Publicitate

Scrisoarea deschisă“ întocmită de un comitet de iniţiativă format din nume sonore ale PSD, conţine 9 motive greu de demontat, pentru care i se propune lui Liviu Dragnea „să facă un pas lateral“, nu un pas în spate. Scrisoarea se dovedeşte a fi un document pragmatic, prezentând şi 19 măsuri ce se impun a fi luate în studiu şi aplicate. Paradoxul relevat de „scrisoare“ surprinde situaţia controversată existentă, pe de o parte România înregistrează creştere economică, au crescut salariile şi pensiile, iar pe de altă parte PSD scade în sondaje, tras în jos de vulnerabilităţile juridice ale lui Dragnea şi de incompetenţa vizibilă a unor membri ai Guvernului. Piatra de moară, care trage PSD -ul în jos este şi instabilitatea guvernamentală provocată de Dragnea, prin schimbarea a trei guverne în 19 luni pe motiv de „pohta ce-am pohtit!“. Motivarea politicilor personale ale lui Dragnea rezidă din situaţia lui juridică, care l-a determinat să deschidă un front larg de luptă împotriva unor instituţii principale ale statului, Preşedinţia, DNA, SRI, SPP sau Ministerul Public. Interesant este faptul că, indiferent de argumentele pro-Dragnea sau anti-Dragnea, cele două tabere au un scop comun, peste capul lui Dragnea. Ambele tabere vor menţinerea guvernării PSD sub conducerea Vioricăi Dăncilă, cu un guvern remaniat, din care să fie eliminate toate nulităţile în materie de profesionalism şi comunicare. Susţinătorii „Scrisorii Celor Trei“ declară că nu vor să arunce partidul în aer, deschizând o devastatoare luptă internă pentru funcţia de lider, susţinând că funcţia va fi preluată statutar de preşedintele executiv, respectiv de Viorica Dăncilă. Pretorienii lui Dragnea, în frunte cu seismologul Codrin Ştefănescu, uzurpatorul funcţiei de secretar general, au lansat în spaţiul public avertismentul unui puternic cutremur în PSD, provocat de „odiosul sistem paralel“ prin intermediul disidenţilor, semnatari ai scrisorii. Principala acuză adusă disidenţilor existenţi este că aceştia fac jocul Opoziţiei, ceea ce este o mare gogoriţă manipulatoare. Opoziţia a declarat recent, cu subiect şi predicat, că nu este pregătită să poată prelua guvernarea. Dacă Opoziţia depune semestrial câte o Moţiune de cenzură, nu o face decât după ce se roagă de fiecare dată lui Dumnezeu să nu treacă. După cum o gogoriţă este acuza că disidenţii au şi un plan B, dacă pierd confruntarea din CEx. Adică un plan prin care parlamentarii PSD, care susţin disidenţa, vor vota o moţiune de cenzură, pentru a cădea Guvernul Dăncilă. Un plan B posibil ar putea fi schimbarea lui Liviu Dragnea de la conducerea Camerei Deputaţilor.

Scrisoarea Celor Trei“, actul de naştere a unei disidenţe reale şi constructive în PSD

Sunt doi ani de zile de când Liviu Dragnea se confundă pe sine cu PSD. Pentru a fi mai puternic decât Iliescu, Năstase, Geoană sau Ponta, ori decât toţi la un loc, Dragnea a găsit soluţia originală de a nu putea nimeni să-l clintească de pe funcţie. A desfiinţat prerogativa Congresului de a-l alege şi implicit de a-l destitui, transferând-o întregului activ de partid, aflat la mâna liderilor judeţeni. Iar dintre liderii judeţeni fidelizaţi şi-a constituit „garda pretoriană“ cu care a ocupat majoritatea scaunelor din CEx. S-a asigurat astfel, ca să nu împărtăşească soarta celor patru preşedinţi anteriori. Dacă „Scrisoarea Celor Şase“, citită la Europa Liberă înainte de 1989, a dovedit apariţia unei disidenţe în PCR, care a prefigurat căderea lui Ceauşescu, cum ar putea fi calificată „Scrisoarea Celor Trei“? Este evident faptul că această „Scrisoare“ este actul de naştere a unei reale disidenţe în PSD, disidenţă care va exista atâta vreme cât democraţia internă va fi în suferinţă. În urma acestui CEx , Liviu Dragnea nu a dat nici un semnal că a înţeles ceva, cu care să blocheze adeziunea altor parlamentari şi organizaţii PSD la miţcarea disidentă din partid. La finalul CEx, Liviu Dragnea a apărut iarăşi singur în faţa camerelor de vederi şi a făcut „un apel corect şi cinstit la responsabilitate“, declarând că nu va mai tolera nici un atac împotriva partidului, a guvernului sau măcar asupra unora dintre membrii acestora. Avertismentul acestuia ar putea fi considerat „corect şi cinstit“ dacă ar reinstala tribunele interne de dezbateri în partid, atât la nivel central cât şi teritorial, care au fost aruncate la lada cu recuzită expirată. Consider că este momentul să se termine cu ipocrizia în PSD. Scrisoarea recentă, care a provocat o astfel de dezbatere în CEx, nu a fost nici pe departe singura scrisoare. Au mai fost şi alte scrisori care au avut finalizarea „vorbitului la pereţi“. Scrisoarea de acum a fost precedată în ultima perioadă de multe alte scrisori, care au avut ca destinaţie doar coşul de gunoi din biroul lui Dragnea. Au fost scrisorile lui Adrian Ţuţuianu, Nicolae Bădălău, Ecaterina Andronescu şi Gabriela Firea. Interesant este faptul că până şi pretorienii lui Dragnea, puşi în faţa conţinutului „Scrisorii“, au trebuit să recunoască că aceasta evidenţiază probleme reale cu care se confruntă în interior PSD-ul. Aceste probleme, în lipsa unor tribune interne de dezbatere, au fost prezentate de un grup de lideri responsabili la tribuna publică, cu riscul de a fi excluşi din partid. Este evident că aceşti disidenţi au expus în spaţiul public problemele, pentru că a fost singura modalitate de a le face cunoscute „Poporului PSD“, singurul responsabil pentru mandatul de preşedinte acordat lui Dragnea. Spre surprinderea majorităţii membrilor CEx, se poate aprecia că prin declanşarea lucrărilor acestui for pentru a dezbate o astfel de „Scrisoare“, asistăm la prima acţiune firească, care trebuie să devină obişnuinţă dacă PSD se vrea un partid democratic.

