Contactează-ne

Prima pagină

GALERIE FOTO: Ticu Lăcătuşu, jurnalul expediţiei pe Părintele munţilor de gheaţă

Știre publicată în urmă cu

în data de

n revenit acasă, alpinistul nemţean a povestit cum a decurs ultima săptămînă din expediţia efectuată împreună cu Cristi Gruia în munţii Kun Lun n pe 6 iulie, cei doi au atins vîrful Muztagh Ata (7.546 m), cel mai înalt pisc din masiv n „La un moment dat, eram în conul unei avalanşe incipiente şi coboram fără nici un control“, şi-a împărtăşit Ticu Lăcătuşu experienţa n a fost singura expediţie independentă, fără ghizi şi şerpaşi care a reuşit n

Constantin (Ticu) Lăcătuşu a revenit zilele trecute dintr-o expediţie
inedită de ski-alpinism susţinută împreună cu prietenul său Cristian
Gruia în munţii Kun Lun din China. Primul alpinist român care a
ajuns pe Everest în urmă cu 23 de ani a revenit în Himalaya pentru
o nouă provocare, escaladarea unor vîrfuri de peste 7.000 de metri
situate în zona graniţei cu Pakistan, Afganistan şi Tadjikistan:
Muztagh Ata (7.546 m), Kalaxong (7.277 m), Koskulak (7.028 m) şi
Kuksay (7.184 m). Condiţiile descoperite la faţa locului, într-o
aventură plină de neprevăzut, i-a făcut pe cei doi alpinişti să-şi
reconsidere obiectivele.
Pe 9 iulie, Lăcătuşu şi Gruia au ajuns pe cel mai înalt pisc, Muztagh
Ata, supranumit de localnici „Părintele munţilor de gheaţă“, într-o
încercare susţinută fără ajutoare (şerpaşi). Într-un jurnal online
distribuit pe reţelele de socializare, Ticu Lăcătuşu a arătat cum
neseriozitatea autorităţilor chineze le-a dat peste cap planurile. În
aceeaşi postare, alpinistul nemţean a descris în detaliu cum au
decurs ultimele zile ale expediţiei susţinute de Heidelberg Cement
şi Rifil.

„He is dead“

„Ultima săptămână a expediţiei a fost şi cea mai tensionată. După
ce,
pe 1 iulie, coborâsem din Camp 3 (6.900 m) direct în tabăra de
bază
(4.400 m), chinezii ne-au informat, pentru prima dată, că permisul
pentru Muztagh expiră pe 5 iulie! Având însă un voucher deja plătit
până pe 14 iulie în Base Camp (tabăra de bază, n.r.), ne-am văzut
de ale noastre. Nu am mai stat însă două zile pentru refacere în
Base Camp, aşa cum plănuisem, trebuia să ne grăbim. Vremea era
din ce în ce mai proastă. Ninsori zilnice, vânt şi ceaţă deasă. Planul
era să urcăm din nou în Camp 3, iar de acolo spre vârf. În funcţie
de condiţii, am fi putut ataca vârful principal de 7.546 m sau, mai
interesant, vârful Kalaxong (7.277 m), dar această a doua variantă
presupunea o traversare de 1 km, trei urcări şi trei coborâri, totul la
peste 7.000 m altitudine! Nu mai făcuse nimeni aşa ceva înainte,
era micul nostru plan secret, adaptat la refuzul autorităţilor de a
permite accesul pe alte trasee sau vârfuri din zonă. Pe munte mai
erau mulţi chinezi, asistaţi de 39 de şerpaşi aduşi din Nepal. Toţi
urcau cu rachete de zăpadă, iar aportul şerpaşilor era decisiv, atât
la transportul echipamentelor şi montarea taberelor de altitudine,
cât şi la asigurarea cu coardă a chinezilor în porţiunile mai expuse
din zonele cu crevase şi seracuri de gheaţă. Toţi chinezii sunt
super-echipaţi şi motivaţi, au chiar şi oxigen artificial pentru ziua de
vârf. În timp ce noi urcăm spre C3, chinezii coborau. Prognoza
meteo nu era favorabilă. Câţiva chinezi erau cam terminaţi, nu se
mai puteau ţine pe picioare. Şerpaşii îi trăgeau cu coarda ca pe
nişte sănii. Unul dintre şerpaşi trece pe lângă mine cu un chinez-
sanie şi îmi zice: «He is dead» («E mort, trad. n.r.») şi continuă să-l
tragă la vale. Mi s-a părut că nu era chiar mort de tot şi i-am zis
şerpaşului să aibă grijă. Chinezii ne salutau şi se uitau curioşi la
schiurile noastre. În tabăra 3 nu mai era aproape nimeni. Târziu în
noapte a mai apărut un chinez disperat, cu tub de oxigen. I-am dat
un ceai cald. Toată noaptea a bătut vântul, apoi a început să ningă“

