Contactează-ne

Actualitate

Dosarul Arsene – „s-a acţionat în mod josnic“

Știre publicată în urmă cu

în data de

- instanţa băcăuană a făcut publică motivarea sentinţei prin care şeful CJ Neamţ a fost arestat preventiv pentru trafic de influenţă - s-a apreciat că s-a acţionat într-o modalitate josnică de îndepărtare a fostului preşedinte al CJ - funcţie pe care ulterior a preluat-o Arsene - judecătorii au stabilit că inculpatul este destul de sănătos pentru a sta după după gratii o lună - au mai fost şi alte temeiuri care au dus la încătuşare -

Ionel Arsene, preşedintele Consiliului Judeţean Neamţ, a fost încarcerat în Arestul Poliţiei Neamţ în seara de 29 ianuarie 2018 după ce Curtea de Apel Bacău a dispus arestarea pentru 30 de zile în dosarul în care a fost acuzat de trafic de influenţă. În cele ce urmează iată care au fost motivele pentru care s-a decis privarea de libertate, ele fiind expuse în încheierea de şedinţă a instanţei băcăuane. Menţionăm că anterior, la prima propunere de arestare a DNA, Tribunalul Bacău hotărîse punerea sub control judiciar a şefului legislativului nemţean, măsură care a fost contestată de procurori. Totul i s-a tras de la un denunţ al lui Gheorghe Ştefan a susţinut că în anul 2013 i-ar fi remis lui Arsene 100.000 de euro. Banii ar fi trebuit să ajungă la vîrful Agenţiei Naţionale de Integritate, miza fiind acuzarea unei persoane cu funcţie de conducere din administraţia nemţeană – fostul preşedinte al CJ de la acea vreme, de conflict de interese sau incompatibilitate. Plata nu şi-a atins scopul, drept pentru care Pinalti i-a cerut banii lui Arsene. Acesta i-ar fi restituit 20.000 de lei, nu şi restul.

În cursul anului 2013, inculpatul Arsene Ionel, în calitate de deputat în Parlamentul României şi preşedinte al organizaţiei judeţene Neamţ a unui partid politic, a primit de la o persoană (martor în cauză), suma de 100.000 euro pentru a-şi folosi influenţa pe care a lăsat să se creadă ca o are asupra unor persoane din conducerea Agenţiei Naţionale de Integritate, în scopul de a se constata nerespectarea dispoziţiilor legale privind conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în cazul unei persoane care, la acea vreme, avea funcţie de conducere în administraţia locală“, conform DNA.

