Contactează-ne

Actualitate

Educaţia schimbă vieţi

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ campanie de informare şi conştientizare cu privire la utilitatea individuală şi socială a muncii

Reflecţii asupra utilităţii individuale şi sociale a muncii

Să spui că fără muncă o societate nu poate progresa este un truism şi totuşi…, după cum rezultă din datele statistice oficiale, precum şi din semnalele lansate de patronatele din România, piaţa muncii se confruntă cu o acută criză de forţă de muncă. Spre exemplu, la nivelul anului 2019 în ţara noastră peste 58.000 de locuri de muncă rămân mereu neocupate în pofida faptului că 345.000 de persoane sunt în şomaj. Cifrele arată că mai mult de 234.000 de persoane în România nici măcar nu-şi caută un loc de muncă, iar populaţia inactivă ocupă o pondere alarmantă în ansamblul populaţiei. În acest context, ne punem problema dacă atitudinea românilor faţă de muncă este una corectă, dacă nu cumva este timpul să corectăm prin educaţie acele aspecte de mentalitate care au condus la situaţia în care munca, mai ales munca fizică, să nu mai fie o opţiune atractivă pentru atât de mulţi români. Potrivit Eurostat, peste 400.000 de tineri români cu vârsta cuprinsă între 16 şi 24 de ani fac parte din aşa numita generaţie NEET – nu sunt angajaţi, nu merg la şcoală şi nici nu sunt înscrişi în vreun sistem de formare profesională. Aceste cifre ne situează pe un nedorit loc 5 în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte numărul tinerilor carenu sunt interesaţi să muncească. În ceea ce priveşte judeţul Neamţ, statisticile publice indică aspecte alarmante privind piaţa muncii. Prima dintre ele arată că, până în anul 2060, populaţia judeţului nostru s-ar putea reduce aproximativ la jumătate, deopotrivă sub impactul migraţiei masive a forţei de muncă şi al sporului demografic negativ, devenit o constantă în ultimii ani. În aceste condiţii, ponderea populaţiei dependente (copii şi tineri sub 16 ani şi persoane cu vârsta de peste 65 de ani) în populaţia totală va creşte semnificativ şi pe viitor. În timp ce populaţia activă cunoaşte o scădere dramatică, populaţia dependentă ajunge să ocupe un loc din ce în ce mai important în masa populaţiei. Pe de altă parte, se poate observa că sectorul economic terţiar, al serviciilor, este dominant în ceea ce priveşte absorbţia forţei de muncă, în timp ce numărul persoanelor care lucrează în sectoarele productive primar şi secundar sau în cel cuaternar (al cercetării şi inovării) sunt mai puţine. Între dezvoltarea economică şi volumul populaţiei active există o relaţie de interdependenţă: nivelul scăzut de dezvoltare economică al unei regiuni generează migrarea forţei de muncă spre zone mai bogate din ţară şi din străinătate. Cu forţa de muncă diminuată numeric, o societate nu are resurse să se dezvolte. Avem aici un cerc vicios, care ar trebui să ne dea de gândit: ce se va întâmpla cu piaţa muncii pe viitor? Care sunt perspectivele noastre de dezvoltare? Problemele au nevoie de soluţii, pe care fiecare – oameni simpli, decidenţi politici, firme, şcoli – trebuie să şi le construiască după puterile şi specificul propriu. Ne întrebăm, prin urmare, ce poate face şcoala în acest sens, cum poate ea contribui la prevenirea acutizării crizei forţei de muncă? Ar putea, prin educaţie, să participe la revizuirea atitudinii faţă de muncă şi meserii, la reconsiderarea utilităţii sociale a diferitelor meserii, la reconstrucţia respectului faţă de muncă. Este nevoie de acest demers mai ales pentru faptul că numărul tinerilor care aleg astăzi să înveţe o meserie este destul de mic, iar interesul pentru anumite profesii pare a fi din ce în ce mai scăzut. „Educaţie şi formare 2020“ (ET 2020), cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educaţiei şi formării profesionale, prevede obiective strategice comune pentru statele membre, metode de lucru comune, bazate pe abordarea învăţării pe tot parcursul vieţii. Acest cadru strategic vizează orice formă de educaţie formală, non- formală sau informală care are ca scop să asigure cetăţenilor mijloacele necesare pentru a-şi atinge potenţialul şi capacitatea de integrare profesională, astfel încât să poată obţine pentru ei înţiţi bunăstarea, iar pentru societate în ansamblu prosperitatea economică durabilă. În acest context, la Colegiul Naţional Calistrat Hogaş din Piatra Neamţ este implementat în această perioadă proiectul „Educaţia schimbă vieţi“, un proiect înscris în campania Euroscola 2019, care îşi propune să popularizeze succesul individual şi social obţinut prin muncă şi profesie, să ofere tinerilor modele de profesionalism, să participe la reconstrucţia în comunitate a respectului pentru muncă, să redea profesioniştilor locul pe care îl merită în societate, să ofere tinerilor modele de acţiune care să-i ajute să înţeleagă că realizarea de sine poate veni împreună cu beneficii aduse celorlalţi oameni şi societăţii.

