Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

DOSARE CENZURATE – Operatiunea NADIA. Fuga Nadiei Comãneci din România (II)

Știre publicată în urmă cu

în data de

• fuga Nadiei peste granitã, în noaptea de 27/ 28 noiembrie 1989, a fost o actiune premeditatã, coordonatã din exterior si din interior • ofiterul de contrainformatii de la Cenad a interzis patrularea grãnicerilor în zona în care grupul „Nadia Comãneci“ urma sã treacã fraudulos frontiera • înainte de fugã, a avut loc o petrecere în casa lui Ion Dolãnescu • în România, la scurt timp, Ministerul de Interne a fost decapitat, în asteptarea (pregãtirea) revolutiei •

Petrecerea de la casa lui Ion Dolãnescu

Continuãm cu incredibila aventurã a Nadiei Comãneci din noiembrie 1989, cînd a reusit sã fugã din tarã. Nu am aflat amãnunte, dar ni le putem imagina. 23/24 noiembrie 1989. Constantin Panait, Aurel Talpos (sositi din SUA) si Monica se deplaseazã pe ruta Cenad-Timisoara-Brasov, pînã la Bucuresti, unde sînt gãzduiti de cunoscutul cîntãret de muzicã popularã Ion Dolãnescu. Acolo o întîlnesc pe Nadia Comãneci. Petrecerea începe cu: „M-am nãscut între Carpati“ (pentru Panait), urmînd melodiile „Satul meu“, „Eu lucrez la Motru-n minã“, „Mîndra mea e morãritã“, „Alunelu“‚ „Doi voinici din lumea mare“ si, dedicatie specialã pentru Aurel Talpos, proaspãt sosit din America: „Aurelu mamii“. Acolo se constituie ‚„grupul“ si se ia hotãrîrea de a pãrãsi ilegal tara, fortînd frontiera verde. Chiar dacã repetãm putin, sã reiterãm paginile acestui dosar: 25.11.1989, ora 14, Sînnicolau-Mare. Grãnicerii sînt informati de cãtre ofiterul de contrinformatii, lt. Stanciu Viorel, despre faptul cã în localitatea Cenad va avea loc o petrecere la care este posibilã si participarea unor cetãteni strãini. Ordinul dat de „105“ este, ca de obicei, clar: „în apropierea locului sã nu-si facã aparitia cadre sau militari în termen de la grãniceri“. 25/26.11.1989, între orele 18 – 02. Soldatul grãnicer Cozmutã Valeriu, de la Pichetul de Grãniceri Cenad, împreunã cu sergentul major de militie Ioan Popa executã serviciul în calitate de Post Control Mixt pe comunicatia Sînnicolau-Cenad, la intrarea în Cenad. Subofiterul îi spune colegului sãu, pe timpul deplasãrii, cã vor avea ocazia sã o vadã, în acea searã, pe celebra Nadia Comãneci. Informatia se adevereste, în Cenad fãcîndu-si aparitia Panait, Aurel, Monica si Nadia. Talpos Gheorghe, gazda, ne-a declarat: „Am tãiat un purcelus, am adus trei tigani lãutari care ne-au cîntat pînã dimineatã. Apoi au plecat de la mine la Sînnicolau. 27.11.1989, ora 10. Foarte tîrziu, nepermis de tîrziu, plutonierul Pintea, seful Postului de Militie Cenad, comunicã comandantului subunitãtii de grãniceri cã a participat la o petrecere în locuinta cetãteanului Talpos Gheorghe, cioban din Cenad, unde au fost si niste cetãteni strãini. Petrecerea s-a încheiat pe 26 februarie, la ora 6, participantii îndreptîndu-se cu masinile spre Sînnicolaul-Mare. 28.11.1989, ora 15.30 -16. Grãnicerii maghiari înapoiazã, prin raionul subunitãtii Begova, niste cetãteni români care trecuserã ilegal frontiera. Era un fapt care intra, deja, în rutina zilnicã a grãnicerilor. Atît doar cã doi dintre cei înapoiati în tarã de la Pichetul Kiszombor, din Ungaria, afirmau cã ungurii retinuserã si un alt grup în care se afla si Nadia Comãneci, gimnasta. Grupul „delator“ era format din Ciucã Alexandru, Balea Maria si Humeniuc Marius Dumitru, care trecuserã ilegal frontiera în ziua de 27/28.11.1989, în Ungaria.