Motivarea instanţei de la Curtea de Apel Bacău

Conform documentului remis de instanţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel „constată, din probatoriul administrat în cauză pînă în acest moment procesual, că există suficiente dovezi din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvîrşit o infracţiune de trafic de influenţă. În acelaşi timp, trebuie precizat că, în această fază iniţială a exercitării acţiunii penale şi formulării propunerii de arestare, probele nu trebuie să aibă standardul necesar reţinerii vinovăţiei lui A.I., (Arsene Ionel – n.r.) dincolo de orice îndoială rezonabilă, specifică unei soluţii de condamnare. Referatul procurorului se bazează, în principal, pe declaraţii de martori, pornind de la denunţătorul Ş.G. (Ştefan Gheorghe – n.r.). şi apropiaţi ai acestuia, respectiv, Ş.G. şi P.C.M., şi continuînd cu martorul P.V., (Panaite Vasile, prefectul de Neamţ -n.r.) a cărui depoziţie pare să aibă toate însuşirile unei relatări obiective. Arată acesta că A.I. i-a spus că va încerca să rezolve problema, în sensul că se va achita faţă de denunţător, la propunerea acestuia din urmă, în rate, întrucît nu are niciun ban pe moment, prima plată parţială urmînd să aibă loc în cursul lunii octombrie 2017. Tot martorul precizează că A.I. a recunoscut datoria faţă de Ş.G., dar şi provenienţa ei, respectiv, înţelegerea politică pentru urgentarea unui dosar de incompatibilitate a preşedintelui CJ Neamţ în 2013, C. T., finalitate care nu s-a realizat (filele 23 şi 24, vol.I, dup). Tot în susţinerea acuzaţiei se regăsesc la dosar mai multe procese-verbale de redare a înregistrărilor ambientale dintre martori, dar şi dintre martora P.C.M. şi inculpat, respectiv dintre martorul P.V. şi inculpat. Această din urmă discuţie, redată în referatul procurorului, are o însemnătate probatorie ridicată, pentru că surprinde nemijlocit modul în care A.I. se poziţionează faţă de pretenţia financiară a lui Ş.G., provenienţa acestei pretenţii, dar şi răspunsul pe care martorul trebuie să îl transmită mai departe pentru rezolvarea problemei. Astfel, inculpatul afirmă în clar că trebuia să-l execute cineva pe C., că au pierdut amândoi, iar această pierdere nu o suportă doar el, însă îl va ajuta pe Ş.G. din prietenie, iar nu cu titlul de restituire a unei datorii. Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bacău apreciază că aceste probe sînt suficiente pentru a reţine că rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvîrşit infracţiunea de trafic de influenţă, prin primirea sumei de 100.000 euro pentru ca acesta din urmă să-şi exercite indirect influenţa asupra lui H.G., (Horia Georgescu – n.r.) preşedinte al Agenţiei Naţionale de Integritate, cu scopul de a-l declara incompatibil pe T.C. (în acea perioadă preşedintele Consiliului Judeţean şi preşedintele UNPR Neamţ). Odată îndeplinită această condiţie, se poate trece la verificarea celorlalte cerinţe prevăzute de lege pentru luarea arestului preventiv, pe baza temeiului juridic propus de procuror în referat, respectiv art.223, alin.2 c.pr.pen. Astfel, prevederea legală impune ca infracţiunea comisă să fie una dintre cele enumerate ori să fie o infracţiune pentru care pedeapsa închisorii să fie de 5 ani ori mai mare, condiţie care vizează gravitatea abstractă a faptelor pentru care se poate dispune arestul preventiv“, conform instanţei.

Traficul în cazul unui deputat poate fi pedepsit cu pînă la 9 ani şi 4 luni de închisoare

Sub acest aspect, Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bacău constată că infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune de corupţie, cuprinsă deci enumerarea limitativă a legii, după cum pedeapsa prevăzută de lege poate ajunge pînă la 7 ani închisoare, iar în cazul concret al unui deputat, pînă la 9 ani şi 4 luni de închisoare, deci şi această cerinţă este îndeplinită. În continuare se impune a fi analizată incidenţa în cauză a motivului de privare de libertate a inculpatului, prevăzut în teza finală a alin.2 a art.223 C.pr.pen., pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, respectiv, dacă privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Aşa cum s-a arătat mai sus, această analiză era îndatorirea Judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bacău, urmînd ca în soluţionarea căilor de atac prezente să se realizeze controlul judiciar al motivelor expuse în încheierea atacată. Or, aceasta din urmă nu conţine decît o singură remarcă, respectiv inexistenţa cazului comiterii unei infracţiuni deosebit de grave, fără a se arăta sau a se face trimitere la vreunul din elementele concrete ale cauzei, pe baza căreia să se tragă o astfel de concluzie. Revenind la temeiurile arestării, este important de arătat că măsurile preventive privative de libertate se constituie într-o restrîngere a exerciţiului libertăţii individuale, fiind recunoscute şi permise de dispoziţiile art.23 din Constituţie, precum şi de cele ale art.5 par.1 lit.c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, există anumite garanţii care trebuie să însoţească măsurile preventive privative de libertate, printre care se numără dreptul celui privat de libertate de a i se comunica motivele arestării (art.23 alin.(8) din Constituţie; art.5 par.2 din Convenţie); dreptul persoanei de a fi adusă de îndată înaintea unui magistrat (art.23 alin.(4) din Constituţie; art.5 par.3 din Convenţie); dreptul persoanei de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii (art.21 alin.(3) teza a doua şi art.23 alin.(9) din Constituţie; art.5 par.3 din Convenţie); dreptul persoanei ca un tribunal să se pronunţe într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale (art.23 alin.(6) din Constituţie; art.5 par.4 din Convenţie); dreptul la reparaţii în cazul unei detenţii nelegale (art.5 par.5 din Convenţie). De asemenea, măsurile preventive privative de libertate trebuie să respecte cerinţa legalităţii, în sensul respectării principiilor generale ale statului de drept şi ale celor conexe acestuia, principiul securităţii juridice, principiul proporţionalităţii şi principiul protecţiei împotriva arbitrarului (a se vedea Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 28 august 2012, pronunţată în Cauza Simons împotriva Belgiei, par.32). Totodată, în jurisprudenţa creată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului sînt sintetizate motivele principale acceptate pentru a se dispune detenţia preventivă, anume: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces; riscul ca, în cazul în care este liberat, acuzatul să întreprindă o acţiune care să prejudicieze administrarea justiţiei; riscul de a comite noi infracţiuni şi riscul de a tulbura ordinea publică. După cum se poate observa, aceste motive nu diferă decît sub aspect formal faţă de cazurile de aplicare a arestului preventiv prescrise în dreptul procesual român, constituindu-se în principalele repere doctrinare pentru evaluarea temeiniciei unei măsuri preventive privative de libertate”.

