Contactează-ne

Politica

De ziua lui Eminescu, în CExN al PSD i s-au recitat lui Liviu Dragnea câteva versuri din „Ce te legeni codrule?“

Știre publicată în urmă cu

în data de

La aniversarea a 168 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, Partidul Social Democrat i-a dedicat lui Liviu Dragnea un nou record. Acela, în care Partidul Social Democrat a reusit sã-si dãrâme singur propriul guvern, a doua oarã în mai putin de un an. Sedinta Comitetului Executiv National al PSD (CExN), din 15 ianuarie, desi a fost convocatã ca în regim de calamitate nationalã, a avut doar rolul sã rezolve mult mediatizatul conflict dintre presedintele Liviu Dragnea si premierul Mihai Tudose. Aceasta, dupã ce de abia cu sapte luni în urmã, o sedintã similarã a rezolvat conflictul lui Dragnea cu premierul Grindeanu, care era acuzat cã este omul serviciilor. Acum, dupã circa 6 ore de dezbateri furtunoase în cadrul Comitetului Executiv National, în care Mihai Tudose a fost calul de bãtaie, acuzat de Viorica Dãncilã de comportament misogin si grobian, precum si de Ionel Arsene cã fabricã dosare la pesedisti de soi, iar de altii cã este omul serviciilor, în urma votului s-a hotãrât retragerea sprijinului politic acestuia, cu 59 voturi pentru, patru contra si patru abtineri. Lui Tudose nu i s-a retras sprijinul politic pentru cã nu a vrut sã mai lucreze cu ministrul de interne Carmen Dan, acest refuz fiind doar un pretext pentru Dragnea.

Adevãratul motiv al îndepãrtãrii lui Tudose, ca si în cazul Grindeanu, nu are nici o legãturã cu înregistrarea vreunei crize în România, ci cu criza internã din Partidul Social Democrat. Criza existentã în formatiunea politicã, pe care un personaj exotic ca nepretuitul Codrin Stefãnescu o punea pe seama dracului nedepistat, care „si-a bãgat coada în Partidul Social Democrat“, tine de fapt de bãtãlia continuã din Partidul Social Democrat pentru repozitionarea grupãrilor în structura de putere a partidului, sub presiunea baronilor din teritoriu. De data aceasta „coada dracului“ este spaima liderilor de filiale ale formatiunii cã premierul Tudose nu va accepta sã pãrãseascã Palatul Victoria decât în urma unei motiuni de cenzurã, ca si Grindeanu, ceea ce Partidul Social Democrat nu-si mai putea permite. „Coada dracului“ se dovedeste a fi fost si ambitia lui Tudose de a stopa accesele autocratice ale liderului Dragnea si al face sã se retragã la matca Statutului, lãsând locul liber pentru o „conducere colectivã“, clamatã de Nicolae Bãdãlãu. Ajuns la sefia Partidul Social Democrat, prin alegeri impuse pânã la firul ierbii, Liviu Dragnea s-a dovedit cã este fascinat de sansa obtinerii controlului absolut asupra triadei puterii; PSD – Parlament – Guvern. Triada trebuia sã fie trambulina sa spre Cotroceni. PSD si Guvernul trebuiau astfel populate numai cu oameni de casã, docili si usor de manevrat, fãrã initiative personale, iar prin majoritate era controlat si Parlamentul. Ca si în Rãzboiul Troiei, rãzboiul din Partidul Social Democrat a avut ca pretext tot o femeie, ministrul de interne Carmen Dan, de destinul cãreia Dragnea si Tudose îsi puteau asigura pe mai departe autoritatea în partid. Dacã la cererea lui Tudose Dragnea renunta la Carmen Dan era semnalul cã Dragnea si-a pierdut influenta în partid. Scorul mare potrivnic lui Mihai Tudose pare aparent marea victorie transatã în favoarea lui Liviu Dragnea, menitã sã-i consolideze acestuia pozitia aflatã în declin, la cârma partidului. În realitate, acest scor este prima si cea mai severã înfrângere a lui Dragnea, de când se aflã la conducerea partidului. Paradoxal, Liviu Dragnea a pãstrat-o pe Carmen Dan în Guvern dar si-a vulnerabilizat puterea în partid. Liderii din teritoriu i-au promis sprijin lui Dragnea, în disputa sa cu Tudose, dar numai cu conditia ca îndepãrtarea lui Tudose sã se realizeze prin demisie, nu prin motiune de cenzurã.

