Contactează-ne

Actualitate

Date referitoare la istoria Instituţiei Prefecturii de la Neamţ şi Roman

Știe publicată cu

în data de

Dacă documentele din secolele XV-XVII vorbesc despre existenţa a numeroase aşezări în ţinutul Neamţului, catagrafia efectuată în 1774 de ruşi ne oferă informaţii despre împărţirea adminstrativ-teritorială a ţinutului, numărul satelor şi locuitorilor. Astfel, în anul 1774, ţinutul Neamţului avea 132 de localităţi, din care 2 tîrguri: Piatra şi Neamţ. Date despre împărţirea adinistrativă a ţinutului Neamţ găsim şi în tabelul marginal al lui Scarlat Ozvat (inginer hotarnic, elevul lui Gheorghe Asachi), pentru cele două hărţi ale ţinutului Neamţ întocmite de el în perioada 1828-1852. Astfel, ţinutul Neamţ era împărţit în 5 ocoale: Ocolul Muntele, Ocolul Pietrei, Ocolul Bistriţei, Ocolul de Sus şi Ocolul Mijlociu. Potrivit măsurilor administrative puse în practică încă din prima jumătate a secolului al XVII-lea, în ţinuturile Moldovei apare funcţia de ispravnic. În anul 1742, Constantin Mavrocordat a înfiinţat isprăvnicia, punînd la început în fruntea acestei instituţii un ispravnic iar, mai apoi doi, care administrau ţinutul din toate punctele de vedere: judecau, puneau în aplicare poruncile domniei, stîngeau biruri etc. După aplicarea Regulamentului Organic, Isprăvnicia Tinutului Neamţ s-a ocupat numai cu administrarea ţinutului. Din anul 1858, această instituţie a purtat denumirea de Administraţia ţinutului Neamţ, funcţionând sub această denumire pînă în 1864 cînd s-a înfiinţat Prefectura Judeţului Neamţ (1 aprilie 1864). Legea comunală din 1 aprilie 1864 şi cea care a reglementat înfiinţarea consiliilor judeţene din 2 aprilie 1864, au pus bazele organizării administrative a ţării, care, cu unele modificări, se menţin până în anul 1938. Potrivit articolelor 1 şi 2 din Legea pentru consiliile judeţene din 2 aprilie 1864, în fiecare judeţ se înfiinţa cîte un consiliu format din 18 membri, care reprezentau interesele locale. În fruntea consiliului se alegea un preşedinte şi o delegaţie judeţeană formată din trei membri permanenţi şi trei supleanţi. Activitatea Consilului judeţean se desfăşura în sesiuni ordinare şi extraordinare, când se rezolvau problemele administraţiei locale, începînd cu votarea bugetului şi sfîrţind cu aprobarea înfiinţării unor aşezăminte industriale. În fruntea judeţului era prefectul, numit de domn printr-un decret. El reprezenta puterea executivă în cadrul judeţului. În activitatea sa era ajutat de consiliul şi delegaţia judeţeană. Aceasta din urmă îşi avea sediul la prefectura judeţului şi putea fi convocată de către prefect ori de cîte ori acesta considera că este necesar. În competenţa delegaţiei judeţene erau: verificarea şi validarea alegerilor de consilieri la comunele rurale şi urbane (Tîrgul Neamţ) nereşedinţă de judeţ, rezolvarea contestaţiilor privitoare la această problemă, aprobarea bugetelor şi aconturilor pentru comunele urbane şi rurale. În 1982 a fost dată publicităţii Legea pentru organizarea autorităţilor administrativ exterioare dependente de Ministerul de Interne şi fixarea circumscripţiilor administrative. Potrivit prevederilor acestor legi, judeţul Neamţ era împărţit în 6 plase, care aveau în cuprinsul lor un număr de 52 comune şi 308 localităţi. Această lege întăreşte şi mai mult atribuţiile prefectului în cadrul judeţului. De problemele cancelariei prefecturii răspundea directorul acesteia, iar conducerea plaselor era încredinţată unui subprefect, care avea atribuţii de natură administrativă, financiară şi juridică. În iulie 1925 s-a publicat Legea pentru unificarea administrativă, modificată în decembrie acelaşi an, care stabilea îndatoririle, sarcinile şi rolul prefecţilor de judeţe. În art. 9 din lege se arată că prefectura este persoană juridică, avînd deplină capacitate pentru tot ceea ce priveşte iniţiativa şi administrarea intereselor locale. Administrarea intereselor locale se făcea prin Consiliul Judeţean, format din consilieri aleşi şi consilieri de drept. După depunerea jurămîntului, Consiliul Judeţean îşi alegea prin vot secret biroul, compus dintr-un preşedinte, doi vicepreşedinţi, doi secretari şi doi chestori. Tot această lege prevedea formarea a cinci comisii care se alegeau pentru o perioadă de patru ani: comisia administrativă, financiară şi de control, comisia de lucrări publice, comisia economică, comisia cultelor şi învăţămîntului şi comisia sanitară şi de asistenţă socială. Conform unei legi din 1925, comunele Racova (fară satele Gura- Văii şi Hălmăcioaia), Blăgeşti, Buda şi Valea lui Ion au fost trecute la judeţul Neamţ, în timp ce satele Balcani şi Frumoasa de la comuna Tazlău au fost cedate judeţului Bacău.

