Contactează-ne

Actualitate

Daţi un leu pentru Panteon

Știre publicată în urmă cu

în data de

„Un popor care nu-şi cunoaşte istoria e ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii“. Nicolae Iorga

Înţelepciunea populară nu poate fi negată şi nici bagatelizată. Toate acţiunile noastre îşi găsesc corespondentul în vorbele de duh pe care românul le cultivă cu sârg.

Nu întâmplător, la ceas de dureroasă aducere aminte, din tolba zicerilor cu tâlc, aduc la lumină câteva precum: „graba strică treaba“, „lucrul bun la nouă luni“, şi „copilul cu multe moaşe rămâne cu buricul netăiat“. Ajut cititorul să le ilustreze cât mai bine. Şi de va fi nevoie…

…Eram copilandru. Bunica asculta la radio, cu religiozitate, conferinţele lui Alexandru Lascarov Moldovanu, care-i mergeau la suflet. Uneori, dracii de copii, o chemam în graba mare: „mamare, mamare, vorbeşte Lascarov Moldovanu“. Bunica lăsa tot ce avea de făcut şi dădea fuguţa la preferatul ei. Dar când auzea glasul lui Nicolae Iorga, să te ţii: „Diavolilor, las’ că vă dau eu. Să-mi ardă mâncarea, ca să-l ascult pe… ţapul ăsta?!?“. Dar noi eram, departe, în grădină. Avea şi bunica dreptăţile ei. Nu-l avea la suflet pe cuvântător, fiindcă acceptase curbele de sacrificiu ale acelui timp, când salariaţii (bunicul printre ei) nu-şi primiseră lefurile.

Nicolae Iorga s-a născut acum 149 de ani (5 iunie 1871), la Botoşani. În 27 noiembrie 1940, îşi pierdea viaţa, asasinat de netrebnici şi abandonat în pădurea Strejnicu/Snagov.

Cine-l mai aminteşte astăzi pe marele istoric şi erudit al ţării şi al omenirii? Câţi dintre respondenţii unui „vox populi“ ar şti cine a fost şi ce a însemnat pentru cultura noastră şi cea universală? Câţi l-ar nominaliza între primii zece români? Fie şi după croitorii deveniţi stilişti, rapperii şi maneliştii consacraţi, revoluţionarii autentici, săraci şi curaţi, sau fotbaleurii fără egal?

Vremea a trecut, vremurile sunt altele, cu greu se poate jalona uriaşa, viguroasa personalitate a lui Nicolae Iorga, pe care George Călinescu îl considera, pe bună dreptate, „Voltaire al României“ iar UNESCO îl primea, în 1956, printre membrii săi de onoare, alături de Dimitrie Cantemir şi Constantin Negruzzi.

Cel mai mare istoric şi savant al României din toate timpurile, cum este catalogat de oamenii de seamă ai ţării, profesor universitar şi enciclopedist de mare anvergură, recunoscut şi solicitat de marile Academii şi Universităţi ale Europei să le împărtăşească din cunoştinţele sale (amintim că 47 dintre acestea au ţinut steagul în bernă la aflarea dispariţiei sale), filozof şi istoric („nu poţi să alegi un domeniu din istoria românilor fără să constaţi că Iorga a trecut deja pe acolo şi a tratat tema în mod fundamental“); orator strălucit, nelipsit de la emisiunile de radio (interesant, nu putea conferenţia în lipsa unui public oarecare, motiv pentru care studioul de radio îi asigura un număr de ascultători), patriot şi dascăl dăruit, organizator al „Şcolii de vară“ şi al „Centrului studenţesc cultural“ de la Vălenii de Munte, cu editură şi tipografie proprii, cu mii de participanţi, cu rol major în formarea conştiinţei naţionale şi în definirea idealurilor statului unitar la care visa şi pentru care acţiona (prin „adunarea şi legarea laolaltă a fărâmelor trupului naţional“); scriitor, memorialist, critic literar, dramaturg şi poet, gazetar şi colaborator a numeroase ziare şi reviste, a scris 27.000 de pagini (plasat pe locul 3 sau 4 în lume), a publicat 25.000 de articole de istorie, artă şi popularizare a ştiinţei şi 1.003 cărţi, printre care Istoria Românilor în 10 volume; politician (primul preşedinte al primului Senat al României, Preşedinte al Consiliului de Miniştri), implicat în viaţa social-politică a ţării, într-o perioadă extrem de controversată şi dificilă, membru titular al Academiei Române.

