Contactează-ne

Actualitate

Din istoricul şi activitatea Poliţiei nemţene de altă dată

Știre publicată în urmă cu

în data de

Prof. Gheorghe RADU

Garda cetăţenească din Piatra Neamţ

În atmosfera de mare avânt naţional şi fierbinte patriotism care domnea în ţară la mijlocul deceniului al VIII-lea al veacului al XIX- lea, populaţia celor două principate unite într-o singură ţară îşi manifesta voinţa de independenţă şi libertate. În acest context istoric, în martie 1876 corpurile legiuitoare votează legea guardei orăşeneşti – gărzi care trebuiau să devină element de ordine interioară şi rezervă combatantă în situaţia unei conflagraţii. Timp de circa un an, legea, ca şi altele de altfel, părea să fi rămas literă moartă. Încordarea relaţiilor cu Imperiul Otoman, perspectiva războiului care se contura tot mai mult la orizont, o aduce în actualitate. Legea va fi publicată în Monitorul Oficial, aproximativ după un an de la eliberare, adică în 1877, anul Războiului pentru Independenţă. În urbea de la poalele Pietricicăi, trebuia să ia fiinţă o companie de gardă cetăţenească după cum suna Ordinal Ministrului de Interne din 26 mai 1877 către prefectul ţinutului Neamţ: „Pe baza legii, guvernul a găsit de cuviinţă ca în comuna Piatra să se înfiinţeze deocamdată una companie de guardă cetăţenească“. În consecinţă, se iau primele măsuri, printre care numirea şefului de companie, în persoana lui Theodor Dornescu, stabilirea sediului provizoriu şi cuprinderea în bugetul primăriei a cheltuielilor necesare activităţii. Pe lângă şeful companiei, mai activau un sergent adjutant şi doi cornişti şi toboşari. Odată rezolvată problema conducerii, s-a trecut la alcătuirea comisiunii de recensământ a cetăţenilor. S-a convenit ca aceasta să cuprindă un consilier al comunei, ca reprezentant oficial al autorităţii şi un reprezentant al cetăţenilor. Alegerea consilierului, în persoana lui Nicolae Cafmuschi s-a bucurat de sufragiile tuturor. La stabilirea reprezentantului cetăţenilor, opoziţia a fost aprinsă, deoarece primarul, Grigore Isăcescu, a propus pe fratele său Constantin. Cu toate obiecţiunile ridicate propunerea este, în final, acceptată. Lucrările de recenzare s-au desfăşurat destul de repede, aşa încât la 15 iulie se aflau deja afişate liste cu cele 322 persoane ce merită a fi gardişti în acest oraşu. Peste o lună de la încheierea operaţiunilor de recenzare, mai precis, la 14 august 1877, într-o atmosferă de mare entuziasm, membrii guardiei au trecut la alegerea în mod cu totul secret a corpului gradaţilor: un locotenent, doi sublocotenenţi, un sergent major, un sergent furier, opt sergenţi şi 12 căprari. A fost ales locotenent al guardiei cetăţeneşti din urbea reşedinţă de ţinut, Dimitrie Dafinescu. Documentele de arhivă conţin informaţii mai puţine pentru activitatea următoare a gardiştilor; dar un lucru este cert: cel puţin la început acţiunile combatanţilor erau stimulate de simţul datoriei civice şi de un cald patriotism.