În conul avalanşei

„Dimineaţă, doar eu şi Cristi mai eram în tabără. Toţi coborâseră de
pe munte. Spre vârf, un strat consistent de zăpadă proaspătă în
care te afundai cu tot cu schiuri. La fel ca în toate zilele anterioare,
vremea a fost extrem de schimbătoare şi în ziua vârfului, 6 iulie. A
început destul de bine dar, în scurt timp, eram deja învăluiţi în ceaţă
şi ninsoare. O fereastră mai senină aproape de vârf, apoi iar
ninsoare. Era clar că nu puteam ataca Kalaxongul, starea zăpezii şi
lipsa de vizibilitate făceau imposibilă această variantă. Aşa că am
continuat spre vârful cel mai înalt din Muztagh. La peste 7.500 m, la
marginea platoului final orizontul s-a închis iarăşi brusc şi a început
să ningă abundent. Ora 8 seara. Am decis să-mi pregătesc schiurile
pentru coborâre. Aveam probleme tehnice la ambele legături şi doar
prin improvizaţii speciale am putut bloca spatele pentru downhill.
Acest lucru mi-a luat aproape 30 de minute. Între timp, Cristi era
deja în punctul culminant şi se ocupa de poze. În prima parte,
coborârea a fost infernală. Vizibilitate de 5 metri, urmele de la
urcare acoperite complet. Nici nu puteam aştepta oprirea ninsorii
fiindcă se lăsa întunericul. Trebuia nimerit un traseu corect şi sigur,
mai ales că în ambele laterale aveam seracuri şi chiar abrupturi
ameninţătoare. La un moment dat, nemaivăzând nimic, mă opresc.
Văd zăpada de lângă schiuri nemişcată, dar când mă uit în lateral la
vreo 3 metri observ că de fapt coboram împreună cu masa de
zăpadă. Eram în conul unei avalanşe incipiente şi coboram fără nici
un control. Am făcut un salt în lateral şi am ajuns iarăşi pe zăpada
stabilă. Faza s-a mai repetat o dată, apoi a fost în regulă. Ca prin
minune, pe ultimul din cei 3 km de coborâre, ninsoarea s-a oprit şi
am revenit în tabăra 3 într-un decor nepământean, cu nori, ceaţă,
ultimele raze rătăcite la apus şi zăpadă spulberată de vânt. Când
ne-am dat jos de pe schiuri am intrat în zăpadă până la brâu. A
doua zi am demontat taberele 3 şi 2 şi am coborât până în tabăra
de bază (7 iulie). Din cei 11 alpinişti de pe permisul nostru, a mai
urcat doar un german asistat de un ghid. Din cealaltă echipă străină
din tabăra de bază, echipa elveţiană, nu a urcat nimeni. Noi am fost
singura expediţie independentă, fără ghizi şi şerpaşi, care a reuşit.
În final, chinezii ne zic că ne pot totuşi oferi încă un vârf de 7.000 m,
pentru 5.000 euro, special pentru noi, dar avem de mers cam 7 km
până la baza lui, fără niciun fel de suport din partea lor. Mult prea
târziu. Pe 9 iulie eram deja în Kashgar, la masa de rămas-bun cu
agentul nostru chinez. Ne-a recomandat, printre altele, «raţa de
Beijing», o adevărată capodoperă culinară, şi apoi am plecat fericiţi
şi satisfăcuţi prin oraş, după o lună de regim alpinistic, ultra-uşor. La
5 ore de la ospăţ eram amândoi cu stomacul pe dos şi cred că am
vomat toate raţele din Beijing în următoarea noapte de dezhidratare
intensă, aşa că ne-am revenit rapid la silueta alpină post-expediţie
şi m-am întors acasă cu minus 7 kg. Cam aşa a fost, în varianta
scurtă. În pofida dificultăţilor de tot felul, am demonstrat că o echipă
mică, cu o logistică minimală poate duce la bun sfârşit un proiect
ski-alpinistic destul de complex, la peste 7500 m altitudine, doar cu
forţe proprii. Felicitări partenerului meu Cristi Gruia, pentru
determinare şi seriozitate! Am fost împreună de mai multe ori în
Nepal, pe vârfuri de 6.000 m, inclusiv pe Ama Dablam şi cred că
experienţa acumulată până acum îi permite să facă pasul următor.
Încă un mic detaliu, pentru a înţelege mai bine cu cine am fost eu în
China. Deşi eram obosiţi după 2 zile pe avioane, atât la
Urumqi, cât şi la Kashgar, Cristi se trezea la 6 dimineaţa şi alerga
10 km prin oraş, înainte de micul dejun. Mulţumiri celor care ne-au
fost alături, inclusiv pentru mesajele de pe fb ! Powered by
HeidelbergCement România & RIFIL!“.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

