Contactează-ne

Politica

Cît sînt dispuşi şefii CJ să plătească pentru a fi pupaţi în fund? Banii de reclamă sau „toate site-urile să apeleze la mine“

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ modul în care vrea CJ Neamţ să împartă banii de publicitate este revoltător şi pompieristic ■ cea mai mare felie este alocată pentru articole de presă „pupincuristice“ ■ din totalul de peste 180.000 lei, aproximativ 90% este prevăzut pentru site-urile care vor publica articole „favorabile“ ■ Monitorul de Neamţ cere redimensionarea sumelor şi refacerea documentaţiei tehnice pentru licitaţie ■

Nemţenii probabil că îşi mai amintesc şi acum rîzînd de celebrul pietrean care amuza o ţară întreagă cu tirada sa: „vreau să-mi fac o prietenă, dar nu găsesc. Toate fetele să apeleze la mine“. Cam aşa şi cu instituţia Consiliului Judeţean Neamţ care a scos la iveală recent documentaţia tehnică ce va sta la baza aflării firmei sau firmelor care vor beneficia de suma generoasă de 184.906 lei, fără TVA, pentru publicitate în mass-media. Exerciţiul pompieristic prin care a fost produsă această documentaţie tehnică, probabil şi tactică, care ar urma să stea la baza încredinţării acestor bani poate fi rezumată astfel: „CJ, vreau pupători în fund, dar nu găsesc, toate site-urile să apeleze la mine“. Şi Monitorul de Neamţ şi Roman, deţinător şi al site-ului www.monitorulneamt.ro nu credem că ar putea fi acuzat de discriminare între presa scrisă şi cea on-line. „Discriminare“ se pare că au făcut însă cei care au clocit documentaţia tehnică. Chiar cu limbuţa lor, mă rog, tastatura lor, spun în respectivele materiale că în presa scrisă vor fi difuzate, ocazional, doar „materiale şi anunţuri impuse prin lege“. Şi fac şi o estimare cam cîte ar fi acestea. În aceeaşi documentaţie scriu şi de un preţ maximal pentru anunţ, scos nu înţelegem din jobenul cărui scamator de pe la CJ Neamţ. Fără nici o legătură cu costul real de publicare al unui astfel de anunţ. Mă rog, se spune că ar fi făcut ei un studiu de piaţă. Credem că l-au făcut la piaţă. Trecînd peste, făcînd un simplu calcul matematic rezultă că din total sumă s-ar cheltui vreo 17.000 lei pentru presa scrisă. Atenţie: pentru ceea ce legea „impune“. Mai sînt ceva firmituri pentru un ziar naţional care ar urma să dea anunţuri la mica publicitate, iar restul, adică grosul de vreo 160.000 de lei ar rămîne pentru site-uri. Unu, două, poate trei sau mai multe. Dar aici, ce să vezi, lipseşte sintagma cu legea. Se spune doar atît: se vor publica articole de presă, sub sau peste 2.500 de caractere, cu foto sau fără şi machete. Acum să traducem ce ne spun cei de la CJ. Că doar gura păcătosului adevăr grăieşte. Deci pentru ceea ce se cere imperativ prin lege a fi publicat sînt suficienţi 17.000 lei. Şi ăia îi dăm la presa scrisă, care nu prea pupă în fund aşa cum şi-ar dori cei de la CJ. Şi mai clar e vorba de acele anunţuri de angajare, licitaţii, etc. pe care legea prevede că trebuie să le faci publice. Pe tipărit. Restul purcoiului de bani, adică peste un miliard jumătate de lei vechi, cei de la CJ Neamţ vor să-i cheltuie pe articole. Pe care evident că legea nu-i obligă, din păcate nici nu le interzice, să le publice. E vorba de acele articole în care sînt pupaţi în fund şefii pentru „realizările lor măreţe“. Că doar nu o să plătească pentru articole în care sînt criticaţi sau în care sînt prezentate nemulţumirile cetăţenilor faţă de activitatea lor. Aşadar, 10% din buget pentru ceea ce legea te obligă să faci public şi 90% din buget pentru pupături în fund. Aşa vor cei de la CJ să cheltuie banii pe care i-au suplimentat în acest an. În concluzie, Monitorul de Neamţ şi Roman condamnă acest simulacru de licitaţie ca fiind cel mai toxic exemplu de cheltuire a banului public pentru a cumpăra ode închinate politicienilor care au ajuns să conducă CJ Neamţ. Se recunoaşte public că banii sînt destinaţi celor care vor lăuda conducerea Consiliului Judeţean şi vor închide ochii la problemele existente în activitatea lor. Şi se pare că se mai recunoaşte un lucru: dacă legea ar impune publicarea de anunţuri doar în cuantum de 17.000 de lei, de ce Dumnezeu s-au bugetat 184.906 lei pentru „publicitate“? Sigur că prin această împărţeală a banilor devine clar că se încearcă şi o aservire a presei: dacă taci din gură, intri la felia de 160.000 lei şi primeşti şi publici articole în care pupi toate dosurile de politicieni de prin CJ Neamţ. Dacă nu, eventual poate primeşti ceva din firmitura de 17.000 lei, pe care oricum legea îi obliga să-i cheltuie. Aşadar, şi-au frecat mîinile politrucii din CJ Neamţ, ce vei alege ziaristule? Nu-i aşa că ne vei păpa din palmă pentru a lua o parte din felia mai groasă de tort?, s- au „încurajat“ probabil ei. Ei bine, Monitorul de Neamţ şi Roman alege, alături de alţi colegi din presă, să demaşte această mizerie.

