Publicitate

■ Romanul arată dezolant, mizeria fiind peste tot ■ rebelii artişti stradali Graffiti au pus „stăpînire“ pe pereţii clădirilor şi garduri ■

Recunosc ca redactor semnatar al acestor rînduri, poate cîrcotaş uneori, că anotimpul cel mai urît este acesta, cînd zăpada îngheţată, începe să fie maculată de praful şi măzăcia concitadinilor noştri „cocalari“, termen argotic post decembrist, cu o lungă serie sinonimică. De condamnat este şi indiferenţa vinovată a autorităţilor, care nu găsesc de cuviinţă să salubrizeze corespunzător spaţiile stradale şi să fi evacuat la timp mormanele de zăpadă îngrămădite la margine de trotuar, acoperind grămezile de gunoaie aruncate de luni de zile peste tot. O plimbare, la pas, în oraşul altădată model de curăţenie, îmi lasă, mie, trecătorului şi jurnalistului, un gust amar, de leşie şi coclit. Ce poţi gîndi cînd locatarul de la etajul trei sau patru îţi savurează viciul fumatului în balconul casei, pentru că nevasta nu-l lasă să polueze aerul din apartament? Cînd termină de fumat, aruncă mucurile de ţigară direct pe pîlcul de iarbă uscat, transformîndu-l de luni de zile într-o scrumieră imensă şi coş de gunoi, alături de petul gol, paharul din care ţi-a băut cafeaua şi colţul din maieul rupt, care nu-i mai face trebuinţă, amestecat cu frunzele în putrefacţie. Printre mormane de zăpadă maculată, lăsată de edili s-o topească soarele „cu dinţi“ de mijloc de februarie, cînd, evident e ştiut că „iarna nu-i ca vara“, edilii par a fi în concediu de iarnă, pentru că nu văd nici cerşetoarea din Pietonal, aşezată pe un carton pe piatra rece, implorînd mila trecătorilor indiferenţi şi grăbiţi, nici mormanele de gunoaie aruncate la fiecare colţ de bloc. Şi ca peisajul să fie cu totul respingător, şi-au făcut apariţia şi rebelii artişti stradali Graffiti, curent născut peste Ocean, în Philadelphia Unchiului Sam, cu mesaje hip-hop, dar şi amoroase ale unui Romeo de cartier, căre îi scrie Julietei inimii sale maneliste pe pretele unui bloc din buricul tîrgului, în faţa casei fostului primar, acum deputat, un mesaj ce se vrea sfîşietor: „Tu eşti tot ce cere sufletul meu, doar tu!“. Cîţiva zeci de paşi mai încolo, pe un chioşc de cartier, care abia-şi mai trage sufletul, în economia de piaţă nemiloasă, vigilentul hip-hop-ist nu uită să aducă şi un mesaj politic = Rezist, adresat partidului de guvernămînt, cu o celebră injurie devenită celebră, acel „M… PSD“, sintagmă intrată de ceva timp în folclorul urban al oraşelor „Românicii“ noastre. Aspectul dezolant e completat de zidurile în ruină ale unui monument architectonic retrocedat Episcopiei Armene, respectiv fosta Casă a Pionierilor, de nimeni îngrijită, dar nici supraimpozitată de edili, cum permite legea, lăsată la mîna aceloraţi pictori urbani. Şi peste tot zăpadă murdară, inadmisibil de murdară şi totul mîzgîlit: garaje, puncte de transformare ale energiei electrice, gardurile caselor, pereţii blocurilor lăsaţi la îndemîna unor filosofi de cartier, pentru a scrie mesaje izvorîte din puţul gîndirii lor, de tipul: „Fericirea depinde de calitatea gîndirii noastre“. Percepţia de zi mohorîtă şi murdară de mijloc de februarie este schimbată doar de două puncte de lumină, respectiv de stolurile de porumbei sălbateci, care zboară bezmetici şi hămesiţi de foame desupra Pietonalului, coborînd doar în căutarea de firimituri aruncate de trecători sau locatarii blocurilor din preajmă. Mai spre centru, într-o vitrină a unei societăţi închise, avînd expus la vedere un steag tricolor, se alintă, la căldura produsă de efectul de seră al soarelui cu dinţi, două pisicuţe, rămase să păzească unitatea închisă. Şi un anunţ imens „DE ÎNCHIRIAT“ înscris pe o construcţie al cărei subsol a fost proiectat a fi toaletă publică, imobil aflat în construcţie încă, de ani de zile, amplasat pe spaţiul din parcul de lîngă Casa de cultură, clădire ale cărei pereţi tot de atîţia ani folosesc de budă publică, poate servi de concluzie redactorului.

loading...

1 COMENTARIU

  1. AȘA ERA ȘI PE VREMEA MISTRETULUI DLL AȘA E SI ACUM PE VREMEA VENETICULUI ,,LIBERALI,, DOAR CU NUMELE AȘTIA DE LA BUTOANE
    LA PIATRA E UN CHITIC LA ROMAN ALTU MIC – VAI DE NOI CU AȘA LIBERLAI DE CACARTON

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.