Liviu Dragnea a impus PSD -ului să „demonizeze“ instituţii ale statului de drept pentru stabilirea „statului paralel

Asaltat de presa curioasă dacă a înţeles ce vrea grupul disidenţilor din PSD cu o zi înainte de CEx, Liviu Dragnea a mustăcit a băşcălie, declarând că nu a citit „Scrisoarea Celor Trei“ în totalitate, dar că din primele fraze a înţeles că aceştia au o mare supărare. A înţeles că supărarea grupului disident este că, sub conducerea sa, PSD prea se ceartă cu Preşedinţia, cu DNA, cu SRI, cu SPP, cu Opoziţia şi cu Societatea civilă, recte cu =Rezist. Într-adevăr, unul din reproşurile disidenţilor a fost referitor la maniera lui Dragnea de a face politică, catalogând-o ca „proiect personal“. Dacă ar fi fost vorba că PSD se ceartă cu alde Iohannis, cu Maior, cu Coldea, cu Pahonţu sau cu Kovesi, nu ar fi motive de condamnare a lui Dragnea. Dar Dragnea şi garda sa pretoriană confundă aceste persoane cu instituţiile pe care le conduc şi reacţiile dure ale PSD- ului sunt canalizate împotriva acestor instituţii, nu împotriva celor care le conduc, cum ar fi normal. În acesta constă fondul reproşului disidenţilor, pe care Dragnea nu l-a înţeles, nefinalizând de citit scrisoarea. Este la mintea cocoşului că dacă aceste instituţii incriminate de derapaje nu funcţionează bine pentru că sunt prost reglementate, soluţia de „disciplinare“ a acestora ar trebui să fie realizată prin schimbarea legislaţiei, nu prin demonizarea lor. Mai grav este faptul că se încearcă „disciplinarea“ acestor instituţii cu pixul, prin ciuntirea bugetelor lor, pe motivul „neutilizării resurselor bugetare planificate anterior“. Dacă principiul „neutilizării“ ar fi un motiv serios şi nediscriminatoriu, trebuia ca la rectificarea bugetară să fi fost penalizat şi Ministerul Transporturilor, care nu a fost capabil să se încadreze în cheltuielile bugetare planificate pentru investiţii.

Poporul PSD“ care l-a votat pe Dragnea nu trebuia să afle conţinutul „Scrisorii“, dar trebuia să dea mandat pentru a fi respinsă