Semnale din februarie

Cerem public rediscutarea bugetului de publicitate, de altfel am atras atenţia asupra acestui lucru încă din momentul votării lui: „Circ ruşinos pe banii de publicitate/ Un episod neplăcut a fost legat de banii pentru publicitate. Consilierul ALDE Iulian Luca ar fi vrut să facă un amendament pentru a suplimenta suma. Surpriză însă: i s-a spus că suma a fost deja suplimentată în bugetul propus adoptării, la 250.000 de lei. Au urmat discuţii penibile pe acest subiect şi chiar o mică contradicţie pe tema „paternităţii“ suplimentării sumei. Absolut ruşinos şi de neacceptat. Iar asta o spunem în calitate de jurnalişti, adică acei care ar trebui să primim o parte din această sumă suplimentată, sigur, în baza unor comenzi pentru a presta respectivele cerinţe de publicitate. Ceea ce este legal. Însă o spunem răspicat: Monitorul de Neamt şi de Roman cere să se revină la suma veche, nesuplimentată şi credem că şi alţi colegi din presă ar trebui să solicite acelaşi lucru. Măcar acei care nu doresc să fie trataţi ca nişte chelneri sau ospătari pe care nişte neamuri proaste îi cheamă la masă şi urlă din toţi bojocii să-i audă tot restaurantul că le suplimentează bacşişul. Nu am cerut şi nu merităm aşa comportament“, scriam în ediţia din 28 februarie 2018, după votarea bugetului. Solicităm refacerea documentaţiei tehnice în baza căreia se doreşte organizarea licitaţiei şi reconsiderarea sumelor care se plătesc pe anunţuri „cerute“ prin lege şi a celor pentru articole „pupincuristice“. Vom continua să scriem critic despre Consiliul Judeţean Neamţ, atunci cînd vor fi motive, şi ne dorim să fie organizată o licitaţie în care să primeze interesul public şi legea, nu dorinţa unora de a fi ridicaţi în slăvi fără merite sau orice altfel de criterii tehnice, dar mai ales tactice credem noi, legate de cum să ne punem bine cu un site sau altul, în funcţie de nişte calcule, mai mult sau mai puţin corecte, legate de trafic. De traficul de pe site, nu de cel de influenţă, sperăm noi. Dar despre aceste aspecte, cu o ocazie ulterioară.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Erorile Preşedintelui

Știre publicată în urmă cu

în data de

Este din ce în ce mai greu să răzbată de la Cotroceni, un discurs mai coerent. Klaus Iohannis nu mai poate vorbi despre corupţia, incompetenţa sau erorile guvernanţilor, pentru că acum este în funcţie Guvernul Orban.

