Publicitate

■ nominalizarea acestora este la categoriile Antreprenoriat, respectiv Mecenat ■ pentru a-i vota pentru titlul de „ambasadori nemţeni“ se poate accesa adresa galaambasadorilornemteni2018@yahoo.com ■

Printre cele cîteva zeci de nume şi firme care au fost nominalizate la cea de a II-a ediţie a Galei Ambasadorilor Nemţeni se numără şi două care, cu siguranţă, merită aprecierea tuturor. Este vorba despre Luigi Bodo şi societatea RIFIL, la care cel pomenit este vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie şi director tehnic- comercial. Nominalizarea acestora este la categoriile Antreprenoriat, respectiv Mecenat. Practic, nu este domeniu al vieţii sociale din Piatra Neamţ şi din judeţul Neamţ în care, mai ales după 1990, în care italianul devenit pietrean prin adopţie şi firma din al cărui staff face parte de zeci de ani să nu se fi implicat direct, fie că a fost vorba de cultură, acte caritabile, mediu de afaceri, educaţie sau sport, plus susţinerea a zeci dacă nu sute de proiecte în calitate de parteneri. Gala Ambasadorilor Neamţeni este organizată de Consiliul Judeţean şi are ca scop cunoaşterea şi aprecierea publică a oamenilor speciali din ţinutul străjuit de Ceahlău, cunoscuţi în ţară şi în străinătate, datorită meritelor profesionale. „Prin această gală, dorim să ridicăm la rangul de «ambasadori», aducîndu-i în faţa dumneavoastră pe cei care reprezintă «valoarea» în judeţ! Pentru a-i cunoaşte, pentru a-i identifica, vă cerem ajutorul!“, se arăta într- un comunicat al CJ. Pentru a vota Luigi Bodo şi societatea RIFIL se poate accesa adresa galaambasadorilornemteni2018@yahoo.com, la categoriile Antreprenoriat şi Mecenat. Sufragiul electronic are ca dată limită 10 noiembrie. Pentru Luigi Bodo puteţi vota aici: https://www.ambasadorinemteni.ro/luigi-bodo/ iar pentru Rifil puteţi vota aici: https://www.ambasadorinemteni.ro/sc-rifil/

Începuturile unei firme devenită etalon în judeţ şi în ţară

Prima societate mixtă cu partener occidental din România şi din întregul bloc comunist est-european lua fiinţă în 1973, pe 24 aprilie. Constituirea firmei mixte româno-italiene RIFIL, persoană juridică română cu sediul în Săvineşti, Neamţ a fost aprobată – împreună cu contractul de societate şi statutul societăţii – prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România cu nr. 252. Certificatul de înregistrare la Ministerul Finanţelor, din 14 mai acelaşi an, are nr.1 pe ţară. Obiectul iniţial de activitate, consemnat în decret, era producerea şi comercializarea firelor acrilice vopsite şi nevopsite. Cu 400 de salariaţi, din care 370 muncitori. Actul de naştere propriu-zis, contractul de societate, fusese semnat de Valeriu Momanu, din partea română şi Emilio Falco, pentru partenerul italian. Asociaţii erau Centrala Industrială de Fibre Chimice Săvineşti (52%) şi ROMALFA Spa din Biella (48%). Pentru acel moment, dar şi pentru ce a urmat, încă un nume din galeria artizanilor fondatori este foarte important de subliniat, Giacomo Verzoletto, şi el acţionar al grupului industrial piemontez. De asemenea, se cuvine amintită prima echipă de conducere a societăţii: Laurenţiu Amălinei – director general, Sergio Messore – director tehnic-comercial şi Radu Bucur Popa – director economic. După 45 de ani de istorie, de la pionierat la consolidarea exemplului de urmat, subînţelegînd performanţa, se poate vorbi fără ezitare despre fenomenul naţional şi internaţional RIFIL. Implicarea decisivă a companiei în toate componentele reprezentative sau sensibile ale comunităţii, după Revoluţia din decembrie 1989, a luat proporţii de religie locală. Prin diversele şi generoasele contribuţii publice, RIFIL a construit un model unic. A cultivat şi crescut valorile, a dezvoltat o cultură corporatistă şi a impus standarde de performanţă de invidiat, totul pornind de la responsabilitate şi profesionalism. Unul dintre momentele începuturilor, care stîrneşte nostalgii mai greu de explicat astăzi, este legat de ianuarie 1975. Atunci a demarat producţia de fire acrilice vopsite, tip lînă, folosind fibra melană produsă în România. Pînă în mai 1989 a funcţionat din plin.

