Contactează-ne

Prima pagină

Cu mintea limpede

Știre publicată în urmă cu

în data de

Apropo de calamitatea numită COVID, iniţiativa „Monitorului“ de a inaugura suita unor articole, comentarii şi informaţii este binevenită.

Cât priveşte întrebarea (aproape) retorică cu care ziarul titra anunţul: „Trecem testul?“, ne permitem să ne justificăm intervenţia. Ea este pornită nu din dorinţa de a ne afla în treabă, ori din postura de „Gică contra“”, ci din nevoia de a desluşi, cât de cât, starea de fapt şi a ne desprinde de angoasele şi incertitudinile marasmului potopit nu numai asupra noastră, ci a întregii omeniri.

Răspunsul negativ al redactorului, marcat de o neconcordanţă temporală şi o corectă ancorare în realitatea imediată, cu atât mai mult cu cât suntem departe de momentul bilanţurilor.

Cum se ştie, bătăliile pierdute nu înseamnă şi pierderea războiului. Drept care, răspunsul nostru la întrebarea consemnată nu poate fi decât unul singur: DA, categoric, DA !

Îmi vine în ajutor o istorioară nostimă care circulă pe Internet. Cică într-o bună zi, David, învingătorul uriaşului Goliat şi al doilea împărat al Israelului (după Saul), altfel om cu judecată, înţelept şi nu mai puţin iubit de supuşi, şi-a chemat bijutierul şi i-a poruncit: „Ai trei zile, să-mi faci un inel! Când am să mă uit la el, dacă sunt trist să devin vesel, iar dacă nu voi fi în apele mele, să fiu, pe dată, bine dispus. Dacă nu-mi împlineşti voia, ai să plăteşti cu viaţa“. Fantezie de împărat! Cum să rezolvi asemenea poveste? Amărât, bietul bijutier, care-şi vedea viaţa ameninţată, a avut norocul să întâlnească prin curţile împărăteşti, un copilandru care nu era altul decât Solomon, fiu al împăratului, cunoscut ca mintos de mic. Auzind povestea bijutierului, acestuia nu i-a fost deloc greu să- i dea şi rezolvarea: „Ei, nimic mai simplu. Fă inelul cerut şi gravează pe el, mare să se vadă, doar trei cuvinte: „gam zeh yaavori“. Ceea ce pe limba noastră înseamnă „şi asta va trece“. Şi aşa, împăratul şi-a văzut fantezia împlinită, iar bijutierul a scăpat cu viaţă.

Aşa se vor petrece lucrurile şi cu calamitatea care ne-a potopit. Indiferent de acţiunile noastre, ea îşi va urma drumul fără nici un fel de abatere şi se va stinge. Să fim bine înţeleşi, nu pentru că am ştiut şi am avut noi cu ce să luptăm cu duşman nevăzut, perfid şi, mai ales, necunoscut, ci fiindcă finalul este înscris în gena şi planul căpcăunului, aşa cum este înscris în curbele şi graficele tuturor epidemiilor.

Prin forţa împrejurărilor, pentru această primă secvenţă, noi nu putem decât să încercăm să reducem la maximum posibil, urmările pandemiei, aşa cum facem în cazul inundaţiilor, al incendiilor şi cutremurelor.

Mai licite devin întrebările „când?“ şi, mai ales, „cu ce preţ?“. La prima întrebare nu putem răspunde decât cu mare aproximaţie, din aceleaşi motive. Nu cunoaştem biologia speciei COVID-19. Corolarul imediat este datoria de a înregistra şi consemna corect şi în amănunt istoria acestei catastrofe mondiale, de a o analiza secvenţă cu secvenţă, pentru a o cunoaşte cât mai bine. Trebuie să fim pregătiţi să prevenim noile episoade şi să fim înarmaţi cu mijloace eficiente de luptă împotriva lor. Nu este un secret, viroza cu nume COVID, astăzi unicat absolut, se va repeta şi va intra în nomenclatorul bolilor grave şi de masă ale omenirii.

