Contactează-ne

Actualitate

Galerie foto: Zilele comunei Ion Creangă – veche vatră de civilizaţie

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ trei zile au durat evenimentele care au marcat, în Anul Centenarului, sărbătoarea localităţii ■ au fost prezenţi invitaţi de marcă ■ o serbare cîmpenească a încîntat audienţa, organizîndu-se şi cea de-a XI-a ediţie a Festivalului folcloric Pe sub Creanga de Arin ■

Ion Creangă, o mîndră aşezare de răzeşi din zona estică a judeţului Neamţ nu şi-a dezminţit nici anul acesta renumele în preajma Sfintei Sărbători a Împăraţilor Constantin şi Elena, cînd vreme de trei zile a celebrat trecutul şi prezentul, cu mare încredere în viitor. Manifestările au cuprins mai întîi un simpozion dedicat Unirii de la 1918, depuneri de coroane pentru eroi şi în ultima zi, duminică, 20 mai, o serbare cîmpenească de care a fugit pînă şi ploaia. A fost un moment al Unirii, cu adevărat, în condiţiile în care primarul Petrică Prichici, consilierii locali şi oficialităţile prezente alături de cetăţeni care, cu mîndrie, spun că „sînt de la Creangă“ au ţinut să aibă oaspeţi din toate zonele ţării şi de peste hotare. Simpozionul dedicat momentului 1 Decembrie 1918 a reunit aproape 500 de participanţi, care au retrăit fapte de arme, vitejie şi dorinţa de a fi o naţiune unită. „Domnilor deputaţi, părinţi parohi şi stimaţi cetăţeni ai comunei Ion Creangă. Această sărbătoare a comunităţii a debutat încă de la Înălţarea Domnului. În primul rînd, în aceste zile, îI vom comemora şi cinsti pe eroii neamului, după care ne vom bucura de moment emoţionant. Importanţa Marii Uniri de la 1918 pentru istoria României şi dezvoltarea comunei Ion Creangă sînt temele de bază ale acestui moment“, spunea, în deschiderea simpozionului, primarul Petrică Prichici. În anii din urmă, Zilele comunei Ion Creangă au avut loc în pădurea Arinosul, însă, mai nou, odată cu investiţiile şi inaugurarea zonei de recreere de la ieşirea din localitate, către podul peste Siret, totul s-a schimbat. Cetăţenii din Ion Creangă şi invitaţii lor au la dispoziţie un spaţiu modern, o grădină de vară, în care tronează şi monumentul eroilor, care se pretează pentru evenimentele festive. De asemenea, Primăria Ion Creangă dispune şi de săli amenajate special, în cadrul Căminului Cultural, pentru evenimente deosebite. Aşa că primarul Petrică Prichici şi consilierii locali i-au primit ca orice bune gazde pe prefectul judeţului, Daniela Soroceanu, senatorul Dan Manoliu, deputatul Alexandru Rotaru şi alţi oaspeţi de seamă. „La cea de-a XI-a ediţie a Festivalului folcloric Pe sub Creanga de Arin, stimaţi cetăţeni din comuna Ion Creangă şi din împrejurimi, bine ne-am revăzut! Aceste manifestări dedicate comunităţii noastre au avut loc pe parcursul a trei zile, ele debutînd cu depunerea de coroane de flori la mormintele eroilor de pe aceste meleaguri. Pe data de 19 mai a fost un simpozion iar apoi a venit ziua acestei petreceri“, a mai menţionat primarul Petrică Prichici. Prefectul a transmis felicitări din partea Guvernului României, parlamentarii prezenţi spunînd că localitatea nemţeană va fi sprijinită. De altfel, în ultimii ani, locuitorii satelor componente au putut simţi că lucrurile se mişcă spre bine, urmare a eforturilor făcute de Primăria şi Consiliul Local Ion Creangă.