Când ne vom învrednici oare să-l aşezăm, alături de alţi oameni de seamă ai României, în Panteonul României, în umbra Catedralei Mântuirii Neamului, fie şi apelând la formula folosită pentru Ateneu şi actualizată „Daţi un ron pentru panteon!?“.

Ideea unui panteon al ţării există de mai bine de o sută de ani. Modelele nu ne-au lipsit. Italia l-a ridicat încă din 1756, Anglia în 1772, Franţa din 1790. Germania figurează cu o astfel de instituţie din 1842, Ungaria din 1847, Portugalia din 1916, iar Bulgaria (sora noastră în toate rămânerile în urmă ale Europei şi ale lumii) din 1978.

Numai statul nostru, numai România, cu o densitate puţin obişnuită de minţi strălucite zămislite, a rămas de căruţă. Nu fiindcă n-am avut conştiinţa datoriei de împlinit, ci pentru că… fiindcă… deoarece….

În 1992, Dan Toma Dulciu, vicepreşedinte al ASRA (Asociaţia Scriitorilor Români din Austria) relua iniţiativa, cu un document interesant şi documentat (merită citit), adresat guvenrului şi lui Adrian Năstase, pe atunci ministru de Externe. Din păcate, nu s-a întreprins nimic concret.

Abia în anul 2009 (8 iulie) speranţele renăşteau, dincolo de vorbe şi bune intenţii. A fost creat instrumentul necesar, respectiv Fundaţia „Panteonul României“, sub egida Academiei Române şi a altor instituţii de primă mărime. Planul a cunoscut o efervescenţă particulară, mobilizând energii, membri fondatori, priorităţi şi mod de lucru şi candidaţii, trasându-se coordonatele reuşitei apropiate şi (bineînţeles, cu fastul cuvenit) cu acordarea unor Diplome iniţiatorilor.

Fără intervenţia unui COVID justificativ, bunele intenţii s-au poticnit (expresia aparţine chiar domnului preşedinte Ionel Haiduc) odată cu propunerile de amplasare, teren şi alte divergenţe de păreri, care au neantizat orice acţiune concretă.

În 2016, se părea că şansele panteonului naţional renăşteau prin glasul senatorului Sorin Ilieşiu (Dumnezeu să mă ierte dacă PSD nu avea vreun candidat sărac şi curat de pus pe listă) care reitera propunerea ca o iniţiativă (aproape) originală, evaluând întreaga acţiune la 20 de milioane de euro şi enunţând ca certă, sigură şi efectivă, inaugurarea „Panteonului Naţional al României“, la 1 decembrie 2018, cu ocazia Centenarului.

Aţi mai auzit ceva despre Panteon? Dar despre „Cuminţenia pământului“? Despre aducerea rămăşiţelor pământeşti ale lui Enescu în ţară şi de alte asemenea?

La urma urmelor, de ce ne-am grăbi, precum Polonia care a edificat propriul panteon de câţiva ani?

Aniversări vom mai avea, iniţiative lăudabile aşijderea, nu se termină lumea dintr-un nimic. Abia se mai adună ceva candidaţi, îi mai prefirăm pe cei deja vizaţi, poate apelând la Agenţia Naţională de Integri….

Nu, nu mai daţi un ron…

Actualitate

Coronavirus: Neamţ – 3 cazuri noi. Naţional – 2.844 cazuri noi

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ la nivelul judeţului au fost înregistrate în total 5.477 de cazuri, iar incidenţa este de 1,75 la mie

Până pe 26 octombrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 212.492 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).

151.811 pacienți au fost declarați vindecați.

În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 2.844 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

 

Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 357 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

 

Până astăzi, 6.470 de  persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.

În intervalul 25.10.2020 (10:00) – 26.10.2020 (10:00) au fost raportate 79 de decese (45 bărbați și 34 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus, internați în spitalele din Alba, Arad, Argeș, Bacău, Bihor, Bistrița-Năsăud, Brăila, Cluj, Constanța, Dâmbovița, Dolj, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Iași, Maramureș, Prahova, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Timiș, Tulcea, Vaslui, Vrancea și București.

Dintre acestea, 1 deces a fost înregistrat la categoria de vârstă 30-39 de ani, 5 decese au fost înregistrate la categoria 40-49 de ani, 7 decese  la categoria de vârstă 50-59 de ani, 21 decese la categoria de vârstă 60-69 ani, 24 decese la categoria de vârstă 70-79 ani și 21 decese la categoria de peste 80 de ani.

76 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienți care au prezentat comorbidități, 1 pacient decedat nu a prezentat comorbidități, iar pentru 2 pacienți decedați nu au fost raportate comorbidități până în prezent.