La cea de a doua întrebare, răspunsul este mai uşor de nuanţat şi mai apropiat de adevăr: „Preţul va fi imens, colosal, extrem de dureros“. Nu numai fiindcă se socoteşte în vieţi de oameni nevinovaţi, ci prin consecinţele nefaste, de durată şi la scară planetară, care vor zdruncina din temelii toate domeniile de activitate, până aproape de limitele cele mai de jos ale existenţei.

Oricum am învârti lucrurile, nu putem face abstracţie de realităţi. Şi iarăşi mă ajut de o glumă, oarecum sinistră, dar plină de adevăr şi care se suprapune cu ceea ce trăim în prezent. Cândva, o naţiune mai puţin dedată cu faptele de vitejie şi mai degrabă cu inteligenţa şi cu isteţimea, făcea public bilanţul unui război dus de nevoie împotriva unui vecin hrăpăreţ şi invidios: „Atâtea distrugeri, atâţia morţi, atâţia răniţi şi… atâţia… speriaţi“. Suntem departe de această situaţie? Nu ne aflăm, cumva, într-o postură identică? Este cert că pandemia în curs nu va număra milioane de morţi, precum marile epidemii de ciumă şi holeră cunoscute de istorie. Dar când aproape trei miliarde de locuitori ai plantei, sănătoşi, indemni de boală dar înfricoşaţi de spaima morţii, fug din calea urgiei, abandonează orice fel de activitate şi se izolează de bună voie sau forţată, îndărătul unor pereţi, situaţia devine gravă, dacă nu catastrofală, mai ales în context mondial.

Ar fi un nonsens să căutăm vinovaţi, fiindcă nu-i vom găsi. Sigur, vorbim de marii vinovaţi, nu de cei care (sunt destui, slavă Domnului), ignoră orice regulă şi convenienţă omenească sau de vinovaţii conjuncturali, aceiaşi dintotdeauna, prezenţi în toate evenimentele de mai mică ori mai mare amploare.

Oricât am fi de meticuloşi şi riguroşi, ar fi o copilărie să arătăm cu degetul spre unii sau alţii. În faţa unui asemenea flagel, de intensitate şi extensie ne mai întâlnită, care ne găseşte complet nepregătiţi să-l înfruntăm, nu este posibil ca într-un loc, într-o zonă oarecare să nu apară o fisură, o supapă nefuncţională, generatoare de noi şi noi secvenţe distrugătoare, cu atât mai mult cu cât omul de pretutindeni şi dintotdeauna a fost şi este o fiinţă şovăielnică, se conduce încă după impulsuri primare, greu de controlat şi de stăpânit, este egoist prin definiţie, inconstant şi dispusă să găsească vinovăţiile la alţii, nu la el.

Mărturisesc că citind într-un articol de revistă, un mare virusolog american susţinea că agentul patogen al actualei pandemii este o structură inframicroscopică plasată la limita dintre materia vie şi cea nevie. Eram de-a dreptul surprins şi nu mai puţin intrigat. Mi s-a părut un nonsens absolut. Păi ne jucăm cu vorbele? Ori e materie vie, ori nu e. Noroc că n-am abandonat, şi pe măsură ce am avansat în lectură, am început să-i dau dreptate autorului, admiţând că e vorba nu de o formă de viaţă organizată, ci de o anumită structură proteică, cu afinitate pentru unele structuri ale omului. Ba să credeţi că lectura mi-a întărit credinţa că materia ca atare nu este dotată cu inteligenţă, aşa cum susţin unii. Materia primitivă are proprietăţi sau însuşiri. Diferite după structura intrinsecă. Negreşit, materia care ajunge pe o treaptă superioară de organizare poate deveni inteligentă, odată cu intervenţia altor şi altor componente materiale. Dar e vorba de combinaţii materiale.

Revenind la urmările actualei pandemii, la fel de justificată apar întrebările asupra drumului pe care omenirea îl parcurge. Este bun? Este sigur? Corespunde tuturor indivizilor? Corespunde omenirii, în ansamblul ei? Nu e momentul unor reconsiderări absolut necesare?

După atentatul din 11 septembrie 2001 din SUA, asemenea întrebări erau la ordinea zile. S-a afirmat destul de apăsat că începând cu acea dată, viaţa pe planetă nu va mai fi ca până atunci şi că lumea, în integralitatea ei, se va schimba. Lucrurile nu s-au întâmplat chiar aşa, fiindcă dincolo de proporţiile şi dramatismul evenimentului, el a interesat doar o zonă limitată şi într-un spaţiu bine aşezat şi funcţional.