“Mizerie electorală la Piatra Neamț din partea unui partid și a candidatului lor!”

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Acesta este titlul unei postări pe Facebook făcută în urmă cu puţin timp de Dragoş Chitic, candidatul PMP la Primăria Piatra Neamţ prin care sancţionează un “derapaj electoral” al unui contracandidat şi prin care anunţă că a sesizat poliţiştii pentru a trage la răspundere pe cei care în noaptea de joi au distribuit mii de pliante în care era atacat în mod mincinos.

“Joi seara târziu, adică noaptea ca hoții, un partid politic a împânzit orașul cu un pliant în câteva mii de exemplare, plin de minciuni, denigrator la adresa mea.

Evident că am anunțat poliția care a intervenit prompt și a identificat câteva persoane, de la subsolul societății, care distribuiau pliantele în scările de bloc și pe parbrizul mașinilor parcate.

După textul pliantului este clar pentru mine partidul și candidatul care au făcut această mizerie. Toată campania s-au comportat la fel și se vor mai întreba duminică seara de ce au pierdut alegerile!?

Am încredere că îi vom afla cu toții public foarte curând atunci când se va finaliza ancheta poliţiştilor, iar fapta va fi sancționată pe măsură. Şi sunt convins că ancheta îi va identifica şi pe cei care sunt “sforarii” acestei mizerii.

Niște politicieni mârșavi, de care, dacă scăpăm, se poate însănătoși țara, ne-au murdărit orașul pe final de campanie. Rușine!

Nu așa se face campanie electorală şi nu aşa se câștigă alegerile !

Haideți să-i sancționăm duminică la vot!”, este mesajul lui Dragoş Chitic.

Citește știrea

Actualitate

Prieteni, vă întreb: Duminică, vă scot la un vot?

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Întrebarea e pentru prieteni. Dacă mai există prieteni, nici nu îndrăznesc să spun camarazi, într-o Românie a pandemicului an 2020 în care fratele şi-a înjunghiat demult în spate fratele, iar românii sunt de ani buni atât de divizaţi încât au ajuns să-i conducă toate scursurile şi toţi neterminaţii. Ce ziceţi, camarazi, duminică, 27 septembrie, vă scot la un vot?

Dacă v-aţi săturat de România lui “a furat, dar a şi făcut”, care e de fapt România lui “nu a făcut nimic şi a furat tot”, atunci vă rog să îmi permiteţi să vă scot la un vot.