Educaţia schimbă vieţi – Săptămâna europeană a competenţelor profesionale 2019

Ce spun profesioniştii..Campania de informare şi conştientizare asupra însemnătăţii individuale şi sociale a muncii şi meseriilor, desfăşurată de elevii de la Colegiul Naţional Calistrat Hogaş, a presupus realizarea unei serii de interviuri cu profesionişti din domenii diverse. Ca un leitmotiv, în interviurile realizate, profesioniştii le-au spus tinerilor că succesul profesional implică pasiune, că este un beneficiu să-ţi iubeşti meseria, să o faci cu plăcere: „Orice meserie trebuie făcută cu plăcere. Dacă nu te duci cu plăcere la locul de muncă, atunci te chinui şi tu şi-i chinui şi pe cei din jurul tău“, (C.G. – profesor) sau „Sunt norocos pentru că fac ceea ce iubesc. Din punctul meu de vedere, atunci când faci ceea ce-ţi place cu adevărat ai posibilitatea şi şansa de a avansa, de a deveni un bun profesionist în adevăratul sens al cuvântului, trăind totodată prin ceea ce faci“, (C.V.A. – coregraf). Munca pleacă în primul rând dintr-o necesitate, aceea de a-şi crea resursele necesare traiului, dar poate fi plină de satisfacţii, mai ales dacă este clădită pe o pasiune personală: „Am fost o adolescentă rebelă cu vise mari, dar ceea ce ştiam sigur era că voiam să fac banii cu plăcere, să ajung la un nivel încât să pot să câştig şi bani, dar să lucrez şi cu pasiune“, (R.M.C. – antreprenor). Munca este văzută şi ca o şansă la autoîmplinire sau chiar la fericire: „Când iubeşti ceea ce faci, trăieşti clipa cu adevărat şi încerci să faci imposibilul posibil“, (M.L. – florăreasă). Chiar şi aceia dintre profesionişti care denunţă idealizarea muncii, recunosc, totuşi, că, deşi munca este în primul rând o necesitate, doar atunci când este făcută cu plăcere are potenţialul de a te conduce la succes: „Cred că atitudinea tinerilor de astăzi faţă de muncă este mai realistă. Generaţia mea a idealizat prea mult; munca este doar o parte din viaţa noastră şi trebuie să fie în balans corect cu restul lucrurilor importante pentru un om.(…) Este extrem de important să-ţi iubeşti meseria; m-am întâlnit în cariera mea cu foarte mulţi oameni care au succes datorită faptului că îşi iubesc meseria şi îşi mobilizează toate resursele în direcţia unor obiective îndeplinite şi, de asemenea, cu oameni care suportă greu viaţa profesională, cu insatisfacţii şi nereuşite, doar pentru că nu le place ceea ce fac“, (A.M.P. – manager). Aceeaşi idee răzbate şi din următorul mesaj: „Să-ţi iubeşti meseria este cel mai important lucru, deoarece doar atunci depui tot efortul şi cauţi să te perfecţionezi continuu, doar atunci obţii cele mai bune rezultate şi ai cele mai mari satisfacţii, (E.M. – învăţătoare). Din interviuri rezultă că munca a fost privită ca soluţie unică de a accede la o viaţă mai bună, de a te elibera de sărăcie. Principala motivaţie a muncii a fost şi este echilibrul şi securitatea individuală, a familiei, dorinţa unui trai îmbelşugat, aspiraţia spre independenţă financiară şi spre împlinirea aspiraţiilor personale: „În copilărie eram convins că doar munca mă va putea ajuta să-mi schimb viaţa. Am muncit alături de familie, apoi pentru a-mi vedea finalizate studiile. Am muncit cu drag în profesia pe care mi-am ales-o, muncesc în continuare“, (A.V. – pilot militar).