Documentele de arhivă ale poliţiei nemţene

Sfârşitul veacului XVIII şi începutul secolului XIX, ca urmare a dezvoltării societăţii au început să se formeze şi unele aşezări urbane în care fenomenul aglomerării umane impunea luarea unor măsuri menite să asigure ordinea publică. În perioada existenţei ţinutului ca unitate administrativă în Moldova, ispravnicului (prefectului de azi) îi reveneau şi atribuţiile poliţieneşti. La îndeplinirea unor astfel de sarcini conducătorii administraţiei fostelor ţinuturi Neamţ şi Roman erau ajutaţi de către un polcovnic, armaşi, zapcii, străjeri şi poliţmaiştri (câte unul în oraşele Piatra Neamţ şi Roman – capitale de ţinuturi). Activitatea era coordonată în Moldova de Ministerul Trebilor Dinlăuntru (Ministerul de Interne de mai tîrziu). Odată cu constituirea primului guvern unitar în timpul domniei lui Cuza, prin cabinetul Barbu Catargiu, la 22 ianuarie 1862, activitatea Ministerului de Interne suferă unele modificări faţă de prevederile Regulamentului Organic, iar în 1864, domnul primei Uniri aduce şi în acest sector de activitate îmbunătăţiri. Legea poliţiei din acel an prevedea că în oraşele în care numărul locuitorilor era mai mare de 3.000 activitatea de poliţie să fie dusă de o prefectură de poliţie, iar în celelalte aşezări urbane sarcinile de acest fel reveneau primăriilor. Concomitent cu personalul poliţiei, în Piatra Neamţ, Roman şi Tîrgu Neamţ îşi desfăşura activitatea şi o gardă civică pentru pază, formată din locuitorii care dispuneau de o oarecare bază materială. În 1877, în oraşele Piatra-Neamţ şi Roman s-au format câte un batalion de gardă orăşenească. Până la apariţia legii din 1903 poliţia va rămâne în subordinea primăriilor orăşeneşti, condusă de un poliţai şef. Conform prevederilor legii din 1 aprilie 1905, poliţia a fost trecută sub autoritatea directă a Ministerului de Interne. Stabilind atribuţiile instituţiei, legea în cauză preciza că aceasta este datoare: „a veghea la menţinerea ordinii publice şi siguranţei interne; a apăra libertatea, proprietatea şi siguranţa persoanelor; a preveni infracţiunile de la legi şi regulamente; a constata abaterile şi trimite pe făptaşi în faţa instanţelor de judecată şi de a executa măsurile de poliţie“. Legiuitorul a stabilit şi personalul fiecărei poliţii în parte. Astfel, poliţiile oraşelor Piatra Neamţ şi Roman aveau fiecare câte un poliţai, un director, 2 comisari, 7 subcomisari la Piatra şi 4 la Roman, un copist şi un ofiţer, 6 sergenţi majori şi 50 sergenţi pentru paza oraşului; la Tîrgu Neamţ se prevedea un comisar, 5 subcomisari şi un copist. În 1929, organele reprezentative ale României au luat din nou în dezbatere problema organizării poliţiei. Prin legea adoptată în acel an poliţiile din oraşele Piatra Neamţ şi Roman au fost ridicate la rang de chesturi. Pe întreaga durată a activităţii lor poliţiile au fost organizate pe cele trei ramuri de bază: administrativă, judiciară şi siguranţă. Organizate pe aceste profiluri şi păstrându-şi în subordine circumscripţiile orăşeneşti şi comisariatele din judeţe, poliţiile Piatra Neamţ şi Roman şi-au continuat activitatea până în 1949, când au fost desfiinţate şi s-a trecut la organizarea miliţiei. De-a lungul activităţii, unităţile de poliţie din aceste locuri au creat o arhivă bine organizată. În depozitele arhivelor nemţene se păstrează documente aparţinând următoarelor fonduri: Poliţia oraşului Piatra Neamţ, 1892-1955, Poliţia oraşului Roman, 1919-1955 şi Poliţia Tîrgu Neamţ, 1910- 1955. Materialele documentare păstrate sunt foarte diverse, atât sub raportul genului de acte dar, mai ales, în cea ce priveşte informaţiile propriu-zise.