Dacă v-aţi săturat de România în care vrem să le oferim copiilor noştri tot ce e mai bun, aşa cum merită, dar, pentru a putea face acest lucru, ar trebui să stăm în genunchi în faţa unor politruci, să facem compromisuri, să ne uităm şi să nu comentăm când cumătrii iau contracte grase prin încredinţare directă, iar amantele ocupă posturi plătite într-o lună cu cât câştigăm noi într-un an, atunci vă rog să îmi permiteţi să vă scot la un vot.

Dacă v-aţi săturat să plătiţi preţuri “europene” la apă, gaz, energie electrică sau la factura la telefon, în condiţiile în care noi câştigăm, prin muncă grea şi cinstită, salarii de mizerie, mult sub media europeană, atunci vă rog să îmi permiteţi să vă scot la un vot.

Dacă v-aţi săturat să voteze doar cumătrii care salivează după contractele grase date pe direct de rudele ajunse “mari” politicieni sau amantele care şi-au “desăvârşit” CV-ul stând supuse pe canapelele aceloraşi “mari” politicieni pentru a încasa un salariu baban de la stat, atunci vă rog să îmi permiteţi să vă scot la un vot,

Dacă v-aţi săturat să vorbiţi doar pe WhatsApp cu fraţii, surorile, rudele de orice grad plecate în străinătate pentru că au fost condamnate acasă la sărăcie de aceeaşi politicieni interesaţi doar de propriul buzunar, dacă vreţi să vină acasă rudele nu doar de Paşte şi de Crăciun, poate chiar să rămână pentru totdeauna în România, şi dacă nu vreţi să vă îmbrăţişaţi în viitor copiii tot doar pe WhatsApp, atunci vă rog să îmi permiteţi să vă scot la un vot.

Dacă nu vrem să ne mai plecăm privirea, a neputinţă şi acceptare laşă, atunci când bunicii, părinţii ajung în spitale mizere, mănâncă lături, mai rău ca deţinuţii, trebuie să dea şpagă ca să aibă aşternuturi curate şi îşi rup din pensie ca să poată beneficia de un tratament minimal, iar noi, nepoţii, copiii nu putem să îi ajutăm cu nimic, pentru că timp de 30 de ani am fost “dresaţi” să gândim că suntem inutili şi de prisos, atunci vă rog să îmi permiteţi să vă scot la un vot.

Dacă nu vrem ca ai noştri copii, ai noştri nepoţi să trăiască la fel ca noi, să fie o generaţie “de sacrificiu”, de fapt o generaţie sacrificată inutil pentru îmbuibarea unor politicieni aroganţi şi corupţi până în măduva oaselor, atunci vă rog să îmi permiteţi să vă scot la un vot.

Dacă v-aţi săturat să fiţi gazaţi şi bătuţi în orice 10 august din viaţa dumneavoastră atunci când, simţind că v-a ajuns cuţitul la os, ieşiţi pe stradă să vă strigaţi frustarea şi să încercaţi să vă luaţi viaţa şi demnitatea înapoi, vă rog să îmi permiteţi să vă scot la un vot.

Dacă… şi vă rog pe dumneavoastră să continuaţi. Pentru toate acestea de le-am scris eu şi pentru toate cele de le puteţi scrie dumneavoastră, vă rog să îmi permiteţi să vă scot la un vot.

Sigur, nu mă mint şi nu vă mint, dacă ne strângem mâna şi ieşim cu toţii la un vot pe 27 septembrie, nu o să dispară toate necazurile de care am scris. Dar vom face un prim pas, poate cel mai important, pentru ca să ne transformăm din turma pe care şi-au dorit-o politicienii, de orice culoare, în naţiunea de care are nevoie această ţară.

De aia vreau să îmi permiteţi să vă scot la un vot. Să le dovedim copiilor noştri că suntem o naţiune, nu o turmă. Şi să le dovedim şi înaintaşilor noştri că-n aste mâini mai curge…

P.S.: Poza e preluată, dar mi-a plăcut “rău”. Mesaj pe cartoane de la nişte tineri cu “botniţe”, pentru o … Românie viitoare fără botniţă.