Program apreciat

Pentru a marca evenimentul aniversării Centenarului Marii Uniri de la 1918, administraţia a organizat sîmbătă, 19 mai, de la ora 10, la Căminul Cultural, simpozionul cu tema Importanţa Marii Uniri din 1918 pentru istoria României şi dezvoltarea Comunei Ion Creangă în perioada 1 decembrie 1918 – 1 decembrie 2018. Lectori au fost profesorii Tamaş Ana, Claudia Cocuţ, părinţii Mihail Buda, Mitică Bighiu şi Tiberiu Roşu, alături de fosta jurnalistă Cristiana Bortaş. Apoi, duminică, 20 mai, de la ora 13.30, parcul comunei a găzduit Festivalul interjudeţean de muzică populară Pe sub Creanga de Arin. Între ora 13.30 şi 14.00 a avut loc primirea oficialităţilor şi invitaţilor, prilej de întîlnire cu fiii satului. De la ora 14, în prezentarea lui Vasile Pohoaţă, de la Radio Iaşi, alături de Sabina Japalela, a urmat festivalu folcloric. Artiştii invitaţi au fost meniţi să „uneacă“ din nou provinciile istorice. Ion Paladi, din Moldova, a ridicat toată asistenţa în picioare, Viorica Macovei la fel, mai fiind prezenţi în faţa publicului şi a invitaţilor lor Grigore Gherman, Dinu Iancu Sălăjanu, DJ Project, Kronoss, Nemuritorii, Plai Moldovenesc. Artiştii locali nu au lipsit, printre ei numărîndu-se rapsodul Costică Matei-Creangă, Elena Diana Constantin şi Laurenţiu Băcăoanu. Petrecerile şi evenimentele dedicate Zilelor comunei Ion Creangă au venit, de fapt, ca o încununare a muncii din ultimii ani, materializată prin ceea ce poate vedea oricine în zonă. Proiectele majore au cuprins: sediul primăriei, sala de sport la Şcoala Ion Creangă, şcoli noi în satele Izvor şi Ion Creangă; cămine noi la Stejaru, Recea şi Izvor, modernizarea prin asfaltare a drumurilor DC 79 Izvor – Avereşti, modernizarea drumului comunal Ion Creangă – Muncel prin pietruire, introducere apă curentă, construirea de şapte poduri şi două punţi (din care trei poduri în Averesti, două în Stejaru, două în Ion Creangă şi punţi în Ion Creangă), introducerea de gaz metan, implementarea unui proiect pentru colectarea deşeurilor împreună cu alte nouă comune, reparaţii capitale la corpul B al Şcolii Ion Creangă şi introducerea de încălzire centrală în toate şcolile din comuna Ion Creangă.

Vatră de tradiţie

Prima atestare istorică a existenţei satului Ion Creangă este consemnată din vremea lui Ştefan cel Mare într-un document datat 14 octombrie 1473 (6981), emis la Suceava, în care se menţionează, între altele: „Din mila lui Dumnezeu, noi, Ştefan Voievod, Domnu al Ţării Moldovei. Facem cunoscut… că au venit înaintea noastră… şi înaintea lui Chir Tarasie episcope de Mitropolia de Jos… sluga noastră Pan Petrea stolnicul nostrum, fiul lui Andrică şi a pîrît pe fiica panului Petru Ponici, Ilca pentru moartea tatălui său Andrică. Deci Ilcă nu s-a lepădat de acea moarte a lui Andrică, pe care l-a ucis Petru Ponici, tatăl Ilcăi… şi a plătit Ilca moartea lui Andrică… în mîinile slugii noastre, pană Petru stolnic şi i-a dat un sat al ei pe Siret, anume Brătieşti ( vechia denumire a satului Ion Creangă – n.t.) iar pan Petre i-a dat Ilcăi pentru acel sat încă 40 de zloţi tătărăşti şi au rămas în pace veşnică. Pentru aceea noi de asemenea am dat şi am întărit slugii noastre credincioase, pan Petre, stolnicul nostru acest sat mai înainte spus, anume Brătieşti pe Siret, să-i fie de la noi uric şi cu tot venitul lui şi copiilor lui şi fraţilor lui şi nepoţilor lui şi strănepoţilor lui, şi răstrănepoţilor lui, şi întregului său neam… în vecii vecilor“. Satul Avereşti este aşezat în partea de nord-est a Comunei Ion Creangă, pe un platou înclinat pe direcţia N-S pe terasa pîrîului Avereşti, la baza versantului vestic al dealului Ulmului, Griviţa şi Văleanca. Într- o lucrare scrisă de Doniceanu intitulată Monografia satului Avereşti din Ţinutul Romanului există cîteva anexe care acreditează indirect ideea că Avereştiul este şi el atestat încă din vremea lui Ştefan cel Mare. Satul Stejaru este aşezat pe valea Leorda, Brăteasca şi a pîrîului Stejaru, în preajma versantului nordic al dealului Stînişoara într-o mică depresiune. Poartă această denumire după 1864. Locuitorii din acest sat provin din ţăranii clăcaşi aduşi de boierul Gheorghe Sturdza ca urmare a lipsei braţelor de muncă, datorită epidemiei de holeră din 1820. Peste această populaţie autohtonă au venit circa 50 de familii din Ardeal, cerînd să fie primiţi drept clăcaşi pe moşia acestuia. Satul Recea, de asemenea, are o bogată istorie, fiind găsit în scrieri încă de la începutul secolului al XIX-lea. Satul Izvor e un sat de clăcaşi a cărei origine este în strînsă legătură cu cea a satului Avereşti. Moşia pe care se află satul Avereşti a făcut parte din cea a lui Oancea Averescu. Satul Muncel, în cea mai lungă perioadă de timp, a fost cunoscut sub numele de Muncelul Durii. Iniţial a fost o moşie în ţinutul Romanului, apoi sat.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: Accident grav. A intrat pe contrasens. Patru victime

