Contactează-ne

Tribuna Nemțenilor

Fiecare cu… Cucul lui

Știre publicată în urmă cu

în data de

Cucu, mai exact, domnul Cucu, încă ministru al transporturilor, ne-a oferit o mostră absolută de civism şi conştiinţă: fără să-i zboare (via TAROM) gândul la odihna pe care o merita după ziua de vizite pe şantierele autostrăzilor noastre, mai înainte de a se retrage în mângâierea propriului aşternut, a tras o fugă la domiciliul unei directoare de companie, cam delăsătoare, să se convingă că activitatea de mâine va avea toate premisele unei derulări normale, fără praguri şi necazuri. N-a făcut şi Geoană (la vremea lui) la fel? Ce dovadă mai elocventă de profesionalism! S-au găsit însă nişte clănţănitori nemernici, cărora nimic nu le place şi l-au încolţit. Ce atâta tevatură, ce atâta mistificare a bunelor intenţii ale unui slujitor al intereselor noastre? Nu este în intenţiile de a limpezi cu orice preţ nişte dedesubturi, dar socotim bun prilejul de a oferi cititorului o poveste cu alt cuc. Al nostru. Pe vremea când nu eram de capul nostru, ne bucuram de prezenţa tovarăşului Cucu, omul cu ochi albaştri cu care ne întâlneam pe coridoarele spitalului mai toată ziua. Era, totuşi, om de bun simţ,nu-şi depăşea limitele şi… convieţuiam. După o tentativă eşuată (aveam un frate condamnat politic în puşcărie), de racolare în rândurile instituţiei cunoscute, omul n-a mai încercat. La modul oficial, mi se adresa cu „tovarăşu’ doctor“, pentru ca atunci când nu mai era cineva de faţă să mă numească „Virgilică“. Nu eram cu nasul pe sus, nu aveam orgolii de apărat şi, ca mai tânăr, nu-l întrebam de unde mi se trage alintul. Iar odată cu trecerea timpului, am devenit „Virgilică-tată“. Cine ştie ce resorturi intime îl determinau la asemenea neobişnuită formulă de adresare?! Într-o zi, o colegă m-a rugat să internez o rubedenie cu diagnosticul de apendicită. Ce chirurg refuză s-o facă? Numai că seara, la contravizită, apendicita se dovedea a fi un avort în curs, motiv pentru care bolnava a fost transferată la maternitate, în vederea rezolvării fireşti. Nicăieri în lume povestea nu ar fi avut un „va urma“. Nu şi la noi. La ancheta care însoţea orice avort, lucrurile s-au complicat. Procurorul de caz a descoperit că bolnava fusese operată de apendicită în urmă cu mai mulţi ani, încât s-a conturat ipoteza unui avort criminal (altfel cum?!?), cu o internare ocolitoare şi, ca atare, eram implicat, fie ca autor, fie ca mijlocitor al întreruperii de sarcină. Nimic mai adevărat, eram în culpă elementară: avizasem internarea bolnavei, fără să o examinez. Când tovarăşul Cucu m-a ancheta la rândul lui, a uitat de „Virgilică-tată“ şi m-a invitat să-mi justific atitudinea, lucru nu tocmai simplu. Aflat la ananghie, am susţinut, cu toată seninătatea de care eram capabil, că ştiam că bolnava fusese operată de apendicită, dar că există anumite situaţii în care chirurgul se mulţumeţte cu plasarea unui tub de dren ca să evacueze puroiul din abdomen şi lasă apendicele pe loc. Aşa gândisem şi în cazul pacientei mele. Bineînţeles că tovarăşul Cucu nu a crezut o iotă din spusele mele (ce, parcă eu credeam?!?) şi a cerut ajutorul şefului de secţie. Acesta, fără să clipească, a confirmat spusele mele: era şi posibil şi plauzibil. Şi uite cum am scăpat cu obraz curat. Dar de atunci, de fiecare dată când dădeam cu ochii de tovarăşul Cucu, acesta mă atenţiona cu arătătorul mâinii drepte, ceea ce în mintea mea însemna: „Virgilică-tată, tot pun eu odată mâna pe tine!“. După o bună bucată de vreme, când eram de gardă, numai ce m-am trezit cu tovarăşul Cucu, în uşa cabinetului, prăvălit de o durere de şale: „Virgilică-tată, scapă-mă, nu mai pot, mor, mă doboară durerea asta, nu mă lăsa, te rog!“. A fost rândul meu să-i fac cu degetul: „Cuculeţule, ai dat de dracu’“. Dar m-am apucat de treabă şi l-am scăpat de durerea care-l potopise. Peste câteva zile, a eliminat pietricica de rinichi şi el a scăpat de durere, iar eu de ameninţarea cu arătătorul lui. Până când tovarăţul Cucu a trecut în lumea drepţilor şi a devenit o amintire.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Erorile Preşedintelui