Cîte ceva despre corupţie

Raportînd considerentele teoretice expuse la situaţia concretă din dosar, Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bacău constată că privarea de libertate a inculpatului e necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, care se evidenţiază pe mai multe planuri, acestea întrepătrunzîndu-se unele cu altele: 1. Un prim plan, general, derivă din gravitatea abstractă a comiterii unor fapte de corupţie, gravitate recunoscută drept una ridicată în orice societate democratică în care domnia legii este de cea mai importanţă în dezvoltarea sa sub toate aspectele. O asemenea societate nu poate funcţiona normal fără ca persoanele care reprezintă o autoritate sau chiar o funcţie publică să nu fie la adăpost de orice bănuială de influenţă, în alt mod decît cel reglementat legal sau administrativ. În considerarea acestui deziderat, primordial în asigurarea ordinii de drept, orice încercare de corupere a unui funcţionar se impune a fi sancţionată dur şi imediat. Combaterea acestei maladii sociale a constituit o preocupare constantă pentru autorităţi şi face obiectul a numeroase instrumente juridice naţionale şi internaţionale, dintre acestea din urmă remarcîndu-se Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31.10.2003, ratificată de România prin Legea nr.365/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 903 din 05.10.2004 şi Convenţia penală privind Corupţia a Consiliului Europei, adoptată la Strasbourg la 27.01.1999 şi ratificată de România prin Legea nr.27 din data de 16.01.2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr.65 din data de 30.01.2002. Se subliniază acolo că fenomenul corupţiei constituie o ameninţare pentru stabilitatea şi siguranţa societăţilor, subminînd instituţiile şi valorile democratice, valorile etice şi justiţia, compromiţînd dezvoltarea durabilă şi statul de drept; corupţia subminează principiile de bună administrare, echitate şi justiţie socială, denaturează concurenţa, împiedică dezvoltarea economică şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii. Totodată, rezultă şi din Strategia naţională anticorupţie, adoptată de Guvernul României, că la nivelul percepţiei publice corupţia continuă să fie identificată ca o piedică în prestarea serviciilor publice de calitate la nivel central şi local, ca un fenomen care subminează administrarea eficientă a fondurilor publice. De asemenea, Raportul Comisiei Europene privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare reiterează recomandarea consolidării politicii generale anticorupţie, cu deosebire la nivel înalt; „S-a încercat deturnarea caracteristicilor şi funcţiilor specifice unei instituţii publice, care avea menirea de a sprijini combaterea corupţiei, în scop de răfuială politică“ 2. Un al doilea plan priveşte condiţiile concrete în care se presupune că a fost comisă fapta, în sensul că inculpatul, la acea dată avînd calitatea de deputat şi preşedinte a organizaţiei judeţene a Partidului Social Democrat Neamţ a făcut o înţelegere cu primarul municipiului de reşedinţă de judeţ, Piatra Neamţ, (în cauză sînt suspiciuni că la înţelegere a participat şi un om de afaceri) pentru a determina constatarea unei stări de incompatibilitate sau unui conflict de interese a preşedintelui CJ Neamţ, prin traficarea, respectiv, cumpărarea de influenţă prin intermediari (inclusiv a unui ziarist, redactor şef la un cotidian naţional) a preşedintelui Agenţiei Naţionale de Integritate, instituţie publică special creată pentru a preveni şi semnala astfel de situaţii care constituie