Spre deosebire de ceea ce se întâmplă acum, când fenomenul e generalizat sau, dacă vreţi, global. Abia acum se poate vorbi de o altă lume care trebuie reclădită, reconstruită pe alte principii şi temelii. Cred că este momentul ca întreaga omenire să se desprindă de rutina şi vechile ei ancore. Nu este suficient să enunţi bunăstarea şi progresul unor părţi ale omenirii, în dauna altora. Drepturile la viaţă şi bunăstare trebuie acordate tuturor. Foamea, inegalităţile, discriminările, prea multe şi prea împovărătoare trebuie eradicat sau cel puţin atenuate. Altfel cuvântul omenire pierde din sens şi raţiunea de a fi.

Înainte de a încheia, se cuvine să privim şi în propria ogradă. Şi noi ne aflăm în acest mare concert al pandemiei, şi noi ne dăm tributul în vieţi şi suferinţe. Trebuie să încercăm să vedem unde ne aflăm. În urmă cu mulţi ani, un prieten, consul al ţării noastre în SUA, îmi povestea despre şansa de a-l fi întâlnit pe George Emil Palade, laureat al premiului Nobel. Printre altele, relativ la starea precară şi la neîmplinirile noastre de după revoluţie, savantul îşi exprima credinţa într-un viitor mai bun, susţinând că poporul nostru se numără printre cele care au puterea de a renaşte din propria cenuşă. Mărturisesc că eram intrigat. Nu puteam să accept un asemenea enunţ. Cum adică, să aşteptăm să ajungem la cenuşă, ca să putem renaşte?

Ei bine, actuala pandemie ne dovedeşte că, de fapt, suntem foarte aproape de această stare. Am irosit, într-un mod condamnabil, timpul şi şansele de după revoluţie. N-am ştiut, n-am fost capabili să întreţinem jarul din vatra fierbinte primită de la înaintaşii noştri. Nu ne-am arătat demni de timpul pe care l-am trăit. Societatea noastră s-a degradat şi continuă s-o facă în ritm alert. Tot ce a fost valoros şi peren s-a alterat, s-a risipit şi continuă să se năruie; nimic din ce s-a construit cu migală, eforturi şi sacrificii nu a supravieţuit; nimic nu se leagă, nimic nu ne reuşeşte; o degringoladă de nivel naţional este tot mai vizibilă în absolut toate domeniile, iar progresele de orice tip întârzie să-şi arate mlădiţele, oricât de firave, ca să nu mai spun că pentru cei mai mulţi speranţele într-o redresare binevenită sunt din ce în ce mai inconsistente.

Singura acţiune palpabilă şi omniprezentă este flecăreala non- stop, de noapte şi de zi, de parcă toţi oamenii noştri de presă şi invitaţii lor, ciuvici, ionaşci, tatoi şi lazaruşi neclintiţi din fotolii, îşi susţin public tezele în specialitatea „filibusterism“ *, în permanenţă alimentată de evenimente stupide, scandaloase, lipsite de noimă. A venit vremea redresării, poate a trezirii din somnul cel de moarte. Trebuie să ne adunăm, să începem să construim, să realizăm. Nu vom mai putea pleca peste graniţă, trebuie să culegem căpşunile şi roşiile cultivate de noi, să refacem agricultura înainte de toate şi să nu mai importăm usturoi şi leuştean din Venezuela. Trebuie să refacem industria, folosind chiar fierul vechi pe care-l mai avem, să ne exploatăm bogăţiile şi să încetăm să mai întindem mâna la străini. Nu va fi uşor, dar trebuie să ne redobândim încrederea în noi şi în viitorul nostru.

