Contactează-ne

Politica

E vremea sondajelor ce… mint

Știe publicată cu

în data de

■ pe piaţă sînt aruncate sondaje care situează PNL la egalitate sau peste PSD ■ ambele partide au fost/sînt la guvernare şi au făcut... ce se vede ■ adică ţara praf ■

Cum se apropie perioadele electorale, cum se dau publicităţii sondaje. Care mai de care mai mincinoase, după cum ne învaţă experienţa anilor trecuţi. Liberalii şi-au comandat sondaj, apare informaţia “scăpată” public pe surse, în care, cum altfel?!, că nu l-ar mai fi plătit probabil, sînt peste PSD. Dacă ar fi să dăm crezare respectivei cercetări sociologice (măcar cu numele sociologică), intenţia de vot pentru alegerile europarlamentare din 26 mai ar fi următoarea: PNL – 27,9%; PSD – 24,6%; USR-PLUS – 16%; Pro România – 6,7%; ALDE – 11,8%. Şi dinspre zona PMP a fost vehiculat un sondaj: cică PNL ar avea 28%, PSD tot 28% (să nu se supere careva), ALDE 9%, tot atît USR plus PLUS (ce de plusuri pentru nişte minusuri politice), la fel şi PRO România, iar PMP doar 7%. De remarcat totuşi “modestia” celor care vehiculează datele, deşi răutăcioşii vor comenta că dacă ei se “autocreditează” doar cu 7%, probabil băieţii cu merele din politică au undeva la mai puţin de jumătate. Fără a avea pretenţii de “sondori” şi fiind convinşi că rezultatele sondajelor comandate de partidele politice sînt făcute publice după ce sînt “coafate” mai ceva decît o starletă porno ajunsă la vîrsta pensionării, cîteva comentarii pot fi făcute. Liberalii îşi freacă mîinile sperînd că dezastrul din guvernarea pesedistă sau “dragnistă” va însemna că ei vor cîştiga voturi fără să fi făcut nimic în opoziţie. A, ba au făcut: s-au făcut de multe ori de rîs prin modul absolut caraghios prin care au mimat că se opun PSD, în condiţiile în care era evident că prin teritorii erau blaturi liberalo-social-democrate atît de neruşinate încît ex-mariajul USL pare o joacă nevinovată sau o căsătorie în care mirii ş-au dau seama că au rămas virgini abia după ce s-a pronunţat divorţul. Dacă se va întîmpla astfel şi nemulţumirea faţă de PSD se va traduce în voturi date PNL nu va însemna decît că nu am învăţat nimic din ceea ce a fost din ’89 încoace. Şi anume că ambele partide sînt la fel de vinovate de halul în care a ajuns ţara şi că sînt incapabile să guverneze în interesul românilor, fiind populate în majoritate din aceeaşi politicieni prăfuiţi şi dornici doar să se căpătuiască. Problema e că nici cu ALDE şi PRO România nu ne este ruşine, în condiţiile în care au apărut doar ca “sugative” de voturi de la PNL, respectiv PSD şi vin şi ele cu o listă lungă de politruci cărora nu le-au mai ajuns ciolanele prin partidele mamă şi au sperat că vor mai prinde ceva de ros dacă o vor pune de-o “Mărie cu altă băs(ş)călie”. PMP-ul… Cu un Băsescu care a obosit şi el de atîta “cîrmuit” prin politica dîmboviţeană şi mai mult se odihneşte la umbră cu un şpriţ rece, rugîndu-se să nu o apuce logoreea pe Udrea, pare de multe ori un partid care nici măcar nu ştie în ce ţară candidează. Ai zice că e într-o perpetuă campanie electorală pentru a cîştiga alegerile în Moldova. Republica Moldova. Deşi nu apare în ultimele simulacre de sondaje, poate merită să ne amintim şi de cei din USR. Deşi nu ne e clar dacă ei îşi mai amintesc că la un moment dat au crezut că rup gura tîrgului, electoral, bătîndu-se în piept şi nu numai cu “cărămida” pe care scria “fără penali în politică”. În rest… Tăcere. Şi aşa, în prag de alegeri, măcar că sînt europarlamentare, te cam dumireşti că nu prea ai cu cine vota. Dar mai e pînă acolo. Acum e doar vremea sondajelor ce… mint.