Judeţul Neamţ, trecut la Ţinutul Prut

Judeţul Neamţ avea în componenţa sa o comună urbană, reşedinţă de judeţ, oraşul Piatra Neamţ; 3 comune urbane nereşedinţă: Tîrgu Neamţ, Bicaz şi Buhuşi şi 256 de sate. După o serie de modificări, prin legile din 1929, 1931 şi 1936 prin Decretul Regal nr.2919/13 august 193913, se introduce o nouă unitate administrativă, ţinutul (care cuprindea mai multe judeţe), judeţul Neamţ rămînînd o circumscripţie administrativă în cadrul ţinutului Prut, cu reşedinţa la Iaşi. În cadrul Prefecturii Neamţ a rămăs numai cancelaria prefectului, alcătuită dintr-un şef de serviciu şi cîţiva funcţionari, serviciul tehnic şi un birou de mobilizări şi organizarea naţiunii şi teritoriului pentru război (MONT). După numai 2 ani, prin decretul numărul 3219/21 septembrie 194014, se desfiinţează ţinuturile şi se revine la situaţia anterioară, adică la judeţe. Prin regulamentul numărul 3511/18 octombrie 1940 privind organizarea prefecturilor judeţene, se stabilea următoarea schemă de organizare: Cabinetul prefectului, serviciul administrativ, serviciul financiar, serviciul tehnic al drumurilor şi construcţiilor, registratura şi arhiva generală. Prefectul era numit prin decret regal la propunerea ministrului de interne, era reprezentant al guvernului şi şef al administraţiei judeţene. El controla şi supraveghea toate serviciile judeţene şi comunale, lua măsuri pentru executarea hotărârilor consiliului judeţean şi ale delegaţiei permanente. Împreună cu delegaţia permanentă, numea, înainta, revoca şi aplica pedepse disciplinare funcţionarilor judeţului şi pregătea lucrările care trebuiau aduse în discuţia consiliului judeţean. Ca delegat al autorităţilor centrale, prefectul reprezenta în judeţ puterea executivă, fiind sub ordinele directe ale ministerului de interne. Prefectul, fiind şi şeful poliţiei în judeţ avea atribuţiuni pe linia menţinerii ordinii şi siguranţei publice. Prefectul era obligat să facă la sfîrşitul fiecărui an, un raport amănunţit asupra situaţiei generale din punct de vedere economic, cultural şi administrativ a judeţului şi comunelor, care era înaintat ministerului. La nivelul fiecărui judeţ, pe lîngă prefect funcţiona un consiliu de prefectură, format din: prefect ca preşedinte şi şefii tuturor autorităţilor judeţene. Consiliul avea menirea de a discuta şi înlătura toate dificultăţile ivite în aplicarea legilor, de a-l informa pe prefect asupra întregii activităţi, fiind, în acelaţi timp, un organ consultativ în exercitarea atribuţiunilor sale. În afară de prefect, la nivelul fiecărui judeţ exista şi un subprefect, numit prin decret regal, care-l ajuta pe prefect în executarea atribuţiilor şi îl înlocuia în lipsă. După 23 august 1944, odată cu schimbările intervenite în viaţa politică şi socială, şi prefectura şi-a schimbat atribuţiunile, fiind pusă în slujba intereselor oamenilor muncii, cum menţiona doctrina comunistă. În acestă perioadă, în cadrul prefecturii s-au creat ca organe ale sale, Biroul de aplicare al reformei agrare, Economatul judeţean de aprovizionare, Oficiul economic de aprovizionare, Biroul judeţean pentru ajutorarea regiunilor secetoase. Sub titulatura de Prefectură, instituţia a funcţionat pînă la 1 aprilie 1949, cînd în baza legii 17/11 ianuarie 1949, au luat fiinţă comitetele provizorii. În urma reorganizării administrative a ţării din decembrie 1950 apar raioanele şi regiunile, după modelul sovietic, iar Comitetul provizoriu al judeţului Neamţ şi-a încetat activitatea, luînd fiinţă Sfatul Popular al raionului Piatra Neamţ.