Evadarea din lagãrul comunist

Revenim la data de 27.11.1989. Tot Gheorghe Talpos: „Au revenit la mine luni dupã-amiaza (27 noiembrie). L-am vãzut pe Aurel cã-i supãrat si l-am întrebat ce-i cu el. Mi-a spus cã o sã trebuiascã sã o trecem pe Nadia peste granitã, la unguri. Cum dracu’ sã plece Nadia peste granitã, noaptea, ca infractorii?. Cã doarã ea a fost de atîtea ori plecatã din tarã, ce, parcã dacã voia nu putea sã rãmînã?“. Asa a intrat Gheorghe în panicã: „Le-am spus: dacã voi plecati dupã ce ati stat la mine, ãstia mã terminã!. Ca sã vã spun drept, am coborît în beci si am tras douã cãni cu vin, ca sã fiu beat, cã dacã mã prindeau ãia, mãcar sã zic cã am fost beat!. Cã-l aveam în fata ochilor numai pe tovarãsul Maior Dinescu, de la Securitate, cu care am avut probleme atunci cînd a fugit Aurel. Eram între ciocan si nicovalã, am plîns ca un prunc, cînd am iesit din beci… Þin minte ca si-acum, m-am hotãrît într-un sfert de orã (n.n. de la 22,45 la 23,00). Aurel le-a spus: Fratilor, se apropie ora de plecare. Vã ducem cu masinile pînã unde se poate, apoi o luati spre frontierã. Am plecat cu cele douã masini pînã am iesit în asfaltul Bucova-Dudestii Vechi, si cam dupã doi kilometri am debarcat. La ce orã? Cam pe la doispe fãrã un sfert“. Panait, cu un Audi 80, rosu, si Aurel, într-un Volkswagen Getta alb, au trecut pe la PCTF Nãdlac.

„Vorbeam în soaptã“

Ne povesteste cãlãuza: „Se auzeau numai bulgãrii de pãmînt care crãpau sub picioare. Vorbeam în soaptã, ne era fricã de cîinii grãnicerilor. Fiindcã era înghet, nici nu am stiut cînd am trecut fîsia aratã. De soldati nu prea ne era fricã, stiam cã nu au voie sã tragã decît numa’ dacã erau atacati, ne prindea’ si gata, ce ne putea’ face?. Nu s-a auzit nici un cîine, nu s-a tras nici un cartus, nici o rachetã luminoasã, am mers în tãcere. Nici vorbã, n-am mers tîrîs, doar aplecati în unele zone“. Grupul era format din sapte persoane: fratii Gheorghe si Dumitru Talpos, o femeie gravidã, Gabi, sotia lui Dumitru, o fatã pe care o chema Monica (prietena lui Aurel Talpos), un pictor din Bucuresti, pe nume Gheorghe Paraschiv, un cetãtean din Cherestur si… Nadia Comãneci. În jurul orelor 04.45, grupul a ajuns lîngã localitatea de frontierã Kiszombor. Povesteste Gheorghe Talpos: „Pe cîmp, la intrarea în sat, ne-au somat doi grãniceri unguri. Ne-am oprit si le-am spus bunã-dimineata în limba lor. Ei ne-a întrebat ceva, dar n-am înteles nimic. Mie îmi era cam fricã, de ce sã mint! Cînd, deodatã (…)“.