Citește știrea
Advertisement
loading...
Postează comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Nimic despre rezultatele Europarlamentarelor şi ale sondajului de opinie, botezat Referendum

Știe publicată cu

în data de

La ora închiderii ediţiei acestui număr al ziarului nu erau închise încă secţiile de votare pentru alegeri europarlamentare, precum şi a secţiilor de consultare a populaţiei în legătură cu curiozităţile preşedintelui Klaus Iohannis, definite pompos Referendum. Neştiind rezultatele în legătură cu alegerile, precum şi cele în legătură cu întrebările referendumului, nici măcar la nivel de exitpoll-uri, nu am acum şansa de a le comenta obiectiv. Îmi rezerv această intenţie după publicarea rezultatelor alegerilor şi Referendumului. Duminică am fost la alegeri şi am votat să meargă la Bruxelles nişte români dispuşi să nu-şi facă principala preocupare în a bălăcări pe acolo tot ce ţine de România şi care au învăţat de acasă că rufele murdare se spală doar în familie. Nu m-a interesat să particip prin vot la sondajul de opinie, botezat Referendum de Klaus Iohannis. Nu ştiu dacă Referendumul va fi validat, dar bănuiesc că proporţia celor care au răspuns cu DA este covârşitoare, în raport cu cei care au răspuns NU. Analizând diferenţa dintre prezenţii la alegeri şi prezenţii la Referendum, vom găsi explicaţia procentajului scăzut la răspunsul NU. În orice caz, indiferent de câţi de DA şi câţi de NU vor fi contabilizaţi, nu se va lua nici o decizie. Rămâne ca în tren. Nu ştiu câte mandate de europarlamentari au obţinut liberalii, dar Rareş Bogdan sigur a obţinut un mandat. După cum declară acesta, este dispus să devină „extrem de activ în România din prima zi“. Şi eu, care credeam că este pornit să devină extrem de activ la Bruxelles, încă din prima zi. În orice caz, românii au votat după cum i-a dus capul, deoarece a fost o campanie electorală în care preşedintele României, liderii politici şi candidaţii nu au reuşit să transmită electoratului mesaje care să-l responsabilizeze, ci doar să-i incite la intoleranţă, ură şi refuz la dialog. În ce priveşte Referendumul, Klaus Iohannis a lansat nişte întrebări, la care, ca orice român alfabetizat, ar fi găsit un răspuns dacă citea Constituţia măcar de data aceasta. Rămâne ca în zilele care urmează să aflăm rezultatele, pentru a putea medita până la alegerile următoare asupra drumului ce trebuie urmat.

România este terenul unui experiment, cel prin care o putere se poate instala prin violenţă, nu prin vot

Experimentul a fost lansat în România imediat după alegerile din 20 mai 1990, când mişcarea Piaţa Universităţii a contestat violent rezultatul alegerilor, deşi s-a dovedit că acestea au fost democratice. Începând cu 22 aprilie 1990, protestatarii au ocupat Piaţa Universităţii şi nu au mai părăsit-o nici după consumarea alegerilor, negând rezultatul acestora. Scopul final al acestei mişcări a fost de a bloca constituirea primului Parlament, democratic ales, planificată a avea loc începând cu 15 iunie. În Ucraina, experimentul a fost reluat, cu corecţiile de rigoare, de către mişcarea Maidan. În Franţa, vestele galbene au reluat experimentul la o scară mai extinsă şi cu violenţe mult mai mari. În România, în fatidica noapte de 30 octombrie 2015, cei 64 de morţi şi 146 de mutilaţi, în urma incendiului de la Colectiv, au fost puşi imediat, fără să fi avut loc o anchetă, în sarcina Guvernului Ponta, care a fost somat să părăsească Palatul Victoria, sub presiunea violentă a străzii, aflată sub o emoţie controlată. Într-un mod lipsit de orice logică, premierul Ponta a demisionat atunci, târând Guvernul după el, urmat de declaraţia cinică a lui Klaus Iohannis că „au trebuit să moară atâţia, pentru ca Guvernul Ponta să plece“. Fără nici o întârziere, amânare sau timp de gândire, Klaus Iohannis şi-a instalat imediat „Guvernul meu“, respectiv Guvernul Cioloş. Experimentul s-a bazat pe faptul că opinia publică poate fi inflamată pe diverse subiecte, clocite cu atenţie prin laboratoarele subterane ale statului paralel. Concluzia experimentului este că acolo se poate declanşa producerea unui incident tragic, este posibil de a răsturna un Guvern prin orice mijloace, mai puţin cele constituţionale. Un incident inflamator s-a creat şi pe parcursul demonstraţiilor de stradă ale haştagiştilor, care au culminat cu evenimentele dure din 10 august, ocazie cu care s-a testat reacţia jandarmilor la asaltul clădirii Guvernului, ocazie cu care jandarmii au avut consemn să intervină în forţă. Urmărind cu obiectivitate evenimentul din seara zilei de 10 august, am constatat intenţia unor anumite grupuri de protestatari de a crea imaginea unui măcel în plină stradă, prin extinderea ripostei jandarmilor şi asupra protestatarilor paşnici, ceea ce turbulenţilor le- a reuşit. De atunci tot am sperat ca ancheta declanşată de procurorii DIICOT să ne arate, în egală măsură, acţiunile provocatorilor, dar şi excesele jandarmilor. Constatăm cu stupoare că după atâta timp, ancheta DIICOT a fost unidirecţionată doar asupra acţiunilor jandarmilor, pentru a-i dovedi ca fiind singurii vinovaţi. Nici serviciile secrete nu au făcut efortul de a arăta care au fost factorii declanşatori ai violenţelor, tocmai pentru a ascunde faptul că au existat provocatori în acţiunea de a ocupa şi clădirea Guvernului. Acelaşi scenariu, de asalt asupra clădirii guvernului, a fost aplicat şi de mineri în 1990. Cu ocazia protestului din 10 august s-a încercat crearea unei emoţii colective masive, care să declanşeze tentativa de înlocuire pe căi nedemocratice a Guvernului.