Citește știrea

Actualitate

Spitalul modular, ce nu spun Ionel Arsene şi susţinătorii săi

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

23 septembrie 2020. Realitatea: spitalul modular de la Leţcani, pentru bolnavii Covid 19, este în continuare nefuncţional. Acesta este tristul adevăr. În vreme ce susţinătorii lui Ionel Arsene ţipă sus şi tare că guvernarea liberală e vinovată, o declaraţie publică făcută pe 22 septembrie de prefectul de Iaşi scoate la iveală un aspect ce nu ţine de culoarea politică, ce nu ţine de manipulările electorale ce curg din toate direcţiile: “Din păcate, până astăzi, la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Mihail Grigore Sturdza” al județului Iași nu s-a depus documentația tehnică necesară în vederea evaluării  necesității avizării/autorizării din punctul de vedere al securității la incendiu”.

Deci spitalul nu poate fi deschis bolnavilor oricâte panglici taie Ionel Arsene, oricâte poze electorale face sau oricâte controale ar trimite guvernul liberal, dintr-un motiv clar şi simplu: nu are, pentru că nu a fost încă depusă documentaţia, aviz din punct de vedere al securităţii la incendiu. Fără de care nu poţi operaţionaliza nici măcar o budă publică, darămite un spital.

Postacii de serviciu vor comenta că obţinerea acestui aviz cade în sarcina Spitalului de Boli Infecţioase “Sfânta Parascheva”. Aşa o fi deşi mi se pare un cumplit meşteşug de prostie să faci astfel lucrurile. Oricine ştie care sunt paşii pentru a construi o… casă. Iţi faci proiect, obţii toate avizele şi autorizaţiile necesare, chemi abia apoi constructorul să îţi ridice casa. Iar când e gata, faci recepţia, se verifică dacă ai respectat proiectul şi, dacă da, te poţi muta în casă. Atunci o inaugurezi.

Aceasta este logica normală, sănătoasă, care îţi permite să te muţi în casă a doua zi după ce ai terminat lucrările, nu să umbli alte săptămâni sau luni după avize sau să te trezeşti că pentru a obţine un aviz e nevoie să faci nu ştiu ce modificări care mai durează alte săptămâni sau luni. De ce nu a fost aplicată această logică şi în cazul acestui spital?

Însă, cel mai trist şi dureros, este că a fost din nou folosită în scop electoral o rană deschisă a sistemului românesc: sănătatea populaţiei. Spitalul modular, nefuncţional şi pentru care încă nu a fost obtinut amintitul aviz, a fost inaugurat de două ori. Politicienii s-au bătut cu cărămida în piept cum mor ei de grija sănătăţii oamenilor şi şi-au făcut poze electorale sperând să “meargă şi aşa”: chiar dacă spitalul e nefuncţional, ei să mai câştige prin manipulare nişte voturi.

Sănătatea noastră a fost din nou batjocorită electoral de cei care de ani buni îşi bat joc de sistemul de sănătate. Unul în care au îngropat ani la rând milioane şi milioane, iar rezultatul e unul singur: clientela lor politică şi-a umplut buzunarele, iar sistemul de sănătate a rămas o ruină. Căreia îi mai pun din când în când câte o tichie de mărgăritar, cum ar fi acest spital modular atât de pozat electoral, dar atât de… nefuncţional încă şi pentru care se chinuie să obţină un amărât de aviz.

Vinerea trecută politicienii milogi după voturi promiteau repetat că de luni, 21 septembrie, în spitalul respectiv vor fi trataţi bolnavi. Pe 22 septembrie aflăm că nu fusese depusă documentaţia pentru aviz de la ISU… Cine ştie ce vom mai afla pe viitor. Dar nu-i aşa, pozele electorale au fost făcute, oamenii politici şi-au văzut sacii în căruţă, când va mai fi şi funcţional spitalul, mai contează? Nu ar fi fost cinstit, corect, onest ca inaugurarea să fi fost făcută abia după ce erau obţinute toate avizele iar spitalul era funcţional şi primul bolnav putea beneficia de asistenţă medicală? Şi abia atunci să fie culese şi roadele electorale, probabil meritate? Sau se termina campania până atunci?

