Publicitate

Apreciază postarea

Săptămâna dintre 22 februarie şi 1martie a fost plină de evenimente, care au gravitat toate în jurul DNA şi a Laurei Codruţa Kovesi. A fost o zi a raportului ministrului Tudorel Toader asupra DNA, finalizat cu propunerea de revocare din funcţie a L.C. Kovesi, urmată de ziua conferinţei de presă a DNA, în care Kovesi s-a scos nevinovată, iar despre procurorii ploieşteni a declarat că sunt victime ale abnegaţiei lor de a face dosare din nimic. A fost şi o altă zi, în care Secţia de procurori din CSM a dat aviz negativ asupra propunerii de revocare a lui Kovesi, dar în care Curtea Constituţională a emis două decizii esenţiale pentru viitorul sistemului de justiţie. Prima, că rezolvarea derapajelor procurorilor din parchete este în responsabilitatea exclusivă a ministrului Tudorel Toader şi nu a preşedintelui Klaus Iohannis. A doua stabileşte că înregistrările SRI nu pot constitui probe într-un dosar fără tangenţa cu siguranţa naţională şi a provocat supărare mare în DNA. A mai fost şi o zi a bilanţului DNA, din care am aflat din gura procurorului şef Kovesi, din gura procurorului general Augustin Lazăr şi din gura preşedintelui Klaus Iohannis, că DNA este o unitate de elită, care nu trebuie atinsă nici cu o floare. Ca un corolar, a doua zi, pe 1 martie, a venit în România, odată cu Mărţişorul, domnul Frans Timmermans, prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, ca să ne convingă că DNA este a patra putere în stat. În vizita sa maraton, între două avioane, domnul Timmermans a ţinut să se vadă cu toate instituţiile puterii din România, cu Preşedinţia, cu Parlamentul, cu Guvernul şi, bineînţeles, cu Laura Kovesi. Acesta n-a ascuns faptul că s-a deplasat în România, fiind preocupat de problemele justiţiei. De parcă nu s-ar fi văzut de la o poştă această intenţie. Domnul Timmermans a ţinut să precizeze încă de pe scara avionului că nu a venit în România să se informeze la faţa locului despre problemele justiţiei noastre originale, ci ca să ne spună răspicat că a venit „foarte bine informat şi că ştie foarte bine ce se întâmplă aici“. Cu alte cuvinte, a lăsat să se înţeleagă că nu a venit să asculte, ci să fie ascultat. De aici şi întrebarea noastră firească: de ce s-a mai deranjat să vină, nu putea să ne trimită în scris sfaturile sale?

Domnul Timmermans a venit să ne spună ceva sfaturi

Practic, domnul Timmermans a venit să ne dea sfaturi, ceea ce îmi aminteşte de un banc cu rabinul de la Buhuşi, ale cărui sfaturi erau interminabile, chiar şi atunci când nu mai aveai nevoie de ele. O concluzie a oficialului merită reţinută de la bun început, pentru că ne onorează şi ne linişteşte totodată: „În ultimii 20 de ani am obţinut atât de multe lucruri în ce priveşte independenţa justiţiei în România“. Urmărindu-i discursul elogios până aici, am fost tentat să cred că a venit de la Bruxelles bine informat, dar de cu totul altcineva, nu de Monica Macovei. Nerăbdarea are costurile ei, aşa că ascultându-l mai departe, după elogii a trebuit să înghit şi ce a urmat din discursul oaspetelui. Timmermans a subliniat că democratizarea noastră a fost un „maraton lung“ şi riscăm să ne compromitem şansele tocmai acum, exact pe ultima sută de metri, luând-o în altă direcţie, eventual înapoi. Părinteşte, ne-a sfătuit: „Pentru numele lui Dumnezeu, nu alegaţi în direcţie opusă“. Descifrând ceea ce a vrut să spună cu „alergatul în direcţie opusă“, am înţeles printre rânduri că acesta este sfatul „de a nu o revoca din funcţie pe Kovesi“ şi de a lăsa legile justiţiei aşa cum sunt, indiferent de ceea ce a decis Curtea Constituţională. Ca să fie sigur că nu o luăm razna cu interpretarea sfaturilor sale, Timmermans s-a simţit dator să ne precizeze că „cel mai important este ca toţi cei implicaţi, să lucreze împreună, nu unul împotriva celuilalt“, ceea ce este lăudabil, mai ales dacă s-a adresat lui Kovesi. Bomboana pe colivă, Timmermars a pus-o cu graţie, atunci când a aruncat o axiomă, cu care să ne descurcăm, cum ne-o duce capul. Ne-a precizat că „atacurile la adresa justiţiei în presă şi în dezbateri, riscă să creeze impresia în rândul opiniei publice că este o problemă cu justiţia“. Ce spui Frans? Păi tocmai acesta este cuiul lui Pepelea! Ca să fie şi mai bine informat, domnul Timmenmars ar trebui să afle că la noi, în România, faptul că este o problemă mare cu justiţia nu este o impresie, ci o certitudine. Certitudine ignorată de armata tefeliştilor şi susţinătorilor lui Kovesi, orbiţi de ura lor faţă de o mână de persoane, a căror manechine le poartă spânzurate pe la manifestaţiile stradale. Pe tefelişti şi pe susţinătorii lui Kovesi nu-i interesează că în Justiţie zac mii de dosare nerezolvate, că există mii de oameni total nemulţumiţi de cum li s-au respectat drepturile de către procurori, dar şi de către instanţe. Ori această stare de fapt anormală, pentru aceşti susţinători, nu are nici o relevanţă. După ei, relevant ar fi dacă întreaga presă, nu numai o parte a ei, s-ar concentra doar pe faptul că Justiţia reuşeşte să rupă gâtul câtorva de la vârf şi să nu vadă cum sunt călcate în picioare drepturile multor oameni nevinovaţi. Timmermans ne sfătuieţte că „politicienii nu ar trebui să se amestece în problemele justiţiei“. Aş fi de acord dacă ne-ar spune de unde şi până unde să nu se amestece. Vezi domnule Timmermans, la noi, în România, legile se fac în Parlament, adică în instituţia cea mai politizată posibil. Că doar la Bruxelles, legiferarea nu o fi preocuparea florăreselor sau a cetăţenilor de pe străzi? Cu trimitere directă la soarta doamnei Kovesi, domnul Timmermans ne precizează că „ministrul Justiţiei nu are nici un drept în a verifica şi sancţiona magistraţii“, adică aceştia trebuie să se verifice între ei, instituindu- se astfel o justiţie de castă. Nu ştiu dacă domnul Timmermans este bine informat, dacă ştie ce înseamnă a fi magistrat în România. Conform Constituţiei, magistraţii sunt judecătorii şi procurorii, şi tot Constituţia stabileşte că „procurorii din parchete se află sub autoritatea ministrului Justiţiei“. După sfaturile domnului Timmermans, ar cam trebui să ne modificăm Constituţia mai înainte de toate. Până atunci, acesta ne sfătuieşte: „dacă sunt cazuri în sistemul judiciar, tot sistemul judiciar ar trebui să le verifice, nu politicienii şi nici oamenii din Executiv“. Stăm să ne întrebăm, care mai este rolul ministrului Justiţiei, este o funcţie doar ca sinecură? Sau dacă sfaturile lui Timmermans bat prevederile Constituţiei? Nu ne iese din cap modelul american, în care congresmenii cheamă la ascultare şi anchetă, inclusiv magistraţi. Probabil ăia nu au auzit de „amendamentul Timmermans“.