Frans Timmermans, parte din experiment?

Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, poate fi bănuit că face parte din experiment, situându-se într-un asalt permanent împotriva României, imputându-ne că avem comportamente care anulează progresele înregistrate în ultimii ani. Prin acţiunile sale, Timmermans nu face altceva decât să sufle în borşul haştagiştilor şi al lui Klaus Iohannis, susţinând pe toate canalele că nimic din ce s-a înfăptuit în România în ultimii doi ani, în materie de justiţie, nu a fost bun. Această inepţie scoate în evidenţă o şi mai mare inepţie, aceea că după Timmermans, până în 2017, legile justiţiei lansate prin ordonanţe de către Guvernul Cioloş au fost perfecte, dar şi că marea potlogărie cu protocoalele secrete semnate de DNA şi SRI, prin Kovesi, Maior şi Coldea, au fost nevinovate jocuri de sufragerie. Ameninţarea lui Timmermans, de a suspenda României dreptul de vot la Bruxelles, se dovedeşte a fi menită să creeze o nouă emoţie naţională, care aruncată în stradă, să declanşeze noi valuri de violenţe, având ca ţintă aceeaşi schimbare nedemocratică de guvern. Asaltul continuu asupra Jandarmeriei, în parchete şi instanţe, este menit la rândui lui să-i creeze acesteia un complex de vinovăţie, care să-i timoreze acţiunile de blocare a oricăror acte de violenţă, care însoţesc aşa zisele proteste paşnice. Frans Timmermans ignoră faptul că în Republica România s-a instalat la putere Republica procurorilor, dar tot bate şeaua cu statul de drept, fără a vedea că statul de drept a fost, şi încă este la cheremul DNA şi SRI. Procurorul General interimar, Bogdan Licu, a declarat recent, pe 16 mai, că în România campania electorală va mai dura încă un an şi şapte luni, interval în care poate să apară un nou 10 august. Klaus Iohannis, mai nerăbdător, şi-a propus să rezolve totul dintr-o singură lovitură, aceea a referendumului, pe care îl consideră moţiune de cenzură după Constituţia sa .

Citește știrea

Politica

Nemţenii, prezenţă consistentă la urne

Știe publicată cu

în data de

■ şi în Neamţ, participarea la euroalegerile din 26 mai 2019 a fost mult mai mare decît la scrutinul din 2014 ■ după opt ore de la deschiderea secţiilor, se realizase deja scorul înregistrat în urmă cu 5 ani: 30% ■ scrutinul s-a desfăşurat fără probleme deosebite în cele 488 de secţii din judeţ ■

