Contactează-ne

Prima pagină

Cu mintea limpede

Știre publicată în urmă cu

în data de

Apropo de calamitatea numită COVID, iniţiativa „Monitorului“ de a inaugura suita unor articole, comentarii şi informaţii este binevenită.

Cât priveşte întrebarea (aproape) retorică cu care ziarul titra anunţul: „Trecem testul?“, ne permitem să ne justificăm intervenţia. Ea este pornită nu din dorinţa de a ne afla în treabă, ori din postura de „Gică contra“”, ci din nevoia de a desluşi, cât de cât, starea de fapt şi a ne desprinde de angoasele şi incertitudinile marasmului potopit nu numai asupra noastră, ci a întregii omeniri.

Răspunsul negativ al redactorului, marcat de o neconcordanţă temporală şi o corectă ancorare în realitatea imediată, cu atât mai mult cu cât suntem departe de momentul bilanţurilor.

Cum se ştie, bătăliile pierdute nu înseamnă şi pierderea războiului. Drept care, răspunsul nostru la întrebarea consemnată nu poate fi decât unul singur: DA, categoric, DA !

Îmi vine în ajutor o istorioară nostimă care circulă pe Internet. Cică într-o bună zi, David, învingătorul uriaşului Goliat şi al doilea împărat al Israelului (după Saul), altfel om cu judecată, înţelept şi nu mai puţin iubit de supuşi, şi-a chemat bijutierul şi i-a poruncit: „Ai trei zile, să-mi faci un inel! Când am să mă uit la el, dacă sunt trist să devin vesel, iar dacă nu voi fi în apele mele, să fiu, pe dată, bine dispus. Dacă nu-mi împlineşti voia, ai să plăteşti cu viaţa“. Fantezie de împărat! Cum să rezolvi asemenea poveste? Amărât, bietul bijutier, care-şi vedea viaţa ameninţată, a avut norocul să întâlnească prin curţile împărăteşti, un copilandru care nu era altul decât Solomon, fiu al împăratului, cunoscut ca mintos de mic. Auzind povestea bijutierului, acestuia nu i-a fost deloc greu să- i dea şi rezolvarea: „Ei, nimic mai simplu. Fă inelul cerut şi gravează pe el, mare să se vadă, doar trei cuvinte: „gam zeh yaavori“. Ceea ce pe limba noastră înseamnă „şi asta va trece“. Şi aşa, împăratul şi-a văzut fantezia împlinită, iar bijutierul a scăpat cu viaţă.

Aşa se vor petrece lucrurile şi cu calamitatea care ne-a potopit. Indiferent de acţiunile noastre, ea îşi va urma drumul fără nici un fel de abatere şi se va stinge. Să fim bine înţeleşi, nu pentru că am ştiut şi am avut noi cu ce să luptăm cu duşman nevăzut, perfid şi, mai ales, necunoscut, ci fiindcă finalul este înscris în gena şi planul căpcăunului, aşa cum este înscris în curbele şi graficele tuturor epidemiilor.

Prin forţa împrejurărilor, pentru această primă secvenţă, noi nu putem decât să încercăm să reducem la maximum posibil, urmările pandemiei, aşa cum facem în cazul inundaţiilor, al incendiilor şi cutremurelor.

Mai licite devin întrebările „când?“ şi, mai ales, „cu ce preţ?“. La prima întrebare nu putem răspunde decât cu mare aproximaţie, din aceleaşi motive. Nu cunoaştem biologia speciei COVID-19. Corolarul imediat este datoria de a înregistra şi consemna corect şi în amănunt istoria acestei catastrofe mondiale, de a o analiza secvenţă cu secvenţă, pentru a o cunoaşte cât mai bine. Trebuie să fim pregătiţi să prevenim noile episoade şi să fim înarmaţi cu mijloace eficiente de luptă împotriva lor. Nu este un secret, viroza cu nume COVID, astăzi unicat absolut, se va repeta şi va intra în nomenclatorul bolilor grave şi de masă ale omenirii.

La cea de a doua întrebare, răspunsul este mai uşor de nuanţat şi mai apropiat de adevăr: „Preţul va fi imens, colosal, extrem de dureros“. Nu numai fiindcă se socoteşte în vieţi de oameni nevinovaţi, ci prin consecinţele nefaste, de durată şi la scară planetară, care vor zdruncina din temelii toate domeniile de activitate, până aproape de limitele cele mai de jos ale existenţei.