Nu se mai poate vorbi la prezent despre Ciuma roşie, pentru că aceasta este în Opoziţie. Se poate vorbi în schimb, despre trecut, cât suportă prompterul. Tot ce nu merge bine acum, este din vina fostei guvernări a PSD-ului. Klaus Iohannis este singurul preşedinte al României, care nu s-a îndoit de sine nicio clipă.

A fost consecvent, atât în declaraţii, cât şi în proiecte. Toate declaraţiile sale au fost anti-PSD şi toate proiectele sale au eşuat. În prezent, preşedintele este convins că România este condusă de un guvern PNL, care este al lui. Consideră că este unul din proiectele lui de succes.

În realitate, PSD guvernează în continuare prin Guvernul Orban. După guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă, urmează Guvernul Orban, pe care PSD l-a investit integral cu vot, în 14 martie, cu două zile înainte de declanşarea Stării de urgenţă.

Este guvernul destinat de PSD pentru a combate pandemia din România. În 14 martie, atât de mare a fost preocuparea preşedintelui pentru „alegeri anticipate“, că nici nu a sesizat cine i-a votat guvernul în Parlament. La votul de investire nu a participat nici un parlamentar al PNL, care nu dădeau doi bani pe Guvernul Orban, în timp ce preşedintele îl elogiază în orice discurs. Tot în 14 martie, preşedintele nu sesizează nici prezenţa coronavirusului în România, criticând dur presa, că încearcă să prezinte „virusul ucigaş într-o manieră foarte apocaliptică“.

Singurii care au acordat vot de investitură Guvernului Orban a fost „PSD şi cu acoliţii acestuia“. Să recapitulăm! Deci, pe 14 martie, PSD a reinstalat Guvernul Orban, iar peste două zile, pe 16 martie, tot PSD a declanşat Starea de urgenţă, votând-o în unanimitate în Parlament.

Ce a urmat, se ştie. Guvernul Orban, confruntat cu dubla criză, cea medicală şi cea economică, a avut un comportament haotic, nerevenindu-şi nici la această dată. Preşedintele Klaus Iohannis s-a simţit dator să ne avertizeze că neputinţele Guvernului Orban, de a face faţă celor două crize, se datorează în exclusivitate PSD. Nici nu mai contează care PSD , al lui Dragnea, al lui Dăncilă, al lui Ciolacu sau al cui o mai urma. PSD să fie, că acuze se găsesc.

Şi dacă Preşedintele are dreptate?

Dragoste prea mare între Klaus Iohannis şi Ludovic Orban se pare că n-a prea fost. Asta, numai dacă ne reamintim, că pentru izbânda proiectului său cu „anticipatele“, Orban a fost programat să-şi rupă gâtul de trei ori consecutiv.

Neavând o majoritate, care să-i sprijine proiectul în Parlament, preşedintele s-a văzut obligat să conteze pe „soluţia imorală“, adică pe PSD. Numai astfel a reuşit Klaus Iohannis să înlocuiască nulităţile Guvernului Dăncilă, cu nulităţile Guvernului Orban. Acuzele preşedintelui la adresa PSD, pentru ce nu poate face Guvernul Orban, a stârnit reacţii dure din partea unora, pe care le consider greşite.

Dacă Preşedintele are dreptate? Totdeauna are dreptate. Criticând acum PSD, preşedintele poate fi asimilat cu un antimergător cu girofar roşu, pentru coloana PNL, pe drumul spre alegeri normale, locale sau parlamentare. Klaus Iohannis are mare dreptate când ne avertizează că dacă mai votăm PSD o să tot avem parte de astfel de guverne.

Astfel, el ne face un serviciu dezinteresat, acela de a ne avertiza că tot ce face PSD în România este sortit apriori catastrofei. Dacă luăm în serios acest avertisment, trebuie să înţelegem că Guvernul Orban este o catastrofă, fiind opera PSD.

Asta înseamnă că la următoarele alegeri electoratul să nu mai voteze cu PSD-ul lui Ciolacu, dar nici cu PNL-ul lui Orban. Pentru că tot ce vine de la PSD vizează corupţia, imoralitatea, incompetenţa, iredentismul, antieuropenismul, antioccidentalismul şi trădarea de ţară. Şi astea trec, precum coronavirusul, de la un guvern la altul, indiferent de ideologie.