Dar nu e primul derapaj politicianist şi plin de făţărnicie electorală la care am asistat. Preşedintele CJ Neamţ a aflat la un moment dat că la spitalul judeţean bolnavii mănâncă mai rău decât deţinuţii. Şi-a luat o parte din presă după el, şi s-a filmat/fotografiat când s-a răţoit la două bucătărese. Câteva zile bolnavii au primit mâncare mai bună. Apoi? S-a revenit la meniul de “deţinut”. Efectul electoral fusese obţinut, ce mai contează ce se întâmpla apoi cu bolnavii.

Acelaşi domn preşedinte s-a filmat/fotografiat cărând pe scări un aparat de testare. Am aflat apoi că aparatul a costat dublu, din banii noştri, nu ai lui, decât un altul mult mai performant cumpărat din bani din donaţii private pentru Spitalul Roman. Mai contează? Şi în acest caz pozele au umplut Facebookul şi efectul electoral a fost atins.

Personal, consider însă că toate aceste exemple nu sunt de “succesuri”, nici măcar în plan electoral, sunt exemple de cum îşi bat unii joc de oamenii amărâţi. Cum în loc de spital funcţional le dau doar poze electorale, cum mâncarea poate fi bună la spital doar cât e vreun domn preşedinte prin zonă, şi trece destul de rar, cum din banii amărâţilor unii cumpără lucruri scumpe şi neperformante şi apoi le scot ochii tot amărâţilor cu măreţele lor realizări.

Vreţi să fiţi batjocoriţi în continuare astfel, puteţi să-i votaţi tot pe ei. Vreţi altceva? Probabil că veţi vota pe alţii. La alegeri e unicul moment în care decizia e exclusiv la dumneavoastră, iar pozele lor electorale nu valorează nici cât negru sub unghie.

 

P.S.: Pentru “conformitate”, ataşez integral declaraţia de presă a prefectului de Iaşi:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Declarație de Presă

 

Cu referire la declarațiile făcute astăzi de dl. Președinte al Consiliului Județean Iași, dl. Maricel Popa, prefectului județului Iași  dl. Marian GRIGORAȘ face următoarea declarație:

 

“Îmi exprim mâhnirea față de declarațiile făcute astăzi de dl. Maricel Popa. Așa cum am declarat anterior (a se vedea declarația mea din 10 septembrie) exprim angajamentul instituțiilor aflate în coordonarea Instituției Prefectului – Județul Iași de a sprijini activ și constant echipa managerială a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase „Sfânta Parascheva” în vederea operaționalizării unității „Spital Mobil/Modular din containere de logistică medical (250 paturi) pentru diagnostic și tratament pentru combaterea răspândirii Covid-19 la nivelul Regiunii Nord-Est”

Toți conducătorii instituțiilor avizatoare au instrucțiuni clare de a face cu celeritate demersurile necesare. Astfel s-a emis autorizația de către DSP Iași.

Din păcate, până astăzi, la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Mihail Grigore Sturdza” al județului Iași nu s-a depus documentația tehnică necesară în vederea evaluării  necesității avizării/autorizării din punctul de vedere al securității la incendiu.

De asemenea Agenția pentru Protecția Mediului Iași a demarat de îndată după primirea memoriului de prezentare, respectiv în data de 18.09.2020, procedura prevăzută de Legea 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului în vederea emiterii acordului de mediu.

Reafirm faptul că  Instituția Prefectului este la dispoziția echipei de implementare a acestui proiect cu tot suportul necesar. Fiecare zi de întârziere poate să însemne afectarea sănătății unor oameni sau chiar pierderi de vieți omenești.”

 

 

Iași, 22.09.2020

 

Citește știrea

Trending