Oricum am învârti lucrurile, nu putem face abstracţie de realităţi. Şi iarăşi mă ajut de o glumă, oarecum sinistră, dar plină de adevăr şi care se suprapune cu ceea ce trăim în prezent. Cândva, o naţiune mai puţin dedată cu faptele de vitejie şi mai degrabă cu inteligenţa şi cu isteţimea, făcea public bilanţul unui război dus de nevoie împotriva unui vecin hrăpăreţ şi invidios: „Atâtea distrugeri, atâţia morţi, atâţia răniţi şi… atâţia… speriaţi“. Suntem departe de această situaţie? Nu ne aflăm, cumva, într-o postură identică? Este cert că pandemia în curs nu va număra milioane de morţi, precum marile epidemii de ciumă şi holeră cunoscute de istorie. Dar când aproape trei miliarde de locuitori ai plantei, sănătoşi, indemni de boală dar înfricoşaţi de spaima morţii, fug din calea urgiei, abandonează orice fel de activitate şi se izolează de bună voie sau forţată, îndărătul unor pereţi, situaţia devine gravă, dacă nu catastrofală, mai ales în context mondial.

Ar fi un nonsens să căutăm vinovaţi, fiindcă nu-i vom găsi. Sigur, vorbim de marii vinovaţi, nu de cei care (sunt destui, slavă Domnului), ignoră orice regulă şi convenienţă omenească sau de vinovaţii conjuncturali, aceiaşi dintotdeauna, prezenţi în toate evenimentele de mai mică ori mai mare amploare.

Oricât am fi de meticuloşi şi riguroşi, ar fi o copilărie să arătăm cu degetul spre unii sau alţii. În faţa unui asemenea flagel, de intensitate şi extensie ne mai întâlnită, care ne găseşte complet nepregătiţi să-l înfruntăm, nu este posibil ca într-un loc, într-o zonă oarecare să nu apară o fisură, o supapă nefuncţională, generatoare de noi şi noi secvenţe distrugătoare, cu atât mai mult cu cât omul de pretutindeni şi dintotdeauna a fost şi este o fiinţă şovăielnică, se conduce încă după impulsuri primare, greu de controlat şi de stăpânit, este egoist prin definiţie, inconstant şi dispusă să găsească vinovăţiile la alţii, nu la el.

Mărturisesc că citind într-un articol de revistă, un mare virusolog american susţinea că agentul patogen al actualei pandemii este o structură inframicroscopică plasată la limita dintre materia vie şi cea nevie. Eram de-a dreptul surprins şi nu mai puţin intrigat. Mi s-a părut un nonsens absolut. Păi ne jucăm cu vorbele? Ori e materie vie, ori nu e. Noroc că n-am abandonat, şi pe măsură ce am avansat în lectură, am început să-i dau dreptate autorului, admiţând că e vorba nu de o formă de viaţă organizată, ci de o anumită structură proteică, cu afinitate pentru unele structuri ale omului. Ba să credeţi că lectura mi-a întărit credinţa că materia ca atare nu este dotată cu inteligenţă, aşa cum susţin unii. Materia primitivă are proprietăţi sau însuşiri. Diferite după structura intrinsecă. Negreşit, materia care ajunge pe o treaptă superioară de organizare poate deveni inteligentă, odată cu intervenţia altor şi altor componente materiale. Dar e vorba de combinaţii materiale.

Revenind la urmările actualei pandemii, la fel de justificată apar întrebările asupra drumului pe care omenirea îl parcurge. Este bun? Este sigur? Corespunde tuturor indivizilor? Corespunde omenirii, în ansamblul ei? Nu e momentul unor reconsiderări absolut necesare?

După atentatul din 11 septembrie 2001 din SUA, asemenea întrebări erau la ordinea zile. S-a afirmat destul de apăsat că începând cu acea dată, viaţa pe planetă nu va mai fi ca până atunci şi că lumea, în integralitatea ei, se va schimba. Lucrurile nu s-au întâmplat chiar aşa, fiindcă dincolo de proporţiile şi dramatismul evenimentului, el a interesat doar o zonă limitată şi într-un spaţiu bine aşezat şi funcţional.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă acum, când fenomenul e generalizat sau, dacă vreţi, global. Abia acum se poate vorbi de o altă lume care trebuie reclădită, reconstruită pe alte principii şi temelii. Cred că este momentul ca întreaga omenire să se desprindă de rutina şi vechile ei ancore. Nu este suficient să enunţi bunăstarea şi progresul unor părţi ale omenirii, în dauna altora. Drepturile la viaţă şi bunăstare trebuie acordate tuturor. Foamea, inegalităţile, discriminările, prea multe şi prea împovărătoare trebuie eradicat sau cel puţin atenuate. Altfel cuvântul omenire pierde din sens şi raţiunea de a fi.