Prefectura judeţului Roman

Aşezat pe valea Siretului şi anume la confluenţa acestuia cu Moldova, fostul judeţ Roman şi-a luat denumirea de la oraşul fondat de Roman Vodă şi pomenit documentar pentru prima dată în actul din 30 martie 1392, care se termina cu următoarele cuvinte: „Scrisul s-a… la cetatea noastră a lui Roman Voievod“. Din acest act reiese că pe timpul acestui domnitor exista o cetate construită din ordinul lui, că tîrgul era mai vechi decît fortăreaţa şi concentra în jurul său un număr de sate şi aşezări. Cu toate că oraşul apare în documente începînd cu sfîrşitul secolului al XIV-lea, fiind prezent în numeroase documente din secolele al XV-lea şi al XVI-lea şi sub numele de (Tîrgul de Jos), denumirea ţinutului Roman apare începînd cu secolul al XVII-lea şi anume în documentele din anii 1609, 1617, 1626 şi altele. Ca, de altfel, în toate ţinuturile din Moldova, monumentele şi faptele istorice ne vorbesc despre vitejia înaintaşilor, despre lupta lor pentru apărarea ţării şi a fiinţei naţionale. Oraşul resedinţă al ţinutului a fost ocupat şi incendiat, între 29 noiembrie şi 7 decembrie 1467, de oştile lui Matei Corvin, care aveau să sufere înfrîngerea de la Baia. A avut aceeaşi soartă în 1476 cu ocazia expediţiei în Moldova a oştilor turceşti, încheiate cu bătălia de la Războieni (Valea Albă). În anul 1497, cînd Ştefan cel Mare şi Sfînt a fost atacat de Ioan Albert, regele Poloniei, el şi-a aşezat tabăra la Roman şi în satele din apropiere, unde s-au concentrat armatele care i-au zdrobit apoi pe poloni în Codrii Cosminului. În ţinutul Romanului, din porunca amintitului domnitor, pe malul Siretului, în apropiere de Gîdinţi a fost ridicată Ceatatea Nouă a Romanului, numită de Grigore Ureche şi Dimitrie Cantemir în operele lor Smedorova, al cărei prim pîrcălab Oancea sau Oanţă este menţionat în documentul din 15 septembrie 1466. Între anii 1542-1555, la Roman a fost construită clădirea episcopală, însemnat monument de artă veche, care păstrează şi astăzi o parte din frescele originale. Tot aici, pe cheltuiala Ruxandrei, soţia lui Alexandru Lăpuşneanu, s-a ridicat biserica Precista de Jos, unde mai tîrziu au muncit cu osîrdie cărturarii Vartolomei Putneanu şi Macarie Baltag. La Roman, pe timpul lui Petru Rareş şi-a scris cronica în limba slavonă episcopul Macarie şi tot aici, Dosoftei, episcop şi mai apoi mitropolit al Moldovei, a tradus în proză Psaltirea, pe care a versificat-o şi a tipărit-o la Uniev (Lvov) în Polonia, în 1673. Datorită intrigilor boiereşti, în decembrie 1691, a fost decapitat la Roman, marele cronicar Miron Costin. Ţinutul Romanlui era condus de doi pîrcălabi, iar oraşul de un şoltuz şi 12 pîrgari. Numărul locuitorilor din oraş şi ţinut era destul de mic. Aceştia se ocupau cu agricultura şi diferite meşteşuguri: cojocărie, abageria, ciubotăria, blănăria, croitoria etc. Astfel în anul 1774, ţinutul Romanului avea 76 de localităţi7. În 1788, tîrgul avea 717 case, multe cu acoperiş din pămînt. În 1742, domnitorul Constantin Mavrocordat a înfiinţat isprăvniciile, numind, la început cîte un ispravnic, iar mai apoi cîte doi, care administrau ţinutul din toate punctele de vedere: judecau, puneau în aplicare poruncile domniei, strîngeau biruri etc. După 1832, Isprăvnicia ţinutului Roman a avut ca sarcină numai administrarea judeţului. De la 1858 pînă în 1864 insituţia a purtat denumirea de Administraţia ţinutului Roman. Legea comunală din 1 aprilie 1864 şi cea care a reglementat înfiinţarea consiliilor judeţene din 2 aprilie 1864 a pus bazele organizării administrative a ţării care, cu unele modificări, s-a menţinut pînă în 1938 (ca la Neamţ). Instituţia a purtat denumirea de Prefectura judeţului Roman pînă la 1 aprilie 1949, când s-a intitulat comitet provizoriu. În urma reorganizării administrative a ţării din decembrie 1950, Comitetul Provizoriu al judeţului Roman şi-a încheiat acivitatea, luînd fiinţă Sfatul Popular al Raionului Roman. Amintim în acelaşi timp că ţinutul în discuţie cuprindea, la sfîrşit de veac XVIII doar 3 ocoale: Ocolul de Sus, Ocolul de Jos şi Ocolul Mijlocului, inclusiv satele de la ţinutul Sucevei, în număr de opt: Ruginoasa, Cozmeşti, Hălăuceşti, Purceleştii, Ceohorănii, Muncelul, Tupilaţii şi Boteştii, în total apar 78 de localităţi rurale şi un tîrg, Roman. Aşadar unităţi administrative şi localităţi mult mai puţine decît cele de la Neamţ, unde erau 132.