Știre publicată în urmă cu

în data de

Este din ce în ce mai greu să răzbată de la Cotroceni, un discurs mai coerent. Klaus Iohannis nu mai poate vorbi despre corupţia, incompetenţa sau erorile guvernanţilor, pentru că acum este în funcţie Guvernul Orban.

Nu se mai poate vorbi la prezent despre Ciuma roşie, pentru că aceasta este în Opoziţie. Se poate vorbi în schimb, despre trecut, cât suportă prompterul. Tot ce nu merge bine acum, este din vina fostei guvernări a PSD-ului. Klaus Iohannis este singurul preşedinte al României, care nu s-a îndoit de sine nicio clipă.

A fost consecvent, atât în declaraţii, cât şi în proiecte. Toate declaraţiile sale au fost anti-PSD şi toate proiectele sale au eşuat. În prezent, preşedintele este convins că România este condusă de un guvern PNL, care este al lui. Consideră că este unul din proiectele lui de succes.

În realitate, PSD guvernează în continuare prin Guvernul Orban. După guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă, urmează Guvernul Orban, pe care PSD l-a investit integral cu vot, în 14 martie, cu două zile înainte de declanşarea Stării de urgenţă.

Este guvernul destinat de PSD pentru a combate pandemia din România. În 14 martie, atât de mare a fost preocuparea preşedintelui pentru „alegeri anticipate“, că nici nu a sesizat cine i-a votat guvernul în Parlament. La votul de investire nu a participat nici un parlamentar al PNL, care nu dădeau doi bani pe Guvernul Orban, în timp ce preşedintele îl elogiază în orice discurs. Tot în 14 martie, preşedintele nu sesizează nici prezenţa coronavirusului în România, criticând dur presa, că încearcă să prezinte „virusul ucigaş într-o manieră foarte apocaliptică“.

Singurii care au acordat vot de investitură Guvernului Orban a fost „PSD şi cu acoliţii acestuia“. Să recapitulăm! Deci, pe 14 martie, PSD a reinstalat Guvernul Orban, iar peste două zile, pe 16 martie, tot PSD a declanşat Starea de urgenţă, votând-o în unanimitate în Parlament.

Ce a urmat, se ştie. Guvernul Orban, confruntat cu dubla criză, cea medicală şi cea economică, a avut un comportament haotic, nerevenindu-şi nici la această dată. Preşedintele Klaus Iohannis s-a simţit dator să ne avertizeze că neputinţele Guvernului Orban, de a face faţă celor două crize, se datorează în exclusivitate PSD. Nici nu mai contează care PSD , al lui Dragnea, al lui Dăncilă, al lui Ciolacu sau al cui o mai urma. PSD să fie, că acuze se găsesc.

Şi dacă Preşedintele are dreptate?

Dragoste prea mare între Klaus Iohannis şi Ludovic Orban se pare că n-a prea fost. Asta, numai dacă ne reamintim, că pentru izbânda proiectului său cu „anticipatele“, Orban a fost programat să-şi rupă gâtul de trei ori consecutiv.

Neavând o majoritate, care să-i sprijine proiectul în Parlament, preşedintele s-a văzut obligat să conteze pe „soluţia imorală“, adică pe PSD. Numai astfel a reuşit Klaus Iohannis să înlocuiască nulităţile Guvernului Dăncilă, cu nulităţile Guvernului Orban. Acuzele preşedintelui la adresa PSD, pentru ce nu poate face Guvernul Orban, a stârnit reacţii dure din partea unora, pe care le consider greşite.