* Tactică a discursurilor fără sfârşit, fără nici un înţeles, ţinute în Congresul american, me, menite să împiedice adoptarea unor legi.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Tablan revine la comanda IPJ Neamţ: “Am cîştigat o bătălie. Urmează altele, pînă la victoria finală”

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ el a cîştigat în instanţă suspendarea executării actului administrativ prin care a fost destituit ■ “Am cîştigat o bătălie. Urmează altele pînă la victoria finală”, a declarat Paul Tablan cu trimitere la anularea ordinului de ministru ■

Victorie în instanţă, vineri, 5 iunie, pentru comisarul şef Paul Tablan, fost comandat al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Neamţ. Instanţa de la Curtea de Apel Bacău a decis suspendarea executării actului administrativ prin care a fost destituit de la comandă. Sentinţa fiind executorie, rezultă că, după publicarea minutei, Tablan trebuie să revină la şefia Inspectoratului.

“Am cîştigat o bătălie. Urmează altele pînă la victoria finală”, a declarat Paul Tablan, referindu-se la faptul că va mai dura pînă va obţine anularea ordinului de ministru de interne prin care a fost destituit.

Reamintim că Paul Tablan a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat prin ministrul Marcel Vela, Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin chestor principal de poliţie Liviu Vasilescu, dar şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Neamţ, prin comisarul care l-a înlocuit în funcţie, Neculai Catană.

Alături de aceştia calitate de pîrît în dosar o are şi Oficiul Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), instituţia care nu a mai prelungit certificatul lui Tablan, iar în lipsa acestuia a pierdut funcţia de conducere.

Practica judiciară a arătat că ORNISS nu are obligaţia de a-şi motiva decizia nici măcar în faţa instanţei de judecată, însă dacă acest lucru se va întîmpla Tablan ar afla de ce a rămas fără documentul în lipsa căruia a fost demis.

Reamintim că Paul Tablan a fost demis după ani de zile în care controale şi verificări dispuse la instituţia pe care a condus-o nu au scos nimic imputabil la iveală. Pentru că, cel mai probabil, nu s-a găsit un alt mod de a-l înlătura din funcţie s-a găsit o soluţie de avarie, una ruşinoasă ca mod de operare şi cu implicaţii pentru viitorul profesional al poliţistului.

Nu i-a fost prelungit certificatul ORNISS, care se reînnoieşte din patru la patru ani şi permite accesul la informaţiile clasificate. Fără acest certificat, nici un ofiţer nu poate lucra în structurile operative. Iată însă că ofiţerul a avut parte de o primă victorie în instanţă şi se poate întoarce pe funcţia de pe care a fost destituit după o poveste “cusută cu aţă albă”.

Citește știrea

Actualitate

Scandal pe examenele naţionale

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ sindicaliştii acuză ministerul că a pasat reponsabilităţile privind examenele naţionale numai în teritoriu ■ preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Părinţi susţine că sindicaliştii nu ştiu ce vor ■

Liderul Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ Neamţ, inginerul Gabriel Ploscă, apreciază că atitudinea conducerii Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a arunca întreaga responsabilitate referitoare la organizarea examenelor naţionale de Evaluare la clasa a VIII-a şi de Bacalaureat la clasa a XII-a în spinarea inspectoratelor şcolare şi a fiecărei unităţi de învăţămînt în parte este una incorectă.

”Vreau să precizez de la început că afirmaţiile pe care le fac sînt strict punctul de vedere al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ. Din capul locului noi am atras atenţia că nu este corect ca responsabilitatea a ceea ce eventual s-ar putea întîmpla în timpul examenelor să fie exclusiv lăsată pe umerii unităţilor şcolare, iar de la Minister să fie trimise doar indicaţii preţioase, care de foarte multe ori au venit şi cu întîrziere şi neconforme cu realitatea din teren.

De altfel FSLÎ a atras atenţia că ar fi potrivit ca aceste examene să se desfăşoare on-line, aşa cum se desfăşoară şi în învăţămîntul superior, aşa cum se susţin şi gradele didactice anul acesta. Există un risc enorm să trimiţi copii de 14 ani sau tineri de 17-18 ani să dea examene clasice. Mă gîndesc cu groază cum vor rezista aceşti copii cu masca pe faţă la temperaturi de 27-30 de grade cît se prognozează a fi în timpul examenelor. Noi ne menţinem această poziţie şi ne rugăm Celui de Sus să nu păţească nici copiii şi nici colegii noştri nimic”, a declarat Gabriel Ploscă, preşedintele FSLÎ Neamţ.