surse importante de corupţie şi de obţinere frauduloasă de bani din bugetul public. Practic, s-a încercat deturnarea caracteristicilor şi funcţiilor specifice unei instituţii publice, care avea menirea de a sprijini combaterea corupţiei, în scop de răfuială politică şi de preluare a unei funcţii cu acces direct la o importantă sursă de bani publici, însă nu pe calea legală, firească într-o democraţie consolidată, anume prin obţinerea unui mandat de ales local. Modalitatea josnică în care s-a încercat înlăturarea unui oponent politic dintr-o funcţie electivă importantă, prin ocolirea votului acordat în cadrul alegerilor locale, nu poate genera decît un profund sentiment colectiv de respingere şi se constituie tocmai într-o stare de pericol pentru ordinea publică, în care cetăţenii trebuie să aibă siguranţa că votul lor contează, ca o componentă esenţială a exercitării suveranităţii populare. Starea de pericol relevată nu este una îndepărtată, cum încearcă apărarea să acrediteze, ea prelungindu-se în concret pe tot parcursul anului 2014, pînă la decesul lui T.C. Din datele cauzei mai rezultă că la nivelului anului 2015 s-a încercat o compensare financiară între A.I. şi Ş.G., inclusiv prin dirijarea profitului dintr-o lucrare publică, pentru ca pe parcursul anului 2016 inculpatul să obţină tocmai funcţia publică a celui pe care se presupune că a dorit să-l îndepărteze prin săvîrşirea traficului de influenţă. În sfîrşit, existenţa unei probleme de natură financiară pentru persoana care deţine funcţia de preşedinte al CJ Neamţ, care derivă dintr-o faptă de corupţie şi pentru care s-au purtat negocieri pe tot parcursul anului 2017, intermediate de un alt om politic important, prefectul Judeţului Neamţ, nu poate conduce la concluzia reinstaurării ordinii publice, ci, dimpotrivă, la perpetuarea unei grave stări de pericol pentru societate şi pentru valorile sociale care trebuie apărate de legea penală; 3. În sfîrşit, poate cel mai important dintre pericolele puse în evidenţă prin acuzaţia ce este adusă inculpatului este identificat tocmai în valorile sociale concrete ce se presupune că au fost lezate şi care au determinat apartenenţa traficului de influenţă la grupul infracţiunilor de corupţie. Prin fapta descrisă anterior, inculpatul a declanşat noi valenţe dăunătoare încrederii în sistemul politic, pe care conştiinţa opiniei publice ar trebui să îl perceapă dincolo de orice suspiciune de corupere. Investirea de către cetăţeni a parlamentarilor cu puterea de a legifera şi a aleşilor locali cu puterea de a le administra bunurile presupune din partea acestora un comportament dincolo de orice suspiciune de corupţie. Înşelarea încrederii acordate conduce la erodarea însăşi a democraţiei şi este necesar ca aceiaşi cetăţeni, prin intermediul organelor judiciare, să beneficieze de instrumente ferme care să dovedească voinţa şi determinarea statului de a se proteja de faptele de corupţie ale reprezentanţilor săi cei mai înalţi. Lipsa unei riposte ferme a societăţii ar induce un puternic sentiment de insecuritate socială, de nesiguranţă în opinia publică, ar întreţine climatul infracţional devoalat public prin acuzaţia în materie penală adusă unui important lider politic local şi ar crea inculpatului şi celor tentaţi să comisă fapte similare impresia că pot persista în sfidarea legii, ceea ce practic ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi la săvîrşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi de protecţie a statului, fapt care în final s-ar repercuta negativ asupra actului de justiţie.

