Contactează-ne

Actualitate

După ,,resetarea PSD-ului”, urmează ,,resetarea României”, sau invers?(I)

Știre publicată în urmă cu

în data de

Oricine s-ar afla la guvernare găseşte motive să-şi justifice nerealizările, prin aceea că au fost împiedicaţi să facă tot ceea ce şi-ar fi dorit să facă.

Exemplul celor doi ani şi jumătate, de guvernare PSD, în perioada anilor 2017-2019, este prea suficient. PSD a avut o putere, pe care a gestionat-o prost şi acest lucru i-a costat.

Acum, ferească Dumnezeu ca PNL să poată face tot ce-şi doreşte, sub bagheta lui Klaus Iohannis. PNL nu are nici măcar sprijinul popular, pentru a-şi permite să guverneze după capul acestuia.

Pentru a obţine acest sprijin popular, pe orice cale, Preşedintele Klaus Iohannis a părăsit retorica alegerilor anticipate şi ne vorbeşte din ce în ce mai des despre un mare proiect al său, privind ,,resetarea României” şi implicit ,,resetarea PSD”.

Există aceste proiecte, lansate de la Cotroceni, privind resetarea României, pe de o parte, şi resetarea PSD–ului, pe de altă parte. Nu este clar ce ar trebui să resetăm mai întâi, România, PSD–ul, ori amândouă la pachet. Din culise, corul obedient al menestrelilor ţine isonul preşedintelui, fără a avea vreo idee în ce măsură un partid sau o societate pot fi supuse resetării.

Pentru ,,resetarea României”, Klaus Iohannis şi-a propus mai demult să solicite tuturor partidelor un pact politic, precum ,,Pactul de la Snagov” din 1995.

Acum 25 de ani, pe 21 iunie 1995, Ion Iliescu a chemat toate partidele la Snagov, unde au convenit printr-o declaraţie comună, un set de propuneri privind viitorul României. A fost o dezbatere colectivă, neexclusivistă. Pe declaraţia de atunci, alături de semnătura lui Ion Iliescu, se găsesc semnăturile lui Corneliu Coposu şi Ion Câmpeanu, deşi relaţiile dintre aceştia nu erau dintre cele mai bune.

Pentru un astfel de pact, Klaus Iohannis a preferat să nu convoace pe nimeni. A convocat în schimb populaţia României, pe 26 mai 2019, să iasă la un referendum, pentru a răspunde la nişte întrebări aiuritoare, care s-au dorit a fi tezele unui proiect de ţară. Pentru astfel de întrebări, nici măcar un elev de a opta nu ar fi dat notă de trecere domnului profesor. Astăzi, numai vorbeşte nimeni despre esenţa acestor întrebări, decât despre victoria a la Pirus, a Referendumului.

Referendumul, de care a făcut atâta zarvă clopotul Cotroceniului, nu a fost un semnal de a aduna la aceeaşi masă toate forţele politice, pentru a zămisli un proiect comun viabil. A spart consensul, precum norii de grindină.

Se vede treaba că preşedintele Iohannis nu poate reedita evenimentul unic, al declaraţiei de la Snagov, din 1995. Nu poate, pentru simplu motiv că pandemia cu ,,Ciuma roşie”, care urmărea să-i afecteze mandatul viitor, prin Ordonanţa 13 din 2017, l-a obligat să ţină distanţa politică faţă de stânga, respectiv faţă de PSD, pentru a rămâne în carantină la Cotroceni, încă un mandat.

Deşi Klaus Iohannis a lansat ideea, deloc originală, că România are nevoie de un pact politic, din cauza măsurilor de distanţare politică, acest pact nu este demarat nici astăzi, pentru că  pe poarta Cotroceniului, nu are acces decât PNL–ul, pentru a avea cu preşedintele sfaturi de taină.

La un astfel de pact trebuie să contribuie toate partidele, fiind nevoie de un consens, marca Snagov. În lipsa unui pact, din Dealul Cotroceniului a fost rostogolit la vale, butoiul gol al ,,resetării României”. Nu ne-a precizat însă Klaus Iohannis, care este tasta pentru o astfel de resetare.