Înainte de a încheia, se cuvine să privim şi în propria ogradă. Şi noi ne aflăm în acest mare concert al pandemiei, şi noi ne dăm tributul în vieţi şi suferinţe. Trebuie să încercăm să vedem unde ne aflăm. În urmă cu mulţi ani, un prieten, consul al ţării noastre în SUA, îmi povestea despre şansa de a-l fi întâlnit pe George Emil Palade, laureat al premiului Nobel. Printre altele, relativ la starea precară şi la neîmplinirile noastre de după revoluţie, savantul îşi exprima credinţa într-un viitor mai bun, susţinând că poporul nostru se numără printre cele care au puterea de a renaşte din propria cenuşă. Mărturisesc că eram intrigat. Nu puteam să accept un asemenea enunţ. Cum adică, să aşteptăm să ajungem la cenuşă, ca să putem renaşte?

Ei bine, actuala pandemie ne dovedeşte că, de fapt, suntem foarte aproape de această stare. Am irosit, într-un mod condamnabil, timpul şi şansele de după revoluţie. N-am ştiut, n-am fost capabili să întreţinem jarul din vatra fierbinte primită de la înaintaşii noştri. Nu ne-am arătat demni de timpul pe care l-am trăit. Societatea noastră s-a degradat şi continuă s-o facă în ritm alert. Tot ce a fost valoros şi peren s-a alterat, s-a risipit şi continuă să se năruie; nimic din ce s-a construit cu migală, eforturi şi sacrificii nu a supravieţuit; nimic nu se leagă, nimic nu ne reuşeşte; o degringoladă de nivel naţional este tot mai vizibilă în absolut toate domeniile, iar progresele de orice tip întârzie să-şi arate mlădiţele, oricât de firave, ca să nu mai spun că pentru cei mai mulţi speranţele într-o redresare binevenită sunt din ce în ce mai inconsistente.

Singura acţiune palpabilă şi omniprezentă este flecăreala non- stop, de noapte şi de zi, de parcă toţi oamenii noştri de presă şi invitaţii lor, ciuvici, ionaşci, tatoi şi lazaruşi neclintiţi din fotolii, îşi susţin public tezele în specialitatea „filibusterism“ *, în permanenţă alimentată de evenimente stupide, scandaloase, lipsite de noimă. A venit vremea redresării, poate a trezirii din somnul cel de moarte. Trebuie să ne adunăm, să începem să construim, să realizăm. Nu vom mai putea pleca peste graniţă, trebuie să culegem căpşunile şi roşiile cultivate de noi, să refacem agricultura înainte de toate şi să nu mai importăm usturoi şi leuştean din Venezuela. Trebuie să refacem industria, folosind chiar fierul vechi pe care-l mai avem, să ne exploatăm bogăţiile şi să încetăm să mai întindem mâna la străini. Nu va fi uşor, dar trebuie să ne redobândim încrederea în noi şi în viitorul nostru.

* Tactică a discursurilor fără sfârşit, fără nici un înţeles, ţinute în Congresul american, me, menite să împiedice adoptarea unor legi.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Cursuri exclusiv on-line în Piatra Neamţ, Bicaz, Girov şi Gârcina

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ cafenelele, barurile şi restaurantele, activitate suspendată

Cursurile şcolare se vor desfăşura exclusiv on-line în Piatra Neamţ, incidenţă comunitară de 3,31 la mia de locuitori, Bicaz, 3,48 la mia de locuitori, Girov, 3,9 la mica de locuitori şi Gârcina, 3,6 la mia de locuitori. În Piatra Neamţ, sunt exceptate de la măsurile amintite creşele şi instituţiile de tip after-school. Măsura intră în vigoare începând de luni, 26 octombrie.

Cafenelele, barurile şi retaurantele au activitatea suspendată, doar terasele rămânând deschise. Hotelurile, pensiunile şi motelurile rămân deschise, iar clienţii pot servi masa în restaurantele acestor unităţi.

Cât priveşte măsurile destinate HORECA acestea intră în vigoare de duminică dimineaţă, 25 octombrie. În comuna Girov este un focar de COVID la primărie, cu 11 persoane infectate.

Vom reveni.

Citește știrea

Actualitate

Salariile la DGASPC Neamț, poate după rectificare

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ salariaţii anunţă că vor continua mişcările de protest

Salariaţii de la DGASPC Neamţ, care nu şi-au primit banii pe luna septembrie, anunţă că vor continua mişcările de protest prin pichetarea Guvernului şi a Ministerului de Finanţe. Acesta după ce au fost anunţaţi că banii necesari vor fi viraţi abia după rectificarea bugetară, care se preconizează că va avea loc „cândva” în luna noiembrie.