„Fără şcoală, fără completarea studiilor nu poţi ajunge ceea ce vrei“

Autosuficienţa este privită de profesionişti ca fiind principalul duşman al succesului, atât în plan personal, cât şi profesional: „Fără şcoală, fără completarea studiilor nu poţi ajunge ceea ce vrei. Succesul în profesie se vede în timp (…)“, (M.H. – învăţătoare) Cei care muncesc bine dau celor din jur un model. Ei sunt cei care, prin ceea ce fac, construiesc respectul faţă de profesia lor: „Este important ca, prin muncă, să le dai celorlalţi un exemplu. Orice meserie este respectată doar dacă este făcută bine, cu pasiune. Trebuie să alegi o meserie care te reprezintă, care îţi place, pe care să o practici cu pasiune, doar astfel ai putea avea şansa de a fi fericit toată viaţa“, (S.V. C. – coregraf). Respectul societăţii ne vine din calitatea a ceea ce facem, dar şi din respectul de sine: „Răbdarea şi implicarea sunt cheia! Ne grăbim în multe domenii, iar munca făcută în grabă, prost şi fără pasiune devine un lucru inutil“, (G.M. – instructor) Dezvoltarea societăţii depinde de fiecare dintre noi în egală măsură. Eforturile individuale se împletesc şi dau un tot funcţional, de care avem nevoie toţi. Accentul în societate ar trebui să se mute de la critica a ceea ce au făcut sau nu au făcut CEILALŢI spre efortul constructiv de a face TU ceva: „Poţi pierde în competiţia cu alţii, dar niciodată nu trebuie să pierzi întrecerea cu tine însuţi“, (E.A. – învăţător-educator). Mai întâi, acel ceva pe care îl realizezi prin muncă va fi pentru tine, dar din el vor rezulta beneficii pentru întreaga comunitate din care faci parte: „Pe tineri i-aş sfătui să-şi aleagă meseria pe care ştiu că o pot face cu pasiune: mecanic auto, zidar, şofer… Orice meserie este importantă pentru societate şi nu trebuie să ne fie ruţine să o practicăm“, (M.E.S. – psiholog). Drumul către o carieră de succes poate fi sinuos, dar aceasta nu înseamnă, în nici un caz, că trebuie să abandonăm căutarea: „Tinerii încearcă să-şi caute o vocaţie, au vise, fie că ştiu cum să le împlinească sau nu. Sfatul meu pentru ei este să încerce orice fără regrete şi să facă totul cu pasiune“, (I. S. – tehnician IT) sau „Dacă sunt motivaţi, tinerii pot realiza lucruri măreţe. Este foarte important să înveţi o meserie, să alegi un drum în viaţă şi să te ţii de el. Şi astăzi «Meseria este brăţară de aur»“, (C.O. – profesor pentru învăţământ primar). În Săptămâna europeană a competenţelor profesionale (14-18 octombrie), vrem să le spunem tuturor românilor că imaginea muncii în ochii oamenilor nu poate fi perimată. Dacă munca şi meseriile care solicită efort fizic se întâmplă să se fi compromis în comunism prin excesivă idealizare (cultul muncii), iar în epoca post- comunistă prin excesiva mediatizare a îmbogăţiţilor peste noapte, oricine va reuşi să descopere în munca şi în meseria sa o sursă de satisfacţie şi de trai îndestulătoare va regăsi respectul pentru muncă, deopotrivă în beneficiul său personal, dar şi în efectele asupra comunităţii în care trăieşte: „Munca şi sacrificiile mele nu au fost zadarnice, prin ele am obţinut ceea ce mi-am dorit“, (E.B. – confecţioner).

(Echipa Euroscola de la Colegiul Naţional Calistrat Hogaş Piatra Neamţ; coordonator profesor Petruţa Lostun)

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Monografie Baza Hipică din Piatra

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ lansarea cărţii „Baza Hipică Virgil Bărbuceanu. Monografie 1986 - 2019“, al cărui autor este profesorul Costache Lupu, a avut loc la finalul săptămînii trecute ■ „Fără o mobilizare a cît mai multor prieteni şi susţinători nu era posibilă apariţia Bazei Hipice în peisajul municipiului Piatra Neamţ şi nici menţinerea acesteia în funcţiune“, a precizat preşedintele Scubului Sportiv Ecvestru ■

Asociaţia Club Sportiv Ecvestru Piatra Neamţ a organizat, la finele săptămînii trecute, lansarea cărţii „Baza Hipică Virgil Bărbuceanu. Monografie 1986 – 2019“, de profesorul Costache Lupu, preşedintele Clubului Sportiv Ecvestru din oraşul de sub culmile Pietrica şi Cozla.