Resetarea României, între barbarism şi utopie

Din punctul meu de vedere ,,resetarea României” este un barbarism, oricum ai lua lucrurile, pe fond sau pe formă.

Pe fond, a reseta înseamnă a reveni la setările iniţiale sau a reinstala un program care a fost abandonat. Din această perspectivă, nu avem nicio şansă de a desluşi cum vede Cotroceniul că România poate fi resetată. Ştim doar atât, că resetarea o face electoratul, prin voinţă proprie, nu după cântarea Cotroceniului sau a menestrelilor.

Un ghid, pentru cei mai puţin sofisticaţi, ne desluşeşte că resetarea înseamnă a şterge toate resetările opţionale, pentru a reveni la setarea iniţială. Aici, Klaus Iohannis ne-a băgat în ceaţă, deoarece nu s-a pronunţat în vreun fel, la care setare iniţială vrea să revenim cu România. La setarea din 1995, din 1990, dinainte de 1989 sau la cea din perioada interbelică? Sau a traversat România vreo altă setare şi noi nu eram acasă?

Ceaţa este lansată intenţionat. Considerându-se că suntem o ţară liberă, fiecare este lăsat să aleagă singur, la care setare vrea să se revină, ca haloimusul instalat să ne oblige să apelăm la soluţia iohannisto–liberală, care zace în vreun sertar.

După Klaus Iohannis, nu este nevoie de nici un  proiect de ţară, pentru că la Cotroceni a fost desfiinţată ,,masa rotundă”. La o astfel de masă rotundă, nu au ce căuta partidele parlamentare, definite de preşedinte la pachet ,,PSD şi acoliţii”. Din această perspectivă, Klaus Iohannis este foarte ferm. România nu poate fi resetată, mai înainte ca PSD să se reseteze. După resetarea PSD–ului, Klaus Iohannis ne va dezvălui cum trebuie resetată şi România. Deci, suntem tot la mâna PSD–ului. După preşedinte, PNL este demult resetat, dar aşteaptă ca un cal nărăvaş intrarea în ieslea guvernării, unde va ronţăi liniştit, până se resetează şi PSD–ul. Dacă PSD–ul se va reseta sau nu, PNL–ul este decis să rămână stăpân pe iesle, până în deceniul patru, cel puţin.

Cu ce probleme interne se confruntă azi PNL-ul, după şase luni de guvernare, este limpede că trebuie resetat şi acesta. Mai puţin de o treime din populaţia României este dispusă să-i acorde vot de încredere, acordându-i astfel doar statutul de posibil aliat la guvernare, nu de decident unic.

În plan formal, resetarea României este o utopie, pe care o putem defini elegant ,,formă fără fond”.

Resetarea partidelor, o soluţie necesară, obligatorie

 În ce priveşte resetarea unui partid, problema poate fi considerată ca mai mult decât necesară.

Aproape toţi românii doresc ca scena politică să fie dominată, echilibrat şi ciclic, de două forţe politice, de dreapta şi de stânga, nu de două caricaturi. În cazul României, este vorba de PNL şi PSD, inclusiv ,,acoliţii acestora”, vorba preşedintelui.

Resetarea acestor două partide este mai mult decât necesară, deoarece se pune problema resetării lor la ideologiile iniţiale. Acum cele două partide se deosebesc mai mult prin oamenii care le conduc conjunctural, decât prin ideologii.

Bulversarea electoratului apare când PSD guvernează prin măsuri de dreapta şi PNL guvernează prin măsuri de stânga. S-a ajuns ca actul guvernării, să fie un act transpartinic, după dictonul ,,La vremuri noi, tot noi!”

Până şi corupţia, incompetenţa, sfidarea, hoţia şi nepotismul, au devenit transpartinice, fiind greu de deosebit sorgintea lor penelistă sau pesedistă.