„Nadia a început sã sarã pe arãturã si sã facã figuri de gimnasticã“

„Nu o sã mã credeti, dar chiar asa s-a întîmplat. Nadia a început sã sarã pe arãturã, sã facã figuri de gimnasticã si sã spunã cã ea este Nadia Comãneci. Cînd s-a potolit, un grãnicer a plecat la telefon, la un stîlp de frontierã, iar celãlalt a rãmas sã ne pãzeascã. Cînd a venit înapoi, ne-a zis cã trebuie sã vinã masina sã ne ia. Monica a întrebat, în nemteste, dacã ne dã înapoi, dar ãla care a venit înapoi de la telefon a zis: «Nem, nem!». A venit un IMS, ne-am înghesuit în el, unii în bratele altora, si ne-au dus la pichet. Acolo ne-au arãtat unde-i buda si sala de asteptare. Pînã la opt dimineata am stat acolo. Pe urmã, ne-au interogat pe toti“. Cum arãta Nadia?. „Era tunsã, cu o coadã micã la spate, avea pantaloni strîmti pe ea si era cam festitã“ (machiatã, rimelatã, bãnuim noi?!). „La pichet, ungurii ne-au interogat pe toti, cã cine sîntem si ce vrem; traducãtoarea era tot o româncã, fugitã si ea. Dupã interogatoriu, s-a hotãrît sã rãmînã toti, mai putin eu, care sã fiu trimis înapoi în tarã. Atunci a intervenit Nadia si a zis cã dacã mã trimite pe mine înapoi, se întoarce si ea, ceilalti s-au luat dupã ea, cã si ei se întorc în tarã. Aici mi-a plãcut de Nadia, a fost bãtoasã!. Ne-au fãcut niste legitimatii pentru Ungaria, dupã aia a venit o masinã care ne-a dus la statia de autobuz din Szeged. Am ajuns la o clãdire cu saispe etaje, ne astepta afarã un politist care stia perfect româneste, avea si Dacie comby. Ne-au cazat la Hotel Royal. Au venit o groazã de ziaristi, dar i-au tot amînat pînã dimineatã, cînd am plecat spre Austria.

Ca Vodã prin lobodã

– Cum ati trecut frontiera dintre Ungaria si Austria? – Pãi, s-a repetat figura. Panait si Aurel au trecut cu masinile, iar noi am trecut peste granitã. Ungurii avea un gard mic, l-am trecut în picioare, l-am pãsit, iar la austrieci era un gard mai înalt, unde am gãsit o gaurã si am trecut pe-acolo. Cînd s-a crãpat de ziuã, am vãzut un indicator si asa am ajuns în asfaltul Vienei. Acolo ne-au gãsit Aurel si Panait cu masinile. Ca în filme, nu? Grupul a trecut frontierele româno-ungarã si ungaro-austriacã precum Vodã prin lobodã. Asta da Europã fãrã frontiere! Ne-a mai povestit Gheorghe cum au dormit nouã insi într-o camerã de hotel, pe jos, pe saltele, cum a plecat Nadia la Ambasada SUA si cum a ajuns el, ciobanul din Cenad, în lagãrul Transkirchen: „Ne-au fãcut acte de lagãr, ne-au dat camere, lenjerie, veselã. Pe Nadia n-am mai vãzut-o cum n-o vãd nici acum“. – Cum era viata în lagãr? – Pãi, am slãbit 16 kilograme. Era foarte rãu, nu aveam bani, nu aveam de muncã. Mîncarea era foarte rea, numai cartofi si pîine neagrã. – Cine mai era pe-acolo? – Erau de toate natiile. Am întîlnit acolo si foarte multi români. Unii citeau, altii se plimbau, altii furau… Cînd am auzit de revolutie, m-am hotãrît sã mã întorc în tarã.

Decapitarea Ministerului de Interne

Asadar, în a doua decadã a lunii noiembrie 1989, Nadia Comãneci, forteazã frontiera si fuge din tarã. Securitatea nu stiuse nimic, militia nimic, ofiterul de contrainformatii (care dãduse ordin grãnicerilor din Cenad sã nu patruleze în zonã) nimic?! Circulau doar niste zvonuri, care pe urmã s-au legat cu realitatea. De pildã, zvonul cã trupele de grãniceri, depãsite de evenimente, urmau sã treacã de la Ministerul Apãrãrii Nationale în subordinea Ministerului de Interne. Si asa cum se întîmplã de obicei, zvonul s-a adeverit, fuga Nadiei Comãneci, comentatã de întreaga presã strãinã, a însemnat picãtura care umple paharul. Pe 15 decembrie 1989, la Comandamentul Trupelor de Grãniceri, în cadrul unei sedinte de „mazilire“ la care au participat Ion Coman, din partea CC al PCR, generalul Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Constantin Nutã si multi generali si sefi de directii, s-a oficiat trecerea grãnicerilor în subordinea Ministerului de Interne. O asemenea activitatea presupunea, printre altele, ca o mare parte din factorii de conducere ai acestui minister sã fie trimisi în teritoriu, la marginile tãrii, pentru operatiunea de preluare a trupelor. Dupã pãrerea noastrã, aici este cheia. Izbucnirea revolutiei a surprins, pur si simplu, aproape întregul Aparat Central al Ministerului de Interne împrãstiat în teritoriu, la Marile Unitãti de Grãniceri pe care tocmai le prelua: la Rãdãuti, Iasi, Constanta, Giurgiu,Turnu Severin, Timisoara, Oradea, Satu Mare. Noi credem cã aceastã miscare a fost premeditatã. Operatiunea „Nadia“ a fost organizatã si pusã în practicã pentru a forta mîna celor ce puteau propune si decide transferul grãnicerilor, cu tot ce înseamnã aceastã activitate complexã. Revolutia a suprins Aparatul Central al Ministerului de Interne decapitat, majoritatea celor de-acolo fiind în teritoriu, la marginile tãrii. De-acolo, de la Marile Unitãti de Grãniceri, în zilele revolutiei, s-au întors si ei cum au putut, chiar cu haine civile de închiriat. Despre Nadia Comãneci, numai de bine. La mai putin de o lunã de la cãderea lui Ceausescu, gimnasta, furatã pînã si de imensele buchete de flori pe care le merita din plin, a fost „condusã“ pînã în Statele Unite, unde niciodatã nu si-a denigrat tara. Nadia, cãreia i s-a exploatat naivitatea si sãrãcia, si-a pãstrat strãlucirea si a reusit sã rãmînã acelasi mit.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Martori la strania aparitie a unui obiect luminos pe cer