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident rutier soldat cu patru victime a avut loc, sîmbătă, 25 ianuarie, pe DJ 157, în apropierea localităţii Dochia. Un tînăr a pierdut controlul autoturismului pe care îl conducea, a intrat pe contrasens şi s-a izbit de o autoutilitară.

“La data 25 ianuarie, polițiștii Biroului Rutier Piatra Neamț au intervenit la un accident rutier produs în afara localității Dochia, soldat cu rănirea a patru persoane.

Din cercetările preliminarii a reieșit că, în timp ce un tînăr de 26 de ani, din Mărgineni, conducea un autoturism pe DJ 157, din direcția Mărgineni – Piatra Neamț, în afara localității Dochia, ar fi pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a pătruns pe contrasens, intrînd în coliziune cu o autoutilitară condusă de un bărbat de 42 de ani, din Mărgineni.

Din evenimentul rutier a rezultat rănirea ambilor conducători auto, a unui minor în vîrstă de 17 ani și a unei femei de 40 de ani, ambii din Mărgineni, pasageri în autoutilitară. Victimele au fost transportate la spital, unde li s-a asigurat asistență medicală de specialitate. Conducătorii auto au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ. Polițiștii continuă cercetările sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă”, au transmis reprezentanţii IPJ Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ acesta susţine că poartă negocieri cu trei partide parlamentare ■ va face publică formaţiunea după ce va semna adeziunea ■ pe surse se pare că va candida la funcţia de primar pentru PMP ■ nu este exclusă nici varianta PSD ■

În această perioadă, în care formaţiunile politice se preocupă de alegerea candidaţilor la primării, se vehiculează în spaţiul public numele mai multor potenţiali nominalizaţi.

La Roman, unul dintre aceştia este Sorin Cazan, cel care de vreo patru ani se părea că a renunţat la a face politică.

„Intenţionez să mă întorc în politică şi dacă fac acest lucru e sigur că voi candida pentru funcţia de primar. Ceea ce vă pot spune acum este faptul că mă aflu în negociere cu trei partide parlamentare, dar mă voi hotărî abia atunci cînd voi şti cine candidează din partea PNL.

Nu doresc să mai merg ca independent din cauza faptului că am o experienţă de acest fel şi toţi ştiu «cum am fost făcut ca la Nufărul», cînd am fost furat la numărătoare, cam în fiecare secţie de 3-4 voturi, aşa încît am mai avut nevoie pentru a intra în consiliul local de doar 42 de voturi. Am discutat cu mulţi romaşcani, care susţin că mă vor vota, pentru că s- au săturat de tot felul de promisiuni.

Voi putea anunţa formaţiunea la care mă voi înscrie după ce semnez adeziunea şi după ce primesc răspunsul la propunerile mele“, a declarat Sorin Dumitru Cazan.

Acesta a spus că nu este vorba de PNL, dar nu a negat că ar fi vorba de PSD, partid de care este legat şi prin unul din ginerii săi, avocatul Iştoc, fost vicelider al Organizaţiie de Tineret PSD, în prezent şef al Cabinetului de avocatură al ex-senatorului Ioan Chelaru. Surse credibile susţin însă probabilitatea ca Sorin Cazan să fie candidatul la Roman al PMP, avînd susţinerea lui Traian Băsescu.