Victoria „a la Pirus“ a lui Dragnea

Este de notorietate faptul cã atât guvernul Grindeanu, cât si guvernul Tudose, au fost nominalizate de Liviu Dragnea singur, nu de forul de conducere a Partidul Social Democrat, cum este statutar. Dragnea a recunoscut public cã „a avut mânã proastã“ la oameni, ambele guverne ale Partidul Social Democrat fiind dãrâmate de PSD. Strâns cu usa de cãtre CExN, Dragnea a declarat cã avut „mânã proastã“ la doi premieri si la alti 10 ministri. A venit de mânã cu acestia în fata Parlamentului, garantând pentru ei. Comitetul Executiv National a decis schimbarea lui Tudose, obligându-l totodatã pe Dragnea sã nu mai facã propuneri pe viitor, acestea fiind atributul exclusiv al Comitetului Executiv National. Prin aceastã actiune CExN dovedeste cã a blocat comportamentul autocratic al lui Dragnea, reusind sã preia conducerea realã a întregului partid, confiscatã de acesta. Numirea lui Grindeanu si Tudose ca premieri s-a realizat de cãtre Liviu Dragnea, fãrã consultarea Comitetului Executiv National. CExN a hotãrât sã retragã sprijinul politic celor doi premieri, în conditiile în care acestia fuseserã numiti de Dragnea. Sanctiunile aplicate premierilor Grindeanu si Tudose sunt mãsura sanctionãrii derapajelor presedintelui Liviu Dragnea, care a fost obligat sã facã un mare pas în spate si sã nu mai facã propuneri, fãrã acordul Comitetului Executiv National. S-a decis ca, dupã un an de inactivitate, sedintele Biroului Executiv sã fie reluate sãptãmânal. S-a decis si reînfiintarea departamentelor partidului, desfiintate abuziv sub Dragnea. În aceastã bãtãlie, cel mai câstigat a fost Mihai Tudose, acesta urmãrind sã reducã puterea lui Dragnea în partid. Ce este cert, începând cu 15 ianuarie, de ziua lui Eminescu, Comitetului Executiv National si-a luat partidul înapoi, iar Guvernul nu va mai fi subordonat total lui Dragnea, decât în mãsura în care Viorica Dãncilã nu va întelege cã subordonarea totalã fatã de Dragnea poate constitui motivele unei noi debarcãri. PSD, destituind pe bandã premieri, îsi pierde credibilitatea numai pentru cã liderul Dragnea nu este capabil sã preia functia de premier În statele democratice, buna practicã a dovedit cã, de regulã, primul ministru trebuie sã fie liderul partidului care a obtinut majoritatea voturilor cetãtenilor. În decembrie 2016, România a avut nesansa ca Partidul Social Democrat, partid majoritar, sã fie condus de un lider declarat „penal“, ceea ce a produs o destabilizare politicã perpetuã, datoratã demiterii repetate a propriilor premieri. În mai putin de un an, Partidul Social Democrat a nominalizat patru premieri, dupã criterii discutabile, respectiv pe Shhaideh, Grindeanu, Tudose si Dãncilã. Nici unul dintre acesti premieri nu avea o legitimitate proprie, fiind mai mult sau mai putin distantati de vârful decizional al conducerii politice. Acestia riscau sã-si piardã oricând sprijinul politic, la prima initiativã care va nemultumi baronii teritoriali sau care va fi taxatã ca insubordonare. La prima vedere, responsabilitatea nominalizãrii lui Savil Shhaideh, Sorin Grindeanu si Mihai Tudose ar trebui sã fie exclusiv a lui Liviu Dragnea. În realitate, responsabilitatea este a Comitetului Executiv National, care i-a cedat lui Dragnea prerogativele privind nominalizarea, dovedind astfel iresponsabilitate totalã. Talibanismul de partid a fost utilizat la îndepãrtarea rapidã a premierilor puti de Dragnea, acuzati de deviere, nesupunere sau subordonare fatã de servicii, acuze disimulate în „coada dracului bãgatã în Partidul Social Democrat“ sau în „statul paralel“. S-a ignorat cã odatã ajuns prim-ministru realizezi cã în afara responsabilitãtilor fatã de Programul partidului existã si responsabilitãti fatã de tarã, care primeazã.

