Publicitate

În satele de la poalele muntelui Ceahlău, traiul a fost greu în vechime pentru plăieşii graniţei, pentru păstori, pentru tăietorii de lemne, plutaşi sau călugării. Erau în munte şi la graniţa Moldovei şi moşiile erau ale marilor mănăstiri sau boieri. Încă din Evul Mediu erau amintiţi muntenii de la Ceahlău, cei iscusiţi în mînuirea „sîneţelor şi baltagelor“, iar la jumătatea secolului al XIX-lea Alecu Russo admira acel „genius loci“, inteligenţă nativă, cu care era înzestrat „hanganul“, locuitorul de pe Bistriţa şi din poienile codrilor nesfîrşiţi ai Ceahlăului şi Grinţieşului. De la el afla frumoasele poveşti ale „Pietrei Teiului“ şi „Stîncii Corbiţei“, iar Vasile Alecsandri culegea la un foc de stînă pe Ceahlău o neasemuită baladă „Mioriţa“. N-are de ce să ne mire că arheologul şi istoricul preot Constantin Matasă era din Răpciuni, arhivistul şi istoricul Gheorghe Ungureanu era din satul Schit, Gavriil Galinescu, renumitul muzicolog, era din Hangu, iar Constantin Turcu era din satul Izvoru Alb. Asupra ultimului numit, Constantin Turcu, concentrăm atenţia acestui articol omagial. Este datoria mea de trăitor al acestor locuri şi de onorat primitor al „Premiului pentru etnografie şi folclor – Constantin Turcu“ acordat de „Revista Valea Muntelui“. Premiul a primit acest nume ca o recunoaştere a activităţii închinate istoriei acestor locuri de către renumitul lingvist, etnograf, istoric şi arhivist. La13 februarie 1903, vedea lumina zilei Constantin Turcu, cel de-al doilea copil al familiei Năstase şi Isabela Turcu din satul Izvoru Alb, comuna Buhalniţa, nu departe de bătrînele schituri Sahastru şi Cerebuc, despre care va scrie mai tîrziu cu frumoase şi adînci cuvinte. Şcoala elementară a urmat-o la Grinţieş, comuna Bistricioara, iar gimnaziul la Hangu, unde directorul Gavriil Galinescu, văzîndu-l lipsit de mijloace materiale, dar isteţ, l-a luat ca ajutor la secretariatul şcolii, scutindu-l de taxele şcolare ale acelor vremuri. În 1922 s-a înscris la Liceul „Petru Rareş“ din Piatra Neamţ, căruia, de altfel, i-a dedicat o importantă parte din viaţa şi activitatea sa. Directorul liceului, V.A. Trifu, aflînd că se pricepe la treburile de cancelarie, l-a luat la ţinerea contabilităţii comitetului şcolar, ceea ce însemna pentru tînărul liceean scutirea de taxe şi o mică remuneraţie bănească. În 1929 devenea absolvent al Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti şi a Seminarului Pedagogic Universitar şi se reîntorcea ca profesor de română şi istorie, dar şi ca secretar, la Liceul „Petru Rareş“. Prin strădaniile sale, „Anuarul Liceului Petru Rareş din Piatra Neamţ“ a devenit o lucrare ştiinţifică care urmărea un scop mărturisit: realizarea unei monografii ample a regiunii, dorinţă pe care o avea şi alt muntean de-al nostru de seamă, Gheorghe Ungureanu, cu care, de altfel, Constantin Turcu va colabora eficient. Articolele sale sunt document şi model şi invităm pe doritorii de publicistică prin reviste de cultură să ia aminte la felul în care acesta scria, la rigoare, la curaj, la tenacitatea de a răscoli pe cele de demult. Activitatea sa în domeniul istoric şi arhivistic a atras stima unor mari personalităţi precum Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Ştefan Ştefănescu, G.T. Kirileanu, Constantin Bobulescu şi alţii.