Partidele au devenit ,,o apă şi un pământ”, iar despărţirea apelor se poate rezolva doar prin resetarea acestora, adică revenirea la ideologia pentru care s-au înfiinţat. Resetarea partidelor este o problemă internă a acestora, validată în schimb de către electorat.

Despre ,,resetarea PSD ” vom vorbi în lunea săptămânii următoare.

Citește știrea
2 comentarii

2 Comments

  1. escu

    3 iunie 2020 at 12:28 PM

    to’ase bivolaru, da de ce crezi matale ca e obligatoriu sa legi soarta romaniei de psd?

  2. legio

    8 iunie 2020 at 8:28 AM

    Dle Ion Bivolaru , bunul simt ar trebui sa te traga de maneca ,dta nu ai voie sa mai comentezi ,nici ca cetatean ,nici ca politician ptr te-ai compromis in ambele cazuri . Nu stiu cum mai ai tupeul sa acuzi alta culoare politica ,cand stii foarte bine ca FSN-PDSR-PSD a guvernat prin diferite forme 23 de ani din 30 si a adus tara aceasta unde este acum ! Tupeul si nesimtirea este apanajul scroafelor cand se suie in copac ,acesta este modelul de nesimtire a PSD-lui ,care 23 de ani nu au fost interesati decat sa fure ,sa fure si iar sa fure ,,adu-ti aminte de Vacaroiu ,A Nastase ,Ponta , chiar si PNL-ist-ALDE-istul Tariceanu , cum au ,,vandut ” asta insemnand ca au aruncat toata industri ptr spaga. Daca alogenul Roman-Newlander a declarat ca industria romaneasca a fost fier vechi ,atunci de ce mama dracului nu a vandut guvernul Romaniei la fier vechi de ce a dat altora sa vanda , SPAGA a stat la baza politica a neocomunistilor, inbogatirea imediata ,ca daca ar fi fost legile ca in China comunista ,justitia de acolo ar fi lasat tara fara PULITICIENI ! Ti-a scris acest comentariu un fost coleg de munca si coechipier ,cu care miroseai basinile in gramada la echipa de rugby dle tov Bivolaru , ca sa nu crezi ca toti inghit nesimtirea ,minciuna ,tupeul PSD-stilor !

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Monografie Baza Hipică din Piatra

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ lansarea cărţii „Baza Hipică Virgil Bărbuceanu. Monografie 1986 - 2019“, al cărui autor este profesorul Costache Lupu, a avut loc la finalul săptămînii trecute ■ „Fără o mobilizare a cît mai multor prieteni şi susţinători nu era posibilă apariţia Bazei Hipice în peisajul municipiului Piatra Neamţ şi nici menţinerea acesteia în funcţiune“, a precizat preşedintele Scubului Sportiv Ecvestru ■

Asociaţia Club Sportiv Ecvestru Piatra Neamţ a organizat, la finele săptămînii trecute, lansarea cărţii „Baza Hipică Virgil Bărbuceanu. Monografie 1986 – 2019“, de profesorul Costache Lupu, preşedintele Clubului Sportiv Ecvestru din oraşul de sub culmile Pietrica şi Cozla.

Volumul, care a apărut, recent, la Editura Sensul, a fost lansat pe 10 iulie 2020, în aer liber, pe terasa camping-ştrand La Gotcu de lîngă Baza Hipică. Printre cei care au vorbit despre noul volum dar şi despre autor s-au numărat Vasile Cuptor, Vasile Pop Silaghi, Constantin Cocea, Ion Rotaru, Adrian Alexa, Liviu Bumbu, Tudorel Radu, Ionuţ Cucoară, Mihai Hanganu, Georgică Ştefan, Laurenţiu Dulamă şi Ion Asaftei.