Interesul general reclamă privarea de libertate

„În consecinţă, sintetizînd cele expuse, Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bacău constată că interesul general reclamă privarea de libertate a inculpatului la acest moment, fără ca prin aceasta principii fundamentale ce guvernează procesul penal, cum ar fi prezumţia de nevinovăţie sau dreptul la apărare, să fie afectate. În ceea ce priveşte alegerea măsurii concrete în care se va realiza detenţia preventivă a lui A.I., potrivit art.218, alin.1 şi 2 c.pr.pen.: „Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţa de judecată, dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 223 şi luarea acestei măsuri este necesară şi suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1). Aprecierea îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (1) se face ţinîndu-se seama de gradul de pericol al infracţiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vîrsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana faţă de care se ia măsura. Mai trebuie arătat că atît persoanele aflate în arest preventiv, cît şi cele aflate în arest la domiciliu se află într-o formă de privare de libertate, iar din perspectiva naturii/substanţei, efectelor, manierei de executare şi a intensităţii, a condiţiilor şi cazurilor de luare a acestora, cele două măsuri reprezintă o interferenţă majoră în dreptul la libertatea individuală a persoanei. Spre deosebire de măsura arestului preventiv, care determină plasarea persoanei în cauză într-un loc de deţinere, fiind izolat şi supus unei supravegheri permanente, măsura arestului la domiciliu are ca efect rămînerea persoanei în cauză la domiciliul personal, în prezenţa propriei familii. Din interpretarea sistematică a prevederilor legale citate şi a expunerii naturii juridice similare a celor două măsuri preventive privative de libertate ar rezulta că un criteriu important de diferenţiere îl reprezintă circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv existenţa unor împrejurări deosebite referitoare la sănătate, vîrstă, situaţie familială sau altele asemenea. Or, în privinţa lui A.I. nu se remarcă existenţa unor situaţii personale deosebite, care, eventual, să îl vulnerabilizeze în condiţiile obişnuite de detenţie. La această constatare se adaugă caracterul de clandestinitate pe care îl relevă discuţiile înregistrate ambiental şi redate la dosarul cauzei, precum şi poziţia sa influentă în mediile politice din care provin mai mulţi martori, astfel că, pentru buna desfăşurare a procesului penal, este necesară plasarea inculpatului în regim de izolare şi supraveghere pentru 30 de zile. Pentru aceste motive, în numele legii dispune: În baza art.425/1 alin. 7, pct 2, lit. a c.pr. pen, raportat la art 204 c.pr pen., admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Bacău, împotriva încheierii nr 9/Î din 10.01.2018, pronunţată în dosar nr. 129/110/2018 al Tribunalului Bacău. Desfiinţează încheiera contestată şi pe fond: În baza art 204, al. 10, c.pr.pen, raportat la art 223, alin. 2 c.pr.pen, şi art 226.c.pr. pen, admite propunerea procurorului şi dispune arestarea preventivă a inculpatului A.I (Arsene Ionel n.r) cercetat pentru săvîrşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art 291, alin 1 c.pen, raportat la art 6 şi 7 lit. a din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5, alin 1, c. pen, pentru o perioadă de 30 de zile care curge de la data punerii în executare a măsurii. Dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă. În baza art. 275, alin 3, c.pr pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în contestaţia procurorului rămîn în sarcina acestuia“.

Citește știrea
Un comentariu

Un comentariu

  1. vali

    7 februarie 2018 at 8:36 AM

    Cine poate sa intre in politica decat indivizi fara caracter si parveniti ! Daca te uiti in trecutul lor nu vezi decat lucruri murdare…La marea lor majoritate !

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: S-a aruncat în faţa maşinii. A fost accidentat mortal

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident mortal, produs în condiţii mai puţin obişnuite, a avut loc, miercuri, 26 februarie, în localitatea Săcăluşeşti. Conform informaţiilor oferite de poliţişti, un bărbat de 55 de ani s-a aruncat în faţa unei autoutilitare ce mergea pe DN 15 C, fiind accidentat mortal.

“Din primele cercetări efectuate de polițiștii rutieri din cadrul Poliției orașului Tîrgu Neamț a reieșit faptul că, în timp ce un bărbat de 34 de ani, din Răucești, conducea o autoutilitară pe DN 15 C, din direcția Tîrgu Neamț – Piatra Neamț, în localitatea Săcălușești, un bărbat de 55 de ani, din Agapia, s-ar fi aruncat în fața vehiculului, fiind accidentat mortal.