„Furturi prin spargeri“, bancnote false, profanatori de cadavre…

Presa vremii şi arhivele nemţene conţin multe informaţii referitoare la activitatea specifică a oamenilor ordinii publice din Piatra Neamţ. Astfel, din ordinul Parchetului de pe lângă Judecătoria Neamţ, „Brigada de Siguranţă din localitate a arestat pe dl. Mironescu, care a fost un timp îndelungat grefier al Judecătoriei Ocolului I din acest oraş, fiind acuzat că ar fi sustras diferite acte publice“, se arată în ziarul Telegraful din Piatra Neamţ, din 8 noiembrie 1923. Pe 19 ianuarie 1925, ne relatează acelaşi ziar, D-l s. comisar Rusu a reuşit să aresteze pe tinerii Vasile Hanganu – 18 ani, Gh. Gheorghiu – 18 ani şi Vrăjmaşu – 16 ani, care „săvîrşau furturi prin spargeri“. Printre păgubiţi sunt amintiţi: croitorul Ivaşcu, cofetăria Zalman, magazinele de mezeluri Marigheta şi Reder. Nici jandarmii nu aveau linişte. În acelaşi ziar, D-l Căpitan de Jandarmi Mînecuţă dezminte ştirea apărută în unele ziare din Capitală cum că s-ar fi descoperit în judeţul nostru o fabrică de bancnote false, Era vorba doar de găsirea în circulaţie prin regiunea Hangu a cîtorva bancnote false. Erau şi în acele vremi profanatori de morminte. La cimitirul local din urbea Piatra, D-na Stoian, ducîndu-se la cimitir să vadă cadavrul fratelui ei, plutonierul erou Tofan, ce urma ca să fie transportat săptămîna viitoare la cavoul familial din Tg. Neamţ, a rămas înmărmurită cînd a observat pe 29 martie 1925, că lipseşte craniul cadavrului. Anunţând la poliţie cele văzute (mai lipseau şi alte lucruri de valoare ce se găseau pe cadavru, n. n.). Cu cercetarea cazului a fost însărcinat agilul comisar M. Mina, dat fiind complexitatea şi misterul în care era învăluit acest caz. Şi au fost prinşi. Făptuitorii erau în persoana intendentului şi groparii cimitirului. Pompierii, erau, de asemenea la datorie. Incendiile din localitatea de la poalele Pietricicăi, atât la populaţie cât şi la stabilimente industriale şi comerciale, erau prompt înlăturate, de către soldaţii pompieri conduşi cu măiestrie de comandantul, lor Dl. Sub. Locot. Gh. Tofan, aşa cum se consemna în ziarul amintit luni, 6 aprilie 1925.

Personalităţi de altă dată ale poliţiei nemţene

În anul 1928, în locul d.lui Comşa a fost numit dl. Ioan Teodorescu ca director a Poliţiei oraşului Piatra Neamţ (în noiembrie 1928, aşa cum se consemnează în ziarul local Reformatorul, nr. 530/19 noiembrie 1928). Iată cum este descris profilul profesional şi moral al poliţaiului oraşului amintit: „O răsplată a muncii bine meritată. Funcţionar de carieră, unul din cei mai vechi şi pricepuţi poliţişti, dl. Teodorescu este acelaşi de acum 20 de ani: omul slujbei şi al muncii. Ar fi fost de multă vreme poliţai dacă ştia să se linguşească pe lîngă puternicii zilei, să se servească de acele metode umilitoare şi cari jignesc moralul propriu al slujbaşului care ţine la demnitatea sa. Nici acum n-a rugat şi n-a luat contact pentru chestiunea sa personală cu nici un om politic dintre puternicii zilei“. În continuarea articolului O numire bine meritată din gazeta urbei, se spune că „autorităţile locale au nădejde ca dl. Teodorescu va pune ordine şi bună orînduială în poliţie, va stârpi furturile şi va face ca toţi acei care umblă după dreptate s-o găsească indiferent dacă sunt bogaţi sau săraci. De asemenea, va controla toate procesele ce se intentează de subalternii d-sale pentru ca ele să nu aibă la bază răzbunarea. O primă verificare ce i s-a cerut şefului poliţiei locale de către prefectul Neamţului, Duţă Isecescu, a fost cea referitoare la aşa numiţii Poliţişti argaţi. Aşa s-a aflat că a existat o specie nostimă de slujbaşi publici care făceau corvoadă pe la diferite persoane privilegiate: tăiau iarba, curăţau ogrăzile, îngrijeau de grădini, spălau vasele, făceau pe dădace la copii şi primeau salariile de la Poliţie. Toate astea se făceau în detrimentul siguranţei avutului cetăţenilor, fiind cartiere fără nici un gardist şi acolo unde era, păzea cîteva străzi. Şi să ne mirăm că au fost atîtea furturi.