„Mi se oferă şansa de a aduna în paginile prezentei lucrări momente importante care au marcat construirea, inaugurare şi activitatea Bazei Hipice Virgil Bărbuceanu din Piatra Neamţ. Apariţia cărţii reprezintă o mărturie a recunoştinţei noastre faţă de curajul şi eforturile depuse de autorităţi, oameni providenţiali, de întreaga comunitate care au reuşit să înalţe şi să menţină în funcţie unul din cele mai importante obiective de interes sportiv naţional şi internaţional. (…) Ideea care străbate ca un fir roşu întreaga monografie este că, fără solidaritate, fără o mobilizare a cît mai multor prieteni şi susţinători nu era posibilă apariţia Bazei Hipice în peisajul municipiului Piatra Neamţ şi nici menţinerea acesteia în funcţiune. (…)

Înclinîndu-mă din nou în faţa truditorilor în ale sportului ecvestru, garantez că ne vom menţine la înălţimea aşteptărilor“, a precizat profesorul Costache Lupu în „Cuvînt înainte“ al monografiei.

Citește știrea

Actualitate

Razie pe la hoţii de curent din Speranţa

Știre publicată în urmă cu

în data de

În urma unei acţiuni a oamenilor legii din Neamţ, ce a avut loc pe 10 iulie, în cartierul Speranţa din Piatra Neamţ, au fost probate două infracţiuni de furt de energie electrică şi executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul recordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare.

Totul s-a întîmplat în intervalul orar 06:00 – 11:30, cînd poliţiştii Serviciului de Ordinel Publică, împreună cu colegi din cadrul Poliţiei Piatra Neamţ, Biroul Rutier, Serviciul Criminalistic, jandarmi din Neamţ şi Bacău, însoţiţi de specialişti ai Delgaz Grid, Evidenţa Populaţiei şi din cadrul Primăriei Piatra Neamţ au descins la Speranţa, pentru depistarea celor care sînt branşaţi illegal la reţeaua electrică din zonă.

„Cu ocazia verificării legalităţii la sistemul de distribuţie a energiei electrice şi alimentării cu energie electrică s-au constatat în flagrant delict două infracţiuni conform art. 228, alin. 1 şi 3 din Codul penal şi art. 92, alin. 2 din Legea 123/2012“, conform unui comunicat al Poliţiei Neamţ.

Au mai fost identificate patru persoane care au fost puse în legalitate pe linie de evidenţa populaţiei. Au fost aplicate 5 sancţiuni contraveneţionale conform OUG 97 din 2005, în valoare de 400 de lei. Faţă de două persoane poliţiştii continuă cercetările sub aspectul comiterii infracţiunii de furt de energie electrică.

La acţiune au participat şi mascaţii din cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale.

Citește știrea

Actualitate

Klaus Iohannis a făcut, în sfârşit, primul pas din proiectul „Pentru o Românie normală“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Miercuri 8 iulie a fost o zi de infarct pentru majoritatea românilor. Nu pentru că s-a înregistrat nefericitul record privind declararea a celor 555 de infestaţi cu coronavirus.

Am fost avertizaţi că preşedintele nostru va face o declaraţie. Majoritatea dintre cei avertizaţi erau dispuşi să parieze că, în contextul vârfului pandemiei, discursul prezidenţial va începe cu un atac la jugulara PSD-ului, a Curţii Constituţionale, a Avocatului Poporului şi a Parlamentului.

Este previzionabilă consecvenţa preşedintelui Klaus Iohannis în lansarea acestor atacuri, indiferent dacă este vorba despre Justiţie, despre pandemie sau despre Catedrala Neamului. Spre şocul majorităţii cetăţenilor care l-au ascultat, mesajul preşedintelui nu a conţinut nici o virgulă, care să zgârie măcar ceva sau pe cineva de data aceasta. Discursul prezidenţial a fost, pentru prima oară, un apel la concordie naţională. A vorbit despre necesitatea dialogului între partidele politice, între Parlament şi Guvern, între instituţiile statului. Discursul său a vrut să marcheze îngroparea securii războiului româno -român, abandonarea pandemiei urii şi descurajarea politizării oricărui pârţ, indiferent cine îl trage.

