Actualitate
De ce pe 10 noiembrie nu putem vota normal preşedintele? Trebuie să aplicăm ştampila înmuiată în adrenalină?
În 2014, Klaus Iohannis a câştigat surprinzător mandatul de Preşedinte în turul 2, sub efectul adrenalinei perfuzată electoratului de diversiunea Serviciilor, că Diaspora nu este lăsată să voteze. După un an de mandat, Klaus Iohannis a vrut să aibă un guvern al său în locul Guvernului Ponta. Guvernul Ponta a plecat acasă în 2015, ca urmare a adrenalinei secretate de efectul Colectiv, pe care Klaus Iohannis l-a exploatat cu cinism, difuzând sentenţios că „Au trebuit să moară oameni, pentru ca să plece acest guvern“. La alegerile parlamentare din 2016 şi mai ales la alegerile europarlamentare din 26 mai 2019, cu toate că numărul secţiilor de votare din străinătate a fost mărit considerabil, excesul de adrenalină din vecinătatea ambasadelor a avut darul să demonstreze că alegătorul român nu trebuie lăsat să voteze normal, ci doar dominat de emoţii induse. După arestarea lui Liviu Dragnea pe 27 mai 2019, precum şi după succesul Moţiunii de cenzură s-a constatat că stocul de adrenalină a fost epuizat cu aceste ocazii şi nu mai poate fi împrospătat de Klaus Iohannis doar cu afurisisme la adresa PSD. A apărut riscul ca electoratul, la alegerile prezidenţiale din 10 noiembrie, să participe la vot aflându-se într-o stare de normalitate, fără a fi dominat de vreo emoţie răvăşitoare, alta decât cea normală, a festivismului momentului. Oamenii sistemului de gardă îngrijoraţi că Preşedintele nu mai are resurse pentru refacerea stocului de adrenalină epuizat, cu care să mobilizeze electoratul să voteze ce vrea el, dar şi că arsenalul mobilizator al acestuia a devenit previzibil, ori de câte ori deschide gura, au apelat la formule noi de stimulare a intenţiilor de vot. Placa de patefon a Cotroceniului, uzată de atâtea utilizări pe aceeaşi temă, a demonizării PSD-ului, nu mai poate ţine loc de program de ţară, pentru un viitor preşedinte. Laboratorul Sistemului a descoperit că există un filmuleţ, vechi de 4 ani, despre bulibăşeala pompierilor şi a infirmierilor, după incendiul de la Colectiv. Un filmuleţ cu care s-ar putea stoarce ultimele resurse de adrenalină de la un electorat deja apatic la poveştile apocaliptice ale lui Klaus Iohannis despre PSD. După unii analişti, cu pedigri profesional, se pare că filmuleţul „descoperit“ prin nişte sertare, nu are nici o tangenţă cu infracţionalitatea, pe care se miza că va oferi unor procurori şansa să iasă din anonimat. Ceea ce conţine filmuleţul devoalează mai mult carenţe de profesionalism şi organizare, dar nu oferă procurorilor nici un indiciu privind cauzele declanşării focului ucigător. Nici măcar Klaus Iohannis nu a avut vreun exces de curiozitate, de a afla cine a pus focul, pentru care „Au trebuit să moară oameni“. Pentru el a contat doar faptul că focul a fost pus. Pentru a compensa penuria de emoţii, atât de necesare pentru 10 noiembrie, tolontanul a descoperit şi lansat filmuleţul cu ce s-a întâmplat după incendiul de la Colectiv.
Filmuleţul de la Colectiv nu depăşeşte nivelul unei manipulări grosolane.