Prof. Gheorghe RADU

Citește știrea
Advertisement
loading...
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Hoţi şi bandiţi

Știe publicată cu

în data de

■ un tînăr de Bîrgăuani i-a luat maşina unui vecin din curte ■ făptaşul era mort de beat şi fără carnet şi a plecat la plimbare cu autoturismul ■ în alt caz un individ a prădat casa unui consătean ■

Un tînăr mort de beat, cu o alcoolemie de comă alcoolică a furat maşina unui vecin, autoturismul fiind parcat în curtea victimei. S-a întîmplat la Bîrgăuani, iar oamenii legii l-au reţinut pe hoţul de 26 de ani care este acuzat de săvîrşirea infracţiunilor de furt în scop de folosinţă, conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului, conducerea unui vehicul fără permis de conducere şi ameninţare. Autoturismul sustras a fost recuperat de poliţişti şi înapoiat proprietarului. Poliţiştii au fost alertaţi joi, 13 iunie cînd un individ de 52 de ani, din Bîrgăuani a reclamat că un tînar i-a sustras autoturismul din curtea locuinţei. Oamenii legii au găsit autoturismul pe o stradă din satul Breaza, condus de bărbatul de 26 de ani, din Bîrgăuani. Întrucît emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de peste 1,50 mg/l alcool pur în aerul expirat. În urma verificărilor s-a stabilit că era vorba de un şofer de ocazie pentru că nu avea permis. „Pe parcursul cercetărilor, tînărul l-ar fi contactat telefonic pe proprietarul autoturismului, căruia i-ar fi adresat ameninţări cu acte de violenţă, întrucît l-a reclamat pentru fapta comisă. Autoturismul sustras a fost recuperat de poliţişti, fiind restituit persoanei vătămate“, conform IPJ Neamţ. În baza probatoriului administrat, a fost reţinut pentru 24 de ore, urmînd a fi prezentat la Parchetul de pe lîngă Judecătoria Piatra Neamţ cu propunere de luare a unei măsuri preventive. Tot pe 13 iunie, un bărbat de 34 de ani, din localitatea Băluşeşti, a fost reţinut pentru săvîrşirea infracţiunii de tîlhărie. Cercetările au stabilit că în acea zi, o femeie de 69 de ani, din Băluşeşti, s-a deplasat la locuinţa fiului său unde a surprins un bărbat de 34 de ani care avea asupra sa bunuri sustrase din respectivul imobil. Aceasta i-a solicitat să-i restituie bunurile, moment în care bărbatul i-ar fi adresat ameninţări şi ar fi împins-o, dupa care a părăsit locul faptei. Poliţiştii l-au depistat la scurt timp, fiind condus la sediu în vederea continuării cercetărilor. Din investigaţii au rezultat indicii că individul ar fi pătruns în imobil prin forţarea lacătului ce asigura uşa de acces şi a sustras o combină muzicală şi două boxe audio, fiind creat un prejudiciu de aproximativ 300 de lei. Bunurile au fost recuperate şi restituite persoanei vatamate. Individul este bănuit că în perioada 3 – 12 iunie ar fi sustras din aceeaşi locuinţă patru paturi, un covor şi un televizor, în cauză fiind demarate cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de furt calificat. Suspectul va ajunge în faţa unui procuror de la Parchetului Roman cu propunere de luare a unei măsuri preventive.