„Aproape 1000 de angajați ai DGASPC Neamț riscă să rămână fără bani pentru următoarele 2 luni, deoarece șanse reale de suplimentare a bugetului astfel încât să acopere necesarul sunt abia după rectificarea bugetară ce ar putea avea loc în noiembrie, fără a se ști o dată exactă. Aceasta este concluzia ce reiese din  răspunsul primit de DGASPC Neamț de la Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopție. „La acest moment singura instituție centrală care are competența de a decide cu privire la majorarea sumelor destinate protecției copilului și persoanelor adulte cu dizabilități este Ministerul Finanțelor Publice“, se arată în răspunsul ANDPDCA.

Data viitoarei rectificări bugetare nu este stabilită, vehiculându-se informații că ar putea avea loc în luna noiembrie. Ulterior, după aprobările legale, banii se repartizează pe județele și apoi urmează să ajungă în bugetele fiecărei instituții. Toate acestea sunt proceduri de durată și astfel este posibil ca primele plăți salariale să se facă cu mare întârziere.

În aceste condiții, salariații anunță că vor continua mișcările de protest, pe 4 noiembrie fiind programată pichetarea Guvernului și a Ministerului de Finanțe de către sindicaliștii din asistență socială din mai multe județe din țară printre care și Neamț.

Precizăm că neplata salariilor a afectat grav angajații centrelor pentru copii, cei aproape 500 de asistenți maternali și salariații din aparatul propriu al Direcției, cu atât mai mult cu cât unii sunt infectați cu noul coronavirus sau sunt carantinați în centre pentru a îngriji bolnavii cu COVID 19.

La data de 23 octombrie 2020 erau pozitivi 260 de beneficiari și 120 de salariați din centrele aflate în subordinea DGASPC Neamț.

De la începutul pandemiei au fost confirmați cu COVID 19 peste 400 de angajați și, deși aveau dreptul conform legii să beneficieze de stimulentul de risc de 2.500 de lei, acesta nu a fost plătit niciodată”, se precizează într-un comunicat de presă emis de reprezentanţii DGSAPC Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Spitalul de la Leţcani, o “ruină” de peste 13 milioane de euro?

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Altă ştire tristă: “Zeci de persoane confirmate cu virusul SARS- COV-2 și internate în spitalul mobil de la Lețcani îndură frigul în interiorul containerelor medicale. În cursul zilei de 20 octombrie 2020, în containere s-a înregistrat o temperatură de numai 13 grade Celsius și bolnavii au tremurat de frig. Maricel Popa, fostul președinte al Consiliului Județean Iași, a achiziționat un spital din bani publici cu mari probleme: stațiile de oxigen nu funcționează, instalațiile de climatizare scot un zgomot asurzitor, iar echipamentele par a fi la mâna a doua”. Sursa: www.bzi.ro

Aşadar, după amânări şi amânări, după festivisme greţoase şi mincinoase făcute doar pentru voturi, după cheltuirea a 3,3 milioane de euro din banii nemţenilor, cu ce ne-am ales: cu un spital cu multe probleme, în care amărâţii internaţi cu COVID-19 tremură de frig la orice pană de curent.

Cât despre Secţia ATI, aia extrem de importantă, acolo unde s-ar fi putut salva vieţi ale pacienţilor cu forme grave, lucrurile stau aşa din informaţiile apărute în spaţiul public: ni s-au promis şi am plătit pentru peste 100 de paturi, DSP a avizat 48 de paturi, dar s-a ajuns la doar 24 de paturi pentru că nu funcţionează staţiile de oxigen.

De ce nu funcţionează? Pentru că nu s-a ocupat nimeni de întreţinerea lor în stare de funcţionare. Normal, toţi erau ocupaţi să taie panglici, să se pozeze din toate poziţiile şi să se milogească după voturi.

Penibil? Nu. Normal. De ce normal? Pentru că asta merităm. Lipsa noastră de reacţie ce ne caracterizează încă din anii de dinainte de pandemie, lipsa de coloană vertebrală şi lipsa curajului de a lua atitudine, faptul că am ridicat pupatul în fund al şefilor politici la rang de artă naţională ne-au dat şi ne dau clasa politică pe care o merităm: una plină de lepre şi de ciumaţi, de toate culorile, care ne cheltuie banul public pe spitale în care nu merg staţiile de oxigen, instalaţia de climatizare te asurzeşte când merge şi te transformă în stană de piatră când nu merge. Asta am votat, asta avem şi acum putem muri mulţumiţi că e doar din vina noastră.

Ştiţi ce e şi mai ironic? Că tot din banii noştri şi-au plătit politicienii pozele făcute triumfalist în faţa unui spital care a costat milioane de euro, dar se dovedeşte a fi, iată, o ruină. Am plătit tot, de la cap la coadă, şi apoi i-am şi votat.

Pe final, întreb şi eu public pe “ai mei” politicieni din Neamţ: în “frigiderul” de la Leţcani, la ora aceasta, e vreun nemţean internat? Că 3,3 milioane de euro au dat nemţenii.

Citește știrea

Trending