La scrutinul din 26 mai, printre cei mai matinali votanţi din Roman a fost primarul Lucian Micu, care şi-a exprimat opţiunea la ora 9,30, la secţia de la Şcoala Nr.6. „Am votat pentru viitorul acestei ţări, pentru ca fetele mele să aibă un viitor în acestă ţară şi pentru ca Romanul să aibă şansă să atragă cît mai multe fonduri europene în viitorul ciclu electoral. Am votat şi pentru Referendum, doresc ca România să fie în primul rînd curată“, a declarat jurnaliştilor primarul Lucian Micu. La ora 10.00, fostul primar al urbei, deputatul Laurenţiu Leoreanu, s-a prezentat la Secţia nr.115, de la Şcoala Nr.5, împreună cu soţia, cu tatăl său şi cu cei doi fii. „Am votat pentru că îmi doresc ca fondurile europene care sînt alocate în România, să nu rămînă în bugetul Uniunii Europene, aşa cum s-au întîmplat cu cei 41 miliarde de euro din care guvernele PSD au reuşit să atragă doar 1,7 miliarde de lei. Îmi doresc ca Autostrada Unirii să ne lege de Europa. Îmi doresc un spital regional modern la Iaşi şi toate aceste lucruri să se facă din bani europeni. Am votat şi la Referendum pentru că este firesc să răspundem la cele două întrebări puse de preşedintele României. Am venit astăzi la vot cu tatăl meu, cu soţia mea şi cei doi fii ai mei, în aşa fel încît cele trei generaţii din familia Leoreanu şi-au făcut datoria poate şi pentru nepotul meu, din a patra generaţie, care sper să trăiască într-o Românie europeană şi suverană, care să se dezvolte la nivelul celorlalte state din Europa“, a declarat deputatul Laurenţiu Leoreanu. La Secţia de vot de la Şcoala Sergiu Celibidache, senatorul Dan Manoliu a stat la coadă pentru a vota. Primarul comunei Doljeşti, Iosif Şoican, şi-a exprimat opţiunea la ora 11.30, la Secţia de votare din satul Rotunda. „Am votat pentru ca să o ducem mai bine, să reuşim să accesăm mai multe fonduri europene pentru modernizarea comunei“, a spus primarul Şoican. În opinia sa, prezenţa la euroalegeri este normal să fie mai ridicată decît la alte tipuri de scrutin, ţinînd cont de faptul că oamenii, chiar şi cei bătrîni, ştiu acum ce este Parlamentul European. „Am votat să-mi dea Dumnezeu sănătate. Am venit să- mi respect votul şi să mă mai lase Dumnezeu să trăiesc pe acest pămînt. Am votat un om mai bun decît toţi cei de pe buletine“, declara bătrînul Molodoi Ludovic, care la vîrsta de 87 de ani susţine că n-a lipsit niciodată de la vot, nici chiar pe vremea lui Ceauşescu. Preşedinta Secţiei de vot 248 din satul Rotunda, a precizat că unul din alegători, surprins de presă că a intrat împreună cu mama sa în cabina de vot, are un handicap care-i permite să fie însoţit în cabină de mama sa, şi că şi în biserică, cînd intră are permisiunea să stea în strană alături de mama sa. A votat chiar şi pentru Referendum, deşi nu prea ştia cu ce se „mănîncă“ acesta. La Gherăeşti, primarul Carol Bereşoae s-a prezentat la vot la Secţia 284 în jurul orei 12.30, atunci cînd a ieşit de la slujbă, fiind însoţit de soţia sa. La ora 10.30 s-a prezentat la Secţia de vot din Adjudeni, comuna Tămăşeni, primarul Ştefan Lucaci, care a votat şi pentru Parlamentul European şi pentru Referendum: „Am votat pe toate buletinele, conform conştiinţei mele şi sînt sigur că am luat o decizie corectă“. Edilul şef susţinea că la Tămăşeni prezenţa la vot e întotdeauna destul de bună, oamenii avînd reprezentarea exactă a valorii votului lor. La ora 10,30 la Secţia de vot 76 de la Colegiul Naţional Roman Vodă şi-au exercitat drepturile electorale Radu Samson, preşedintele demisionar al USR Neamţ, împreună cu soţia. „Am cerut trei buletine de vot şi am votat la alegerile europarlamentare pentru ce mai bună echipă de pe buletinul de vot şi singura echipă care poate aduce civilizaţia şi liniştea de care avem nevoie şi în România. Nu vrem o ţară «ca afară», ci vrem ca România să ajungă la nivelul la care ar fi trebuit să ajungă, după 30 de ani de democraţie. La Referendum am votat pentru o justiţie care să fie făcută de magistraţi şi nu de politicieni «paraşutaţi» de partid în Parlament“, a declarat Radu Samson, care a fost coordonatorul campaniei USR pentru euroalegeri în judeţul Neamţ.