Volumul, care a apărut, recent, la Editura Sensul, a fost lansat pe 10 iulie 2020, în aer liber, pe terasa camping-ştrand La Gotcu de lîngă Baza Hipică. Printre cei care au vorbit despre noul volum dar şi despre autor s-au numărat Vasile Cuptor, Vasile Pop Silaghi, Constantin Cocea, Ion Rotaru, Adrian Alexa, Liviu Bumbu, Tudorel Radu, Ionuţ Cucoară, Mihai Hanganu, Georgică Ştefan, Laurenţiu Dulamă şi Ion Asaftei.

„Mi se oferă şansa de a aduna în paginile prezentei lucrări momente importante care au marcat construirea, inaugurare şi activitatea Bazei Hipice Virgil Bărbuceanu din Piatra Neamţ. Apariţia cărţii reprezintă o mărturie a recunoştinţei noastre faţă de curajul şi eforturile depuse de autorităţi, oameni providenţiali, de întreaga comunitate care au reuşit să înalţe şi să menţină în funcţie unul din cele mai importante obiective de interes sportiv naţional şi internaţional. (…) Ideea care străbate ca un fir roşu întreaga monografie este că, fără solidaritate, fără o mobilizare a cît mai multor prieteni şi susţinători nu era posibilă apariţia Bazei Hipice în peisajul municipiului Piatra Neamţ şi nici menţinerea acesteia în funcţiune. (…)

Înclinîndu-mă din nou în faţa truditorilor în ale sportului ecvestru, garantez că ne vom menţine la înălţimea aşteptărilor“, a precizat profesorul Costache Lupu în „Cuvînt înainte“ al monografiei.

Citește știrea

Actualitate

Razie pe la hoţii de curent din Speranţa

Știre publicată în urmă cu

în data de

În urma unei acţiuni a oamenilor legii din Neamţ, ce a avut loc pe 10 iulie, în cartierul Speranţa din Piatra Neamţ, au fost probate două infracţiuni de furt de energie electrică şi executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul recordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare.

Totul s-a întîmplat în intervalul orar 06:00 – 11:30, cînd poliţiştii Serviciului de Ordinel Publică, împreună cu colegi din cadrul Poliţiei Piatra Neamţ, Biroul Rutier, Serviciul Criminalistic, jandarmi din Neamţ şi Bacău, însoţiţi de specialişti ai Delgaz Grid, Evidenţa Populaţiei şi din cadrul Primăriei Piatra Neamţ au descins la Speranţa, pentru depistarea celor care sînt branşaţi illegal la reţeaua electrică din zonă.

„Cu ocazia verificării legalităţii la sistemul de distribuţie a energiei electrice şi alimentării cu energie electrică s-au constatat în flagrant delict două infracţiuni conform art. 228, alin. 1 şi 3 din Codul penal şi art. 92, alin. 2 din Legea 123/2012“, conform unui comunicat al Poliţiei Neamţ.

Au mai fost identificate patru persoane care au fost puse în legalitate pe linie de evidenţa populaţiei. Au fost aplicate 5 sancţiuni contraveneţionale conform OUG 97 din 2005, în valoare de 400 de lei. Faţă de două persoane poliţiştii continuă cercetările sub aspectul comiterii infracţiunii de furt de energie electrică.

La acţiune au participat şi mascaţii din cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale.

Citește știrea

Actualitate

Klaus Iohannis a făcut, în sfârşit, primul pas din proiectul „Pentru o Românie normală“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Miercuri 8 iulie a fost o zi de infarct pentru majoritatea românilor. Nu pentru că s-a înregistrat nefericitul record privind declararea a celor 555 de infestaţi cu coronavirus.

Am fost avertizaţi că preşedintele nostru va face o declaraţie. Majoritatea dintre cei avertizaţi erau dispuşi să parieze că, în contextul vârfului pandemiei, discursul prezidenţial va începe cu un atac la jugulara PSD-ului, a Curţii Constituţionale, a Avocatului Poporului şi a Parlamentului.