Dacă Preşedintele are dreptate? Totdeauna are dreptate. Criticând acum PSD, preşedintele poate fi asimilat cu un antimergător cu girofar roşu, pentru coloana PNL, pe drumul spre alegeri normale, locale sau parlamentare. Klaus Iohannis are mare dreptate când ne avertizează că dacă mai votăm PSD o să tot avem parte de astfel de guverne.

Astfel, el ne face un serviciu dezinteresat, acela de a ne avertiza că tot ce face PSD în România este sortit apriori catastrofei. Dacă luăm în serios acest avertisment, trebuie să înţelegem că Guvernul Orban este o catastrofă, fiind opera PSD.

Asta înseamnă că la următoarele alegeri electoratul să nu mai voteze cu PSD-ul lui Ciolacu, dar nici cu PNL-ul lui Orban. Pentru că tot ce vine de la PSD vizează corupţia, imoralitatea, incompetenţa, iredentismul, antieuropenismul, antioccidentalismul şi trădarea de ţară. Şi astea trec, precum coronavirusul, de la un guvern la altul, indiferent de ideologie.

Preşedintele încearcă să ne convingă, înaintea alegerilor, că României i-ar sta mai bine să fie condusă de un partid fără nicio ideologie, de genul USR – PLUS, partid cu sex incert. Preşedintele are dreptate când critică guvernanţii, precum cei ai PSD, care odată ajunşi la putere se cred buricul pământului, încep să-şi numească clientela pe funcţii, începând de la uşa liftului şi până la uşa preşedintelui.

Preşedintele are dreptate. Din România ar trebui să dispară PSD de mână cu PNL şi fiecare cu acoliţii săi, lăsând locul viran pentru Marea Resetare. În proiectul său de resetare a României, Klaus Iohannis ar face bine să ne anunţe din timp cu cine să-i înlocuim pe aceştia. Sau rămânem pe dictatură, ca în vremea lui Carol al II-lea.

Citește știrea

Actualitate

Călărind… ţânţarul

Știre publicată în urmă cu

în data de

Nu, domnii mei, v-aţi găsit naşul. Cu mine nu vă merge. Nu accept tehnicile astea diavoleşti, ultramoderne, de tip 5G, capabile să implanteze microcipuri în creier, să iradieze bunătate de scoarţă cerebrală, să înregistreze toate datele personale ale cuiva ori să-l înscrie în politica de reducere a populaţiei planetei, la comanda serviciilor secrete ale unor ţări străine.

Da, hotărârea mea este irevocabilă: accept să mi se măsoare temperatura, dar numai de către un medic cu ecuson şi în baza unei declaraţii pe proprie răspundere, în dublu exemplar, dintre care unul se remite Consiliului Local şi unul rămâne la semnatar.

Vă dau şi modelul: Subsemnatul… născut la data de…, în…, din părinţi…. şi… , cu CNP…., legitimat cu CI Seria… Nr…, eliberată de SPCLDEP… la data de…, cu domiciliul…, şi ocupaţia…, declar pe proprie răspundere că SUNT/NU SUNT de acord cu măsurarea temperaturii la intrarea în…, cu consemnarea tipului, modelului, seriei de fabricaţie şi fabricantul echipamentului. P.S. (foarte important): în cazul persoanelor de sex feminin, trebuie făcută specificarea că nu se află în perioada pontei ovulare (la jumătatea ciclului menstrual) când (conform doamnei dr. M.P.) temperatura fiziologică poate ajunge la 37,3.

Ce mai tevatură, câtă energie risipită, ce demonstraţie colosală de cultură şi educaţie civică! Cum îndrăzniţi voi, nişte terchea-berchea, să minimalizaţi acest atentat la libertatea individuală, împotriva constituţiei, apărată cu sânge (şi pensii suplimentare) de către membrii CCR şi Avocatul Poporului? Cum să luaţi în derâdere asemenea chestiune arzătoare, de importanţă naţională, faţă de care pălesc toate celelalte mărunţişuri, gen autostrăzi, agricultură şi redresare economică?

Au dreptate cei care au mărşăluit în Piaţa Victoriei, împotriva deciziilor neconstituţionale semnate de Iohannis, Arafat, Vela, Tătaru (Cercel a scăpat) şi apostilate de Cataramă, care atentează la libertăţile fundamentale al cetăţeanului, mai presus de orice invenţie din astea gen COVID, care în realitate nu există decât în minţile bolnave alr unora.