La polul opus Federaţia Naţională a Părinţilor din România apreciază eforturile Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi ale Ministerului Sănătăţii de a verifica modul în care fiecare unitate şcolară s-a preocupat de organizarea examenelor şi crede că liderii de sindicat nu ştiu ce vor. ”Ministerul Educaţiei şi cel al Sănătăţii au emis un ordin comun. Şi eu zilele acestea tot am vizitat şcoli din mediul rural şi ştiu că absolut fiecare unitate şcolară a fost verificată de Direcţiile de Sănătate Publică ce au indicat Consiliilor de Administraţie din şcoli şi directorilor să realizeze propriile proceduri interne de organizare a pregătirilor în această perioadă şi, ulterior, a examenelor. Eforturile au fost considerabile şi sînt de apreciat.

Opinia mea este că examenele naţionale se vor desfăşura exemplar din punct de vedere metodologic şi în siguranţă sanitară potrivit măsurilor luate. Reprezentanţii sindicatelor care susţin altceva ar trebui să ştie că în România la învăţămîntul preuniversitar nu există lege care să permită organizarea on-line a examenelor. Cum poţi schimba regula în timpul jocului? Legislaţia organică nu poate fi modificată de pe o zi pe alta”, a precizat Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Părinţilor, care crede că, în timpul examenelor, din cînd în cînd elevilor li se va permite să scoată masca pentru a-şi umple plămînii cu aer.

Reamintim faptul că Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Sănătăţii au aprobat o serie de măsuri pentru desfăşurarea activităţilor de către persoanele care au acces în unităţile de învăţămînt, în condiţii de siguranţă, în contextul prevenirii şi combaterii îmbolnăvirilor cu SARS CoV 2. Astfel, cele două ministere şi instituţiile din subordinea acestora (inspectoratele şcolare judeţene, direcţiile judeţene de sănătate publică ş.a.m.d.) au responsabilităţi specifice, în raport cu profilul propriu, în vederea desfăşurării în condiţii de siguranţă a sesiunilor de pregătire a examenelor organizate pentru elevii claselor a VIII-a şi a XII-a (2 – 12 iunie 2020).

Citește știrea

Actualitate

DEZVĂLUIRI: Spitalul Judeţean Neamţ – Directorul demisionar rupe tăcerea

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ “referate pentru achiziţionarea de materiale şi echipamente sanitare în cantităţi ce nu pot fi justificate de consumurile reale” ■ “omiterea cu bună ştiinţă a publicării pe site-ul SJU Piatra Neamţ a tuturor achiziţiilor” ■ “şefi de secţie cu contracte de management expirate şi a căror valabilitate nu este prelungită” ■ “achiziţionarea de servicii medicale prin încheierea de contracte de colaborare cu medici din alte centre la preţuri nefundamentate”, sînt cîteva dintre neregulile prezentate ■

Cristina Gavriloiu, cea care şi-a dat demisia de onoare din funcţia de director medical al Spitalului Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, rupe tăcerea. Şi face dezvăluiri despre nereguli ce ar fi vrut să fie rezolvate în activitatea unităţii sanitare, dar nu s-a putut.

De la nepublicarea pe site a achiziţiilor, la materiale şi echipamente medicale achiziţionate în cantităţi ce nu pot fi justificate de consumurile reale, la şefi de secţie cu contracte expirate sau personal nemedical care coordonează activitatea medicală în unele secţii, pînă la medici nevoiţi să facă gărzi în specialităţi pentru care nu au fost pregătiţi. Plus multe semne de întrebare la organizarea concursurilor de angajare sau la detaşarea pe secţii a unor cadre medicale cu studii medii sau a personalului auxiliar. Cristina Gavriloiu declară că şi-ar fi dorit să fie găsite rezolvări la aceste probleme, dar nu s-a putut. Aşa că a demisionat.

Vă prezentăm în continuare declaraţia completă dată pentru Monitorul de Cristina Gavriloiu: “Întrucît gestul meu de a demisiona a fost dus în sfera politicului, mă văd nevoită să fac unele precizări cu privire la ceea ce înseamnă în accepţiunea mea noţiunea de politici de personal, de achiziţii şi transparenţă managerială. Vreau să se înţeleagă foarte clar că poziţia mea în echipa de conducere a SJU Piatra Neamţ nu a fost aceea de organ de cercetare judiciară şi scopul meu nu a fost nici pe departe acela de a căuta şi a vîna greşeli sau potenţiale activităţi şi practici ilegale.

