Publicitate

Apreciază postarea

Chipurile, maestrul Ştefan Potop, ilustru reprezentant al artei plastice şi al portretisticii nemţene, şi-a făcut datoria de onoare către urbea şi comunitatea care l-au consacrat, adunând între coperţile unui album (remarcabil ca ţinută editorial-tipografică), chipurile unei părţi a concetăţenilor săi, nici în ordine alfabetică, nici pe categorii profesionale, ci absolut aleatoriu. Grosso modo şi statistic vorbind, se nimereşte că cei 85 de portretizaţi ai albumului în discuţie reprezintă 1 la mie din populaţia totală a municipiului (85.000, după datele din 2011), ceea ce înseamnă că talentatul mânuitor al pensulei rămâne dator cu portretizarea restului de 99,9% din fondul demografic al aşezării noastre, în timpul, berechet, cât îi mai lasă Dumnezeu la dispoziţie şi pe care i-l dorim din toată inima. Prezent la vernisajul expoziţiei „Chipuri din Piatra Neamţ“ din după amiaza de 20 aprilie, găzduită de Galeriile „Lascăr Vorel“, ca tot omul în asemenea ocazii, mi-am căutat chipul pe vreun perete, dar nu l-am aflat (de la sine înţeles, unde să le pui pe toate?) şi m- am mângâiat la gândul că figuram pe afiş şi lipsea şi al regelui Mihai, lângă care mă aflasem la o expoziţie anterioară. Gândul rău m-a făcut să mai cercetez o dată afişul şi chiar albumul şi pe rege tot nu l-am găsit. Ce să fie oare? Nu se mai poartă regalitatea? Să fi cedat maestrul la ideile unui republican ţanţoş care fusese prezent la catafalcul monarhiei? Sigur că m-am dumirit: majestatea sa nu făcea parte din comunitatea pietreană deşi, la drept vorbind şi prin definiţie, aparţine tuturor aşezărilor din ţară, ar putea fi revendicat de ele şi chiar pe prima pagină. Încercând o privire de ansamblu asupra albumului, fără să susţin, Doamne păzeşte, că am o educaţie plastică, ci din postura simplu de privitor care-şi aminteşte ceea ce se spune, cum că ochii şi privirea sunt oglinda sufletului, nu pot să nu remarc că Ştefan Potop are meşteţugul portretului în vârful pensulei, descoperă pentru fiecare oglinda în discuţie, rezumând parcă, întreaga biografie a subiectului, în tuşele cel mai reprezentative, definindu-l în totalitate, departe de modul fotografic. Portretele sale pot fi privite, citite, comentate, într-o mulţime de feluri. Ele nu nici o nuanţă caricaturală (când ţinteşte caricatura, nu ezită s-o facă şi o face la modul inteligent, cu muc şi sfârc), conferind personajului autenticitatea percepută de el. De asemenea, remarcăm că galeria portretelor sale este foarte diversă, că nu se opreşte la o anumită temă, categorie de personaje sau profesie, îţi lasă impresia că întâmplarea îi scoate în cale subiectele pe care le imortalizează, fără să te întrebe dacă eşti de acord sau nu şi fără să-ţi ceară o fotografie sau sugestii, de cum ai vrea să arăţi. Este mai mult decât meritorie meritorie acţiunea D-sale de a aduna într-un album o parte dintre portretele sale la care a migălit, motiv pentru care îi doresc maestrului cât mai mulţi ani de viaţă şi disponibilitatea de a continua să ne bucure privirea cu arta sa.

Comentarii Facebook
loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.