Știre publicată în urmă cu

în data de

• doi pietreni, la fel ca multe persoane din tarã, au observat pe cer un obiect luminos care se comporta ciudat • ei plecaserã la pescuit si au fost martorii aparitiei stranii în dimineata zilei de 26 decembrie • „Acum rememorez cele trãite si parcã am avut ceva fiori reci. Chiar i-am zis amicului: «Hai sã ne tinem de mînã, cã acum ne trag ãstia sus»“, spune Dragos Vintilã •

Dragos Vintilã, un pietrean de 38 de ani, îsi fãcuse planuri mari pentru ziua de marti, 26 decembrie. Împreunã cu un amic, a decis sã meargã la o partidã de pescuit la Sascut, cu barca, pe un lac de acumulare din zonã, cã de, poate, poate o fi cu noroc. Ulterior am aflat cã n-a fost sã fie prea spornicã iesirea (doar niste bibãnasi), dar ce le-a fost dat sã vadã în drum spre lac celor doi pietreni i-a marcat si cu sigurantã îsi vor aminti de întîmplare mult timp. Concret, au observat un straniu obiect luminos, foarte bine conturat pe cerul încã întunecat al diminetii, ei alãturîndu-se altor persoane din diverse zone ale tãrii care au vãzut acelasi lucru. De altfel, au si imortalizat aparitia cu telefonul mobil, realizînd cîteva fotografii, dar nu prea au iesit clare. Însã, imaginile care ilustreazã acest articol au fost realizate de un romascan, prieten cu unul dintre pietrenii mentionati, martor si el al fenomenului pomenit. Mai trebuie spus cã subiectul a fost extrem de comentat în presã, fie ea scrisã sau vorbitã, în ultimele zile si pe retelele de socializare. „Am plecat din Piatra Neamt în jur de 4.30 – 4.40 mergînd destul de încet, pentru cã aveam tractat peridocul cu barca. Dupã ce am trecut de Buhusi si Racova, cam pe la 5.30 am observat strania luminã de pe cer. De altfel, am vãzut-o de la depãrtare si ne tot întrebam ce putea fi. Ne-am dat cu presupusul, gîndindu-ne cã poate era lumina vreunui reflector puternic, de la o discotecã sau vreun club. Dar ceva nu era în regulã, nu putea fi o luminã venitã de jos, era ceva straniu. Chiar foarte straniu. Plus cã lumina dispãrea, dar rãmînea conturul perfect si se tot mãrea. Era ca o ceatã lãptoasã pe cer, doar într-un loc. Nu putea fi un fenomen meteo. Era ca o parã întoarsã. Cum ne apropiam tot mai mult de locul unde era localizatã pe cer, îsi mãrea forma. Am oprit si am fãcut fotografii, dupã care ne-am continuat drumul, trecînd pe sub ea. Acum rememorez cele trãite în dimineata de 26 decembrie si parcã am avut ceva fiori reci. Chiar i-am zis amicului: «Hai sã ne tinem de mînã, cã acum ne trag ãstia sus». Am mai mers un pic, lãsînd conturul ciudat în stînga noastrã si am oprit iar, dar lumina dispãruse la fel de straniu cum si apãruse. Tot ce am vãzut noi, cred cã a durat între 3 si 5 minute. Oricum, a fost o experientã unicã si nu am o explicatie despre ceea ce ar fi putut fi“, ne-a povestit Dragos Vintilã. A continuat spunînd cã în nici un caz nu a putut fi vorba despre vreo luminã proiectatã de la sol.