Sub Cetate

În cele 13 secţii amenajate pe raza oraşului Tîrgu Neamţ erau aşteptaţi circa 18.000 de cetăţeni cu drept de vot, potrivit listelor permanente. Prezenţa părea să fie mai bună decît la scrutinul din 2014, cînd, în jurul amiezei abia 10% dintre alegători trecuseră pe la urne. De această dată, pînă la ora 14, circa 26% dintre votanţi îşi exprimaseră deja opţiunea pentru candidaţii la europarlamentare, iar 19% răspunseseră întrebărilor din cadrul referendumului. Erau în zonă şi secţii unde procentajul era la limita de sus, cum era cazul celei amenajate la Mănăstirea Sihăstria, unde se ajunsese la o participare de 109% pentru europarlamentare şi de 88% pentru referendum. Deşi diferenţa pare mare comparativ cu secţiile din interiorul localităţilor, saltul se datorează celor circa 200 de persoane care probabil ieşiseră în natură, profitînd de vremea caldă, şi au votat pe liste suplimentare. Decalajul dintre prezenţa la referendum şi cea de la europarlamentare părea să se menţină şi în mediul rural, unde majoritatea participanţilor preferaseră să ceară doar buletinul de vot pentru candidaţii la Parlamentul European, boicotînd, voit sau nu, referendumul. Şi sistemul informatic a trebuit adaptat acestei situaţii. Se pare că dimineaţă au existat ceva probleme, care nu fuseseră anticipate. Cineva care dorea să-şi exprime opţiunea pentru europarlamentare şi dorea mai tîrziu să revină la urne pentru referendum, ar fi părut că încearcă să voteze de două ori, lucru ilegal. Dar problemele tehnice au fost remediate, astfel că totul s-a desfăşurat normal pe parcursul zilei. La nivelul urbei au existat şi cîteva solicitări de urnă mobilă, inclusiv din partea unor pacienţi pe care duminica alegerilor îi prinsese pe patul de spital.

Conştiinţă civică la scrutinul din Bicaz

Electoratul din Bicaz a răspuns aşteptărilor candidaţilor de a se prezenta duminică într-un număr mare la vot. Se pare că miza europarlamentară lansată în campanie de formaţiunile politice aspirante la fotoliile de la Bruxelles a convins îndeajuns. Şi asta în condiţiile în care timpul favorabil a convins electoratul să iasă din casă într-un număr ceva mai mare faţă de ediţiile trecute. Primii satisfăcuţi de prezenţa bună la urne au fost membrii comisiilor de la secţiile de votare, în general oameni cu experienţă, care pînă spre prînz aveau să înregistreze aşteptînd cu răbdare cîteva procente în plus din totalul celor prinşi în listele de votare. Astfel, la cele 10 secţii de votare ale urbei de sub baraj, procentele de prezenţă la vot prevedeau încă de la prînz un final fericit, cu scoruri bune la secţia Centru şi la cele două secţii ale cartierului Mărceni (Şcoala şi Grădiniţa). În schimb, preşedinţii secţiilor de votare cu scoruri nefavorabile, au ţinut să justfice slaba prezentare la urne prin faptul că oamenii n-au amînat prezenţa la Sfînta Liturghie, avalanşa de votanţi avînd loc după împăcarea cu Divinitatea. Şi au avut dreptate, între ora 12.00 şi 14.00 ritmul prezenţei fiind ceva mai intens. Consemnînd o privire de ansamblu la nivel de urbe, sinusoida celor 10 secţii de votare ale Bicazului a înregistrat creşteri ceva mai mari la primele două ore ale dimineţii, la orele prinzului şi spre seară, după orele odihnei de duminică, după- amiază. Aşadar, cu una, cu alta, linişte şi conştiinţă civică, la Bicaz, faţă de un drept constituţional scos de la naftalina comunistă, cu sacrificii, în 89. Cît priveşte pe categorii de vîrstă, cei mai implicaţi în a-şi exercita dreptul de vot au fost oamenii în vîrstă, care s-au dovedit a fi mult mai spornici la vorbă atunci cînd presa le-a cerut opinia cu privire la doleanţele lor faţă de viitorii aleşi în forul european. „Aş dori să fie mai bine în ţara asta şi să înţeleagă cei pe care am pus ştampila că pe primul loc în atenţia lor trebuie să fie poporul român, ca entitate, şi apoi ca membru al Uniunii Europene“, a declarat Iulian Rădulescu. Cît priveşte opţiunea bicăjenilor pentru a răspunde pozitiv la Referendumul propus de Preşedintele României, o mare parte din electorat a avut reţineri, motivîndu-şi rezerva prin faptul că asta ar afecta victoria PSD în scrutinul de pe 26 mai. „Eu am mers la vot, dar n-am votat decît la europarlamentare. Am considerat că Referendumul a fost o manevră politică la care nu am aderat“, a afirmat Eugen Haucă. Că prezenţa la vot a fost mult mai numeroasă faţă de alte alegeri anterioare avea să confirme una din doamnele cartierului Mărceni, care ne-a spus că „niciodată n-am văzut coadă ca acum la secţia găzduită de Grădiniţa Mărceni. De votat, am votat, pentru că am considerat că formaţiunea politică susţinută de mine avea nevoie de votul meu şi-apoi, cu speranţa că adolescenţii oraşului din care face parte şi fiica mea vor trăi mai bine ca cetăţeni europeni“, a spus Camelia Ungureanu absolventă cu ceva timp în urmă a Facultăţii de Studii Europene. Aşadar, Bicazul a votat cu mai mult curaj ca în ediţiile trecute, iar cetăţenii urbei au dat dovadă de maturitate politică, convertită în numărul de voturi la final de scrutin europarlamentar al lui 2019.