Poporul PSD a fost luat pe nepregătite, necunoscând realitatea relevată de „Scrisoarea disidenţilor“, deoarece Liviu Dragnea a convocat Comitetul Executiv în regim de urgenţă, din proprie iniţiativă, imediat după semnalul lansării publice a documentului. Dovada „luării pe nepregătite“ a constituit-o poziţiile diferenţiate ale liderilor judeţeni în dezbaterea pro şi anti-Dragnea. Membrii CEx- ului au venit la Bucureşti vineri, 21 septembrie, cu mandate contradictorii. De exemplu, la Brăila, Mihai Tudose, arhicunoscut pentru poziţia sa anti- Dragnea, proaspăt ales lider judeţean, a primit mandatul membrilor organizaţiei să nu-l susţină pe Dragnea. Tot atunci, la Neamţ, Ionel Arsene, arhicunoscut pentru poziţia sa perseverentă pro-Dragnea, a primit mandatul organizaţiei să-l susţină pe Dragnea. Aceste mandate contradictorii au fost obţinute în condiţii în care la Brăila, ca şi la Neamţ, sunt membri ai aceluiaţi partid. „Scrisoarea Celor Trei“ a fost doar o invitaţie la o dezbatere publică asupra unor probleme interne, cărora trebuie să li se găsească o soluţie de rezolvare. O astfel de invitaţie a fost adresată „Poporului PSD“, pentru a internaliza astfel dezbaterea. Scrisoarea a devoalat public faptul că strategia lui Dragnea este parte a unui program personal de carieră. Se recunoaşte că PSD, ca cel mai mare partid, are nevoie de o conducere puternică şi că liderul formaţiunii este parte a acestei conduceri. Dar liderul nu este conducerea însăşi. Faptul că PSD a obţinut la alegerile din 2016 scorul de 47%, sub conducerea lui Liviu Dragnea, cel mai mare scor electoral, nu poate justifica în 2018 bilanţul căderii sub 30% a acestui partid şi nici tensiunile acumulate în cei doi ani. Tensiuni care au debutat odată cu numirea aiuritoare a lui Sevil Shaidehh ca prim ministru, ca recompensă pe care Dragnea şi- a oferit-o singur, ca urmare a votului zdrobitor obţinut. Tensiuni acutizate de numiri, în aceeaşi manieră, a premierilor Grindeanu, Tudose şi Dăncilă, precum şi a unor miniştri incompatibili profesional, inclusiv la capitolul comunicare.

Care trebuia să fie miza şedinţei de 8 ore a CEx-ului?

La ieşirea de la lucrări, Gabriela Firea, secondată de alţi semnatari ai scrisorii, a precizat că miza acestui for a fost excluderea sa din partid. În realitate, miza reală s-a vrut a fi soarta guvernării şi nu excluderea cuiva. În ciuda casandrelor din PSD, miza continuităţii guvernării nu a fost niciodată în pericol, fiind o falsă alarmă, pentru abaterea atenţiei de la adevăratele crize în partid. Şedinţa CEx trebuia să impună schimbarea manierei de lucru în PSD. Şansa reală de redresare a imaginii PSD nu trebuia să se axeze pe iluzoria demisie a lui Dragnea, ci pe forţarea acestuia de a renunţa la modul autocratic şi discreţionar de a conduce cu care a ajuns la punctul terminus al carierei sale politice. Pentru a declanşa detensionarea atmosferei, Dragnea trebuia convins să reinventeze Consiliul Naţional cu departamentele sale, locul geometric al oamenilor de valoare ai PSD. Preşedintele Consiliului Naţional ar reveni ca omul numărul 2 în partid, în locul găselniţei cu preşedintele executiv, de esenţă „om de paie“. La finalul lucrărilor, Liviu Dragnea a susţinut o conferinţă de presă singur, nesecondat, pentru a nu împărţi cu nimeni capitalul de imagine al „liderului în forţă“. Din cele prezentate în faţa presei s-a văzut că Dragnea nu a înţeles nimic din „scrisoarea disidenţilor“, luînd-o în derâdere. A prezentat dezbaterile din CEx, limitându-le la faptul că acolo doar „s-au spus păreri“. Ca ultim gest de mărinimoasă bunăvoinţă, specifică doar liderilor fără apucături dictatoriale, a avertizat că dacă nu a exclus-o din partid pe Gabriela Firea, acesta „este ultimul gest“. A precizat că nu este eficient pentru partid să „o ţinem la nesfârşit cu discuţii interne“, ceea ce este un semnal că dezbaterile interne vor avea aceeaşi soartă ca până acum. A trasat public sarcină liderilor judeţeni „să facă dezbateri în judeţe, aşa cum se fac şi la centru“. Semn că a trimis solicitările dizidenţilor în derizoriu, care reclamau că „la Centru nu se fac dezbateri“. Lucrările CEx-ului recent au avut rolul să rezolve cea mai mare criză prin care a trecut un lider PSD. Au mai traversat crize de lider Ion Iliescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană şi Victor Ponta, dar aceste crize nu au avut avengura celei recente. De data aceasta, prin votul CEx, Liviu Dragnea a câştigat o bătălie, dar nu şi războiul care rămâne deschis. În schimb, mişcarea disidentă are meritul de a obţine o victorie de imagine pentru PSD, la care Dragnea nu are nici o contribuţie. Din conferinţa de presă a lui Liviu Dragnea am reţinut cu consternare că la nici una din cele 9 probleme majore, ridicate de disidenţa PSD , acesta nu a avut nici un răspuns, decât că „pe viitor nu voi mai tolera“. Bilanţul lucrărilor acestui CEx se regăseşte undeva, între cauză şi efect. Cauza o constituie incapacitatea membrilor CEx de a asigura o conducere colectivă a PSD-ului, iar efectul este dictatura lui Dragnea. Între cauză şi efect bântuie „Poporul PSD“ dezorientat.

loading...

1 COMENTARIU

  1. Bun , foarte bun articolul D-le Bivolaru
    In ce priveste afirmatia d-lui Dragnea ca „pe viitor nu voi mai tolera“…. , bine ca tolereaza incompetenta, slugarnicia si ar mai fi dar..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.