PSD, desi este aflat la putere, preia rolul opozitiei asupra propriului guvern dar si rolul Parlamentului

Opozitia existentã este nesemnificativã si incoerentã, asa cã Partidul Social Democrat exerseazã si rolul opozitiei asupra prestatiei propriului guvern. Liviu Dragnea a sustinut de la început cã programul de guvernare este al Partidului Social Democrat si cã partidul este cel care va controla întregul act al guvernãrii, în conditiile în care acest control este atributul exclusiv al Parlamentului. Un Program de guvernare este înaintat Parlamentului de cãtre premierul nominalizat, odatã cu echipa guvernului, pentru a fi aprobate. Odatã aprobate, Guvernul si Programul de guvernare intrã sub controlul Parlamentului, care are atributii de a supraveghea respectarea programului si de a sanctiona guvernul. Un premier nu se poate limita doar la calitatea de „yes-men“, în raport cu partidul sau cu liderul acestuia, având si obligatia de a guverna si pentru cei care nu au votat formatiunea din care provine. Se pare cã Partidul Social Democrat a ignorat si faptul cã un premier intrã imediat într-un sistem relational cu structurile europene si euroatlantice, actul de guvernare devenind mai complex decât programul formatiunii politice. Nu s-a oferit nici o motivare serioasã, care sã justifice schimbarea guvernelor Grindeanu si Tudose si care sã tinã de vreo ratiune de stat. Schimbarea guvernelor nu a fost motivatã de vreo crizã a României, ci doar de o crizã internã a Partidul Social Democrat, care a indus o crizã în tarã. La conferinta de presã sustinutã de Liviu Dragnea singur, care a demonstrat cã este izolat, la finele sedintei Comitetului Executiv National, acesta a prezentat urmãtoarele rãspunsuri la întrebãrile incomode ale ziaristilor: existã o stare conflictualã între partid si Guvern; guvernul Tudose nu oferea garantia cã în etapa urmãtoare nu vor mai exista derapaje si insubordonãri; pe 16 ianuarie Comitetul Executiv National va fi convocat pentru a stabili propunerile viitorului premier si a viitorilor ministri. De data aceasta, rãspunderea nominalizãrilor va fi colectivã si nu personalã; personal, Liviu Dragnea nu va mai face propuneri, lãsând acest atribut statutar la dispozitia Comitetului Executiv National; interesul Partidului Social Democrat este ca programul de guvernare sã fie respectat. Pînã acum s-a respectat. Ca votant al Partidulului Social Democrat, ce sã înteleg eu din aceste rãspunsuri? Ar trebui sã înteleg cã dacã si al treilea guvern al Partidului Social Democrat va cãdea, dezbaterea cazului nu se va mai putea rezolva în Comitetul Executiv National, ci doar în Congres, care va trebui convocat în regim de urgentã. Iar dacã pânã acum programul Partidului Social Democrat a fost respectat, dupã cum a declarat Liviu Dragnea, de ce au mai fost schimbate guvernele. Important e cã de data aceasta Liviu Dragnea s-a ferit sã cearã demisia lui Mihai Tudose. A lãsat s-o facã unii membri ai Comitetului Executiv National. Astfel, de consecintele cãderii guvernului Tudose, de data aceasta rãspunzãtori sunt membrii Comitetului Executiv National si se pune întrebarea fireascã: demisia lor cine o va cere?

