Publicitate

Apreciază postarea

Agenda politică a românilor, când au timp de aşa ceva, este completată cu un eveniment care, ipotetic, ar trebui să constituie un eveniment aproape istoric, Congresul extraordinar al Partidului Social Democrat. Astăzi, sâmbătă 10 martie, la Sala Palatului, peste 4.000 de pesedişti, aleşi pe sprânceană şi pe criterii, în frunte cu liderii lor de judeţe, au şansa să fie parte a istoriei, participând la Congresul declanşat la cererea expresă a preşedintelui Liviu Dragnea. Jaloanele congresului au fost fixate la şedinţa Comitetului Executiv Naţional de luni 5 martie, care au avut darul să stârnească interesul opiniei publice. Statutar, Comitetul Executiv Naţional trebuia să definească scopul Congresului şi să-i stabilească „ordinea de zi“, repere urmărite cu interes de amicii şi inamicii Partidului Social Democrat. Rostul unui congres extraordinar este impus de rezolvarea unei situaţii de excepţie în viaţa unui partid. Ca partid de guvernământ, principalul obiectiv al unui congres extraordinar ar trebui să fie bilanţul guvernării, atunci când guvernarea este controversată. În realitate, s-a dovedit că membrii Comitetului Executiv Naţional au fost surprinşi de cererea lui Dragnea, de a aproba declanşarea unui congres, cu atât mai mult cu cât, doar cu o lună în urmă, acesta considera ca exclusă şi inutilă o astfel de declanşare. Conjunctural, Liviu Dragnea şi-a dorit un eveniment care să-i repare imaginea şi în care să fie reconfirmat ca preşedinte al Partidului Social Democrat, deşi Statutul nu prevede o astfel de procedură. Pe lângă reconfirmare, ca eveniment central, CExN a mai aprobat şi altă cerere a lui Dragnea, aceea de a fi vacantate toate posturile de vicepreşedinţi, de preşedinte executiv şi de secretar general, în locul cărora, Congresul să voteze persoane de pe o listă scurtă a liderului. Lista a stârnit deja controverse în partid, susţinându-se că la acest Congres extraordinar nu trebuie votate funcţii. Ca să-şi justifice rolul de organ central şi colectiv de conducere, membrii Comitetului Executiv Naţional au mai băgat pe ordinea de zi şi evaluarea unor miniştri, cu care să umple ziua de lucru a congresmenilor. După aprobarea listei de preocupări ale Congresului, în şedinţa CExN, Dragnea a lansat şi unele teme pe care colegii trebuie să se pregătească să le susţină în dezbateri. De exemplu, Dragnea a lansat critici la adresa unor colegi de partid, care abuzează de ieşirile în presă şi la TV, prilej de a-şi mediatiza opiniile, altele decât cele ale lui. Membrii Comitetului Executiv Naţional l-au asigurat pe Dragnea de loialitatea lor şi de sprijinul lor pentru uralele din Sala Palatului, inclusiv de votul unanim în reconfirmarea sa, inutilă ca procedură, pentru funcţia de preşedinte. Infuzat cu doza de încredere a Comitetului Executiv Naţional, după şedinţa de luni, Dragnea a ieşit şi-a declarat pentru prima oară public, sprijinul său neezitant, pentru concluziile raportului ministrului Justiţiei Tudorel Toader. Concluzia finală a raportului a fost revocarea din funcţie a Laurei Codruţa Kovesi, şefa Ditecţiei Naţionale Anticorupţie, revocare pe care Dragnea a dezavuat-o public permanent. Acum Dragnea este de acord cu revocarea, inconsecvenţă care ridică semne de întrebare şi de interpretare. De la data raportului şi până la acest 5 martie, Tudorel Toader a fost pe post de cuc, neputându-şi plasa raportul în cuibul PSD, pentru susţinere, spre nedumerirea propriului electorat. Dacă la Congres, PSD face zid în jurul lui Dragnea, pentru al proteja de deranjul justiţiei, unii sunt tentaţi să creadă că zidul din jurul lui este menit a-l proteja pe acesta de valul de democratizare internă pornit, care riscă să-l anonimizeze pe acesta într-o conducere colectivă. Democratizarea internă nu trebuie să legitimizeze o opoziţie în Partidul Social Democrat, ci apariţia unor noi lideri şi a unei dezbateri de opinii, în lipsa cărora şansele de supravieţuire a acestui partid, pe termen mediu şi lung, sunt compromise.

Care este „utilitatea“ Congresului extraordinar al Partidului Social Democrat?