Corpul neînsuflețit a fost transportat la Serviciul de Medicină Legală Neamț, în vederea efectuării necropsiei. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ. În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă  (moarte suspectă)”, au transmis reprezentanţii IPJ Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Prevenire pentru „ţepe“ prin metoda Accidentul

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ acţiunea oamenilor legii s-a desfăşurat în localitatea Brusturi ■ poliţiştii vin cu sfaturi şi recomandări utile ■

Oamenii legii din cadrul Postului de Poliţie Brusturi i-au informat pe cetăţeni cu privire la modalităţile de prevenire a înşelăciunilor, pornind de la premisa că există situaţii care pot favoriza producerea unei infracţiuni şi prin conduită preventivă acestea pot fi evitate.

Activităţile circumscrise iniţiativei de pe 23 februarie au vizat transmiterea de recomandări cu caracter preventiv prin distribuirea unor materiale informativ-preventive. Pentru a nu deveni victimă a acestui tip de înşelăciune, poliţiştii recomandă să fiţi prudenţi atunci cînd sînteţi apelaţi telefonic de persoane necunoscute. În astfel de cazuri, suspecţii utilizează calităţi false (avocat, procuror, poliţist, medic etc) şi solicită telefonic diferite sume de bani persoanelor alese la întîmplare.

„Dacă sînteţi contactat de către cineva care vă apelează în numele unei rude apropiate, solicitaţi-i acestuia o întîlnire directă şi anunţaţi poliţia la numărul de urgenţă 112, pentru a vă acorda sprijin, şi nu mergeţi la aceste întîlniri decît însoţiţi de reprezentanţii poliţiei“, se arată într-un comunicat al Poliţiei Neamţ. Nu oferiţi bani persoanelor necunoscute, oricare ar fi pretextul invocat de acestea. De regulă banii sînt ceruţi sub pretextul că rude apropiate au fost victimele unor accidente de circulaţie şi au nevoie de bani pentru intervenţii urgente medicale sau au fost reţinute de poliţişti pentru săvîrşirea unor astfel de fapte grave (cu victime decedate), iar sumele de bani sînt necesare pentru acoperirea pagubelor produse cu ocazia accidentelor de circulaţie. Nu vă bazaţi pe cele relatate de un necunoscut.

Escrocii mizează tocmai pe reacţia emoţională puternică de moment. Întrerupeţi imediat convorbirea şi sunaţi ruda pînă răspunde. Cîteva minute în plus nu pun pe nimeni în pericol. Chiar dacă cel care vă sună „vă recomandă” să fiţi discret sau vă spune că nu puteţi lua legătura direct cu ruda dumneavoastră, deoarece autorităţile i-au ridicat telefonul, nu vă încredeţi în el. Trebuie să ştiţi că telefoanele mobile ale celor implicaţi în accidente rutiere nu se confiscă. Accidentele de circulatie „nu se rezolvă” la telefon.

În cazul unui accident, nu există noţiunea de plată a unor despăgubiri, decît ca urmare a unei hotărîri judecătoreşti în acest sens sau prin societăţile de asigurări. Orice accident de circulaţie se soluţionează sau prin depunerea unei plîngeri la unitatea de politie, sau în cazul unor accidente soldate numai cu pagube materiale, înţelegerea amiabilă a părţilor, ceea ce presupune repararea daunelor folosind poliţa de asigurare auto obligatorie. Oricine poate fi victima unui accident, dar, într-un moment critic ca acesta, singura urgenţă este cea medicală şi nicidecum aspectul financiar. Atît victima, cît şi autorul unui accident nu au nevoie de bani că să primească îngrijiri medicale.

Citește știrea

Actualitate

Păzeşte-ne, Doamne, de ce-i mai rău!

Știre publicată în urmă cu

în data de

Cum-necum, de parcă nu ne era de ajuns criza politică în care ne aflam, prin graţia pământească a politicienilor noştri care nu mai pun geană peste geană de grija şi binele românilor, uite că diavolul ne-a dat pe mâna afurisitului de virus încoronat.

Avem motive de îngrijorare?