În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 10.726. Dintre acestea, 823 sunt internate la ATI.

Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.064.698 de  teste. Dintre acestea, 8.709 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 6.229 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 2.480 la cerere.

Pe teritoriul României, 25.781 de persoane confirmate cu infecție cu noul coronavirus sunt în izolare la domiciliu, iar 9.963 de persoane se află în izolare instituționalizată. De asemenea, 54.855 de persoane se află în carantină la domiciliu, iar în carantină instituționalizată se află 51 de persoane.

În ultimele 24 de ore, au fost înregistrate 1.475 de apeluri la numărul unic de urgență 112.

Ca urmare a încălcării prevederilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, polițiștii și jandarmii au aplicat, în ultimele de 24 de ore 7.110 sancţiuni contravenţionale, în valoare de 1.704.050 de lei.

De asemenea, prin structurile abilitate ale Poliției, au fost constatate, ieri, 11 infracțiuni pentru zădărnicirea combaterii bolilor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 352 Cod Penal.

Reamintim cetățenilor că Ministerul Afacerilor Interne a operaționalizat, începând cu data de 04.07.2020, o linie TELVERDE (0800800165) la care pot fi sesizate încălcări ale normelor de protecție sanitară.

Apelurile sunt preluate de un dispecerat, în sistem integrat, și repartizate structurilor teritoriale pentru verificarea aspectelor sesizate.

În ceea ce privește situația cetățenilor români aflați în alte state, 6.851  de cetățeni români au fost confirmați ca fiind infectați cu COVID-19 (coronavirus): 1.934 în Italia, 1.253 în Spania, 124 în Franța, 3.017 în Germania, 159 în Marea Britanie, 36 în Ungaria, 28 în Olanda, 2 în Namibia, 4 în SUA,  123 în Austria, 22 în Belgia, 6 în Japonia, 2 în Indonezia, 8 în Elveția, 3 în Turcia, 2 în Islanda, 2 în Belarus, 93 în Grecia, 9 în Cipru, 2 în India, 2 în Ucraina, 7 în Emiratele Arabe Unite și câte unul  în Argentina, Tunisia, Irlanda, Luxemburg, Malta, Brazilia, Bulgaria, Kazakhstan, Suedia, Republica Congo, Qatar, Vatican și Portugalia. De la începutul epidemiei de COVID-19 (coronavirus) și până la acest moment, 126 de cetățeni români aflați în străinătate, 31 în Italia, 19 în Franța, 43 în Marea Britanie, 11 în Spania, 14 în Germania, 2 în Belgia, unul în Suedia, unul în Elveția, unul în SUA, unul în Brazilia, unul în Republica Congo și unul în Grecia, au decedat.

Dintre cetățenii români confirmați cu noul coronavirus, 797 au fost declarați vindecați: 677 în Germania, 90 în Grecia, 18 în Franța, 6 în Japonia, 2 în Indonezia, 2 în Namibia, unul în Luxemburg și unul în Tunisia.

Le reamintim cetățenilor să ia în considerare doar informațiile verificate prin sursele oficiale și să apeleze pentru recomandări și alte informații la linia TELVERDE – 0800.800.358. Numărul TELVERDE nu este un număr de urgență, este o linie telefonică alocată strict pentru informarea cetățenilor și este valabilă pentru apelurile naționale, de luni până vineri, în intervalul orar 08.00 – 20.00. De asemenea, românii aflați în străinătate pot solicita informații despre prevenirea și combaterea virusului la linia special dedicată lor, +4021.320.20.20.

Citește știrea

Actualitate

Arestare după o răzbunare cu foc

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ un tănăr din Piatra Neamţ a ajuns după gratii după un incident petrecut la începutul lunii ■ după o ceartă cu cunoscut, autorul a incendiat o anexă gospodărească ■

Un tînăr în vîrstă de 28 de ani, din Piatra Neamţ, a ajuns după gratii, în sarcina fiind reţinute două infracţiuni, violare de domiciliu şi distrugere prin incendiere. Pe scurt, inculptul s-a certat cu un individ, iar într-un cces de furie, a intrat în gospodăria omului şi a provocat un incendiu.