Preşedintele încearcă să ne convingă, înaintea alegerilor, că României i-ar sta mai bine să fie condusă de un partid fără nicio ideologie, de genul USR – PLUS, partid cu sex incert. Preşedintele are dreptate când critică guvernanţii, precum cei ai PSD, care odată ajunşi la putere se cred buricul pământului, încep să-şi numească clientela pe funcţii, începând de la uşa liftului şi până la uşa preşedintelui.

Preşedintele are dreptate. Din România ar trebui să dispară PSD de mână cu PNL şi fiecare cu acoliţii săi, lăsând locul viran pentru Marea Resetare. În proiectul său de resetare a României, Klaus Iohannis ar face bine să ne anunţe din timp cu cine să-i înlocuim pe aceştia. Sau rămânem pe dictatură, ca în vremea lui Carol al II-lea.

Citește știrea

Politica

Releul Pietricica: Ludovic ORBAN, o voce bărbătească educată

Știre publicată în urmă cu

în data de

Până în ziua de azi, când e chiar şef, când îl simţi sigur pe el, indiferent ce s-ar întâmpla într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat. La costum de firmă, elegant, cu o Carte de Muncă mai mult decât completă, ce are, pentru pensie, cam 100 de ani de muncă grea, trecuţi acolo, că aşa-i în politică.

Priviţi-i mâinile sprijinite pe orice fel de birou, la Guvern or studio Tv, or la refugiul lui, când era pozitiv, la vila din Primăverii. Burice la burice de degete, alcătuind un fel de piramidă din degete. La fel am văzut şi la preşedintele Iohannis, acelaşi gest de a-şi apropia buricele degetelor mâinii stângi cu cele ale mâinii drepte. Încercaţi şi dumneavoastră, bre, nu e chiar uşor, nu vă va ieşi din prima, trebuie ceva exerciţiu pentru a fi un gânditor elegant. Nu ştiu cine pe cine mimetizează.

Mie mi-a fost oarecum simpatic atunci când a candidat la Primăria Capitalei. Era pe felie, le ştia pe toate la confruntări, un inginer isteţ, lucrase şi acolo, e drept, dar avea lecţiile făcute. Atunci mi-a plăcut, era oarecum mai convingător decât madam Firea. N-a fost să fie. L-am mai apreciat şi pentru faptul, oarecum minor (aflat din surse PNL) că omul răspundea calm, aplicat, la toate telefoanele pe care le primea, indiferent de oră sau de solicitant. Mare lucru!

Tot de pe-atunci, să ni-l aducem aminte cu nişte costume de haine cam vechiuţe, cu pantaloni cu genunchi de purtat şi sacouri oleacă demodate, cu nişte cămăşi galben-pai, absolut nefericite, la care dez-asorta cravate de pe timpuri. Un tip modest, un ins de gaşcă, cu suflet de artist amator, ca mai toţi românii, oameni ce nu se jenează să scotocească pe la magazinele de second hand. În plus, a permis unei echipe TV să-i intre în apartament, să-i filmeze ce avea el acolo, chitara, plus, sub geamul dormitorului, o grămadă de bulendre depozitate acolo, acoperite cu ceva, cu o pătură. Om modest, ca mai toţi oamenii de apartament.

Întrebat de câteva ori ce meserie are, adică ce profesează el, de unde are el bani de coşniţă, răspundea mai pe ocolite. Pe Cartea de Muncă a acestui domn, per total, ar fi cam aşa: 1988-1990 ( 2 ani), inginer stagiar la Izolatorul Târgu Secuiesc, 1990-1991 (1 an) la Tractorul Braşov, 1991-1992 ( 1 an) redactor la cotidianul Viitorul Românesc. Total: cam 4 ani. Din 1992 până în 2007 (15 ani) nix la cartea de muncă, la vechime, cum ar veni vorba. Până a fost oleacă de Ministru al Transporturilor, 2007-2008, nici un an.

Apoi, politician, deputat în funcţie 2008-2012 Bucureşti (4 ani) şi 2012-2016 (4 ani), deputat.