Intenţia mea a rămas cea declarată iniţial, odată cu numirea mea, şi, anume, de a depune toate diligenţele pentru îmbunătăţirea actului medical în ansamblu, în vederea creşterii gradului de încredere a populaţiei în instituţia noastră. Prin politici de personal, achiziţii şi tranparenţă managerială, nu ar trebui să se înţeleagă strict angajarea unor persoane cu sau fără concurs, cu sau fără competenţe, achiziţii curente de medicamente şi materiale sanitare, ci ar trebui extinsă plaja de abordare.

Consider că priorităţile echipei de conducere ar trebui să fie îndreptate şi înspre gestionarea judicioasă a resursei umane deja existente, îmbunătăţirea calităţii şi condiţiilor de muncă pentru personalul angajat, siguranţa şi securitatea locului de muncă şi, nu în ultimul rînd, asigurarea legalităţii activităţilor desfăşurate de către toţi angajaţii SJU. Ce vreau să spun cu aceasta ar fi că nu ar trebui să mai existe situaţii de genul:

– cadre medicale cu studii medii şi personal auxiliar detaşate pe alte secţii/compartimente să fie obligate să-şi desfăşoare activitatea în lipsa unui act adiţional la contractul individual de muncă, ce ar trebui să certifice aceste situaţii, persoane care, ulterior, să fie nevoite să facă numeroase demersuri către conducerea instituţiei pentru obţinerea drepturilor salariale de care în mod legal şi firesc ar trebui să beneficieze.

– medici, şi nu puţini, să fie nevoiţi să efectueze servicii pe alte linii de gardă, în specialităţi incompatibile cu competenţele lor profesionale, cu încălcarea ordinului MS 870/2004 privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în instituţiile publice, acestora încălcîndu-li-se practic dreptul la siguranţa şi securitatea muncii, expunîndu-i la practici medicale care nu fac obiectul asigurărilor  de malpraxis.

– personal nemedical cu atribuţii de şef de secţie, care coordonează şi girează activitatea medicală, fără a avea nici urmă de competenţă în acest sens.

– şefi de secţie cu contracte de management expirate şi a căror valabilitate nu este prelungită.

– modificări ale organigramei spitalului prin transformarea gradaţiilor  posturilor vacante la solicitarea potenţialilor candidaţi pentru acestea.

– achiziţionarea de servicii medicale prin încheierea de contracte de colaborare cu medici din alte centre la preţuri nefundamentate, în condiţiile în care aceste servicii ar putea fi prestate în parte şi de medicii angajaţi ai SJU cărora, în mod arbitrar, nu li s-a oferit această posibilitate.

– referate pentru achiziţionarea de materiale şi echipamente sanitare în cantităţi ce nu pot fi justificate de consumurile reale, fără a exista o fundamentare a acestora.

– nerespectarea deciziei Comitetului Director prin omiterea cu bună ştiinţă a publicării pe site-ul SJU Piatra Neamţ a tuturor achiziţiilor publice, deşi există legislaţie în vigoare care impune acest lucru.

Acestea ar fi o parte din lucrurile care ar fi trebuit să ne intereseze.

Toate cele arătate mai sus au fost discutate cu managerul instituţiei şi directorul de îngrijiri, încercînd să îi cooptez în soluţionarea acestor situaţii, dar, după cum s-a văzut, existînd o mare reticenţă la schimbare, finalul colaborării noastre a fost inevitabil”.

Pe final, ar mai fi de spus doar că e una dintre cele mai sincere, complete şi realiste prezentări a situaţiei din Spitalul Judeţean făcută publică în ultima perioadă. Şi solicităm ca o echipă de control de la Ministerul Sănătăţii să vină să verifice aceste aspecte, pentru că pot avea impact negativ nu doar asupra modului în care este cheltuit banul public, dar mai ales asupra calităţii actului medical. Iar de suferit suferă în primul rînd PACIENTUL.

Citește știrea

Trending