Un moment de cumpănă şi mesajul lui Luigi Bodo din decembrie 1989

La propunerea conducerii societăţii, asociaţii aprobă o serie de măsuri pentru intrarea pe noi pieţe. Ţinînd cont de exigenţe se procedează la achiziţia de maşini şi utilaje performante, operaţiuni finanţate în premieră în România prin leasing. În aceeaşi perioadă, RIFIL a utilizat mijloace moderne de activitate financiar-bancară, cum ar fi factoring-ul prin intermediul Băncii Române de Comerţ Exterior. RIFIL vindea pe pieţele din zona mediteraneeană, nordul Europei, Statele Unite ale Americiii şi Orientul Mijlociu. Fiind şi întreprindere de comerţ exterior, întreaga evidenţă a activităţii economice şi comerciale, bilanţul contabil, erau ţinute în valută. Toate vînzările se făceau la export, iar plăţile se încasau numai în dolari, constituind o importantă sursă de venituri în devize liber convertibile pentru statul român. Oamenii erau mîndri că lucrau la RIFIL pentru că aveau salariile cele mai mari. Nu au fost niciodată neîndepliniri de plan care să ducă la micşorarea salariilor, nici penalizări. Dimpotrivă, primeau 15% în plus ca spor de societate şi al 13-lea salariu sub formă de participare la profit. Spre deosebire de celelalte întreprinderi, RIFIL a fost scutită de atîrnarea pe pereţi a lozincilor şi îndemnurilor la muncă pentru edificarea socialismului, iar salariaţii nu au fost chemaţi niciodată la muncă patriotică. Conform termenilor din contractul de societate, acesta a expirat după 16 ani, la finele lunii mai 1989. În ciuda variantelor propuse de partenerul italian, autorităţile române – în varianta oficială – au refuzat continuarea activităţii şi AGA a decis oprirea producţiei şi intrarea societăţii în lichidare, începînd cu septembrie. Decizia, în varianta reală şi binecunoscută în epocă, aparţinuse personal Elenei Ceauşescu. Lichidatori au fost numiţi Ion Strătilă şi Vasile Gherasim, din partea CFS Săvineşti, Gheorghe Popa (Ministerul Industriei Chimice) şi Vittorino Tormen (ROMALFA). Tergiversarea procedurilor, una riscantă, se lega de iluzia revenirii asupra deciziei. Pasul de la iluzie la speranţă avea să fie Revoluţia Română. Pe 22 decembrie 1989, Luigi Bodo se afla în Italia şi a transmis un telex istoric: „Bună ziua. Este clar că sînt foarte emoţionat. Azi este una din cele mai frumoase zile din viaţa mea chiar dacă sunt în Italia. Plouă, dar este ca primăvara. Sper că toată lumea este bine. La mulţi ani şi să ne vedem curând! Acum am multe de zis, dar am lacrimi în ochi, aşa că nu mai văd bine. Ciao la toată lumea!“.