Citește știrea

Politica

Pe 26 mai voi vota pentru alegerea europarlamentarilor, dar este sub demnitatea mea să votez pentru un Referendum inutil, inaplicabil

Știe publicată cu

în data de

Pe 26 mai, Uniunea Europeană ne-a planificat să avem alegeri europarlamentare, pentru a asigura viitorul României în Europa, pentru următorii 5 ani. Tot pe 26 mai, Klaus Iohannis ne-a planificat să avem un Referendum, pentru a-şi asigura viitorul în România pentru următorii 5 ani. Aceste alegeri europarlamentare se vor desfăşura în contextul în care Europa trece printr-o revoluţie populară. Partidele tradiţionale, care au dominat spaţiul politic, trec acum prin cea mai neagră perioadă postbelică. Noile partide înfiinţate sunt reduse la grupuri, mai mult sau mai puţin zgomotoase, a căror singură ideologie se regăseşte doar în ecourile străzii. Suntem încă în situaţia salvatoare, în care marea majoritate a românilor nu sunt convinşi că soluţiile pentru problemele lor se găsesc în stradă, ci la urnele de vot. Preşedintele Klaus Iohannis nu acceptă să reprezinte această majoritate, ci doar pe cei care caută soluţii în stradă. Paradoxal, dar maniera căutării soluţiilor în stradă nu include şi dialogul, ceea ce este după pofta preşedintelui Iohannis, care a exclus dialogul ca formă de comunicare cu adversarii politici.