Nu îngrijoreazã cã avem ca prim-ministru o femeie, ci cã aceasta este Viorica Dãncilã, creatia lui Dragnea

Nu ne iese din cap faptul cã la întrebarea, de ce Partidul Social Democrat si-a schimbat douã guverne în mai putin de un an, Liviu Dragnea a rãspuns, rosind feciorelnic cã „are mânã proastã la oameni“. Pe Viorica Dãncilã tot Dragnea a propus-o, folosind cutia de rezonantã numitã Nicolae Bãdãlãu. De asemenea, la întrebarea ce o recomandã pe doamna Dãncilã pentru functia de premier, functie de mare responsabilitate, Dragnea a rãspuns cã „nu este conflictualã“. În limbaj „pro domo“, aceasta înseamnã cã doamna Dãncilã este o persoanã care nu are opinii în contradictoriu, sau dacã le are, nu face pasiune pentru ele. La o astfel de persoanã nonconflictualã, principala trãsãturã de caracter este docilitatea, ceea ce nu este de dorit pentru un premier responsabil fatã de tarã. Este o coincidentã cã doamna Dãncilã este din Teleorman, precum si faptul cã din anul 1996 a avut o evolutie politicã, de circa 21 de ani, în apropierea sau în subordinea lui Liviu Dragnea. Evolutia în tandem cu Liviu Dragnea a fost de bun augur pentru aceasta, propulsând-o în functii importante în partid, ca europarlamentar si acum ca prim-ministru. Elogiind acest tandem, ziarul „Cotidianul“ din 17 ianuarie publicã si o fotografie, presupusã a tandemului, numai cã în locul lui Dragnea, alãturi de Viorica Dãncilã este Ionel Arsene (?). În aceeasi zi, presedintele Klaus Iohannis a nominalizat-o pe Viorica Dãncilã pentru functia de prim-ministru. A doua zi pe 18 ianuarie, Ionel Arsene era retinut la Directia Nationalã Anticoruptie pentru 24 de ore, în calitate de inculpat. Acum se justificã acest cuplu, Dãncilã si Arsene, care la sedinta Comitetului Executiv National din 15 ianuarie a solicitat demisia premierului Tudose. Deci ceva au în comun, nu numai pozitia din fotografie. Poza respectivã poate fi oare un semnal cã urmeazã doamna? Sau cã trebuie sã ne ghidãm dupã zicala „spune-mi cu cine te pozezi, ca sã-ti spun cine esti“. (Ioan BIVOLARU)

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertorial

”Alegerea primarilor în două tururi înseamă consolidarea democraţiei”

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ afirmă senatorul PNL de Neamţ Eugen Ţapu Nazare

Senatorul PNL de Neamţ Eugen Țapu Nazare a declarat recent că ”alegerea primarilor în două tururi înseamă consolidarea democraţiei”.

Partidul Naţional Liberal rămîne consecvent deciziei de alegere a primarilor în două tururi de scutin, indiferent de poziţia exprimată de Partidul Social Democrat. În acest sens, Cabinetul Orban va identifica toate căile constituţionale de punere în aplicare a acestei decizii, după cinci ani în care PSD s-a opus constant revenirii la sistemul de alegeri a primarilor în două tururi.

Există serioase temeri că PSD va continua să saboteze discutarea acestei teme în plenul Parlamentului, principala sa grijă fiind conservarea rezultatelor în cele peste 1.700 de localităţi în care are primari. O decizie a cabinetului Orban în acest sens este aşteptată şi de marea majoritate a cetăţenilor Rom=niei care, la ultimele alegeri, europarlamentare şi prezidenţiale, s-au pronunţat clar pentru normalitate, o normalitate din care PSD nu poate să facă parte pentru modul cinic în care a guvernat în ultimii ani.

Alegerea primarilor în două tururi de scrutin este încă un pas pentru consolidarea democraţiei. Acest tip de vot conferă o legitimitate crescută primarilor care trebuie să fie aleşi cu votul majorităţii comunităţilor locale. Cazuri în care un primar a fost ales cu voturile a doar 15% – 20% dintre locuitori nu trebuie să mai existe”, a declarat Eugen Ţapu Nazare, viceliderul Grupului PNL din Senat.

