Contactează-ne

Prima pagină

Fost deţinut politic despre 23 august 1944: „Cea mai cruntă şi cea mai neagră vînzare“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Astăzi se împlinesc 75 de ani de la actul de la 23 august 1944, unul despre care ştim ce consecinţe a avut pentru România. Unii au spus că nu se putea face altceva la acel moment, alţii că a fost o trădare. Prezentăm în continuare un interviu publicat exact acum 12 ani, în 2007, întrebărilor reporterului Monitorul răspunzînd Grigore Caraza, figură emblematică a luptei anticomuniste din ţară, unul dintre puţinii „nereeducaţi“ din miile de deţinuţi din puşcăriile fostului regim. „23 august va rămîne o dată importantă în istoria României, indiferent de comentariile care se vor face. O vreme destul de îndelungată, a fost sărbătorită ca zi naţională a României, dar totul funcţiona în baza unei minciuni, a unei mistificări de pe urma căreia a avut de suferit întreaga istorie a ţării. Ne rămîne nouă şi celor din viitor, dar istoricilor în principal, misiunea de a clarifica şi acest episod al destinului nostru, tot aşa cum trebuie adusă lumina şi în legătură cu alte momente mai mult sau mai puţin glorioase ale istoriei românilor. Ce putem face noi ca gazetari este să dăm cuvîntul celor care pot aduce mărturii despre acea epocă“. Acestea sînt frazele ce prefaţau pomenitul interviu.

Reporter: Cum aţi trăit ziua de 23 august 1944? Grigore Caraza: În Poiana Teiului, la capătul satului era casa părinţilor mei. Era o casă mare, cu multe camere. Aveam şi o cameră deasupra, nu-i pot spune neapărat etaj. Această casă s-a pretat foarte bine pentru a fi comandament pentru trupele aflate în zonă. Au fost şi românii, şi germanii, şi ruşii. În 1940 şi 1941, de pildă, a fost comandamentul românesc. În zonă erau batalioane de vînători de munte. Nu ştiu dacă aveţi cunoştinţă, dar vînătorii de munte au reprezentat floarea Armatei române şi, de aceea, ruşii i- au desfiinţat. În 22-23 august 1944, în casa noastră era comandamentul german al trupelor din zonă. Veniseră foarte mulţi germani în acea seară şi s-au culcat care pe hol sau pe coridor, care afară în balcon sau chiar în curte. A venit repede la noi o vecină care ne-a spus să mergem, pentru că la ora 11 urma să se comunice ceva foarte important la radio. Trebuia să vorbească Regele. Am mers la radio… Acum trebuie să vă spun că pe atunci la noi în sat erau doar patru radiouri, la preot, la agentul sanitar, la învăţător şi la un ţigan din şatră. Noi am mers la agentul sanitar şi l- am auzit pe Regele Mihai. „Români! În ceasul cel mai greu al istoriei noastre, am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decît o singură cale pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. Un nou Guvern de Uniune Naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărîtă a ţării de a încheia pace cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. (…) Români! Dictatura a luat sfîrşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul Guvern înseamnă începutul unei ere noi, în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sînt garantate şi vor fi respectate“. Rep.: Cum au reacţionat nemţii din sat? G.C.: Chiar în camera vecină erau doi nemţi. Unul era mi se pare din Alsacia. Ştiau româneşte destul de bine şi au trecut în camera în care stăteam noi şi au ascultat şi ei. Cum? Aţi întors armele împotriva noastră? Şi acum dumneavoastră ce o să faceţi cu noi? Ne tot întrebau. Noi avînd mîinile goale. Apoi au trecut înapoi în camera lor şi au dat alarma la toţi germanii de prin Poiana Teiului. Noi, dimineaţă trebuia să plecăm în refugiu la Deva, dar nu am mai mers. Am fost la primărie şi nemţii au oprit şi au coborît din două maşini şi i-au arestat pe toţi, pe primar, pe notar, pe toţi fruntaşii satului. Rep.: Ce s-a întîmplat după aceea? G.C.: În cîteva zile, nemţii au plecat şi ne-au lăsat în urmă pîine, conserve şi carne. Au spus, noi plecăm, dar să vedeţi ce o să fie cînd vor veni ruşii peste voi. În stradă, cei din comandamentul german m-au întrebat dacă nu vreau să merg cu ei. M-am gîndit toată viaţa dacă nu ar fi fost mai bine să merg. Mama şi tata s-au speriat şi mi-au spus să nu mă duc, aşa că am rămas. În zilele următoare a trebuit să mergem sus pe deal, pentru că ruşii ajunseseră în zonă şi au început să bată cu tunurile în sat, unde erau nemţii. Pe data de 8 septembrie, de Sfînta Maria, nemţii au dărîmat un deal peste şosea şi se mai putea trece doar pe lîngă malul Bistriţei. După aceea, ei au plecat şi au venit ruşii ca ultimii barbari. Ceea ce au făcut ruşii şi comunismul pînă acuma nu au făcut cele 10-12 valuri de popoare năvălitoare într-o mie de ani la noi în ţară. Ăia veneau, luau ce aveau de luat şi plecau. Ăştia ne-au luat şi sufletul, şi tot. Rep.: Care era atmosfera în sat după data de 23 august? G.C.: După 23 august, oamenii erau supăraţi şi necăjiţi. Mai ales cînd au văzut cum au venit ruşii. „Din Ural spre soare apune/ Cum veneau încinşi cu piei/ Parcă fumega din ei/ Duhnet de sălbăticiune/ Viclenii răsăritene ascuţeau ca un tăiş/ Gîndul galben şi pieziş în ochi mici fără sprîncene“.