Citiţi şi Dvs. şi (nu) vă minunaţi: luarea temperaturii este o investigaţie medicală (mamele care pun termometrul în fundul bebeluşului lor trebuie aspru pedepsite); e o măsură anormală şi jignitoare (vai, vai, ce atentat la demnitate!); nu trebuie făcută fără acordul pacientului; fiecare poate să-şi ia temperatura acasă (câţi o fac?!?); cu ce drept, un om de pază, un nimeni pe scara socială (aşa l-a caracterizat o panţuşcă protestatară pe omul de la intrarea într-un magazin) îndrăzneşte să-i îndrepte termometrul către frunte (iluminată de înţelepciune) mizeria de aparat?!?

În ce hal profită unii de condiţiile drastice impuse de COVID al XIX-lea, împăratul lumii la ora actuală, numai şi numai ca să se dea mari şi să înjosească mândra naţiune românească, aflată în topul creşterii economice a Uniunii Europene!

Cândva învăţam limba rusă cântând şiraka maia strana radnaia sau Katiuşa. Astăzi învăţăm abc-ul democraţiei, călărind ţânţarii pe post de armăsari.

Citește știrea

Actualitate

Actriţă stabilită la Paris, despre viaţa în izolare

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ plecată din România din 2004, romaşcanca joacă în diverse piese ■ regizează şi spectacole în limba franceză, obişnuind publicul cu poezia românescă, tradusă de ea în limba lui Voltaire ■ pandemia a prins-o în pragul unui turneu european, pe care a fost nevoită să-l anuleze ■ actriţa este nepoata primului director al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, Paul Varduca şi al actriţei Sereda Sorbu, fiica dramaturgului Mihail Sorbu ■

Aşa cum ne-am obişnuit cititorii de ceva timp, încercăm să prezentăm periodic cum o duc nemţenii plecaţi peste hotare în aceste vremuri dificile generate de epodemia de coronavirus. Să stea de vorbă cu Monitorul a fost de acord actriţa Codrina Pricopoaia, fiica profesoarei de învăţămînt primar, pensionară acum, Zenovia Pricopoaia, de la Şcoala Mihai Eminescu din Roman.

S-a stabilit la Paris, dar e mîndră de originile sale nemţene, legate profund de lumea teatrului. Absolventă a Facultăţii de Teatru din Bucureşti, Codrina Pricopaia are şi studii de filosofie, a plecat în Franţa din 2004. Actriţa a detaliat despre sine, familie şi carieră, proiectele artistice fiindu-i întrerupte de pandemie.

„M-am stabilit la Paris, unde joc pe scenele mai multor teatre, dar foarte des am colaborări şi în România. Cînd ajung în ţară, de fiecare dată vin şi la Roman, oraşul copilăriei şi tinereţii. Acum, din păcate, zborurile spre Bucureşti au fost oprite. Sper că situaţia se va schimba în bine. Sînt căsătorită la Paris şi am o fetiţă, care vorbeşte foarte bine şi româna. Sînt foarte încîntată că am reuşit în carieră şi asta pentru că noi, femeile, sîntem foarte puternice şi motivate să facem acest lucru.

Asta a însemnat că, aşa cum mi-am dorit, am putut juca întotdeauna roluri care mi-au plăcut. Penultimul spectacol pe care l- am regizat şi l-am jucat a fost cel realizat împreună cu un coregraf român din Tîrgu Mureş, Daniel Pop. Este un spectacol pe care l-am jucat şi în Franţa şi în România.

A fost construit pe baza textelor poeţilor Gherasim Luca, Gelu Nuam şi Nichita Stănescu. Sînt forte bucuroasă că, în felul acesta, au fost şi mulţi francezi, care au avut posibilitatea să asculte poezie românească de calitate”, a mărturisit Codrina Pricopoaia. Actriţa a regizat un spectacol la solicitarea unui centru cultural din Paris, spectacol, care, din cauza pandemiei nu s- a jucat decît o singură dată, pe 7 martie. „Aperăm să ne întoarcem pe scenă, dar cum merg lucrurile acum, nu cred că se va întîmpla prea curînd. De doi ani colaborez cu Teatrul din Deva, unde am realizat spectacolul «Contrat. Son derniere voeu», pe care l-am tradus în franceză şi unde joc alături de Ioana Crăciunescu, regia aparţinînd lui Mihai Panaitescu, care este şi directorul teatrului din Deva.