Declaratii care adîncesc misterul

Obiectul luminos neidentificat a fost vãzut, conform Digi24, în aceeasi dimineatã, de localnici din Vrancea, Bihor, Ilfov, de lîngã Bucuresti, dar si de la Roman, ei postînd pe retelele de socializare fotografii si filmulete. Si cam toti au arãtat cã misteriosul obiect, unii i-au spus minge de luminã, a dispãrut la fel de brusc precum apãruse si a lãsat în urmã o formã conicã, asemenea unei perdele de ceatã. Exact cum a relatat si Dragos Vintilã. Întrebat despre strania aparitie, celebrul Alexandru Mironov, realizator Digipedia, a declarat: „Sînt imagini aproape clasice într-un domeniu care se numeste ufologie, un fel de stiintã a OZN-isticii. Poate cã stiintã este mult spus. Este vorba de fenomene care se întamplã adesea. Se întîmplã si pe teritoriul României. S-ar putea ca o explicatie sã vinã de la ingineri care sã spunã: e o treaptã a unei rachete, e vorba de un proiectil de mari dimensiuni militar, cu care s-a fãcut un exercitiu. În urmã cu cîtiva ani, la Celiabinsk, în nordul Rusiei, un asemenea obiect ceresc a explodat. S-a dovedit cã era vorba de un meteorit care venea spre pãmînt. S-a frecat cu aerul, a explodat si s-a comportant ca o bombã. A spart toate geamurile din oras. Este vorba deci de fenomene de care nu mai trebuie sã ne speriem. Poate o sã stim odatã si odatã mai mult despre ele. Este clar însã cã din ce în ce mai des ele sînt observate. Atunci cînd raportãrile vin din mai multe pãrti despre un acelasi fenomen întîmplat la un acelasi moment, atunci este într-adevãr un fenomen care trebuie investigat“. Misterul în acest caz este dat si de faptul cã obiectul luminos apãrut în dimineata zilei de 26 decembrie nu a fost detectat de radare, dupã cum sustine Marius Ioan Piso, presedinte – director executiv al Agentiei Spatiale Române, într-o interventie la Digi24: Noi avem niste surse de informare foarte clare, cum ar fi Comandamentul Strategic al Fortelor Spatiale SUA. Existã un sistem si în Europa, care urmãreste aceste lucruri. Pînã si în România existã un sistem numit Allsky, fiind gestionat de astronomi si de amatori care urmãresc cerul. Mãrturisesc cã nici una din aceste surse nu a detectat nimic la acea orã. Nu a apãrut nimic. Cel putin noi nu am fost informati despre asa ceva“. Alte surse au avansat ipoteza cã a fost vorba despre o rachetã lansatã de agentia spatialã chinezã, cu cîtiva sateliti artificiali, sau cã obiectul observat ar fi o bucatã din statia spatialã chinezã Tiangong-1, care se presupune cã ar urma sã se prãbuseascã pe Terra la început de 2018. O altã variantã ar fi cã a fost un meteorit care s-a dezintegrat la intrarea în atmosferã. Dincolo de aceste declaratii si ipoteze care nu au lãmurit deloc subiectul, strania aparitie vãzutã si de cei doi pietreni si de alte persoane din tarã va rãmîne pentru ei tot la stadiul de straniu si nemaivãzut.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Enache nu-si uitã fostii elevi

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Vlad Achim este cel mai nou membru al formatiei de Liga 1 pregãtite de Costel Enache • Gigi Becali a fost de acord ca Achim sã plece la FC Botosani • pe lîngã antrenorul cu care a mai lucrat la FC Ceahlãul, Achim se va reîntîlni si cu un alt fost coleg, Sebastian Chitoscã •