De-a lungul timpului, Sorin Cazan a trecut prin mai multe partide politice: în 2007 se afla în Partidul Conservator al lui Voiculescu, în 2009 trecuse la Partidul Naţional Democart Creştin, formaţiune autodizolvată, cîteva luni a condus la Roman PD-L, prin 2014, cînd preşedinte la Neamţ era Alexandu Drăgan.

În 2016, Sorin Cazan avea să devină liderul PRU, al fostului deputat Bogdan Diaconu, de care s-a despărţit, însă, destul de repede. Sorin Cazan a fost şi consilier al Partidului Conserator, a lui Dan Voiculescu, cînd era extrem de vocal şi cînd a avut în consiliul local patru consilieri, ca în mandatul următor să aibă doar doi.

Citește știrea

Actualitate

Ura şi invidia cea de toate zilele

Știre publicată în urmă cu

în data de

Orice s-ar putea spune despre regimul trecut, numai că a împiedicat pe cineva să facă şcoală şi să înveţe, nu. Mai multă ori mai puţină, cu seral sau fără frecvenţă, ba şi prin corespondenţă, fiecare a avut de unde să aleagă, după voinţă, posibilităţi şi, mai ales, după efortul pe care era dispus să-l investească şi a învăţat ceva carte. Pentru că, fiecare lucru sau activitate omenească are timpul său bine determinat de realizare.

Nu doar atât, odată ce terminai o şcoală, căpătai o anume calificare şi nu rămâneai suspendat în nesiguranţă. Căpătai un loc de muncă, de fapt, linia de start pentru pasul adevărat în viaţă. Orice meserie sau calificare îşi avea rostul şi rolul bine determinat, fiindcă este de la sine înţeles că o societate nu poate exista numai cu profesori, ingineri sau medici. Şi în ce mă priveşte, mărturisesc că preţuiesc orice profesie, mai ales dacă este făcută cu interes şi dăruire.

Mai departe, pornind de la acel început, ţinea în cea mai mare parte de tine ca să-ţi împlineşti idealurile sau visele. De la sine înţeles că nu era simplu, fiindcă însemna înfruntarea sau confruntarea cu viaţa, deloc uşoară. Mai ales la noi unde, de când lumea şi pământul, au existat (şi există) multe categorii de impostori care ştiu să dibuiască cele mai directe căi de acces către posturile călduţe şi avantajoase şi pun frâne celor merituoşi şi capabili. Experienţa de-o viaţă mi-a oferit multe exemple de oameni care şi-au cunoscut capacităţile şi care, cu preţul unor sacrificii importante şi cu eforturi deosebite, şi-au dobândit locurile şi poziţiile pe care le meritau. După cum am întâlnit şi oportunişti, oameni superficiali dar mari meşteri în a se strecura, pe diverse căi şi nu rareori, cu concursul celor din jur, în posturi importante dacă nu cheie, pe care le-au folosit cu aplomb şi cu obrăznicie. Cu toate acestea, nu este greu să desluşeşti în comportamentul lor trăsăturile personajului iniţial, oricât ar fi de abil în a-şi ascunde pornirile primare.

Să mai spun că apariţia politicii a permis unor specimene absolut dubioase şi lipsite de orice valoare, ar fi un nonsens şi explică existenţa unei puzderiei de non-valori care au acaparat toate pârghiile societăţii şi o conduc de mai bine de trei sferturi de veac. Fiindcă lucrurile sunt foarte clare, revoluţia sau ce va fi fost ea, nu a schimbat esenţa lucrurilor.

Pe un anume brancardier parcă îl mai înţeleg. Vă închipuiţi cum a strâns el, zi de zi şi ceas de ceas, picătură cu picătură, oceanul de otravă, ura aceea mocnită, sedimentată, concentrată, zilnic măsurată să vadă cu cât a mai crescut, în timp ce împingea nenorocitul de cărucior, cu o roată fără rulment sau unsoare şi care scârţâia ca dracu’.

Veşnic sortit să asculte ordinul nu ştiu cui, ba să mai şi salute („să trăiţi“) vreun doctor sau vreo doctoriţă, în timp ce rumega în mintea lui: „Uite, dom’le, ce sacou/costum şi-a tras individul ăsta, îmbrăcat la patru ace, care vine cu merţanu’ la slujbă, în vreme ce eu îmi rup toţi nasturii în înghesuiala din autobuz. Şi tot la halatul ăsta ponosit şi decolorat de multon grena ajung“ sau „Uite-o p’aia cu stetoscopu’ la gât, cum se fandoseşte şi vorbeşte cu aparţinătorii, că doar n-o face degeaba… şi eu… abia dacă primesc o amărâtă de hârtie de 5 lei, uneori nici atât şi mă spetesc, îmi rup şalele ca să ridic şi să car pe unu’ ori pe altu’. Cu ce-or fi ei mai brezi decât mine?!?“, omul a tot nutrit speranţa că, odată şi odată, se va răzbuna el pe viaţă.