Tandemul Luigi Bodo – Ioan Strătilă

La invitaţia noilor autorităţi, pe 15 ianuarie 1990, la Bucureşti are loc întîlnirea între Gheorghe Caranfil (ministrul Industriei Chimice) şi Valeriu Momanu, ca reprezentanţi ai părţii române, Emilio Falco, Giacomo Verzoletto şi Luigi Bodo. Se decide abandonarea lichidării şi repornirea producţiei. Ceea ce se întîmplă pe 1 februarie. În următorii trei ani se realizează un volum important de investiţii, concretizat prin creşterea producţiei şi productivităţii, îmbunătăţirea proceselor de filare şi vopsire, ridicarea calităţii firelor. Luna mai 1993 consemnează sărbătorirea a 20 de ani de la înfiinţarea societăţii, un eveniment de anvergură din România acelor ani. Acţionarii şi reprezentanţii lor, salariaţii şi prietenii s-au bucurat împreună cu liderii autorităţilor locale din Piatra Neamţ şi Biella, precum şi cu oficialităţi guvernamentale şi diplomaţi din cele două ţări. A fost atunci o demonstraţie de forţă capitalistă sănătoasă, dublată de angajamentul de a consolida împreună comunitatea locală. Din păcate, proiectele majore, complexe avansate administraţiei pietrene şi judeţene au fost ignorate cu desăvîrşire. Nici măcar înfrăţirea naturală între Piatra Neamţ şi Biella nu s-a realizat. RIFIL a continuat să crească, ajungînd – graţie strategiei şi politicii de investiţii – un jucător de top în sectorul filaturii. Grupul cuprinde în prezent activităţi industriale de referinţă la Cîmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Botoşani şi Buzău. Cei 550 de salariaţi de pe platforma Săvineşti sînt astăzi doar o parte a familiei RIFIL. Punctele de lucru de la Cîmpulung Moldovenesc şi Dorohoi au cîte 90 fiecare, la NOVAFIL Gura Humorului sînt 120, iar la ROLANA TEX Botoşani încă 350. Fără ezitare se pot adăuga cei ca 400 de la filatura din Buzău, unde RIFIL e asociată cu 40%. Nume fundamentale pentru dezvoltarea grupului în epoca modernă sînt Ion Strătilă (director general şi preşedinte al CA) şi Luigi Bodo (director tehnic-comercial). Ştafeta direcţiunii generale a fost preluată din 17 decembrie 2011 de Valerica Leonte. Tandemul Strătilă – Bodo a marcat profund viaţa societăţii după Revoluţie. Fără dăruirea celor doi, fără nota personală dată în aceşti aproape 30 de ani, o sumedenie de domenii, activităţi şi performanţe n-ar fi beneficiat exact acel sprijin care a asigurat diferenţa. Sub genericul „Puterea de a mai creşte“, oficializat în urmă cu cîţiva ani, RIFIL a confirmat puterea şi influenţa din mediul de afaceri. Guvernările le- au rămas şi ne-au rămas datoare. Persecuţiile, sabotajele din anii ’90 ai secolului trecut, la care au fost supuşi, reprezintă în continuare o pagină neagră, imposibil de şters vreodată. Ratarea preluării Melanei Săvineşti, elegant vorbind, ar trebui predată la şcoală. Curajul a făcut diferenţa. Dincolo de toate, important este că puterea de a mai creşte funcţionează! Mai presus de generic sau slogan, în dreptul RIFIL se reţine esenţa neafişată: puterea calităţii, calitatea puterii.

Repere din istoricul grupului industrial RIFIL

1992 – Primul pas în producerea firelor tip bumbac şi demararea negocierilor de asociere cu societatea MOLDOFIL SA Cîmpulung Moldovenesc 1993 – Constituirea societăţii comerciale ROMALFA SA Săvinesti, avînd ca obiect de activitate principală comercializarea firelor tip bumbac acrilice şi în amestec 1994 – AGA decide majorarea capitalului social al ROMALFA SA, majorare subscrisă de MOLDOFIL SA Cîmpulung Moldovenesc care devine acţionar cu 50% din actiuni 1996 – RIFIL SRL devine RIFIL SA 1997-1999 – Noile tehnologii introduse atît în filatură cît şi în vopsitorie au permis începerea producţiei de fire acrilice în amestec cu lînă şi în amestec cu bumbac 1999 – În urma negocierilor cu FPS, RIFIL cumpără pachetul majoritar de actiuni al FIRMELBO Botoşani şi subscrie majorarea de capital social conform acordului încheiat 1999 – RIFIL subscrie majorarea capitalului social hotărît de AGA la FILATURA SA Buzău. Ca urmare RIFIL devine actionar majoritar 2003 – RIFIL, împreună cu INDUSTRIA ITALIANA FILATI şi FILPUCCI, ambele din Prato, au înfiinţat INDUSTRIA FILATI Buzău, care preia activitatea de producere a firelor fantezie pentru tricotaje şi a firelor pentru lucru de mînă 2010 – În urma parteneriatului încheiat de Asociaţia ASTRICO Nord-Est cu Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est, Facultatea de Textile, Pielărie şi Management Industrial a Universităţii Tehnice Gheorghe Asachi Iaşi, Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Textile Pielărie Bucureşti şi Inno Consult SRL Bucureşti ia naştere Clusterul textil Astrico Nord-Est 2014 – RIFIL preia integral părţile sociale ale ROLANA-TEX Botoşani. Grupul de firme RIFIL ajunge între cei mai mari producători de fire din Europa cu o cifră de afaceri de aproximativ 140 milioane euro anual.

loading...

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.