„Actul de la 23 august a fost cea mai cruntă şi cea mai neagră vînzare pe care putea să o facă cineva“

Rep.: Dacă ar fi să comparaţi cele două ocupaţii, germană şi rusă, cum le-aţi descrie? G.C.: Nemţii sînt un popor civilizat. Dacă veneau să ceară o găină sau ouă, plăteau pe loc cît cereai. Oamenii le prinseseră slăbiciunea şi cereau din ce în ce mai mult. Ceilalţi, ruşii, împuşcau porcul, îi tăiau un picior şi după aceea găseai restul putred ascuns undeva în porumb. Îţi împuşcau găinile din curte, îţi luau vaca. Dacă te opuneai, aveai necazuri. Nu te omorau, dar nu îţi era uşor. Au venit ca ultimul popor năvălitor. La noi în casă era mîncare şi băgau pumnii în oală şi mîncau. Ne luau mamele, surorile, fetele din sat şi le siluiau. În sat a fost o fetiţă de 8 ani care a păţit aşa ceva. A fost vai şi amar tot timpul cît au stat ruşii la noi. Rep.: Acum, după ce aţi văzut atîtea, care este părerea dumneavostră despre actul de la 23 august? G.C.: Regele a vorbit în numele poporului, dar actul de la 23 august a fost aranjat cu Emil Bodnăraş. Acesta venise din Rusia şi a fost ascuns de rege la Palatul Regal, ca inginerul Ceauşu. Regele l-a ascuns şi, împreună cu Sănătescu, cu Racoviţă şi chiar cu Maniu, au făcut actul de la 23 august. Actul de la 23 august a fost cea mai cruntă şi cea mai neagră vînzare pe care putea să o facă cineva. Am mers cu nemţii pentru a recîştiga Basarabia şi apoi i-am înjunghiat pe la spate. Se spune că 23 august a fost grozav şi că a scurtat războiul cu 6 luni. O fi fost! A fost bine pentru ruşi, englezi şi americani. Nu şi pentru români. Îmi amintesc cum s-au comportat ruşii cu ostaşii noştri, imediat, începînd cu 24 august 1944. Ei aveau ordin să predea armele, iar ruşii i-au luat prizonieri şi i-au trimis în Siberia. Mai spuneau la radio că au cucerit Bucureştiul. Bucureştiul în care au fost primiţi cu flori. Rep.: Credeţi că regimul comunist a confiscat această zi? G.C.: 23 august s-a sărbătorit din 1945 şi pînă în 1989 inclusiv. Aşa au fost vremurile. Noi sărbătoream şi 7 noiembrie şi toate celelalte sărbători ale ruşilor. Se spunea că, dacă plouă la Moscova, la Bucureşti se deschid umbrelele. De aia rîd toţi de noi chiar şi acum. Comuniştii şi-au asumat tot. Munţii, pădurile, casele noastre şi această zi. Tot au confiscat ei. Rep.: Ce veţi face mîine („mîine“ era data de 23 august 2007 – n.r.)? G.C.: Este o zi tristă pentru mine. De fiecare dată, pe 23 august mă trezeam şi plîngeam. A fost un dezastru pentru neamul românesc. Probabil că şi mîine o să-mi vină să plîng. Rep.: Credeţi că noi, ca popor, am progresat din 1944 pînă în prezent? Vă întreb pentru a profita de experienţa unui om trecut prin trei epoci. G.C.: Conducătorii de astăzi păcătuiesc prin politicianism. Politicianismul ăsta nu reprezintă politică. Politica este arta de a guverna sau de a realiza posibilul şi chiar imposibilul. Mare parte din ăştia care conduc sînt oameni care fac totul doar pentru ei, din egoism. Nu se gîndesc decît să jefuiască ce mai este de jefuit din ţara românească.