Am luat-o băbeşte, pe degete 4+1+4+4, cu largheţe, face cam 13 ani pe Cartea de Muncă a unui om de, atunci, aproape 50 de ani. Cam puţini! Doamna care face curat pe scara blocului are cam 29 de ani pe Cartea de Muncă, la Rifil şi pe unde a mai muncit ea.

Iar acum să vorbim despre voce. Inconfundabilă. O voce lucrată, baritonală (timbru intermediar, situat între tenor şi bas), Dumnezeule ce-i mai place să se asculte când îşi coboară vocea! Se vede pe el că-i place să se asculte, cu acea voce tabagică, absolut masculină. Parcă-l vezi, cu buricele degetelor aşezate în formă de piramidă şi parcă-i auzi, după o dregere uşoară, vocea de premier în funcţie, cu o uşoară apnee, zisă Câţu: Doamnelor şi domnilor, bună ziua!

Aceeaşi voce care, într-o campanie electorală, întreba sala: Ciiineee esteee cel maiiiiii (bara-bara)…?! Iar sala răspundea: Ioahannis! Ciiiine esteeee (bara-bara)?!… Iar sala răspundea la unison: Iohannis… Sincer să fiu, mi se făcea pielea de găină, de jenă.

Normal, e suflet de vioară, ştie câteva acorduri la chitară, cântă şi pe gură din Phoenix, or muzică populară sau balade. Şi, cu certitudine, ca premier, este altceva decât tuta aia de Veorica (aşa i-am spus noi, în Monitorul, înainte de a deveni premieră în premieră a României, iar părerea noastră nu s-a schimbat, nici nu aveam cum).

Dar. Iată-l acum pe Ludovic Orban în plen: Ce costume de firmă, impecabile (n.n. un sacou de costum adevărat se vede la umeri, la revere, cum e croit el acolo şi din ce material adevărat este), ce cămăşi, ce cravate, ce discursuri din fundul gâtlejului, parcă nu mai este el. Parcă-i altul.

Neobosit, harnic, omniprezent în media, deschis ca o paraşută, în primele săptămâni de pandemie. Te întrebai, ca omul, când mai punea şi el, săracul, capul pe pernă. Încă avea costumul scămoşat, cămăşile şi cravatele alea oribile. Apoi, din ce în ce mai distant, mai sigur pe sine, mai elegant. Până în ziua de azi, când e şef, când îl simţi sigur pe el, indiferent ce s-ar întâmpla într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat. La costum de firmă, elegant, cu o Carte de Muncă mai mult decât completă, ce are, pentru pensie, deja cam 100 de ani de muncă grea, trecuţi acolo, că aşa-i în politică. Are şi ceva nevinovate antecedente, dar au fost trecute cu vederea. Deocamdată.

Citește știrea

Actualitate

Băsescu „vrea“ capul chestorului Leoreanu

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ fostul preşedinte a cerut demisia conducerii Camerei Deputaţilor şi a lui Laurenţiu Leoreanu din funcţia de chestor ■ motivul este dat de trecerea tacită a Legii privind autonomia Ţinutului Secuiesc ■ altădată un apropiat al ex-preşedintelui Băsescu, deputatul Leoreanu spune că relaţiile s-au răcit din cauza faptului că a refuzat să intre în PMP ■

Relaţia dintre fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, şi deputatul Dan Laurenţiu Leoreanu nu mai este aceeaşi ca atunci cînd l-a sprijinit să-şi trimită fiica în Parlamentul European şi nici ca atunci cînd a acceptat să-l sacrifice pe Marius Nicolae în favoarea Elenei Udrea.

Şi nici ca atunci cînd a onorat invitaţia de a participa la nunta odraslei prezindenţiale, la Snagov. Recent, într-o postare pe pagina de Facebook, Traian Băsescu comenta trecerea tacită a Legii autonomiei Ţinutului Secuiesc, cerînd să cadă nişte „capete“:

„Glorioşilor! Fugiţi ca iepurii! Nimeni nu-şi asumă nimic! Toţi se scuză. Bieţii politicieni aflaţi în fruntea Camerei Deputaţilor au prilejuit poate cea mai neagră şi ruşinoasă zi din istoria Camerei Deputaţilor prin adoptarea tacită a legii care legalizează autonomia Ţinutului Secuiesc.