Timmermans recunoaşte că avem un sistem judiciar independent

Păi dacă avem, ce mai chichirez gâlceava şi de ce protestatarii ieşiţi prin pieţe mai bat câmpii? Domnul Timmermans ne declară că după informaţiile sale în România „nimic nu este în neregulă cu justiţia“. Doar pe ici, pe acolo, ca în orice democraţie care se respectă şi asupra cărora „pot fi aduse îmbunătăţiri“. În final domnul Timmermans ne-a mai spus ceva, pentru ca să moară de necaz elita mai ciufută şi tefeliştii de prin pieţe. Ne-a spus că în România „nu există nici o ameninţare sistematică faţă de statul de drept. Aveţi un sistem judiciar puternic şi independent“. Bravo musiu, puteai s-o spui de pe scara avionului şi să pleci înapoi, că oi fi având treabă şi noi te ţinem. Domnul Timmermans a venit să ne spună de la obraz că în România „sistemul judiciar este puternic şi independent“. A vrut să spună că datorăm aceasta doar pentru că în avangarda sistemului judiciar se află DNA, condusă de Laura Kovesi şi pe cale de consecinţă, aceasta nu trebuie mişcată de acolo, că astfel se năruie toată puterea şi independenţa sistemului. După domnul Timmermans, lupta împotriva corupţiei e temelia statului de drept. Nu avem motive să-l contrazicem, vrem doar să-l facem să înţeleagă că „temelia statului de drept“ e ceva mai complex decât lupta anticorupţie. Cu ce nu e informat domnul Timmermans, e faptul că noi, românii, suntem deja convinşi că „lupta împotriva corupţiei“ are şi alte scopuri, făcând parte din strategia bătăliilor pentru eliminarea adversarilor şi ocuparea poziţiilor cheie în statul de drept. Ce nu ştie iar domnul Timmermans, de „par eczamplu“, este că DNA se face răspunzătoare pentru clasarea unora din cele mai grele dosare de corupţie din România, precum dosarul Microsoft cu „rechini“, pe care l-a cedat contra unor dosare cu „plevuşcă“. Un lucru ştie sigur Domnul Timmermans, că Laura Kovesi trebuie să rămână acolo unde este şi pentru asta a coborât scara avionului. În unele medii a apărut ştirea că interese extrem de influente externe nu agreează posibilitatea ca Iohannis să mai prindă un mandat la Cotroceni. Cred că Timmermans a venit în România, gândindu-se foarte serios la o altă slujbă pentru Iohannis. Există varianta ca preşedintelui să i se găsească pentru aceasta un înlocuitor şi acesta să fie Laura Codruţa Kovesi. Venerabilul Frans Timmermans a dat o fugă la Bucureşti pentru a ne dovedi că e foarte bine informat, lucru pentru care să nu-l mai contrazicem, şi apoi a plecat de unde a venit. „Şi abia plecă bătrânul, ce mai freamăt, ce mai vuiet…

Comentarii Facebook
loading...

2 COMENTARII

  1. d-l Bivolaru este un membru psd-pcr remarcabil. dar sa nu uitam ca psd-ul este sursa inepuizabila de penali si asta se vede in starea de saracie a populatiei. Indivizii astia au guvernat din ’89 pana in prezent, in cea mai mare parte, si nu au reusit sa realizeze decat propria bunastare ! Astazi, in Romania, penalii/hotii judeca magistratii ! Iar susnumitul este un „fin” cunoscator al fenomenului.

    Apreciază comentariul

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.