Poliţia din Piatra-Neamţ la început de veac XX

În Dare de samă despre administraţia comunei Piatra, judeţul Neamţ, pe timpul de la unu ianuar până la 31 decembrie 1900, întocmită de primarul de atunci al urbei, C. V. Andrieş, sunt unele date interesante despre poliţia acelor vremi. Astfel, conform amintitului document, oraşul este împărţit în trei dispărţiri, avînd în capul său un poliţai plătit de stat şi numai o diurnă din casa comunală; fiecare dispărţire are un comisar, sub-comisar clasa I şi un sub-comisar clasa II, plătiţi din casa comunei; fiecare comisar are şi un camerier; în personalul poliţiei se mai plăteşte de comună un comisar director şi un copist; un comisar plătit de comună mai este şi la gara Căii ferate. Cât priveşte paza de zi şi de noapte a oraşului, aceasta era asigurată de un corp de serjenţi compus din: un şef, un ajutor şi 50 de soldaţi, toţi plătiţi de comună, atât salarele cât şi îmbrăcămintea, costînd în total acest serviciu anual pe comună 50.428 lei şi 70 bani. În încheiere se mai arată faptul că dacă resursele comunei ar permite ar fi nevoie de a se mai spori numărul serjenţilor, care este insuficient faţă de întinderea oraşului. Tot astfel şi localurile comisiilor (sediul poliţiei din cele trei dispărţiri) sunt imperios cerute de a se face neavând de cât nişte localuri închiriate ce nu corespund trebuinţei, – dacă comuna n-ar avea încă sarcini din împrumuturile din urmă şi dacă criza n-ar fi atât de simţită, ar fi necesar un împrumut din care să facă toate construcţiunile, de şcoală, comisii şi bariere ce încă nu sunt făcute.

Citește știrea
Advertisement
loading...
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: Luna lui „Cuptor“ nu şi-a meritat renumele

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ pînă la final de lună nu va fi prea cald ■ abia spre sfîrşitul intervalului vor fi 28 de grade ■ nu scăpăm de instabilitate ■ săptămîna viitoare sînt anunţate precipitaţii ■

Anul acesta, luna lui Cuptor nu prea şi-a meritat numele. Cu excepţia cîtorva zile de la începutul intervalului, vremea a fost capricioasă, a plouat destul de mult şi au fost zile destul de reci. Frecvent s-au înregistrat valori termice sub media perioadei, iar la un moment dat pe crestele montane au fost temperaturi de numai 2 grade noaptea şi o maximă diurnă ce nu a depăşit 4 grade. Nici de acum înainte nu va fi deosebit de cald, dar nici prea rece. Se anunţă vreme amestecată şi abia spre finele lunii, în cea mai caldă zi termometrele vor indica 28 de grade. Vor fi ploi în majoritatea intervalului, în special după amiază, iar uneori sînt anunţate furtuni. Aşa sînt previziunile publicate pe site-ul ANM. Conform sursei citate, pe 20 iulie, la amiază, în Piatra Neamţ termometrele vor indica vreo 25 de grade. Va fi bine în prima parte a zilei, dar după amiază ar putea veni furtună cu toată suita de fenomene – tunete, fulgere şi descărcări elctrice. Noaptea vremea se calmează şi pe fondul unui cer mai mult senin se vor înregistra 15 grade. Ceva mai bine va fi duminică, 21 iulie, cînd în zona noastră avem promisiuni de o vreme mai caldă, 27 de grade la umbră. Cerul va fi degajat şi după lăsarea întunericului cînd se vor înregistra 17 grade. Dacă prognoza se adevereşte, luni avem la început timp bun, apoi vor fi iarăşi furtuni. În cel mai cald moment nu vor fi mai mult de 25 de grade. După lăsarea întunericului va fi mai cald decît în intervalul precedent, 18 grade. Marţi, 23 iulie, se anunţă soare, dar ploi în aversă mai după amiază. Maxima diurnă nu trece de 24 de grade, iar minima nocturnă se opreşte la 18 grade. Fix pe acelaşi model va fi vremea şi miercuri, dar se păstrează condiţiile meteo şi joi, 25 iulie: soare, ploi după amiază, 24 de grade ziua şi cam 17 grade după lăsarea întunericului. Abia de vineri, 26 iulie, scăpăm de ploi, va fi o zi cu cer degajat şi sensibil mai cald, cu pînă la 25 de grade ziua şi numai mult de 18 grade după lăsarea întunericului. Dacă previziunile se adeveresc, cea mai caldă zi pare a fi cea de sîmbătă, 27 iulie, cînd va fi cer variabil cu soare şi o maximă de zile mari, 28 de grade la umbră cea ce înseamnă că în plin soare vom resimţi valori mai ridicate. Cădura de peste zi nu influenţează şi regimul termic nocturn şi minima rămîne cantonată la valoarea de 18 grade Celsius.