După unii nostalgici, un Congres al Partidului Social Democrat ar trebui să constituie un eveniment important în viaţa naţiunii sau măcar a formaţiunii. Nu mai e un secret că formaţiunea traversează o criză internă, care se agravează, pe măsura trecerii timpului. Criza a fost declanşată de voinţa liderului Liviu Dragnea de a rândui trei guverne întru-un singur an la guvernare, premieră de necontestat. În menţinerea crizei, o cotă semnificativă au avut-o şi bâlbele programului de guvernare, pe care l-a năşit tandemul Dragnea – Vâlcov. Nemaipunând la socoteală şi precedentul cu nominalizarea lui Sevil Shhaideh pentru funcţia de premier, în ianuarie 2017. Rulajul guvernelor a prelungit criza de la Grindeanu la Tudose şi de la Tudose la Dăncilă. Dăncilă s-a pricopsit cu o criză, din care habar nu are cum să iasă, nici dacă va fi numită preşedinte executiv al Partidului Social Democrat. În legătură cu această criză perpetuă, electoratul formaţiunii social-democrate nu putea rămâne pasiv. Va analiza Congresul oare resorturile acestei crize, singura raţiune de a se convoca un Congres extraordinar? Exclus!, conform zicerii lui Dragnea. Ar însemna să fie analizat în primul rând Dragnea, responsabil cu gestiunea acesteicrize. Ca urmare a crizei traversate de un an încoace, Partidul Social Democrat a scăzut în sondaje la aproape 30 %, iar Dragnea la 9%. El are are cota cea mai scăzută din piaţa liderilor naţionali existenţi. Curios sau nu, pentru reflexele baronilor PSD, Dragnea nu a fost niciodată locomotiva partidului, dar a fost plasat în faţă, nu ca împingător, ci ca împins. Paradoxal, dar principalii lui contestatari sunt tocmai studenţii, cărora li s-a asigurat transportul gratuit cu trenul, când vor şi unde vor. Mai mult călătoresc, decât învaţă, dar au timp de contestări. Printre cei peste 4.000 de delegaţi, aleşi să ocupe scaunele şi strapontinele Sălii Palatului, nu va exista unul care să se aventureze în analiza cauzelor crizei. Delegaţii fiecărui judeţ vor veni să-şi depună „credinţionalele“ faţă de Dragnea, asortate cu uralele adresate acestuia sau huiduielile adresate celor cu spirit critic la microfon. În legătură cu scăderea în sondaje a Partidului Social Democrat, unii pacifişti din interior, cu acces la aghiazmator, ne sfătuiesc să nu disperăm, pentru că într-o guvernare simpatia electoratului nu este „liniară“. Ci scade în mod firesc. Sunt de acord că scade, în cazul guvernărilor catastrofale, cu rezultate sub aşteptările electoratului. Din 1990 şi până în 2016 avem suficiente exemple în acest sens. Însă programul de guvernare al Partidului Social Democrat, fiind excesiv de ambiţios, în conţinutul şi realizările prezentate public, rămâne să te întrebi care este cauza scăderii în sondaje. Nu ne putem reprima o întrebare; cum vor putea fi puse în acord la Congres, programul ambiţios de guvernare, cu scăderea în sondaje. Delegaţilor congresului le este dirijată atenţia, pe alte cauze, decât cele reale. De exemplu, Ecaterina Andronescu a concluzionat în Comitetul Executiv Naţional că principalele cauze ale crizei sunt certurile interne. Liviu Dragnea, mai nuanţat, a concluzionat că în partid nu mai există un mesaj unitar, că există multe exprimări diferite, în spaţiul public. Acestea sunt concluziile la botul calului, fără nici o analiză aprofundată, în lipsa căreia, delegaţii prezenţi în sală vor oferi lui Dragnea un partid pe tavă, în care toate vocile rămase în conducere vor fi aliniate unicului discurs. Va fi anihilată orice urmă a diversităţii de opinie. Congresul ar trebui să fie mai mult axat pe analiza crizei, dar şi pe analiza aplicării programului de guvernare. Doar acest Congres extraordinar este autorizat să ia deciziile cruciale care se impun în actul de guvernare, tandemul Dragnea – Vâlcov. Dacă Vâlcov este o valoare, acesta ar trebui să prezinte programul în faţa Congresului, care îl poate aproba. În realitate, Vâlcov prezintă programul doar în faţa lui Dragnea şi acesta aprobă. Avem impresia unui deja-vu. În strategia sa internă de partid, Dragnea exploatează orgoliile, slăbiciunile şi lăcomia baronilor locali. Congresul actual este menit să strângă zăbala liderilor locali, prin oferte de momeli, care să elimine orice tentativă a acestora de a realiza alianţe, care să constituie o opoziţie internă. Deja s-au remarcat reacţii felurite în spaţiul public. Gabriela Firea, primarul Capitalei, persoana cu voturile cele mai multe după Klaus Iohannis, este dispusă să-şi înainteze demisia din toate funcţiile de partid. Nu a dus ideea până la capăt şi să ne spună din ce cauză. Realizatorul Rareş Bogdan, de la Realitatea TV, conchide că „politicile Partidului Social Democrat creează emoţii la Bruxelles“. Bine că nu creează panică. Ostracizatul Codrin Ştefănescu ameninţă că „la Congres voi avea un speach care va zgudui munţii“, menit să impresioneze pe cei 4.000 de delegaţi din sală. Nu ştie, săracul, cineva fi adus în sală. Presa în general titrează că „se vor da bătălii crunte în Partidul Social Democrat la Congres“. Aiurea, nu va fi nici o bătălie. Cine să o poarte? Doar Dragnea contra Dragnea? Concret, Congresul nu are nici o miză care să ne entuziasmeze, ci doar ne îngrijoreze.