La o oră după declaraţia preşedintelui, a vorbit şi premierul Ludovic Orban. Spre deosebire de Klaus Iohannis, Ludovic Orban a încremenit în predictibilitatea discursului său, ţinând-o langa cu autovictimizarea sub presiunea PSD-ului, a CCR-ului, a Avocatului Poporului şi a Parlamentului, care l-ar împiedica sistematic în opera sa măreaţă de scoatere a României din colaps medical şi economic.

Orban şi-a încheiat apoteotic discursul, lansând apelul către români de a nu respecta deciziile Curţii Constituţionale. Şocaţi la rândul lor de diferenţa de abordare dintre Iohannis şi Orban, ziariştii l-au întrebat pe Preşedinte, cum traduce apelul premierului subaltern. Răspunsul preşedintelui Iohannis ne-a băgat şi mai mult în ceaţă. Acesta s-a delimitat de discursul premierului, precizând că acesta are o abordare strict personală, care îl priveşte. În traducere liberă, o să-l coste.

O să-l coste o moţiune de cenzură pe care Klaus Iohannis nu o contestă. După cum nu contestă acum nici decizia CCR, privind modalitatea neconstituţională prin care Guvernul Orban a realizat carantinarea, izolarea şi internarea persoanelor sănătoase, asimptomatice sau bolnave. Orban şi-a justificat atacul la adresa CCR susţinând public că aceasta este agentură a PSD- ului şi că decizia dată este opera incontestabilă a acestui partid.

După mintea lui Orban, şi cei trei judecători ai Curţii, numiţi de preşedinţie, au devenit peste noapte agenţi pesedişti. Noaptea minţii.

O tâmpenie: să bagi Constituţia în carantină

Decizia CCR nu a negat pandemia şi efectele ei, ci a stabilit, ce era la mintea cocoşului. Anume că izolarea, internarea obligatorie şi carantina nu se stabilesc prin ordin de ministru, ci prin lege. Aşa spune „Sfânta Constituţiune“. În şedinţa de luni 6 iulie, Guvernul Orban a catadixit, în sfârşit, să bage în legalitate carantina, izolarea şi internarea obligatorie, producând un proiect de lege pe care marţi, 7 iulie, l-a înaintat Parlamentului pentru a fi aprobat şi pus în acord cu Decizia CCR.

Până pe 7 iulie, Guvernul Orban, în aroganţa sa, credea că-i este permisă orice încălcare a drepturilor omului şi că pandemia îl dezleagă de dependenţa constituţională faţă de Parlament. Faptul că Decizia CCR a lăsat autorităţile sanitare fără unele pârghii de control direct asupra populaţiei nu se datorează nimănui altcuiva decât Guvernului Orban, care, în nesăbuinţa sa, a băgat în carantină şi Constituţia, odată cu românii. Constituţia nu permite să te închini la un ordin de ministru, ca la o lege.

Este o tâmpenie, să susţii că CCR a făcut un joc politic. CCR nu a făcut decât ceea ce trebuia să facă. Să atragă atenţia lui Ludovic Orban că încalcă Constituţia. Fie şi numai pentru aceasta, Ludovic Orban trebuia schimbat din funcţie. A fost o mizerie că, de pe 16 martie şi până în prezent, Guvernul Orban a fost lăsat să guverneze cu muşchiul, nu cu creierul. Recentul gest nesăbuit al lui Orban, de a cere populaţiei să nu respecte deciziile CCR, este bomboana de pe coliva funcţiei de premier. Ludovic Orban credea că, dacă lui Klaus Iohannis ia mers să dea cu CCR de pământ, de câte ori se întorcea răvăşit de la Sibiu, îi va merge şi lui la fel. Omeneşte, Orban este de înţeles.

Iohannis nu a păţit niciodată nimic încălcând Constituţia, deşi remediul este suspendarea din funcţie. Lălăiala fudulă a Guvernului Orban a făcut ca România, odată cu introducerea unor relaxări, să treacă inerent şi pragul cazurilor de infectare, în condiţiile lipsei legislaţiei constituţionale aferente. Gândirea guvernanţilor noştri şi-a avut izvor de undeva, din zona turului pantalonilor, internând obligatoriu pe asimtomatici COVID-19 şi lăsând bolnavii non-covid să zacă pe dinafara spitalelor.