Este previzionabilă consecvenţa preşedintelui Klaus Iohannis în lansarea acestor atacuri, indiferent dacă este vorba despre Justiţie, despre pandemie sau despre Catedrala Neamului. Spre şocul majorităţii cetăţenilor care l-au ascultat, mesajul preşedintelui nu a conţinut nici o virgulă, care să zgârie măcar ceva sau pe cineva de data aceasta. Discursul prezidenţial a fost, pentru prima oară, un apel la concordie naţională. A vorbit despre necesitatea dialogului între partidele politice, între Parlament şi Guvern, între instituţiile statului. Discursul său a vrut să marcheze îngroparea securii războiului româno -român, abandonarea pandemiei urii şi descurajarea politizării oricărui pârţ, indiferent cine îl trage.

La o oră după declaraţia preşedintelui, a vorbit şi premierul Ludovic Orban. Spre deosebire de Klaus Iohannis, Ludovic Orban a încremenit în predictibilitatea discursului său, ţinând-o langa cu autovictimizarea sub presiunea PSD-ului, a CCR-ului, a Avocatului Poporului şi a Parlamentului, care l-ar împiedica sistematic în opera sa măreaţă de scoatere a României din colaps medical şi economic.

Orban şi-a încheiat apoteotic discursul, lansând apelul către români de a nu respecta deciziile Curţii Constituţionale. Şocaţi la rândul lor de diferenţa de abordare dintre Iohannis şi Orban, ziariştii l-au întrebat pe Preşedinte, cum traduce apelul premierului subaltern. Răspunsul preşedintelui Iohannis ne-a băgat şi mai mult în ceaţă. Acesta s-a delimitat de discursul premierului, precizând că acesta are o abordare strict personală, care îl priveşte. În traducere liberă, o să-l coste.

O să-l coste o moţiune de cenzură pe care Klaus Iohannis nu o contestă. După cum nu contestă acum nici decizia CCR, privind modalitatea neconstituţională prin care Guvernul Orban a realizat carantinarea, izolarea şi internarea persoanelor sănătoase, asimptomatice sau bolnave. Orban şi-a justificat atacul la adresa CCR susţinând public că aceasta este agentură a PSD- ului şi că decizia dată este opera incontestabilă a acestui partid.

După mintea lui Orban, şi cei trei judecători ai Curţii, numiţi de preşedinţie, au devenit peste noapte agenţi pesedişti. Noaptea minţii.

O tâmpenie: să bagi Constituţia în carantină

Decizia CCR nu a negat pandemia şi efectele ei, ci a stabilit, ce era la mintea cocoşului. Anume că izolarea, internarea obligatorie şi carantina nu se stabilesc prin ordin de ministru, ci prin lege. Aşa spune „Sfânta Constituţiune“. În şedinţa de luni 6 iulie, Guvernul Orban a catadixit, în sfârşit, să bage în legalitate carantina, izolarea şi internarea obligatorie, producând un proiect de lege pe care marţi, 7 iulie, l-a înaintat Parlamentului pentru a fi aprobat şi pus în acord cu Decizia CCR.

Până pe 7 iulie, Guvernul Orban, în aroganţa sa, credea că-i este permisă orice încălcare a drepturilor omului şi că pandemia îl dezleagă de dependenţa constituţională faţă de Parlament. Faptul că Decizia CCR a lăsat autorităţile sanitare fără unele pârghii de control direct asupra populaţiei nu se datorează nimănui altcuiva decât Guvernului Orban, care, în nesăbuinţa sa, a băgat în carantină şi Constituţia, odată cu românii. Constituţia nu permite să te închini la un ordin de ministru, ca la o lege.

Este o tâmpenie, să susţii că CCR a făcut un joc politic. CCR nu a făcut decât ceea ce trebuia să facă. Să atragă atenţia lui Ludovic Orban că încalcă Constituţia. Fie şi numai pentru aceasta, Ludovic Orban trebuia schimbat din funcţie. A fost o mizerie că, de pe 16 martie şi până în prezent, Guvernul Orban a fost lăsat să guverneze cu muşchiul, nu cu creierul. Recentul gest nesăbuit al lui Orban, de a cere populaţiei să nu respecte deciziile CCR, este bomboana de pe coliva funcţiei de premier. Ludovic Orban credea că, dacă lui Klaus Iohannis ia mers să dea cu CCR de pământ, de câte ori se întorcea răvăşit de la Sibiu, îi va merge şi lui la fel. Omeneşte, Orban este de înţeles.