Piesa a fost selecţionată de Ministerul Culturii pentru a participa în Tunisia, la unul din marile festivaluri internaţionale, intitulat «24 de ore de teatru». Sperăm să fie reprogramat pentru anul viitor“, a detaliat Codrina Pricopoaia.Acum lucrează la un alt spectacol, ca regizor, în care încearcă să repete, aşa cum se obişnuieşte acum, fiecare din «sufrageria» lui. Întrebată cum reuşeşte să facă faţă problemelor materiale, în condiţiile în care teatrele şi cinematografele sînt închise, a mărturisit că, deocamdată, nu are probleme.

În Franţa, artiştii sînt plătiţi de Ministerul Culturii, dintr-un fond anual, numit Statut de intermitent, acoperitor al normei de lucru al unui artist, garantat pînă în august 2021. Codrina Pricopoaia speră să poată termina spectacolul la care lucrează acum şi a cărui premieră va avea loc prin 2021:

„Situaţia este foarte complicată pentru lumea artistică, pentru că, din păcate, nicăieri în lume nu s-au redeschis teatrele sau cinematografele şi nici un fel de festival“. Actriţa explica pasiunea pentru teatru ca una care-şi are originile în familie. A urmat actoria şi pentru că unul dintre unchi, Paul Varduca, a fost primul director al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, iar soţia acestuia, actriţa Sereda Sorbu, era fiica dramaturgului Mihail Sorbu. „

Am fost fascinată, în perioada comunismului, de lumea teatrului, echivalentă pentru mine cu o lume a culorii, a zgomotului, a călătoriei, a veseliei. În viaţă au fost momente în care a trebuit să aleg teatrul, să mă bat pentru a rămîne pe acest drum. Şi chiar dacă am fost tentată să merg şi pe alte «autostrăzi», tot la scenă m-am întors, de fiecare dată, pentru că pînă la urmă asta este ceea ce ştiu să fac mai bine“, spune actriţa.

În ani, ea ajucat în diferite piese şi în România. În 2005 a avut un rol în „L’histoire du communisme racontée aux malades mentaux“, de Matei Vişniec, în 2008, în „Orgasm Adult scăpat de la Zoo“, de Dario Fo, regia Gheoghe Balint, în 2010, în „Mămăliga“, o piesă semnată chiar de Codrina Pricopoaia şi regizată de Dominique Fataccioli, iar în 2011 în „Canin Felin“, regia Eugen Jebeleanu.

A fost prezentă de mai multe ori la Festivalul de Teatru din Avignon, colaborînd atît cu o serie de companii franceze, cît şi româno-franceze. În 2010 a jucat la Piatra Neamţ un text care îi aparţine – „Mămăliga“ sau „Cartea Viţelului“, despre care îşi aminteşte:

„Jucam în faţa prietenilor, a familiei mele dragi, pe scena în care, cu mai bine de 60 de ani în urmă, fusese director şi jucase unchiul bunicii. A fost, pentru mine, un moment intens, iar în timpul aplauzelor am mulţumit în gînd tatălui meu (profesorul Constantin Pricopaia, decedat – n.r), care sînt sigură că, de acolo, de sus, mi-a transmis toată afecţiunea şi încrederea lui“. Actriţa e şi o mare „consumatoare şi iubitoare de rock“, dar este fascinată şi de aptitudinile artistice ale copiilor, creînd şi animînd, timp de doi ani, atelierul de teatru al Asociaţiei Hors la Rue şi colaborează în diverse proiecte cu France Culture şi Primăria Lilas.

Pe masa de lucru a Codrinei s-a aflat şi „Cartea Viţelului“, ce a fost editată în franceză, în 2013, filmînd pentru „L’ombre de Vénus“, un lung metraj în regia lui Jean-Luc Piacentino, unde a fost şi co- scenaristă. Acestea sînt, în mare, cîteva din realizările actriţei Codrina Pricopoaia, din păcate, mult mai cunoscută în străinătate decît în România.

Citește știrea

Trending