Decizia CCR a intrat în vigoare pe 2 iulie, când au început externările la cerere. După cinci zile, pe 8 iulie, în România s-a înregistrat un nou vârf, de 555 infectaţi. Care este legătura dintre acest vârf şi Decizia CCR? Legătura este doar în capul lui Ludovic Orban, care se numeşte manipulare electorală.

Primarului romaşcan, liberalului Micu Lucian, i se normalizează calea spre un nou mandat

În luna aprilie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în perioada 2012-2016, actualul primar al Romanului, Micu Lucian, a ocupat funcţia de viceprimar, aflându-se într-o totală stare de incompatibilitate, fapt sesizat de Agenţia Naţională de Integritate. Incompatibil fiind, acesta nu ar mai fi avut dreptul să candideze, în 2016, pentru funcţia de primar, pe care de altfel a şi obţinut-o.

Consilierii municipali ai Romanului au gândit un soi de recurs în casaţie, după mintea lor, sub forma unei hotărâri de consiliu local, cu care au sperat să anuleze efectul imediat şi normal al deciziei ICCJ. Cei 20 de consilieri care au votat magistrala hotărâre ar trebui să nu mai primească mandat de încredere, pentru un nou mandat. Printre cei 20 de consilieri votanţi sunt şi şase consilieri PSD, care au fost suspendaţi din calitatea de membri ai partidului. Frecţie la un picior de lemn. Ar fi trebuit daţi afară din partid, nu atât pentru blatul lor, cât mai ales pentru amatorismul legislativ, cu iz penal, de care au dat dovadă.

Efectul NORMAL şi imediat, al deciziei ICCJ, era ca mandatul primarului să înceteze imediat prin simpla formalitate de semnare de către prefect a ordinului de încetare a mandatului. Cu atât mai NORMAL cu cât prefectul George Lazăr este jurist de profesie şi a mai fost pe această funcţie vreo 13 luni, în 2013 – 2014, când bănuiesc că a deprins primele taine ale funcţiei.

În noaptea unor cuţite lungi, din 11 decembrie 2019, Guvernul Orban a destituit 30 de prefecţi, ocazie cu care a fost reînnoit şi mandatul domnului Lazăr, a cărui activitate de membru PNL a încetat tot atunci. La a doua înscăunare ca prefect, George Lazăr promitea cetăţenilor nemţeni că „voi fi foarte transparent în luarea deciziilor“. Deoarece incompatibilitatea dovedită a primarului Micu Lucian atrage după sine şi interdicţia de a mai candida pentru vreo funcţie în administraţia publică, prefectul Lazăr nu se grăbeşte cu eliberarea din funcţie a acestuia.

Se profită şi de faptul că legea permite lungirea procedurii de punere în aplicare a deciziei ICCJ până la 6 luni. Adică, alegerile din septembrie îl pot găsi pe Micu Lucian pe funcţie, pentru a organiza propria alegere. Una este ca Micu Lucian să candideze pentru un nou mandat, de pe funcţia de primar şi cu totul alta este ca atunci să fie un simplu cetăţean. Domnul prefect, din înţelepciunea sa juridică, ne previne că interdicţia lui Micu Lucian s-ar putea să fi fost prescrisă, cântând astfel în struna consilierilor romaşcani.

Se înscăunează în „normalitatea“ promisă, tendinţa de a fi contestate deciziile instanţelor, a ICCJ-ului şi a CCR-ului. Toată transparenţa prefectului se rezumă la declaraţia lui că „nu ne grăbim, trebuie să ne asigurăm că luăm cea mai bună decizie în cazul primarului Lucian Ovidiu Micu“.

Păi, parcă ştiam că decizia a luat-o Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Domnul prefect poate doar să ia notă de această decizie. În acest context, nu-mi rămâne decât să caut noile înţelesuri ale termenului de „normalitate“.

Citește știrea

Trending