Nu pot. Eu cît sînt, atîta sînt

Domnul academician Dinu C. Giurescu, îndrumător al tezei mele de doctorat, care ne-a onorat cu prezenţa sa pe Valea Muntelui în anul 2010, elogia activitatea ştiinţifică şi amintea prietenia pe care i-au oferit-o „moş Ghiţă“ (G.T. Kirileanu) şi „Costică“ Turcu, două personalităţi emblematice pentru munţii noştri, după opinia marelui istoric, la care subscriem. La 1 septembrie 1942 a fost încadrat prin concurs ca arhivist principal, subdirector, la arhivele din Iaşi, unde a activat timp de 20 de ani îmbogăţind zestrea de documente. De asemenea a activat şi ca cercetător ştiinţific la Institutul de istorie şi arheologie „A.D. Xenopol“. Preocupările sale au fost vaste: istorie literară, istoria culturii, istorie, arhivistică, monografii de sate, toponimie, cercetări economice, culegeri de documente etc. La arhivele ieşene de la Golia, lui Gheorghe Ungureanu, pe atunci director, i s-a mai adăugat un nemţean şi nu de orideunde, ci de la poale de Ceahlău, care cu acribie şi tenacitate a încercat să salveze cît mai multe documente din oraşe şi sate, din poduri şi arhive locale, căci un al doilea „mare război“ începuse. Timp de 20 de ani a îmbogăţit zestrea arhivelor ieşene şi a ghidat o uriaşă muncă de fişare, invenatariere, tezaurizare a documentelor. De o constituţie fizică delicată, se mirau ceilalţi cum de putea dispune de atîta putere de muncă. Dacă era întrebat care era motivul pentru care nu se odihnea, el răspundea: „Nu pot. Eu cît sînt, atîta sînt“. Dar munca neostoită i-a afectat sănătatea. În ultima lui scrisoare, trimisă lui Dimitrie Stăhiescu, scria: „Cu sănătatea stau destul de prost. Aparatul digestiv mă necăjeşte rău de cîteva luni. Am slăbit cam 8 kilograme. Deci am scăzut la 50 kg. Nu ştiu ce va mai fi cu mine. Sfîrşitul? Ce e mai rău e că nu-mi pot vedea activitatea mea. La 16-17 mai, am fost la Piatra şi am ţinut o comunicare despre «Toponimia latină din judeţul Neamţ». Îţi trimit ilustrata de acolo“. Pe verso-ul ilustratei scria: „16-17 mai, simpozion Petrodava, 2000 ani“, apoi „Salutări din urbea tinereţii noastre temerare“. La 29 noiembrie 1980 s-a întîmplat „sfîrşitul“, pe care parcă-l prevăzuse Constantin Turcu. Iaşul – oraşul adoptiv – i-a oferit, cu generozitate, lăcaşul de veci. Prietenii au tipărit în 1982 un volum comemorativ în care au scris C. Botez, I. Chelcea, A. Golimas, D.L. Stăhiescu, I. Mâţă, Gh. Sibiechi şi alţii, dar din păcate într-un tiraj mic pentru o astfel de lucrare care este un elogiu binemeritat. Mulţumim d-lui inspector Nicolae Dumitraşcu pentru informaţii şi lucrare şi sperăm ca la iniţiativa lui şi a altor prieteni ai lui Constantin Turcu să se reediteze lucrarea. În lucrările noastre de istorie locală am citat adesea pe Constantin Turcu. Spusele sale erau întotdeauna adînci şi bine fundamentate şi a fost alături de Constantin Matasă şi Gheorghe Ungureanu autorul primelor monografii istorice a munţilor Neamţului. Constantin Turcu scria în anul 1939, dînd glas „preocupărilor de cultură regională“: „Judeţul Neamţ e pomenit cu acest nume în istoria ţării din anul 939, într-o cronică rusă a lui Nestor, apoi după întemeierea Moldovei, şi în documentele lui Alexandru cel Bun, din 1428. Domnitorul pomeneşte de circa 20 de aşezări şi biserici pe care le face danie ctitoriei sale, Mănăstirea Bistriţa, ceea ce însemna că este vorba de o stăpînire nouă peste o veche aşezare de populaţie băştinaşă care-şi ducea viaţa ei neştiută de nimeni, în codrii seculari şi merei de pe malurile ascunse ale Bistriţei“.