Singura cale de dialog a lui Klaus Iohannis cu românii este Referendumul

Deloc dezinteresat, Klaus Iohannis a hotărât în spatele uşilor închise ale Cotroceniului, să stea de vorbă doar cu românii pe care îi agreează, taman în ziua alegerilor europarlamentare. Forma de dialog aleasă este un referendum, menit să eclipseze importanţa alegerilor, precum şi faptul că partidul domniei sale îşi promovează la Bruxelles aceiaşi oameni care au ponegrit România, mergând până la a vota împotriva ei. Este de domeniul evidenţei că în România, la toate alegerile europarlamentare, prezenţa la vot nu a depăşit mai mult de 30%, din cauza lipsei de har şi de patriotism a unor europarlamentari. În laboratoarele arondate pe lângă Cotroceni s-a stabilit că pentru creşterea procentului prezenţei la vot trebuiesc luate în calcul şi alte mijloace, printre care şi crearea unor stări emoţionale, care să dinamizeze afluirea românilor spre urnele de vot. În contextul stării de spirit actuale, se estimează pentru 26 mai o prezenţă la vot de circa 35 %, ceea ce pentru PNL şi USR-PLUS este mult prea puţin, după pofta lor de putere. Strategii de pe lângă aceste partide susţin un scenariu aberant, că dacă la alegerile din 26 mai ei vor colecta mai mult de 50% din voturi, vor putea dărâma Guvernul şi vor putea instala la putere un Guvern al lor, susţinut de un conglomerat de partide şi partiduleţe, care sunt pregătite să-şi abandoneze propriile interese şi să conducă coerent şi unitar o Românie deja dezbinată de Klaus Iohannis. Klaus Iohannis îşi exprimă cu vehemenţă convingerea că numai tinerii străzii şi alţi câţiva de prin PNL, pot contribui la schimbarea în bine a României, prin implicarea lor în dezbaterea publică de idei şi soluţii. Convingerea preşedintelui s-a dovedit a fi un act steril, pentru că din partea acestora nu au fost promovate până acum decât violenţă, înjurături, invective şi sloganul de sorginte fascistă cu „Ciuma roşie“. Prin mesajele de campanie transmise, Klaus Iohannis şi PNL dovedesc că referendumul este mult mai important pentru ei decât alegerile europarlamentare, de aceea întrebările acestui referendum au fost menite de Iohannis să înfierbânte emoţional cât mai multe capete de români. Singurul interes al lui Klaus Iohannis gravitează în jurul celui de al doilea mandat de preşedinte, de care are nevoie ca de libertate. Aceasta în condiţiile în care majoritatea românilor, inclusiv dintre cei care l-au votat în 2014, s-au săturat de prezenţa lui la vârful statului, uzurpând funcţia de mediator naţional. În lipsa unor argumente suplimentare, care să scoată mai mulţi români din dulcea amorţire duminicală, pentru ai aduce în prejma urnelor de vot pentru europarlamentare, preşedintele a preluat iniţiativa referendumului de la haştagişti, care culmea nu vor să-l mai vadă preşedinte încă un mandat, chiar dacă şi-a plimbat geaca roşie printre ei, prin Piaţa Victoriei. Dezbaterile pentru alegerile europarlamentare s-au limitat din partea acestor tineri doar la miştouri, băşcălii şi critici pe facebook. Decizia finală, este că pe lângă buletinul de vot pentru europarlamentare, tot românul va mai fi îmbiat cu încă două buletine suplimentare conţinând întrebările Referendumului, la care trebuie să răspundă cu DA sau cu NU, fiecare după cum îl duce priceperea.

După calculul lui Klaus Iohannis, emoţia Referendumului trebuie să bată emoţia alegerilor europarlamentare

Pe 25 aprilie, cu o lună înainte de alegeri, Klaus Iohannis a transmis prin purtătorul de cuvânt întrebările, cu care vrea să consulte părerea românilor. Miza Referendumului este una pur electorală, care vizează doar mobilizarea electoratului pentru vot. Deşi Referendumul are doar un rol consultativ, pe Iohannis îl interesează să ridice procentul europarlamentarilor liberali la nivelul procentului răspunsului DA la întrebări. Klaus Iohannis este conştient că dacă Referendumul nu este validat, poate pune cruce dorinţei sale de a mai obţine un nou mandat prezidenţial. Dacă Referendumul este validat, Iohannis omite să spună românilor că acesta nu produce nici un efect direct. Rezultatul referendumului rămâne doar la nivel de obligaţie morală, ca şi în cazul Referendumului lui Traian Băsescu cu Parlamentul unicameral şi cu limitarea numărului de parlamentari la 300. Pentru a obţine cât mai multe mandate de europarlamentari liberali, Klaus Iohannis a contat pe seducţia întrebărilor, strecurate subversiv pe cele două buletine suplimentare pe care românii, care vor dori să participe şi la Referendum, le vor primi. Primul buletin conţine o întrebare: „Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie?“. Al doilea buletin conţine un conglomerat de două întrebări: „Sunteţi de acord cu interzicerea adoptării de către Guvern a ordonanţelor de urgenţă în domeniul infracţiunilor, pedepselor şi al organizării judiciare şi cu extinderea dreptului de a ataca ordonanţele direct la Curtea Constituţională?“. Orice român care se prezintă la vot pentru alegeri are dreptul să opteze dacă se aventurează sau nu, să răspundă la întrebările Referendumului. Nu trebuie neglijat faptul că, pentru a desluşi dedesubturile întrebărilor, mai ales a celor de pe al doilea buletin, trebuie posezi temeinice cunoştinţe drept.