Liderii de grupuri parlamentare au fost avertizaţi în data de 12 Martie 2020 de Marius Paşcan (liderul deputaţilot PMP – n.r.) că se apropie termenul de adoptare tacită. (…) În spaţiul public s-a răsturnat căruţa cu oameni politici laşi, incapabili să îşi asume propriile fapte. Ca să spălaţi ruşinea actului politic ruşinos pe care l-aţi făcut, voi PSD-işti: Marcel Ciolacu, Olguţa Vasilescu, Florin Iordache, Marius Budăi, Ileana Mihălcescu, Daniel Suciu şi Nicolae Bănicioiu şi voi liberalii: Cristian Buican, Gabriel Pirtea şi Laurenţiu Leoreanu, adevărată falangă USL-istă, ar trebui să demisionaţi din Birou.

Ce aţi făcut rămîne în istoria parlamentarismului din România!“, a scris Traian Băsescu. Deputatul Leoreanu susţine că Traian Băsescu a dorit să atragă atenţia.

„Domnul Băsescu a apărut şi el şi a încercat să apese pedala pe acest subiect sensibil numai pentru a atrage atenţia electoratului PMP. Cît despre trecut ce să vorbim? Nu putem trăi din regrete şi frustrări.

Eu am fost şi rămîn un om de partid, care am respectat întotdeuna opinia conducerii din care am făcut parte. La vremea cînd făceam parte din PD-L eram considerat un lider important, care a adus voturi şi la care preşedintele Băsescu nu a ezitat să apeleze.

Eu, întotdeauna voturile le-am obţinut prin munca mea şi prin activitatea pe care am desfăşurat-o“, a declarat Laurenţiu Leoreanu. Întrebat fiind despre faptul că a fost de notorietate că fiecare organizaţie PDL din ţară a trebuit să contribuie la alegerea Elenei Băsescu în Parlamentul European, deputatul spune că ar fi vorba şi de mult folclor.

Acesta crede însă că adevăratul motiv al supărării lui Băsescu ar ţine de la faptul că în urmă cu 4-5 ani i-a refuzat invitaţia de a se înscrie în PMP, lucru pe care nu l-a uitat şi iertat:

„De atunci preşedintele Băsescu are o altfel de atitudine faţă de mine. Cînd am urcat prima oară scările primăriei am primit de la un lider un sfat, prin care mi-a tras atenţia că recunoştinţa e o floare rară, care nu există în politică. Nimeni nu vrea să recunoască că această lege a autonomiei Ţinutului Secuiesc face parte dintre cele prin care PSD face bezele UDMR, pentru a-l atrage într-o viitoare alianţă electorală“. Parlamentarul PNL a răspuns şi la întrebarea legată de sacrificarea deputatului Marius Neculai şi impunerea de la centru a Elenei Udrea.

„Nu uitaţi că Organizaţia PDL Roman era la vremea aceea printre primele trei la nivelul ţării şi asta ca urmare a credibilităţii mele şi a modului onest în care am făcut politică. Cînd partidul a decis că trebuie s-o sprijin pe Elena Udrea, am făcut-o şi recunosc că a trebuit să fac o campanie electorală agresivă împotriva lui Liviu Brătescu, ce era la vremea respectivă candidatul sprijinit de USL. Cu Marius Neculai am avut şi am o relaţie umană bună.

Acum sînt coleg de partid cu Liviu Brătescu şi mă număr printre cei care l-am sprijinit în Biroul Politic Executiv al PNL să fie numit secretar de stat la Ministerul Culturii şi trebuie să recunosc că este un om valoros“, a mai spus laurenţiu Leoreanu.

În campania din 2012, Liviu Brătescu a obţinut 46,16% faţă de 42,45% cît a luat Elena Udrea, aceasta din urmă a obţinînd fotoliul de deputat la redistribuire, din cauza prevederilor sistemului electoral din România. Acest lucru îl făcea pe Liviu Brătescu să spună în jurnalul de vacanţă intitulat „Pe contrasens cu favorite preşedintelui“: „Am învins, dar am fost înfrînt“.

Citește știrea

Trending