Aşezat în creerii munţilor, străbătut de ape cristaline şi înveşmîntat în codrii seculari şi de nepătruns…

Constantin Turcu menţiona, referindu-se la ţinutul său natal (folosim termenul de ţinut care a fost specific Moldovei, cel de judeţ fiind folosit în Ţara Românească, abia în timpul lui Cuza, Neamţul primeşte titlul de judeţ, n.n.): „Aşezat în creerii munţilor, străbătut de ape cristaline şi înveşmîntat în codrii seculari şi de nepătruns, ţinutul acesta a oferit locuitorilor lui o mare uşurinţă de vieaţă şi o mare siguranţă împotriva tuturor primejdiilor care s-au abătut asupra sa“. Călătorind prin munţii Neamţului cu Dumitru Almaş şi Mihai Mancaş, ajunge pe muntele Ceahlău şi exclamă: „Mioriţa n-ar fi fost niciodată cunoscută în lumea cultă acum mai bine de un veac dacă romanticii nu scotoceau munţii şi nu stăteau de vorbă cu ciobanii…“. De altfel el prezenta în 1939 o variantă a baladei „Mioriţa“, aşa cum o aflase Alecsandri de la baciul Udrea din Ceahlău: „Băluţă, Băluţă,/ Albă la pieliţă/ Neagră la cosiţă/ Neagră la străiţă/ Ce-mi urci pe Bistriţă (…)/ Acolo-n calea ta/ N-ai văzut badea?/ Ba l-oi fi văzut,/ Nu l-am cunoscut!“. Călător pe valea Bicazului arată legătura de veacuri a românilor de o parte şi de alta a munţilor, chiar dacă graniţe nedrepte au fost puse încă din Evul Mediu pe „cumpăna munţilor“: „De laşi spre miazănoapte mănăstirea Durăul şi cobori Ceahlăul pe la miazăzi, dai de Cheile Bicazului. Cheile Bicazului nu ţin de judeţul Neamţ, căci sînt la hotarele lui, dincolo. Dar ele se leagă de acest judeţ, căci toată valea Bicazului este aici. Cum urcă peştii în susul apei, aşa merg oamenii la chei dinspre valea Bistriţei, şi cum curge apa la vale aşa coboară ei spre Piatra de care îi leagă aproape toate nevoile vieţii. În chei te simţi mic, pe Ceahlău te simţi biruitor, stai deasupra, calci pe crestele lui cele mai înalte. Orizontul ţi-e larg. Vezi şesul Prutului şi inima Ardealului. În chei eşti copleşit de uriaşele ziduri pe unde şi-a săpat cărare spumoasă şi şerpuitoare apa Bicazului, pe care acum vreo sută de ani a încercat din nou să o înece lacul din creştetul Cheilor“. Constantin Turcu scria într-o perioadă în care pe valea Bicazului se pusese iar vameşii graniceri, la 1941. Nu a publicat foarte mult fiindcă era prea modest şi prea ocupat să-i ajute pe alţii să cerceteze, să scrie, să publice. Articolele şi studiile sale abordează o paletă tematică largă. Sînt numeroase cele dedicate munţilor noştri şi considerăm că o reeditare a lor merită tot efortul. O merită Constantin Turcu şi o merită şi munţii noştri, muntenii noştri, care astfel şi-ar cunoaşte mai bine istoria. Biblioteca comunală din Grinţieş îi poartă numele. Menţionăm că în anul 2015, Asociaţia Filateliştilor din Piatra Neamţ a publicat un volum conţinînd biografia lui Constantin Turcu şi o parte din opera sa care a fost dedicată Ţinutului Neamţului, la volumul omagial contribuind Nicolae Dumitraşcu, care a oferit bibliotecii grinţieşene mai multe dintre revistele cu studiile lui Turcu, nepoata sa, Viorel Nicolau, Doina Gheorgheasa din Broşteni şi Silviu Văcaru, cercetător la Institutul de istorie şi arheologie „A.D. Xenopol“ din Iaşi, unul dintre exegeţii operei sale (volumul poate fi consultat pe academia.edu). O recunoaştere minoră a unui om care merită mult mai mult.

Comentarii Facebook
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.