47 de ani de închisoare, 21 executaţi efectiv

Grigore Caraza (născut 1 februarie 1929 – decedat pe 10 noiembrie 2014) a fost una dintre figurile proeminente ale Rezistentei anticomuniste din România. A fost condamnat la 47 de ani de muncă silnică, temniţă grea şi domiciliu forţat în Bărăgan. După gratii a stat 21 de ani în penitenciarele de la Piatra Neamt, Bacău, Galata, Văcăreşti, Jilava, Tîrgu Ocna şi Aiud, printre camarazii săi de suferinţă fiind Petre Tutea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, Dumitru Stăniloaie, Iustin Pîrvu, Dumitru Bejan, Paulin Clapon. După ce termină şcoala primară în satul natal, Călugăreni, Poiana Teiului, urmează Şcoala Normală Gheorghe Asachi Piatra Neamţ. În 1948, învăţătorul inspector Ioan Olaru de la Borca, îl numeşte director al Şcolii Călugăreni. Începuse perioada de stăpînire sovietică în România, deci şi pe Valea Bistritei. În aceste condiţii, învăţătorul Caraza s-a angajat în lupta împotriva regimului comunist aservit interesului ruşilor. În martie ’49, organizează rezistenţa anticomunistă în această zonă montană şi înfiinţează, împreună cu un cunoscut, organizaţia Frăţiile de Arme. E trădat de „prietenul“ său şi arestat pe 31 august 1949. După gratii a suferit în perioada 31.08.1949 – 22.07.1977, cu trei întreruperi. A intrat în temniţă de la vîrsta de 20 de ani şi a fost eliberat definitiv la vîrsta de 48 de ani. Grigore Caraza se numără printre cei 56 de foşti deţinuti politici care au rezistat eroic reeducărilor din iadul comunist. „Se eliberează Grigore Caraza, nereeducat şi ireducabil“, scrie în dosarul său de eliberare din detenţie. Apoi, cu inima sfîşiată de durere, după grele încercări, în ziua de 23 mai 1980, Grigore Caraza ia drumul exilului în Statele Unite. Apoi, după 21 de ani de muncă la o companie din New-York, revine în România, stabilindu-se la Piatra Neamţ.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Pijamaua

Știre publicată în urmă cu

în data de

Virgil RĂZEŞU – Piatra Neamţ

S-ar putea ca unii dintre cititorii noştri să găsească nepotrivită aducerea articolului vestimentar din titlu în discuţie. Cine mai ia în seamă o temă minoră ca importanţă faţă de atâtea şi atâtea probleme dificile, dacă nu grave şi greu de soluţionat aflate în aria noastră imediată sau lărgită de preocupări? Le dau dreptate, dar îi rog să-mi acorde şi mie nişte circumstanţe atenuante.

Negreşit că pijamaua şi-a căpătat locul bine determinat în garderoba noastră, încă din fragedă pruncie şi, de-a lungul timpului, a suferit şi ea metamorfozele impuse de viaţa de fiecare zi. Cine mai pleacă astăzi într-o călătorie fără pijama, ca prim articol plasat pe fundul geamantanului? Cine uită articolul respectiv când este oaspetele nu ştiu cui, pleacă într-o cură de băi, pregăteşte un concediu de neuitat ori (se mai întâmplă şi din astea) o internare într-o unitate spitalicească?