Citește știrea

Actualitate

Elicopter SMURD pentru un pietrean

Știe publicată cu

în data de

Un elicopter SMURD a fost solicitat vineri, 14 iunie pentru transferarea unui pietrean cu afecţiuni cardiace, la Iaşi. Pacientul în vîrstă de 52 de ani a fost preluat de pe stadionul Ceahlăul şi transportat pentru îngrijiri de specialitate la Institutul de Boli Cardio Vasculare Iaşi. Se pare că pacientul este un pietrean care face frecvent sport, iar în afară de faptul că merge la sală, seara alerga şi la stadion. Aşa s-a întîmplat şi în seara de joi, 13 iunie, cînd însoţit de un grup de prieteni, bărbatul a mers la stadion pentru a alerga. La un moment dat i s-a făcut rău, s-a aşezat, iar cei cu care venise şi-au dat seama că îi este rău. S-a încercat acordarea primului ajutor la faţa locului pentră că între cei prezenţi erau şi cadre medicale. Ulterior s-a cerut ajutor prin 112. Pacientul a fost resuscitat şi transportat la spital, însă a doua zi s-a luat decizia solicitării de suport aero pentru transferul pacientului la clinica de specialitate din Iaşi.

Citește știrea

Actualitate

Dascălii şi-au făcut „autoportretul“

Știe publicată cu

în data de

Autor

■ a ieşit de sub tipar volumul ce reuneşte lucrările autobiografice ale cadrelor didactice din comuna Răuceşti ■ iniţiatoarea proiectului este învăţătoarea pensionară Domnica Vrînceanu ■