„În temeiul art. 226 din Codul de procedură penală, raportat la art. 203, alin. 3 din Codul de procedură penală, art. 202, alin. 1, 2, 3 şi 4 litera e din Codul de procedură penală, art. 223, alin. 2, din Codul de procedură penală, admite propunerea formulată de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Tîrgu Neamţ avînd ca obiect luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul Stan Ioan. Dispune arestarea preventivă a inculpatului Stan Ioan, cercetat în dosar nr. 1801/P/2020 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria Tîrgu Neamţ, pentru săvîrsirea infracţiunilor de distrugere, prev. de art. 253, alin. 1 şi 4 din NCP şi violare de domiciliu, prev. de art. 224, alin. 1 şi 2 din NCP. Cu aplicarea art. 38, alin. 1, din NCP pentru o perioadă de 30 de zile, începînd cu data de 22.10.2020, pînă la data de 20.11.2020. Dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă a inculpatului Stan Ioan“, conform Judecătoriei Tîrgu Neamţ.

Conform actelor de urmărire penală, faptele au avut loc pe 2 octombrie 2020, cînd pe fondul unor neînţelegeri cu fiul unui bărbat în vîrstă de 69 de ani, inculpatul s-ar fi deplasat la imobilul celui din urmă, unde ar fi incendiat o anexă a locuinţei, după care a părăsit locul faptei. Pe 21 octombrie, în baza activităţilor investigative desfăşurate de oamenii legii, aceştia din urmă au reuşit identificare persoanei bănuite de comiterea faptelor, în localitatea Girov.

Tînărul a fost dus la sediu, la audieri, apoi a fost reţinut pentru 24 de ore. Ulterior a fost prezentat în faţa magistraţilor de la Judecătoria Tîrgu Neamţ, care au dispus privarea de libertate. Decizia nu este definitivă şi a fost atacată deja de inculpat, urmînd ca în cauză să se pronunţe Tribunalul Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Guvernul Ludovic Orban reuşeşte să proiecteze o nouă generaţie de sacrificiu

Știre publicată în urmă cu

în data de

În cele aproape 11 luni de guvernare, Guvernul Orban a reuşit doar să crească datoria României cu 9,6 miliarde de euro. Această datorie va trebui s-o plătim noi, populaţia României, intrând într-o spirală a privaţiunilor, ca pe vremea lui Ceauşescu.

Este de la sine înţeles că noul val al privaţiunilor poate fi acceptat de populaţie doar în condiţia în care ştie precis pe ce s-au cheltuit aceşti bani. Nici prin comunicare directă şi nici prin reprezentanţii noştri din Parlament, deputaţii şi senatorii trimişi acolo, Guvernul Orban nu a catadixit să ne explice unde s-au dus cele 9,6 miliarde de euro. Până acum, de cinci ori a fost invitat ministrul Finanţelor, Florin Cîţu, la Parlament, pentru a oferi explicaţiile care se impun, dar tot de atâtea ori acesta s-a şters la fund cu invitaţia.

Aroganţa fără margini a Guvernului Orban, de a refuza justificarea cheltuielilor făcute, este cauţionată de Preşedintele Iohannis, sugerându-ne astfel că datoria externă trebuie s-o plătim, fără a crâcni şi a cere socoteală. Este posibil ca creşterea datoriei externe să fie justificată, dar aceasta nu se ştie, iar Klaus Iohannis este adeptul perceptului „Crede şi nu cerceta“, deşi nici Biblia sau Sfânta Scriptură nu fac astfel de trimiteri. O generaţie, căreia i se impun privaţiuni neasumate, este o generaţie de sacrificiu. Şi când te gândeşti că pandemia era deajuns…

Pentru USR-PLUS, Ludovic Orban este „nedigerabil“ iar Klaus Iohannis este „irelevant“

Zilele trecute, în plină ascensiune a pandemiei, Preşedintele Iohannis şi-a ţinut ciclica sa conferinţă de presă de la Cotroceni. De acolo, a transmis trei „mesaje de liniştire“ a populaţiei, îngrijorată de cele 5.000 de cazuri de îmbolnăviri şi cele 98 de decese, pe motive de COVID-19, din ziua respectivă.

Primul mesaj, că trebuie să purtăm mască, să ne spălăm pe mâini şi să ne distanţăm fizic de alte persoane. Ne-a explicat că el a respectat aceste reguli şi iată că nu s-a îmbolnăvit. Nimic nou sub soare, regulile acestea au fost aplicate şi la prima pandemie de ciumă din perioada 1817-1824. Al doilea mesaj, că pe 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, vor avea loc obligatoriu alegeri parlamentare.