Capcanele întrebărilor Referendumului

Toate cele trei întrebări ale referendumului întrunesc elementele constitutive ale unor reale capcane, pe care Klaus Iohannis şi partizanii săi le maschează cu argumente aiuritoare, menite să prostească pe cei mai slabi de înger. În primul rând, pentru a fi transpuse în practică răspunsurile valide la cele trei întrebări este necesară modificarea obligatorie a Constituţiei. Văzându-le şi din avion, cele trei întrebări nu reprezintă decât lansarea unei dezbateri populare privind modificarea Constituţiei, subiect care s-ar justifica doar într-o campanie prezidenţială, nu pentru o campanie de alegeri europarlamentare. Dar campania prezidenţială este proiectată abia în luna noiembrie, ceea ce dovedeşte că Iohannis al nostru fură startul cu 6 luni mai devreme, în dezavantajul celorlalţi candidaţi, care or fi. În al doilea rând, Klaus Iohannis îşi motivează conţinutul întrebărilor pe îngrijorarea sa privind asaltul PSD asupra justiţiei, botezându-l de altfel şi „Referendumul privind Justiţia“. Din spusele lui Iohannis şi compania penelistă, repetate până la lehamitea noastră, cu acest Referendum zilele guvernării PSD sunt numărate. În aceste condiţii, avem dreptul de a ne mira, de ce mai pune Iohannis astfel de întrebări, care se dovedesc că nu sunt croite să răspundă la aşteptările pe termen lung ale românilor? Privind numai din această perspectivă se vede de la o poştă că întrebările vizează numai guvernarea PSD, nu toate guvernările care vor urma. În al treilea rând, pentru a putea vota cele două buletine ale Referendumului, orice român trebuie să înţeleagă atât întrebările, cât şi consecinţele lor. Culmea ridicolului, pe care nu a reuşit să o atingă nici măcar Viorica Dăncilă, a reuşit să o atingă Klaus Iohannis, la o intervenţie publică de săptămâna trecută, când a dovedit că nici el nu mai ştia conţinutul întrebărilor puse de el la Referendum. Cel puţin întrebările de pe cel de al doilea buletin sunt atât de alambicate, că până şi cei cu studii de specialitate se descurcă greu pentru a le descifra. Faptul că părintele Referendumului nu a reuşit să reţină conţinutul întrebărilor, dovedeşte că nu el este autorul acestor întrebări şi că le-a primit în plic. În al patrulea rând, Klaus Iohannis a încălcat grosolan cerinţele în materie de Referendum ale Comisiei de la Veneţia, pe care o tot recomandă PSD-ului. Comisia de la Veneţia a recomandat ca Referendumul să nu se ţină odată cu alegerile europarlamentare. Comisia a recomandat ca problema supusă votului să fie clară. Comisia a recomandat să se garanteze libertatea de vot a cetăţeanului, pentru a nu fi obligat să aprobe sau să respingă în bloc dispoziţii fără legătură între ele, cum este cazul celui de al doilea buletin. În al cincilea rând, Klaus Iohannis este primul preşedinte român care a inventat un Referendum pentru a face un sondaj de opinie. Când a vrut să explice în faţa naţiunii ce a vrut să transmită prin cele trei întrebări ale Referendumului, Klaus Iohannis a dat un răspuns stupefiant, sintetizat în propoziţia „Votând Referendumul, votaţi împotriva PSD“. O manipulare ordinară, care deturnează întreaga construcţie a temelor Referendumului, aprobate de Parlament, menită să subordoneze rezultatul alegerilor europarlamentare funcţie de întrebările lui Klaus Iohannis. Klaus Iohannis a declarat că vrea să afle astfel „câţi vor vota alături de mine şi câţi alături de PSD“, făcând astfel trimitere la momentul alegerilor prezidenţiale care vor avea loc peste 6 luni. Klaus Iohannis susţine public şi altă inepţie, aceea că orice vot pentru Referendum este un vot care nu mai confirmă actualul regim de guvernare, pervertind astfel buna credinţă a românilor în valorile Constituţiei. Astfel, preşedintele tuturor românilor se substituie Constituţiei, inventând inepţia că prin Referendum se urmăreşte „reconfirmarea unui regim“. Şi noi, naivi cetăţeni marginali ai României, care credeam că „reconfirmarea unui regim“ este planificată a avea loc abia în 2020, cu ocazia alegerilor parlamentare interne. De aceea, pe 26 mai voi merge să votez doar nişte europarlamentari. Referendumul lui Iohannis, inutil şi cu iz de furt calificat, nu mă interesează, îmi afectează şi bruma de demnitate rămasă necălcată în picioare.

Citește știrea

Trending