Citește știrea

Actualitate

Încep sărbătorile sfinţilor nemţeni

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ pe 21 iulie vor fi sărbătoriţi Sfinţii Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche

La mănăstirile nemţene începe seria sărbătorilor dedicate celor nouă sfinţi nemţeni, care au fost canonizaţi în 2008, printr-un ceremonial impresionant desfăşurat la Mănăstirea Neamţ. Primii vor fi omagiaţi sfinţii Rafail şi Partenie de la schitul Agapia Veche, care vor fi prăznuiţi duminică, 21 iulie. Pomenirea lor va începe sîmbătă seara, cu o slujbă de priveghere, iar la primele ore ale dimineţii următoare maicile şi pelerinii vor porni în procesiune de la Mănăstirea Agapia spre schitul Agapia. În curtea schitului va fi oficiată Sfînta Liturghie, la care sînt aşteptaţi să ia parte membrii comunităţii monahale şi mulţi credincioşi, ce vor fi poftiţi şi la obişnuita agapă de la finalul evenimentului religios. Cuviosul Rafail a fost monah în vechiul aşezămînt călugăresc Agapia din Deal şi se spune că s-ar fi născut în satul Bursucani, din ţinutul Bîrladului. A plecat din tinereţe la renumita mănăstire nemţeană unde a fost călugărit sub numele de Rafail. A trăit o perioadă în inima munţilor, iar după ani de rugăciune şi asceză a devenit îndrumător al fraţilor din obşte. Toţi îl priveau ca pe o icoană a virtuţilor, iar în pomelnicele vechi este numit Fericitul stareţ Rafail. Se spune că încă din timpul vieţii făcea minuni, dar şi după ce a trecut la cele veşnice la mormîntul său mergeau mulţi bolnavi pentru a se vindeca. Ucenici săi i-au dezgropat moaştele şi le-au aşezat în biserică spre închinare. Sfîntul Partenie a trăit în secolul al VII-lea, fiind urmaşul sihaştrilor din Munţii Agapiei. Tradiţia spune că Sfîntul Partenie a sihăstrit în muntele „Scaunele“, după modelul pustnicilor dinaintea sa: ziua se ruga în singurătate, mai ales cu Psaltirea pe care o ştia pe dinafară, iar la apusul soarelui gusta puţin din pîine şi legume fierte, după care toată noaptea rostea rugăciunea lui Iisus, în timp ce împletea coşuri. Dormea puţin cînd obosea, în laviţe(scaune) aşezate între trunchiurile de brazi, de aici şi numele muntelui şi al poienei în care a sihăstrit. Ucenicii duceau coşurile la tîrg şi le vindeau, iar cu banii astfel cîştigaţi cumpărau hrană şi cele necesare traiului pustnicesc. A trecut la cele veşnice în 1660, iar cînd trupul său a fost dezgropat, după tradiţie, s-a găsit neputrezit, moaştele fiind ascunse pentru o perioadă lungă de timp. Pe lîngă Cuvioşii Rafail şi Partenie de la Agapia Veche au mai fost trecuţi în rîndul sfinţilor în acelaşi an Cuviosul Iosif de la Văratec, Cuv. Ioan de la Râşca şi Secu, Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pîngăraţi, Cuv. Chiriac de la Tazlău şi Cuv. Iosif şi Chiriac de la Bisericani.

Citește știrea

Actualitate

„Tenisul e altfel la Wimbledon; aşa şi hipismul e mai elegant pe iarbă“

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ interviu cu Vadim-Glad Iavorovski, şef de pistă la Cupa TCE 3 Brazi şi director tehnic în cadrul Federaţiei Române Ecvestre

Rep: Domnule Vadim Iavorovski, veniţi periodic la Piatra Neamţ, la evenimentele găzduite de Baza Hipică. Ce aşteptări aveţi acum, cînd se reia tradiţia concursurilor internaţionale după o pauză de 10 ani?

V. I: Mai ales după ce am aflat la şedinţa tehnică faptul că avem un set de obstacole noi, aşteptările mele sînt foarte mari şi chiar sînt convins că va fi un concurs extraordinar.