Citește știrea

Politica

Cotroceni – farul călăuzitor al puterii politice româneşti

Știre publicată în urmă cu

în data de

Încă din anul 1990, la Cotroceni a fost inaugurat noul far călăuzitor al politicii româneşti, far a cărui existenţă a fost interzisă categoric de Constituţia din 1991, aprobată prin Referendum.

Într-o ţară normală, cu o Constituţie atât de clară în materie de faruri călăuzitoare în politică, toţi preşedinţii României aveau obligaţia să stingă farul şi să-l demoleze, pentru a nu transforma Cotroceniul în principalul instrument de luptă politică. Nici Iliescu, nici Constantinescu şi nici Băsescu nu au stins lumina călăuzitoare şi nu au mutat un bolovan din edificiu, din care şi-au dirijat propriile partide, mai discret sau mai ostentativ.

Astfel ne-am trezit că instrumentul cotrocenist, de control a puterii politice, a fost predat la cheie de către Traian Băsescu lui Klaus Iohannis în 2014, în deplină stare de funcţionare şi a rămas să sperăm că Iohannis se va descotorosi de acest instrument, conform jurământului că va respecta Constituţia. Mulţi naivi au sperat că poate atunci preşedintele Iohannis va intra cu buldozerul normalităţii promise în temelia acestui edificiu neconstituţional.

Eroare, în primii săi cinci ani de mandat, preşedintele Iohannis nu a făcut altceva decât să aducă profunde ,,îmbunătăţiri” edificiului, mărindu-i capacitatea şi orizontul de penetrare în politica partidelor. Astăzi, de la Cotroceni, toate partidele şi toţi politicienii se supun directivei farului care, precum ,,Ochiul lui Sauron”, supraveghează întreaga scenă politică internă, dirijând accesul preferenţial al partidelor în rada guvernării.

De la Cotroceni, poporul român află care partid trebuie să guverneze, care partid trebuie să câştige alegerile, care partid trebuie să dispară, care partid trebuie să se reformeze şi cum să se reformeze, care partid trebuie să constituie o majoritate şi cu ce partide trebuie să constituie majoritatea, care partide trebuie să rămână pe tuşe pentru a mima opoziţia şi cât timp trebuie să rămână acestea în opoziţie.

Toate aceste prerogative au fost preluate de Cotroceni de la electoratul, pe care Preşedintele l-a redus la statutul de spectator, confiscându-i atributul de jucător. În lungile lui reverii, de pe scaunul de preşedinte al unei republici semiprezidenţiale, Klaus Iohannis dă semne, din ce în ce mai des, că îl invidiază pe Ceauşescu, care avea toată puterea la discreţie. Coordonarea politică a ţării de la Cotroceni nu trebuia să pară cuiva ca fiind nedemocratică şi mai ales neconstituţională.

De aceea, nu întâmplător, Klaus Iohannis şi-a lansat cu premeditare proiectul ,,alegeri anticipate”, lăsând astfel să credem că este dispus să predea poporului cheia deciziilor politice. Proiectul ,,alegeri anticipate” nu putea fi pus în manoperă, cu PSD aflat la guvernare. Nu poporul, ci Cotroceniul a decis înlocuirea guvernului PSD cu guvernul PNL. Ce guvern va trebui să aibă România, abia la proximele alegeri parlamentare din noiembrie este programat electoratul să se pronunţe, conform practicilor normale, consacrate din 1992 până în prezent.

Farul de la Cotroceni a decis declanşarea operaţiunii ,,Alegeri anticipate”

Vineri, 10 ianuarie, premierul Ludovic Orban a fost chemat în grabă la Cotroceni, ieşind de acolo cu un iminent firman de mazilire. Întâmpinat de presă, la pragul Înaltei Porţi, Ludovic Orban a împărtăşit acesteia marea veste, aceea că Preşedintele României l- a autorizat să anunţe poporul izbăvitoarea veste, aceea a declanşării alegerilor anticipate.