Iohannis nu a păţit niciodată nimic încălcând Constituţia, deşi remediul este suspendarea din funcţie. Lălăiala fudulă a Guvernului Orban a făcut ca România, odată cu introducerea unor relaxări, să treacă inerent şi pragul cazurilor de infectare, în condiţiile lipsei legislaţiei constituţionale aferente. Gândirea guvernanţilor noştri şi-a avut izvor de undeva, din zona turului pantalonilor, internând obligatoriu pe asimtomatici COVID-19 şi lăsând bolnavii non-covid să zacă pe dinafara spitalelor.

Decizia CCR a intrat în vigoare pe 2 iulie, când au început externările la cerere. După cinci zile, pe 8 iulie, în România s-a înregistrat un nou vârf, de 555 infectaţi. Care este legătura dintre acest vârf şi Decizia CCR? Legătura este doar în capul lui Ludovic Orban, care se numeşte manipulare electorală.

Primarului romaşcan, liberalului Micu Lucian, i se normalizează calea spre un nou mandat

În luna aprilie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în perioada 2012-2016, actualul primar al Romanului, Micu Lucian, a ocupat funcţia de viceprimar, aflându-se într-o totală stare de incompatibilitate, fapt sesizat de Agenţia Naţională de Integritate. Incompatibil fiind, acesta nu ar mai fi avut dreptul să candideze, în 2016, pentru funcţia de primar, pe care de altfel a şi obţinut-o.

Consilierii municipali ai Romanului au gândit un soi de recurs în casaţie, după mintea lor, sub forma unei hotărâri de consiliu local, cu care au sperat să anuleze efectul imediat şi normal al deciziei ICCJ. Cei 20 de consilieri care au votat magistrala hotărâre ar trebui să nu mai primească mandat de încredere, pentru un nou mandat. Printre cei 20 de consilieri votanţi sunt şi şase consilieri PSD, care au fost suspendaţi din calitatea de membri ai partidului. Frecţie la un picior de lemn. Ar fi trebuit daţi afară din partid, nu atât pentru blatul lor, cât mai ales pentru amatorismul legislativ, cu iz penal, de care au dat dovadă.

Efectul NORMAL şi imediat, al deciziei ICCJ, era ca mandatul primarului să înceteze imediat prin simpla formalitate de semnare de către prefect a ordinului de încetare a mandatului. Cu atât mai NORMAL cu cât prefectul George Lazăr este jurist de profesie şi a mai fost pe această funcţie vreo 13 luni, în 2013 – 2014, când bănuiesc că a deprins primele taine ale funcţiei.

În noaptea unor cuţite lungi, din 11 decembrie 2019, Guvernul Orban a destituit 30 de prefecţi, ocazie cu care a fost reînnoit şi mandatul domnului Lazăr, a cărui activitate de membru PNL a încetat tot atunci. La a doua înscăunare ca prefect, George Lazăr promitea cetăţenilor nemţeni că „voi fi foarte transparent în luarea deciziilor“. Deoarece incompatibilitatea dovedită a primarului Micu Lucian atrage după sine şi interdicţia de a mai candida pentru vreo funcţie în administraţia publică, prefectul Lazăr nu se grăbeşte cu eliberarea din funcţie a acestuia.

Se profită şi de faptul că legea permite lungirea procedurii de punere în aplicare a deciziei ICCJ până la 6 luni. Adică, alegerile din septembrie îl pot găsi pe Micu Lucian pe funcţie, pentru a organiza propria alegere. Una este ca Micu Lucian să candideze pentru un nou mandat, de pe funcţia de primar şi cu totul alta este ca atunci să fie un simplu cetăţean. Domnul prefect, din înţelepciunea sa juridică, ne previne că interdicţia lui Micu Lucian s-ar putea să fi fost prescrisă, cântând astfel în struna consilierilor romaşcani.

Se înscăunează în „normalitatea“ promisă, tendinţa de a fi contestate deciziile instanţelor, a ICCJ-ului şi a CCR-ului. Toată transparenţa prefectului se rezumă la declaraţia lui că „nu ne grăbim, trebuie să ne asigurăm că luăm cea mai bună decizie în cazul primarului Lucian Ovidiu Micu“.

Păi, parcă ştiam că decizia a luat-o Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Domnul prefect poate doar să ia notă de această decizie. În acest context, nu-mi rămâne decât să caut noile înţelesuri ale termenului de „normalitate“.

Citește știrea

Trending