Să mai vorbim despre multitudinea de ţesături, mai groase sau mai subţiri până la cele vaporoase ori străvezii, din care sunt realizate pijamalele? De accesorii şi de infinita varietate de modele, care mai de care mai fanteziste, opulente sau mai sumare, cu evidentă economie de materiale, uneori menite să acopere ce-am vrea să dezvelim mai mult, de valoarea artistică înglobată în obiect, ca să nu mai amintim de componenta sexi, de care nu putem face abstracţie? Nici poveste.

Pijamaua este un complex alcătuit, cel mai frecvent, din două piese distincte, partea de sus şi cea de jos, fiecare cu destinaţie bine determinată pentru noapte sau somn. Ea a înlocuit, cel puţin la noi, cămaşă de noapte a bunicilor, face parte din articolele cele mai apropiate de piele, nu greşim dacă-i acordăm atributul de lenjerie intimă şi ne sugerează într-o măsură foarte importantă conceptul de comoditate şi lejeritate de care toţi avem nevoie. Mă grăbesc să adaug că lejeritatea vine şi din faptul că – lucru foarte important şi de luat în seamă – la simpla voie ori dorinţă, te poţi descotorosi foarte repede de una sau ambele componente, fără eforturi sau manevre suplimentare.

Ce moment mai sublim de relaxare poate exista când, după o zi întreagă de probleme stringente care îţi stau pe cap, îţi îngădui libertatea şi tihna, îmbăcat, pur şi simplu, într-o pijama comodă şi elegantă, aşezat într-un fotoliu, având la îndemână măsuţa pe care se află un pahar de vin sau bere, citind un articol de ziar sau o carte, ori privind la meciul Simonei Halep?!? Dacă ambianţa face loc miresmei unei cine care se pregăteşte în bucătărie şi, evident, nu singură, ci sub supravegherea unei persoane adorate sau iubite, zău că momentul unei armonii absolute sau chiar de fericire nu-i aşa departe.

Nu uit să spun că orice pijama merge mână în mână (exprimare incorectă gramatical, dar sugestivă) sau în tandem absolut cu perechea de papuci moi şi fini ca o mănuşă, o altă piesă vetimentară cu funcţii bine determinate.

Şi dacă am pornit să vorbesc despre pijamale este doar pentru a deplânge faptul că, de multă vreme, am fost lipsit de dreptul sfânt şi alienabil de a-mi cumpăra una. Pe gustul meu. Cum să-mi cumpăr, când numărul celor primite cadou este proporţional cu numărul de ani împliniţi. Şi cum, mulţumesc lui Dumnezeu, aceştia nu sunt deloc puţini, oricine poate socoti că esenţa plângerilor mele nu este chiar nejustificată.

Ei bine, de aproape două decenii, fiecare prilej în care am fost sărbătorit sau aniversat (ce să mai spun de Paşte, Sfântul Nicolae sau Moş Crăciun ş.a.) m-a potopit, nu cu una, ci cu o mulţime de pijamale.

Evident, grija apropiaţilor şi prietenilor mei de a-mi asigura protecţia faţă de orice sursă de răceală nu poate fi eludată, ceea ce face ca zestrea de pijamale să o depăşească copios până şi pe a ciorapilor. Sunt dator să spun că dacă la capitolul modele situaţia nu este chiar alarmantă, cu materialele din care sunt confecţionate e cu totul altceva. Iniţial primeam pijamale din materiale subţirele, mătăsoase, să nu te mai înduri să le dai jos de pe tine. Odată cu trecerea anilor, materialele au devenit tot mai pline, mai groase, că de!, şi anii mai încetinesc circulaţia sângelui, riscul răcelilor este mereu mai mare etc., aşa încât metamorfoza este vizibilă: de la mătase, am trecut la bumbac, apoi cu niscai fibre sintetice ca să ajungem la un finet din ce în ce mai plin. Nu mi-au lipsit nici materialele flauşate şi, evident, aştept pentru anii care vin moltonul tot mai gros.

