembrie 2014, când protestam în fața Ministerului Finanțelor Publice, că sporul câștigat atunci va deveni mijloc de fraudare a banului public, de discriminare, de îmbogățire a călăilor polițistilor, de îngrășare artificială a pensiilor nemernicilor care îi abuzeaza pe polițiși, mă lăsam păgubaș.

“Gura mare”, verticalitatea, normalitatea de a mă împotrivi cutumelor acestui sistem odios, au stat la baza “plafonării” în serviciul de ordine publică.

În locul meu, în pătrățica mea, în limita competențelor mele mi-am făcut treaba, bine zic eu. Aprecierile șefilor? Niciodată pe măsura rezultatelor. De ce? Pentru că… “tare-n gură” , pentru că am avut curaj de a spune lucrurilor pe nume și pentru că…. sindicat !

Niciodată în Poliția Română n-au fost promovați polițiștii buni ci doar cei care au știut să facă sluj în fața șefilor. Așa că, dragi tineri colegi, să nu sperați vreodată că în sistemul în care ați intrat veți fi apreciați pentru că respectați jurământul, pentru că munciți și sunteți corecți.

 

Iar dacă vă îmbolnăviți din cauza condițiilor de muncă, n-o să vă ajute nimeni cu nimic, cu schimbarea locului de muncă, etc. Nu mai spun de vreun ultraj, rămâi pe persoana fizică. Toate pretinsele protecții legislative ale polițiștilor dispar. Sistemul așa a fost construit. Polițiștii corecți, profesioniști, drepți, care gândesc și vorbesc liber sunt atacați de “celulele cu gulere albe” ale sistemului imunitar ce funcționează după reguli comuniste, criminale chiar, care își aruncă polițiștii în fața morții, cu piepturile dezgolite !

Cetățenii ? Manevrați electoral cu poze cu miniștrii lângă polițiști.

De unde atâta dezamăgire?

Din realitatea zilelor pe care le trăim !

Este Poliția Română un sistem semi mafiot ? În opinia mea da !”.

Citește știrea

Actualitate

Adevărata epidemie din România: Guvernare leproasă susţinută de ciumaţi

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Afirmaţia din titlu e concluzia firească a oricui îi ascultă pe politicienii noştri. Pesediştii spun despre liberali că sunt “lepre galbene”, liberalii spun despre pesedişti că sunt “ciuma roşie”. Şi dacă ambele tabere au dreptate? Pentru că, pînă la urmă, cele două afirmaţii nu se exclud, pot fi adevărate ambele fără nicio problemă. Atunci concluzia firească e că avem o guvernare leproasă ţinută la putere de o majoritate ciumată în Parlament.

Pe cale de consecinţă putem spune că abia aceasta e adevărata epidemie care a lovit România, şi nu din 2020, ci de mult mai devreme. Iar restul partidelor sunt şi ele în curs de îmbolnăvire ori s-au născut deja bolnave. USR n-are cum să nu ia lepră, mai ales că sunt semnale clare că va merge în alegeri umăr la umăr cu PNL, iar PRO România n-are cum să nu fie ciumat dacă a primit în casă atât de mulţi din zona “roşie”. ALDE a intrat şi el de ceva timp în casa (sau casta?) ciumaţilor, în vreme ce PMP are liber de la centru să se pupe în teritoriu ori cu ciumaţii, ori cu leproşii, în funcţie de interese. UDMR a exersat şi el mereu pupatul tuturor, başca are de la naştere nişte boli cronice, cum ar fi demenţa autonomă şi schizofrenia anti naţională, dedublarea fiind evidentă dacă te gândeşti că are sediul în România, dar ordinele vin din Ungaria. Singurul medicament pe care îl poate primi e ţinerea constantă în Opoziţie, dar leproşii şi ciumaţii au dovedit de-a lungul timpului că nu au înţeles această schemă de tratament.

Revenind la guvernarea de azi. Ce nu spun leproşii e că nu aveau ce căuta la guvernare dacă depindeau de ciumaţi. O guvernare care nu are propria majoritate e o guvernare debilă. Adică foarte slabă. Şi extrem de influenţabilă. Sau şantajabilă. Dacă nu fac pe placul majorităţii li se arată imediat pilula amară a moţiunii de cenzură. Un fel de tratament cu electroşocuri după care guvernantul lepros devine extrem de maleabil. De ce au vrut totuşi leproşii la guvernare deşi nu aveau majoritate? Nu ca să vindece România, nici nu prea aveau cum dat fiind stadiul avansat al propriei boli, ci ca să aibă acces la resurse. Vitrina cu medicamente în care stau frumos aliniate flacoanele cu vitamine din bani publici numai bune de injectat în venele propriei clientele.

De ce i-au lăsat ciumaţii, majoritari, pe leproşi la guvernare? Deoarece ciuma le-a mâncat majoritatea liderilor şi marea parte a procentelor electorale. Şi pentru că ciumaţii speră că de la masa leproşilor, unde ei aduc bucatele, vor cădea pe podea suficiente ciolane vitaminizate din aceeaşi sursă publică. Iar după ce leproşii se vor ghiftui şi îi vor mânia pe românii încă sănătoşi cu lăcomia lor, vor reveni ei, ciumaţii, în fruntea bucatelor. La alegeri. Care se apropie. Dar acum, când pare că am înţeles care e adevărata epidemie din România, stau şi mă întreb: pe cine să votez? Dacă după vot mă voi trezi că voi avea o guvernare ciumată ţinută la putere de nişte leproşi, oare eu, simplu muritor, voi fi mai sănătos?

P.S.: E clar că a vorbi de leproşi şi ciumaţi în plină epidemie de coronavirus e ca şi cum aş vorbi de funie în casa spânzuraţilor. Dar ce să fac dacă aşa a ajuns casa mea? Oare chiar nu pot, nu putem face nimic?

Citește știrea

Trending