La Răuceşti s-a materializat o frumoasă iniţiativă a învăţătoarei pensionare Domnica Vrînceanu, soţie de preot şi cetăţean de onoare al localităţii. Urmare a unui proiect lansat vara trecută, a ieşit recent de sub tipar volumul Pentru neuitare de oameni şi fapte- Portrete de dascăli, apărut la editura Ars Libri, sub coordonarea învăţătoarei Domnica Vrînceanu (foto) şi a profesoarelor Mihaela Drăgănescu şi Domnica – Iulia Bălan. Cartea, dedicată Anului omagial al satului românesc (2019), reuneşte lucrări autobiografice ale cadrelor didactice din Răuceşti, care oferă cititorilor detalii despre viaţa personală, dascălii care le-au influenţat cariera, activitate didactică şi altele. „Să fii conştient de vocaţia profesiei tale, să fii propriul zugrav al propriului portret şi să împărtăşeşti aceste lucruri cu întreaga lume este un act de curaj şi de generozitate, în egală măsură. Iniţiatoarea acestui proiect, doamna învăţătoare Domnica Vrînceanu, doreşte să lase o moştenire pentru eternitate, astfel cu puterea exemplului personal, şi-a aşezat ea însăşi viaţa în cuvinte şi împreună cu ceilalţi autori de portrete au reuşit să surprindă poveşti de viaţă, sincere şi cu încărcătură emoţională pentru cititor“, notează în prefaţă inspectorul şcolar Elena Preda, aducînd un omagiu învăţătorilor, „făuritori de oameni“. Domnica Vrînceanu deschide seria „portretelor“ cu o serie de gînduri reunite sub genericul „Şcoala – Un altar în mijlocul copiilor“, în care face şi bilanţul celor 43 de ani de activitate didactică. Urmează apoi colaboratorii săi, educatoare, învăţătoare şi profesori: Alexandru Marian, Elena Marian, Mariana Craiu, Doiniţa Vornicu, Ileana Varvara, Maria Iacob, Vasile Predoaia, Mimi Ioniţă, Eugenia Ilinca, Ioan Macsim, Măriuţa Anisia, Gheorghe Ioniţă, Michaela Ioniţă, Maria Zaharia, Dorina Predoaia, Elena Cosău, Violeta Blaga, Gheorghe Smău, Gheorghe Filip, Ana Filip, Gheorghe Diaconu, Mirela Luca, Iulica Luca, Traian Anton, Nicolae-Rafael Tanase, Oana – Maria Movilă, Elena Petrariu, Loredana Buzău, Adriana Dumitreasa, Paula-Domnica Obreja, Ioana-Diana Apostoae, Gabriela Vrînceanu, Nelu Dumbravă. Au fost evocate, în aceeaşi lucrare, şi patru cadre didactice trecute la cele veşnice: Traian Anton, Ileana Dumbravă, Nicolae Vrînceanu, Elena-Viorica Cosău. „Prin apariţia cărţii autobiografice se doreşte a se aduce un modest, dar sincer omagiu celor care au găsit în ei miraculoasa forţă de a se dărui în fiecare clipă celorlalţi, acelora care au găsit curajul de a purta în sufletul lor permanent sentimentul răspunderii pentru destinul copiilor ce le-au fost încredinţaţi. Ei, aceşti oameni deloc simpli, educatori, învăţători, profesori sînt aceia care au ştiut să preia cu răbdare şi devotament pe umerii lor o mare parte din povara uriaşă a formării fiecăruia dintre cei ce suntem astăzi. Alături de părinţi, dascălii sunt cei care investesc în copii cele mai multe cunoştinţe, educaţie, dragoste, încredere, speranţă. Nimeni nu uită munca doamnelor educatoare care au învăţat pe micuţi la grădiniţă să se autoservească, să înveţe poezii, cîntece, jocuri, basmele bunicilor, să devină sociabili şi să se comporte frumos! Cu cîtă speranţă şi emoţie se înscriu copiii în clasa I şi cu cîtă speranţă în suflet sunt investiţi învăţătorii să conducă mintea în lumea minunată a cuvintelor, a scrisului şi socotitului, a tuturor tainelor pe care, parcă, numai noi avem îndemînarea să le dezvăluim copiilor. Respect şi preţuire profesorilor care au înălţat îndrăzneţ zborul şi au devenit cel mai adesea prieteni sau modele de viaţă! Pentru toate acestea, elevii Dumneavoastră acordă un zîmbet Portretelor de dascăli din amintirile anilor de şcoală, dăruiesc o floare şi o urare plină de dragoste tuturor dascălilor lor. Fie ca parfumul minunat al teilor, în fiecare an al vieţii dumneavoastră, să vă inunde sufletele cu tinereţe veşnică!“, transmite învăţătoarea Domnica Vrînceanu, în mesajul de la finalul volumului autobiografic. Ea a ieşit la pensie în 2017, după 43 de ani petrecuţi la catedră, dar a rămas aproape de şcoală şi comunitatea locală. S-a remarcat şi prin modul în care s-a implicat, timp de 16 ani, în rezolvarea problemelor comunităţii în calitate de consilier local şi preşedinte al Comisiei de învăţămînt, cultură. Autorităţile locale i-au conferit titlul de cetăţean de onoare al comunei Răuceşti, diploma de excelenţă şi titlul Cetăţean activ în comunitate, precum şi diploma Oameni de seamă ai comunei Răuceşti, o distincţie importantă, ce i-a fost înmînată în faţa peste 3.000 de participanţi la o ediţie precedentă a Zilelor Comunei.

Citește știrea

Trending