Şi dacă cineva mă întreabă de ce, la rândul meu, nu micşorez numărul de articole vestimentare de acest gen, oferindu-le cadou altora, nu mă sfiesc să spun că – obicei de când mă ştiu – ţin la cadourile primite. Îmi amintesc de prilejurile în care le-am primit şi, mai ales, de cei care mi le-au dăruit. Cum să mă lipsesc de ele ? Pe ici pe acolo, recunosc, am mai căzut în greşeală şi am mai dat dintre ele dar numai celor duplicat (am avut şi trei de acelaşi model) dar doar aşa… de excepţie. …

La ultimul Crăciun, abia încheiat, moşul poznaş mi-a pus sub brad (aţi ghicit) trei pijamale. Trei, nu una. De fiecare dată am mimat nemărginita bucurie faţă de mesagerii moşului. Le-am declarat, cu angelică seninătate, că era exact ce-mi lipsea. Cum să nu desluşesc pe chipul lor satisfacţia faptului împlinit?!

Mi-am pus pijamalele teanc, peste suratele mai vechi şi m-am răzbunat: am dormit fără…!

Citește știrea

Eveniment

Omorîtă într-o maşină cu numere de Neamţ

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ criminaliştii sînt în alertă după ce au dat de cadavrul unei tinere într-o maşină abandonată pe malul Bistriţei ■ s-a întîmplat în Bacău, autorurismul avînd număr de înmatriculat în Neamţ ■ în alt caz, un bărbat a fost găsit mort în garajul locuinţei din Borca ■

Poliţiştii din judeţul Bacău sînt în alertă după ce într-o maşină înmatriculată în Neamţ a fost găsit cadavrul unei femei.

Corpul prezenta urme de violenţă şi cel mai probabil victima a fost ucisă de soţ, de urma căruia anchetatorii nu au dat încă. Totul a început pe 21 ianuarie 2020, cînd un apel la numărul unic de urgenţă a anunţat grozăvia.

Un bărbat a reclamat faptul că prietenul lui l-a sunat şi i-a spus că şi-ar fi ucis iubita şi intenţiona să se sinucidă. Oamnii legii s-au deplasat pe malul Bistriţei, iar în zona podului de la Şerbăneşti, Bacău, au găsit maşina parcată.

La analiza autoturismului, cadavrul unei tinere a fost descoperit pe bancheta din spate, fiind acoperit cu o geacă. Din primele cercetări efectuate se pare că femeia ar fi fost bătută şi apoi înjunghiată.

La faţa locului au fost chemaţi lucrătorii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ,care au intervenit cu scafandri pentru căutarea trupului bărbatului în apele Bistriţiei. Deocamdată corpul acestuia nu a fost descoperit, însă se fac cercetări pentru săvîrşirea infracţiunii de omor.

„În momentul de faţă se fac cercetări conduse de un procuror criminalist din cadrul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Bacău, existînd unele suspiciuni cu privire la săvîrşirea infracţiunii de omor“, se arată într-un comunicat al anchetatorilor.

Se pare că victima are 32 de ani şi avea în întreţinere un copil de un an şi jumătate. Anterior tragediei, femeia însoţită de bărbatul cu care-şi împărţea viaţa şi care venise recent de la muncă din străinătate, ar fi mers împreună la un mall din Bacău.

Pe drumul spre casă ar fi avut discuţii contradictorii legate de faptul că bărbatul credea că este înşelat. Cel mai probabil, de aici pînă la omor nu a mai fost decît un pas. Acum anchetatorii încearcă să dea de urma bărbatului, mort, sau viu. Într-un alt caz, oamenii legii din judeţul Neamţ au deschis un dosar de moarte suspectă şi încearcă să afle cauzele şi condiţiile decesului unui bărbat în vîrstă de 52 de ani, din Borca.

Acesta a fost găsit decedat în garajul locuinţei . „La data de 21 ianuarie, în jurul orei 06.30, poliţiştii din cadrul Secţiei de Poliţie Rurală Bicaz au fost sesizaţi de către un bărbat de 55 de ani, din Borca, cu privire la faptul că o persoană a decedat în garajul din curtea locuinţei“, conform unui comunicat al Poliţiei Neamţ.

Oamenii legii s-au deplasat la faţa locului, unde au constatat că aspectele sesizate se confirmă.