Rolul filmuleţului a fost acela de a da o dublă lovitură. În primul rând, aceea de a crea un nou val de emoţie, sub efectul căreia să ne deplasăm spre urnele de vot, cu revelaţia că am aflat în sfârşit cu cine ar trebui să votăm şi cu cine nu. Votul pe emoţie este proiectat să devină astfel un tsunami în dreptul urnelor de vot. În al doilea rând, aceea de a ne abate atenţia de la preocuparea de a afla, de ce mama dracului, în patru ani de zile, procurorii de elită ai lui Kovesi nu au reuşit să ne desluşească cine a pus focul la Colectiv şi de ce. La lista enigmelor Revoluţiei din 1989, se adaugă acum şi enigma Colectiv. Klaus Iohannis nu s-a deconspirat ca beneficiar principal al filmuleţului, dar discret, însă cu presa şi televiziunile de faţă, a depus o coroană de flori şi o lumânare la altarul de la Colectiv, fără a da vreun semn că îl mai interesează şi altfel subiectul. Pentru el, ce a spus Naţiunii în 2015 după incendiu, a fost prea de ajuns şi suficient: „Au trebuit să moară oameni ca acest guvern să plece“. În octombrie 2019, nu a mai fost necesar un incendiu pentru a da jos Guvernul Dăncilă. Cu acea zicere iohannesiană rolul de preşedinte s-a încheiat şi timp de patru ani a fost tăcere, până la recenta coroană depusă, iar Klaus Iohannis nu a excelat decât într-un domeniu interzis, acela al politicii. Din descifrarea recentului gest prezidenţial, rezultă şi cantitatea de adrenalină necesară umplerii golului. Klaus Iohannis va trebui să administreze cu grijă această cantitate de adrenalină, pentru a nu ajunge în străinătate pe mâna Diasporei, cu care va fi dispusă să-l martirizeze pe Dan Barna, căruia i se pregătesc audieri la DNA, pentru a nu ajunge în turul 2. Pentru martiriu, Diaspora are timp gârlă, fiindu-i puse la dispoziţie ditamai 3 zile de vot continuu. Adrenalina nu este pregătită atât pentru Diaspora, cât pentru noi, cei de acasă, care nu avem prea mult timp de gândire la vot, trebuind să restituim „de îndată“ ştampila de vot, pentru a nu creşte coada la uşa secţiei de vot. Aşa că tuşierele din secţiile de vot trebuie scăldate în adrenalină, cerându-ni-se să avem reacţii rapide. Adrenalina din tuşiere are rolul de a ne declanşa emoţiile, pe care lipsa totală a unei campanii electorale normale nu ni le-a creat. În lipsa unei campanii electorale active şi la obiect, adrenalina este programată să-i asigure o victorie totală lui Klaus Iohannis, chiar şi în cazul în care acesta lipseşte din ţară, plecat aiurea, chiar şi la o partidă de schi prin Groenlanda. Adrenalina din tuşiere are un singur scop, acela de a enerva excesiv votantul împotriva PSD, nu de a enerva pentru faptul că actualele alegeri vor costa pe români circa 160 milioane de euro, dar nici pe faptul că românii din străinătate sunt consideraţi cetăţeni de rang superior, având dreptul să se gândească şi să se răzgândească timp de 3 zile, unde pun ştampila.
Aberaţia cu „PSD, piatra de moară legată la gâtul României“ este rostogolită de PNL
Zilele acestea, permiţându-şi un exces, acela de a se preumbla pe jos, printre oameni, Klaus Iohannis a debitat nişte enormităţi, la umbra cărora imaginea preşedintelui devine insignifiantă. Enormităţile debitate de Klaus Iohannis, umblând „pas cu pas“ prin Târgovişte, se vor a rămâne în istorie ca aforisme iohannesiene. Plimbarea prin Târgovişte l-a inspirat pe preşedintele cu mandatul spre expirare, acesta emiţând două teze, aceea că „PSD este piatra de moară legată la gâtul României“ şi aceea că „Abia acum scăpăm de comunism“. În ceea ce priveşte „piatra de moară“, după 5 ani de preşedinţie, Klaus Iohannis ar fi trebuit să ştie că orice partid care guvernează este o piatră de moară de gâtul României. România a avut de gât, prin rotaţie, mai toate pietrele de moară, inclusiv bolovanul numit PDL, travestit acum în PNL. De fiecare dată, România s-a descurcat în mod democratic, scăpând de „pietrele de moară“ la urnele de vot. De câte ori, prin urnele de vot, în România s-a schimbat o guvernare, ţara a scăpat de o piatră de moară, legându-şi de gât o alta, mai grea sau mai uşoară. La alegerile din 2016, România şi-a atârnat de gât o piatră de moară de 46%. Acum, după Moţiunea de cenzură, România şi-a atârnat de gât o piatră de moară de 20%. Tot România va fi singura care va decide, cu calm, care din aceste pietre a fost mai grea. Ce nu ştie sau nu vrea să ştie preşedintele tuturor românilor este că un partid este expresia reprezentării aspiraţiilor unei categorii sociale. În aceste circumstanţe „piatra de moară“ este partidul legat indestructibil de categoria socială pe care o reprezintă şi când scuipi un partid, implicit flegma este a plicată pe obrazul celor pe care îi reprezintă. Când Klaus Iohannis îndeamnă naţiunea să scape de „piatra de moară PSD“, nu spune ce trebuie făcut cu categoria socială pe care o reprezintă. Să înţelegem că aceasta ar trebui să facă obiectul unei reeducări sau reideologizări? Păi, domnule Preşedinte, abia am scăpat de comunism şi acum vreţi reinstalarea mentalităţilor lui?