Pentru cine nu ştie, Constituţia României vizează asigurarea stabilităţii guvernării ţării, restrucţionând suficient de mult posibilitatea creării artificiale a unei crize guvernamentale. Alegerile anticipate sunt o procedură extremă, care poate fi aplicată doar într-o situaţie extremă. Constituţia noastră explicitează o astfel de situaţie extremă, atunci când apare imposibilitatea forţelor politice existente în acel moment de a instala un guvern, fiind declanşată astfel, în mod obiectiv, o criză guvernamentală.

O criză guvernamentală este un fapt firesc, nu provocat voluntar, această criză putând fi rezolvată de Preşedinte, prin dizolvarea Parlamentului, motivată ca sancţiune extremă, nu ca ,,pohta ce-am pohtit!”. Deoarece acum avem un guvern stabil, care nu se află decât cel mult într-o criză de orgolii politice, presa l-a întrebat pe Orban, la ieşirea de la Cotroceni, cum justifică Preşedintele României existenţa unei crize, pentru a-şi permite să declanşeze alte crize succesive.

Răspunsul lui Ludovic Orban a fost de noaptea minţii, dacă îl raportăm la prevederile Constituţiei. Răspunsul a fost că ,,românii au arătat la referendum, la europarlamentare şi la prezidenţiale, că nu mai acceptă PSD la guvernare”. Acest răspuns nu poate satisface decât electoratul de dreapta, nu şi pe cel de stânga.

În primul rând, la referendum românii au spus altceva. Să nu se mai legifereze prin ordonanţe în domenii sensibile. Decizia poporului a fost deja încălcată de către liberali, care au legiferat prin asumarea răspunderii, cale de legiferare mult mai nedemocratică decât legiferarea prin ordonanţe. În al doilea rând, la alegerile europarlamentare a fost vizat Parlamentul European, nu cel al României.

În al treilea rând, alegerile prezidenţiale au vizat persoane şi mai puţin partidele. Viorica Dăncilă a obţinut un scor care nu are decât semnificaţia locului II, care nu presupune vreo excludere din scena politică. Logica lui Orban şi implicit al lui Iohannis este fracturată, dacă analizăm că partide mult mai mici decât PSD au fost acceptate la guvernare, fără ca aceasta s-o fi hotărât electoratul.

La ordinul Preşedintelui Iohannis, premierul Orban este obligat să declanşeze o criză guvernamentală artificială

În anul 2012, Guvernul Ungureanu, proaspăt instalat, a căzut sub ghilotina unei moţiuni de cenzură, susţinută de majoritatea partidelor parlamentare. De atunci, în intervalul 2012 – 2019, România a avut 9 guverne, dintre care 4 în ultimii doi ani. Această statistică nu defineşte existenţa vreunei crize guvernamentale, ci doar o anumită instabilitate pe care Constituţia nu o sancţionează. PNL nu îşi dă seama că prin alegeri anticipate transformă instabilitatea într-o criză artificială, care va fi mai accentuată, datorită faptului că în anul acesta trebuie să cadă trei guverne şi să fie validat un al patrulea.

Astfel, România se va înscrie cu rulajul a 13 guverne în perioada 2012 – 2020. Se vede că Klaus Iohannis, nu numai că îi calcă pe urme lui Liviu Dragnea, dar îl şi depăşeşte. În decembrie 2016, PSD câştigă alegerile parlamentare cu 46%, dar şi-a rânduit trei guverne într-un an, dintre care Guvernul Grindeanu şi Guvernul Tudose au fost mazilite de PSD, pentru a face loc Guvernului Dăncilă. Acum urmează ca Klaus Iohannis să oblige PNL să-şi mazilească trei guverne consecutiv, începând cu proaspătul Guvern Orban, pentru a satisface ,,pohta” Cotroceniului. Din această perspectivă, soarta Guvernului Orban nu se deosebeşte cu mult de soarta Guvernului Grindeanu, dar nici de soarta Guvernului Tudose. În rest, Dumnezeu cu mila.

Citește știrea

Actualitate

Raport de activitate pentru sesiunea parlamentară septembrie – decembrie 2019 – deputat Mugur Cozmanciuc

Știre publicată în urmă cu

în data de

Raport format PDF: Raport activitate MC septembrie – decembrie 2019

Citește știrea

Trending