Primii paşi spre regionalizarea ţării, pornesc din Partidul Social Democrat. Dedesubturile noilor funcţii de vicepreşedinşi

Liviu Dragnea a făcut public, în ultimele zile, faptul că va simplifica lucrările Congresului. Nu mai vrea vot de reconfirmare în Congres, pentru că pupincurismul intern de partid a funcţionat eficient, mulţi lideri teritoriali şi-au permis să producă „rezoluţii de susţinere“ peste capul votanţilor direcţi ai lui Dragnea pentru funcţia de preşedinte al partidului. Trecem peste faptul că în Statutul Partidului Social Democrat nu există instituţia „reconfirmării pe funcţie“ şi nici găselniţa cu „rezoluţia de susţinere“. În plus, la Congres nu se va face un bilanţ al guvernării, ci doar o simplă şi inofensivă evaluare a activităţii unor miniştri PSD, pentru a compensa frustrările unor baroni locali. Principala preocupare a delegaţilor va fi canalizată pe formula verificată, privind apetenţa delegaţilor de a asista la decăderea unora sau mărirea altora, după formula „Pâine şi circ“. Liviu Dragnea a solicitat şi Comitetul Executiv Naţional a acceptat ca preşedintele executiv, secretarul general şi vicepreşedinţii să fie înlocuiţi chiar dacă mandatul lor nu s-a terminat. Dragnea doreşte înlocuirea gărzii vechi, cu alta mai maleabilă. Noutatea este că cei 16 vicepreşedinţi nou aleşi vor fi preşedinţi ai celor 8 regiuni de dezvoltare, câte doi de fiecare regiune, obligatoriu o femeie şi un bărbat. Egalitate de şanse oferită, după 8 martie. Soluţia cu „regiunile de dezvoltare“ este extrem de forţată şi nefuncţională. Regiunile de dezvoltare nu sunt structuri administrative şi nu-şi găsesc suportul decât în intenţia prelungirii Ministerului Dezvoltării în teritoriu, creând un paralelism între guvern şi vicepreşedinţi, care vor dori să se amestece în dirijarea fondurilor pe regiuni. Valoarea practică a acestei măsuri, în afară de „egalizarea şanselor de sex“, este mai mult decât discutabilă. Măsura este mai mult un pretext, preluată din practica schimbării guvernelor. Orice premier instalat, dacă dorea schimbarea conducerilor la eşaloanele II şi III din guvern, aranja o modificare a structurii guvernului pe ministere, sau măcar a titulaturii ministerelor, făcând astfel loc noii clientele de partid. Până acum, fiecare vicepreşedinte putea avea în sarcină să răspundă de activitatea unor organizaţii judeţene. Atribuţiile acestor vicepreşedinţi erau greu de realizat şi cuantificat, atâta timp cât preşedinţii organizaţiilor judeţene făceau toate eforturile să colaboreze direct cu Liviu Dragnea. În aceste circumstanţe, vicepreşedinţii aveau rol decorativ. Măsura recentă are rolul de a lărgi atribuţiile, asigurând salturi spectaculoase în ierarhia de partid şi de a îndepărta baronii locali de Dragnea, aceştia fiind obligaţi să facă echipă cu vicepreşedinţii desemnaţi şi să lucreze direct cu ei. Din experienţa cumulată, pot aprecia că o astfel de structură creată, ca interfaţă, va fi mai mult parazită decât eficientă. Trebuie desluşit un fapt, că acest model în afară de lărgirea paletei de oferte din interiorul partidului, poate fi considerat ca precursor al realizării visului mai vechi al lui Dragnea, acela de reîmpărţire administrativă a ţării în cele 8 regiuni tradiţionale. Din cei 16 vicepreşedinţi se vor recruta primii 8 guvernatori ai acestor regiuni ale României viitoare.

Comentarii Facebook
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.