Din fericire, cum spuneam mai sus, i-a sărit în ajutor pârdalnica de politică. În ea a desluşit niscai avantaje şi scara pe care putea să aburce fără prea multe eforturi. Exemple, câte vrei. Cum-necum, n-a stat pe gânduri. Pentru politică nu-ţi trebuie prea multă şcoală, ci tupeu şi obrăznicie. Cât cuprinde. Şi, slavă Domnului, de astea nu ducea lipsă. Aşa că s-a înrolat cu entuziasm într-un partid cât mai vocal, s-a plasat sub faldurile stindardului acestuia, s-a potrivit cu alţii eiusdem farinae (pe româneşte, de aceeaşi teapă), şi încet-încet, ajutat de unii sau de alţii a absolvit şi studii superioare (nu mai contează unde şi cum) şi gata, a devenit politician get-beget. Foarte activ, ascultat şi aplaudat.

Când s-a simţit pe cai mari, şi-a pus problema că n-ar strica să-şi saramureze neîmplinirile, să muşte mâinile unora în faţa cărora se simţea umil şi neînsemnat şi apoi, fiindcă i-a mers, şi-a permis întrebări mai subtile şi mai bine ţintite, de genul: „cum este posibil să fie profesor, şef de disciplină, cum să îşi înveţe rezidenţii abecedarul dezinfecţiei dacă el nu practică niciun protocol, nicio regulă de bun simţ şi este lăsat să se prefacă că (scuzaţi-i cacofonia!) se ocupă de pacienţi la vârsta de 66 de ani?!“. În fapt, nu este greu de tălmăcit (a dracu’ politica asta !) subtilitatea de care personajul face dovadă. Este evident că el vrea să ştie cum cineva a ajuns profesor de medicină dacă nu a fost mai întâi brancardier? Adică să fi început de acolo, de la munca de jos de unde pornesc toate treptele spre consacrare şi împlinire.

Vedeţi cum ştie el unde sunt punctele nevralgice ale oricărui spital? Le-a păscut din tinereţe. Are experienţa anilor şi a urii acumulate, ştie unde se dă cu un mop şi unde cu altul, ce culoare trebuie să aibă sacii cu care se transportă morţii din spital, cam cum ar merge lucrurile după mintea proprie şi îşi face un titlu de onoare (precum ţiganul ajuns împărat) să denigreze, să murdărească şi, mai ales, să-şi satisfacă anii de amar pe care i-a înghiţit. Mai puţin îl pricep pe domnul uscăţiv (era să zic scheletic), mânat de aceeaşi ură neostoită şi densă, care-şi revarsă fierea ultraconcentrată şi care dă sentinţe: „aceşti 25 de nemernici ar trebui daţi afară pe loc şi să li se interzică să mai practice meseria. Să se ducă unde-or vedea cu ochii“. Nu, nu, nu e vorba numai de nemernicii din medicină, el se simte obligat să-şi exprime punctele de vedere în orice domeniu. Altfel cum şi unde să-şi ardă, să-şi consume uriaşa rezervă de venin de care dispune? După el, toată lumea care nu-i seamănă, ar trebui să plece, să dispară, să se ducă unde văd ochii lui şi să rămână doar cei care nu se sperie de chipul său serafic şi crispat de amar.

Oricum, dintre toate scăderile omeneşti, ura şi invidia mi se par cele mai odioase şi mai periculoase. Pentru simplu motiv că, practicate cu osârdie, ele umbresc sau strică de-a dreptul viaţa celui care le cultivă. Şi odată ce ai început nu mai poţi da înapoi. Cu suflet de iască şi ţărână nu poţi fi senin şi tolerant. Lecţia celor doi corifei ai urii fără frontiere poate fi citită pe chipurile lor şi învăţată cu spor. Nu vă îngrijoraţi, lumea lor e mereu şi mereu mai activă şi mai vizibilă în societatea noastră debusolată.

Citește știrea

Trending