Rep: Ce înseamnă aceste noi obstacole pentru dumneavoastră, ca oficial desemnat să le gestionaţi în timpul probelor de concurs?

V. I: În primul rînd, designul lor este mult mai atrăgător. Setul de obstacole folosit pînă la acest concurs la Baza Hipică era vechi de vreo 15 ani. Obstacolele comandate şi aduse pentru Cupa TCE 3 Brazi sînt create din materiale mult mai uşoare, ceea ce ne ajută şi pe noi la mobilitate, le putem muta mai uşor între probe. Avînd în vedere că e un concurs pe iarbă, obstacolele trebuie mutate foarte des ca să nu se strice gazonul.

Rep: Baza Hipică de la Piatra Neamţ este printre puţinele cu teren de iarbă pentru concursurile de sărituri peste obstacole…

V. I: Practic, în România avem concursuri pe iarbă de acest gen doar la Piatra Neamţ şi la Sânnicolau Mare, în Timiş. În rest, pe celelalte baze hipice este teren textil cu nisip unde nu contează dacă rămîne un obstacol în acea zonă de la începutul concursului şi pînă la sfîrşit, deşi nu se întîmplă nici acolo aşa. Şi pentru ochiul publicului e mult mai plăcut, cînd vezi că aceste obstacole nu sînt în acelaşi loc.

Rep: Cum percep caii aceste obstacole în concurs şi cum lucrează sportivii în aceste probe de sărituri?

V. I: Unghiul de vedere al cailor este foarte mare, ei practic văd la peste 310 grade. Un cal nu vede doar 10-15 grade în faţa nărilor şi 10-15 grade în spatele lor, am putea spune că acesta este „punctul mort“. Eu avînd Level 2 Jumping Course Designer International, a trebuit să mă documentez şi am învăţat foarte multe de textura obstacolului, de forma sa – dacă e format din mai multe bare, sau dacă e compact, din ziduri.

Rep: E importantă şi culoarea acestor obstacole?

V. I: Culoarea contează foarte mult. Caii văd foarte bine contraste. La caii tineri, sau atunci cînd sînt probe de călăreţi începători, e foarte bine să ai obstacole cu contrast foarte puternic pentru a fi uşor de perceput de cai.

Rep: Caii pot avea reacţii imprevizibile la anumite culori?

V.I: Există o singură discuţie la obstacolele de culoare albastră, deoarece caii asociază albastrul cu apa. Aşa cum se ştie, în lanţul trofic, calul este un animal vînat, nu un prădător. Singura slăbiciune a cailor sălbatici era atunci cînd mergeau să se adape şi nu mai vedeau pericolul şi a rămas acea frică. Sînt foarte mulţi cai chiar la nivel de Campionat Mondial sau Olimpiadă care la acel obstacol numit „Rivieră“ – fără înălţime ci doar cu 4,5 metri de apă, la care caii ajung să facă greşeli – să calce în apă, sau să refuze să sară din cauza acestei reticenţe la culoarea albastră.

Rep: Ce alte probleme mai trebuie gestionate în concursurile de sărituri peste obstacole?

V.I: Primul obstacol dintr-un concurs, şi mai ales unde sînt cai tineri, sau călăreţi începători trebuie să fie amplasat spre ieşire. Atunci cînd calul intră în teren şi se trezeşte singur, fiind un animal de turmă, caută să meargă spre ieşire. Şi atunci, ca să dai încredere şi calului şi călăreţului, primul obstacol trebuie amplasat astfel încît să sară spre ieşire.

Rep: Cum arată condiţiile de concurs pentru această întrecere internaţională?

V.I: Un concurs de sărituri peste obstacole pe iarbă, şi într-o zonă împădurită este mult mai frumos şi mai confortabil pentru cai. Fac o comparaţie şi cu tenisul: la Wimbledon e cu totul altfel decît pe zgură, sau pe hard, la fel şi hipismul e mai elegant pe iarbă. Dar e mult mai greu de întreţinut o astfel de suprafaţă. La Piatra Neamţ terenul de concurs arată foarte bine şi sper să nu plouă astfel încît să fie afectat aspectul gazonului.

Citește știrea

Trending