Citește știrea

Eveniment

Neamţ: Medicii cu şpaga, libertate deplină

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ la aproape un an de la reţinerea ortopezilor de la Spitalul Judeţean, cei cinci medici au libertate deplină ■ pe 22 ianuarie judecătorii au revocat cea mai blîndă măsură preventivă, controlul judiciar ■ pe lîngă ortopezi mai sînt inculpaţi şi cei care au dat mită, pacienţi sau rudele acestora ■

La aproape un an de la cel mai mare scandal care a zguduit Sănătatea nemţeană, cînd medici ortopezi de la Spitalul de Urgenţă Piatra Neamţ au fost reţinuţi şi puşi sub acuzare pentru fapte de corupţie, toţi cei cinci doctori sînt liberi ca pasărea cerului.

În şedinţa din 22 ianuarie 2020, magistraţii de la Tribunalul Neamţ au revocat măsura preventivă a controlului judiciar, astfel că medicii Constantin Nanu, Florică Guţu, Grigore Berea, Ghenadie Bucătaru şi Gheorghe Borş au libertate deplină.

Procesul care în care ortopezii sînt judecaţi pentru acuze de luare de mită mai are încă 18 inculpaţi, foşti pacienţi sau rudele acestora, acuzate că au dat bani medicilor. Totul a început pe 5 martie 2019, cînd forţele de ordine au luat cu asalt Ortopedia din spital şi cabinetul de specialitate din Policlinică. Lucrătorii DGA Neamţ, Iaşi, Suceava şi Vaslui, sub cordonarea procurorului competent din cadrul Parchetului de pe lîngă Tribunalul Neamţ au efectuat 7 percheziţii dintre care două la sediul Spitalului Judeţean Neamţ şi au pus în executare 5 mandate de aducere faţă de tot atîtea persoane suspectate de săvîrşirea unor fapte de corupţie.

Activităţile au fost derulate într-un dosar penal constituit ca urmare a sesizării din oficiu a lucrătorilor de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Judeţean Anticorupţie Neamţ, ce vizează fapte de corupţie săvîrşite de medici din cadrul Spitalului Judeţean – Secţia Ortopedie şi Traumatologie, în legătură cu îndeplinirea actului medical.

La plecarea forţelor de ordine, Secţia ortopedie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ a rămas doar cu doi din cei şapte medici, pentru că anchetatorii i-au reţinut pe restul de cinci. În dosar, doctorul Nanu e acuzat de 27 de acte materiale de luare de mită, iar doctorul Guţu ar fi responsabil de 20 de acte materiale de luare de mită. Locul trei este ocupat de doctorul Berea cu 13 fapte, doctorul Bucătaru are şapte fapte, iar Borş cinci. Medicii ar fi primit bani pentru diferite acte medicale – intervenţii chirurgicale, acordare prelungire concedii medicale, precum şi pentru anestezist.

La acel moment, patru din cei cinci inculpaţi au fost arestaţi preventiv, iar unul a fost plasat sub control judiciar şi a fost lăsat să profeseze. În timp cu toţii au scăpat de cătuşe şi au fost în arest la domiciliu, acum cu toţii fiind sub control judiciar, doi la dispoziţia procurorilor iar pentru alţi trei măsura preventivă a fost dispusă de instanţă.

Între timp, medicii Nanu şi Berea au cerut voie să muncească însă li s-a permis acest lucru doar în clinici private, recent şi doctorul Florică Guţu repurtînd o victorie similară în instanţă. El este singurul din lot care mai are la activ o condamnare pentru fapte similare, iar la momentul la care a fost reţinut, pe 5 martie 2019, era încă în termenul de încercare.

La percheziţiile de la locul de muncă, dar şi de la domiciliile medicilor au fost ridicate importante sume de bani. De la unul din ortopezi au fost indisponibilizaţi vreo 60.000 de ei, iar de acasă la altul peste 480.000 de lei, 18.000 de euro, dolari americani si lire sterline. Din dosar rezultă ca inculpaţii Nanu, Guţu şi Berea au mai fost vizaţi de o anchetă penală, pentru infracţiunile de luare de mită, dar s-a dispus clasarea, întrucît nu au existat suficiente probe din care să rezulte, dincolo de orice dubiu rezonabil că aceste fapte au fost săvîrşite.

De această dată, anchetatorii s-au asigurat că suspecţii nu mai scapă şi au fost efectuate înregistrări audio şi video, fiind folosiţi şi investigatori sub acoperire.

Citește știrea

Trending