Altfel, democraţia propusă de el se va duce de râpă. Pe 6 decembrie, în plină pandemie, va fi relaxare totală. Avem dezlegare pentru plimbările la secţiile de votare, pentru hramuri şi onomastici, dar şi pentru parangheliile câştigătorilor alegerilor. Şi al treilea mesaj, că „pesede-ul“ dar şi partidele care îl susţin, trebuie să-şi piardă substanţial ponderea în Parlament, până la dispariţia lor, în favoarea liberalilor săi. Preşedintele e convins că noul Parlament va fi mult mai apreciat de către populaţie, dacă în toată mediocritatea lui va domina mediocritatea liberală. Fără să se sinchisească că stă cu talpa pe grumazul Constituţiei, deşi alegerile încă nu au avut loc, preşedintele a precizat că viitorul prim ministru va fi tot Ludovic Orban, indiferent de scor.

După cum pe 26 septembrie, preşedintele l-a invitat pe Nicuşor Dan la Cotroceni, pentru a ne indica pe cine trebuie să-l votăm, mizând pe puterea exemplului personal, tot aşa, acum ni-l indică pe Ludovic Orban. Auzind decizia prezidenţială, liderii USR-PLUS ne anunţă public că nu vor susţine preocuparea lui Klaus Iohannis de a-l reinstala pe Orban ca premier, după alegeri. Pentru USR-PLUS, fixaţia preşedintelui Iohannis, pentru un nou Guvern Orban III , a devenit „irelevantă“. Aceştia îl vor ca premier pe Dacian Cioloş, dacă Iohannis vrea o nouă majoritate în Parlament, Ludovic Orban fiind nedigerabil. Nici măcar liderii PSD nu au reuşit să aibă o astfel de performanţă, aceea de a reacţiona dur la pretenţiile neconstituţionale ale lui Iohannis.

După alegeri, aritmetica arată că PNL nu va reuşi să facă o majoritate în Parlament fără USR-PLUS şi PMP. Mizând în continuare pe nedigerabilul Ludovic Orban, rezultă că Klaus Iohannis mizează, pe următorii patru ani, ca „Guvernul Meu“ să fie, ca şi până acum, un guvern minoritar. Ar fi prea de tot ca în următorii patru ani, România să fie dominată de tandemul format dintr-un „irelevant“ şi un „nedigerabil“. Să fie administrată de un guvern minoritar sau cu susţineri de conjunctură, iar noi să fim tocaţi zilnic cu predici despre „pesedeu“.

Noul Parlament, la fel de slab ca precedentele

Listele candidaţilor pentru noul Parlament sunt afişate. Nu ne rămâne decât să ne înşirăm ca oile la strunga secţiilor de votare, ca să le validăm, aşa cum ni le-au scris liderii partidelor. Parcurgi cu ochii aceste liste şi nu-ţi poţi reprima o nedumerire.

Oare care dintre virtuţile fiecărui candidat au contat mai mult în ochii liderilor, pentru ca aceştia să aibă curajul sau, după caz, tupeul să ne declare că liste mai bune de atât nu se puteau întocmi? Este nedumerirea firească, care ne încearcă atunci, când parcurgând listele, constatăm că în marea lor majoritate numele trecute în zona eligibilă nu ne spun nimic sau mai nimic, veritabile esenţe de mediocritate, care blochează meritocraţia.

Mizând pe reflexul alegătorului, de a aplica ştampila doar pe siglă, liderii partidelor înghesuie sub această siglă toate murăturile din preajma lor, contribuind astfel la scăderea continuă a cotei de încredere în instituţia Parlamentului. Fantezia acestor lideri a fost mai mult decât debordantă. Pe ici, pe colo, prin zona neeligibilă a listelor, este strecurat câte un nume, care chiar sa remarcat prin ceva notabil şi ar merita să acceadă în Parlament.

Dar trebuie să fii conştient că aceste nume reprezintă doar nada de sacrificiu, care să asigure nulităţilor din vârful listei numărul de voturi necesare pentru accesul în Parlament. Înainte de a pune ştampila, pe un astfel de simulacru al democraţiei, te întrebi cu ce se va deosebi noul Parlament, faţă de cel vechi. Te întrebi, câţi dintre noii parlamentari vor migra în următorii patru ani, plecând cu votul tău de la un partid la altul, fără să te întrebe. Promiscuitatea electorală a devenit tradiţie, ridicând cota neîncrederii populaţiei în Parlament, peste pragul de 80%.

În circumstanţele existenţei pandemiei coronavirusului COVID-19, se propagă soluţia introducerii votului prin corespondenţă. România este încă departe de a organiza şi gestiona corespunzător votul prin corespondenţă, în care nu are încredere nici măcar Donald Trump, preşedintele Americii. Votul prin corespondenţă ar constitui o sursă suplimentară de fraudă electorală, cu care liberalii ar putea câştiga alegerile pe care le organizează. Exact ca în perioada interbelică.

Citește știrea

Trending