Cred că da. Şi încă de profundă şi grea temere. Şi asta în condiţiile în care nu figurăm pe lista teritoriilor atinse, poate fiindcă mai suntem datori cu gripa aceea mai blândă şi cu rujeola (ce să mai vorbim de cancere şi de altele asemenea ?!?), cu care ne-am obişnuit precum calul… şi la care mai suntem datori cu obolul anual (deloc neînsemnat) de vieţi omeneşti. Ca să nu mai vorbim de leul costeliv, de exodul masiv de cetăţeni către societăţi mai bine aşezate şi de pârdalnica de sărăcie tot mai acoperitoare pentru arcul carpatic care ne adăposteşte.

Din păcate, cu toate miile de paturi rezervate carantinei şi izolării potenţialilor bolnavi, cu îndemnurile la rugăciunile şi speranţele într-o vreme mai caldă, neagreată de ucigaş, efectele pandemiei pot deveni devastatoare de la o clipă la alta. Şi pe termen lung. Lung de tot şi care poate pune în operă principiul „scapă cine poate“. Şi cum cei mărunţi, săraci şi necăjiţi pot mai puţin, este lesne de înţeles cine va da tributul cel mai mare şi de toate soiurile.

Doamne păzeşte – o nenorocire nu vine niciodată singură – de o foamete cumplită, la scară mondială, de un cutremur devastator sau chiar de o bombă nucleară lansată de un descreierat dornic să ajungă mai curând în cer, previzibile şi oricând posibile.

Nu ştiu ce să spun, am gândit adesea şi am recunoscut perfecţiunea naturii, care nu greşeşte niciodată. Departe de mine gândul s-o judec, dar uneori mi se pare că, totuşi, prea multe poveri a pus pe umerii şi grumazul bietului om. Aproape că nu există individ care să fie ferit de tot felul de încercări dintre cele mai grele. Cred că natura putea găsi soluţii mai adecvate pentru om. Sigur că sunt copleşit de teama de a nu greşi, dar uneori am impresia că natura (sau poate Dumnezeu) a fost mult mai grijulie cu celelalte vieţuitoare ale pământului decât cu omul. După ce i-a oferi acestuia o superbie şi o măreţie inegelabile, tocmai spre final, când ar avea mai multă nevoie de sprijin, şi toiag, natura îşi ia mâna de pe el. Nu, nu, nici o moarte nu e demnă, frumoasă. Poate doar cei care părăsesc lumea în somn şi continuă un vis.

Ne lăudăm, nu pe nedrept, de progresele uluitoare la care am ajuns şi de atâtea şi atâtea bunuri care ar trebui să ne facă viaţa mai uşoară şi, de ce nu?, mai frumoasă. Din păcate, progresele ţintesc numai lumea materială, palpabilă şi ultrapalpabilă, capabilă să ne poarte prin tot universul mar şi mic. Dar omul? Omul a rămas acelaşi ba încă şi mai mocirlit de ură şi duşmănie, dacă nu cumva s- a întors cu faţa către trecut, către comuna primitivă, pe care o credeam împietrită în istorie.

Altfel cum să acceptăm că viaţa nu mai are nici o valoare şi o suprimăm pentru câţiva lei sau un telefon mobil, că mamele îşi abandonează pruncii la tomberon cum nu face nici o altă vietate, ori că tăbărâm pe femeile de lângă noi cu cuţitul şi umilinţele de tot felul sau tocmim ucigaşi să-i lichideze pe cei cărora le-am promis… la bine şi la rău.

Păcat de noi ? Fără îndoială !

Ca să nu rămân în nota pesimistă a rândurilor de mai sus, cer îngăduinţa cititorului să-i prilejuiesc un zâmbet.

Cică la Zidul Plângerii de la Ierusalim, o tânără reporteriţă abordează un drept credincios: Domnule, vă urmăresc de o săptămână. Veniţi aici în fiecare zi… Ei, duduie, nu de o săptămână, ci de mai bine de douăzeci de ani… Când merg spre serviciu mă opresc aici… Douăzeci de ani? Şi ce faceţi? Păi ce să fac, mă rog lui Dumnezeu să nu ne mai urâm, să nu ne mai ucidem, să aibă toată lumea de mâncat şi un acoperiş deasupra capului… Şi cum vi se pare? Parcă-aş vorbi la… ziduri !

Citește știrea

Trending