Klaus Iohannis, precum Traian Băsescu, pretinde că „abia acum începem să scăpăm de comunism“
Cei doi titani vor să rămână în istorie, unul ca „Epoca Băsescu“ şi altul ca „Epoca Iohannis“, fiecare epocă revendicând că „abia acum începem să scăpăm de comunism“. Traian Băsescu, prin vestitul Raport Tismăneanu, care demoniza comunismul în premieră, iar Klaus Iohannis, prin vestita Moţiune de cenzură, prin care a întrerupt guvernarea PSD. Cei doi titani anticomunişti, vor sfârşi prin a se bate între ei, în faţa istoriei, pentru titlul de „Terminator al comunismului“. Săracii, nici nu au apucat să-l citească pe Brucan. Cineva de bun simţ ar trebui să-l tragă de mânecă pe Klaus Iohannis şi să-l atenţioneze că electoratul ştie că măgăriile făcute de PSD nu sunt unice. Aceleaşi măgării le-au făcut şi PNL, şi PDL, când au fost la guvernare. Măgăriile aveau aceeaşi sursă, probabil tot din mentalităţi comuniste. Acum, Klaus Iohannis declară setenţios că „În acest timp trebuie să guverneze PNL, fiindcă este o forţă ENORMĂ“. Dacă 28% reprezintă ENORMUL, mă întreb ce se întâmplă dacă apare un partid COLOSAL de 29%? Cum procedăm?
Politicile PSD pentru salariaţi şi pensionari domină politicile PNL în acest domeniu
Întrebat de ce tot vorbeşte de PSD, indiferent de ocazie, Klaus Iohannis şi-a motivat retorica pe faptul că guvernările PSD sunt vinovate, printre altele, de lipsa spitalelor şi pentru că pensionarii au fost aduşi până acolo încât să întrebe zilnic dacă li se vor tăia pensiile. Ce se ştie sigur până acum este faptul că PNL, dominat de PDL, a închis spitale pe bandă rulantă în guvernarea Boc, membru marcant al PNL acum. Ce se mai ştie este faptul că PSD a redeschis aceste spitale, dar Klaus Iohannis nu ştie asta. Se mai ştie că mărirea pensiilor a fost politica exclusivă a PSD-ului. O politică atât de pregnantă, încât şi-a pus amprenta pe convingerile pensionarilor. Sub efectul acestei amprente, Klaus Iohannis şi PNL nici nu îndrăznesc să spună altceva, decât că vor continua politicele PSD. Nu e de joacă cu votul a peste 5 milioane de pensionari, nu-i aşa domnule Iohannisţ? În concluzie, ieşind de după cireş, trebuie să arătăm realitatea şi anume că promisiunile ferme făcute de Klaus Iohannis şi PNL în legătură cu intangibilitatea pensiilor sunt meritul PSD-ului, care a făcut ca subiectul acesta să devină tabu, pentru orice partid rătăcit pe la guvernare. Pe 10 noiembrie, la vot, pentru o Românie normală, trebuie să ne ferim de a folosi ştampile înmuiate în tuşierele cu adrenalină ale lui Klaus Iohannis.
-
Prima pagină2 săptămâni,
Geanina Mihăilă, prima femeie manager din istoria unui mare combinat – Petrotub. „Nu există femeie perfectă, așa cum nu există nici bărbat perfect“
-
Prima pagină2 săptămâni,
Profesorul Mihai Lăcătușu, despre „bolile” educației. „E dureros să vezi cum părinți, care abia au trecut un BAC, ajung să dea indicații cadrelor didactice“
-
Actualitate20 de ore,
MARSAT SA Roman
-
Actualitate2 săptămâni,
Primarul comunei Borlești, Bogdan George Mutu, se alătură echipei liberale
-
Prima pagină5 zile,
„Starea de sănătate” a sistemului de Educație, opinia fostului inspector general Elena Laiu. „Rezultatele și reușitele unui lider sunt obținute prin intermediul celorlalți“
-
Actualitate7 zile,
Florentina Luca Moisă, demisie acceptată din funcția de inspector școlar general
-
Actualitate2 săptămâni,
Reconversia profesională – cum să faci tranziția către o nouă carieră
-
Prima pagină6 zile,
Ionuț Ciocoiu, noul șef al ISJ Neamț: „E prea devreme dă dau declarații «Înșirând cuvinte goale/ Ce din coadă au să sune»“