Microbistii din Neamt au motive sã urmãreascã ceva mai interesat partidele din partea a doua a campionatului Ligii 1, dupã cum a început perioada de transferuri din minivacanta de sãrbãtori. În lipsa unei formatii din judet pe prima scenã fotbalisticã, cunoscãtorii de fotbal din judet ar putea sã „adopte“ o grupare care are deja în lot trei fosti componenti ai echipei din Piatra Neamt. Este vorba de FC Botosani, pregãtitã de antrenorul Costel Enache (ex-jucãtor si antrenor al FC Ceahlãul), formatie aflatã foarte aproape de performanta de a pãtrunde, în premierã, în turneul play-off, fazã ce va da campioana editiei 2017-2018 a Ligii I. Pentru a pune umãrul la acest obiectiv, în rîndurile echipei botosãnene a intrat si Vlad Achim, jucãtor de bazã al FC Ceahlãul în perioada 2007-2015. Ieri, jucãtorul în vîrstã de 28 de ani a fost cedat de FCSB la FC Botosani, patronul moldovenilor, Valeriu Iftime, precizînd cã s-a luptat pentru Achim cu alte douã cluburi din Liga 1. „Cu Gigi Becali nu a fost nici o problemã. Dînsul ne-a spus de la început cã vrea sã ni-l dea pe Vlad Achim, dar nouã ne era teamã cã nu doreste jucãtorul sã vinã la noi. El mai avea si alte douã oferte din Liga 1, însã am discutat cu el si ne-am înteles. Achim a semnat cu noi pe un an si jumãtate, atît cît mai avea contract si cu Steaua“, a declarat Iftime pentru Fanatik. Presa sportivã a aflat cã 100.000 de euro este clauza de reziliere pentru Vlad Achim, însã dacã cineva va plãti aceastã sumã, banii vor intra în conturile FCSB pentru cã jucãtorul a fost lãsat sã plece gratis la Botosani. De mentionat cã echipa din Botosani este a patra în ultimii doi ani pentru care Achim evolueazã, de la momentul plecãrii sale de la Ceahlãul. Dupã opt sezoane în care a apãrat culorile echipei pietrene (6 în Liga 1 si douã în liga secundã), pentru care a jucat 155 de partide si a înscris 18 goluri, în primãvara anului 2015 mijlocasul s-a transferat la Viitorul Constanta. Pentru echipa lui Hagi, Vlad a evoluat doar un tur de campionat. Desi pãrea se se fi integrat bine în angrenajul echipei, a fost cedat la FC Voluntari unde a jucat în returul sezonului 2015-2016. În campionatul 2016-2017 a ajuns la Steaua, unde a evoluat inconstant, fiind victima relatiei dificile dintre antrenorul Reghecampf si finantatorul Becali. În acest sezon, Nicolae Dicã a vrut sã mizeze mai mult pe Achim, dar soarta nu i-a surîs nici de aceastã datã jucãtorului. La FC Botosani, Achim ar putea avea sanse mai mari sã evolueze în linia medianã, dacã antrenorul Enache va gãsi oportunitãti sã-l foloseascã în cele patru meciuri rãmase de disputat din retur si, ulterior, în faza a doua a campionatului (play-off sau play-out). În lotul moldovenilor, Achim se va reîntîlni cu alte douã cunostinte de la Piatra Neamt: cu atacantul Sebastian Chitoscã, si el un implant nereusit la Steaua, respectiv portarul Alberto Cobrea, jucãtor originar din Piatra Neamt, format la Liceul cu Program Sportiv din urbea de sub Pietricica, dar care nu a evoluat sub culorile clubului FC Ceahlãul. Sebastian Chitoscã a ajuns la Botosani dupã ce a avut un parcurs asemenãtor cu al lui Achim. A plecat din curtea formatiei pietrene la un an dupã Achim, în toamna anului 2016, odatã cu alti doi tineri jucãtori cedati la Steaua (Stefãnescu si Popadiuc). Nu a avut prea multe sanse de a arãta de ce este capabil la echipa lui Becali, si a fost repede împrumutat la Voluntari si FC Brasov (Liga 2), echipe pentru care a evoluat în ultimul an în 11 partide si a marcat doar douã goluri. Si Chitoscã sperã sã-si relanseze cariera la Botosani, primele semne fiind încurajatoare. Enache a mizat pe atacant în 7 partide oficiale (Liga I si Cupa României), iar evolutia sa a fost deja apreciatã în mediul sportiv.

Citește știrea

Trending