Contactează-ne

Actualitate

Cetatea Neamţ, istorii mai puţin cunoscute

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ în decursul veacurilor, fortificaţia care străjuia Valea Ozanei a cunoscut perioade de glorie şi decădere ■ prin anii 1800 era o ruină, localnicii folosindu piatra pentru a construi beciuri şi locuinţe ■

„Ce de lucruri n-ar şti să povestească de-ar avea grai ruinele acestea! Când te gândeşti c-a fost atâta viaţă aici… Inimi care s-au iubit, ochi cari-au plâns, viteji care şi-au vărsat sângele pe zidurile acestea…”.

Aşa descria Alexandru Vlahuţă în anul 1901 Cetatea Neamţ, neobositul călător prin ţinutul străjuit de Ceahlău evocând istoria zbuciumată a ei, plecând de la faptul că la început de secol XX era în paragină. Şi alte surse pomenesc de fortăreaţa ridicată pe culmea Pleşu, dominând oraşul Târgu Neamţ, din ele rezultând că a avut perioade de înflorire, dar şi de decădere.

Prima atestare apare pe 3 februarie 1395, într-un document care se referă la expediţia lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, în Moldova. Cetatea a avut un rol strategic bine definit, de aici putându-se supraveghea zona cuprinsă între valea Moldovei şi a Siretului, dar şi drumul care treceau munţii spre Transilvania. Construcţia ei s-a făcut în contextul sistemului de fortificaţii construit în Moldova spre sfârşitul secolului al XIV-lea, odată cu apariţia pericolului otoman. Cetatea a fost zidită în timpul domniei lui Petru I (1375-1391), a fost fortificată de Ştefan cel Mare şi distrusă în secolul al XVIII-lea, în 1718.

Cât despre expediţia lui Sigismund de Luxemburg, aceasta a fost motivată de expansiunea teritorială, dar nu şi-a atins scopul. În „Cronica veche moldovenească“ se spune că domnitorul Ştefan I (1394-1399) i-a învins pe unguri la Hindău (comuna Ghindăoani), aşezare aflată de circa 15 km de de Târgu Neamţ). Oştile maghiare au înaintat până la cetate, asediind-o fără izbândă.

Iar la 2 februarie 1395 s-a emis un act de cancelarie „ante castrum Nempch“, care creprezintă prima atestare. Domnia lui Ştefan cel Mare îi atribuie un rol important, fiind prinsă în ansamblul de construcţii militare, inclusiv manastirile fortificate din Moldova, cu rol de apărare în cazul atacurilor turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonezilor. Considerând că Cetatea Neamţ nu este suficient întărită pentru a rezista, între Bătălia de la Podul Înalt (ianuarie 1475 – Vaslui) şi Bătălia de la Valea Albă (26 iulie 1476 – Războieni, Neamţ) Ştefan a supraînălţat zidurile cu câţiva metri şi a realizat creneluri şi ferestre înguste.

Tot atunci a fost săpat un şanţ de apărare. La toate aceste activităţi au fost folosiţi prizonieri turci, luaţi ostateci la Podul Înalt. După victoria de la Valea Albă, Mahomed al II-lea a asediat timp de opt zile Cetatea Neamţ, crezând că voievodul Moldovean s-a retras aici, lucru nereal. Acest asediu este prezentat în cronica lui Ion Neculce, unde se arată că fortificaţia a suferit mari distrugeri în urma salvelor de artilerie, dar a rezistat. „Răspunsul“ din cetate, tot cu tunuri, i-a făcut pe otomani să se retragă.

În cronica scrisă de vistiernicul veneţian al sultanului, Giovanni Maria Angiolello, asediul este descris astfel: „Făcând încercarea de a cuceri fortăreaţa, s-au aşezat şapte bombarde şi în decurs de opt zile s-au făcut efortul de a o cuprinde, dar două din cele bombarde s-au spart, iar cei care se aflau în fortăreaţă nu voiau să stea de vorbă şi toţi se apărau cu artilerie şi nu le păsa de noi“.

Anii au trecut, iar otomanii şi-au extins dominaţia în Ţările române, impunând domni care le erau supuşi. Alexandru Lăpuşneanu, în a doua domnie (1564 – 1568), la solicitarea sultanului mută capitala Moldovei de la Suceava la Iaşi şi obligat să dărâme toate cetăţile. „Alixandru vodă făcându pre cuvântul împăratului, umplându toate cetăţile de lemne, le-au aprinsu de au arsu şi s-au răsipit, numai Hotinul l-au lăsat, ca să-i fie apărătură dispre leaşi“. Se pare că Cetatea Neamţ nu a suferit distrugeri importante, arzând doar lemnăria şi prăbuşindu-se plafoanele care erau susţinute de grinzi de stejar.

Refacerea construcţiilor militare a fost făcută în mai multe etape de către Petru Şchiopul (prima domnie, 1574-1577), Vasile Lupu (1634-1653), Cetatea Neamţ fiind loc de refugiu pentru familia şi averile celui din urmă, în timpul invaziei tătarilor din 1650. Alt domn care a primit poruncă de la turci să dărâme fortificaţiile a fost Dumitraşcu Cantacuzino, în 1675, într-un document menţionându-se „Atunce au strâcat cetatea Sucevei ş-a Neamţului ş-a Hotinului“, iar Nicolae Costin scria următoarele: „Şi punând lagum (praf de puşcă – n.r.), sub zidurile cetăţilor le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputând-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne şi cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Şi astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbinţelei de tot mari s-a risipit cetatea“. În 1718, Mihai Racoviţă (1660 – 1744), domn în Moldova de trei ori), primeşte şi el ordin pentru distrugerea fortificaţiilor.

„Lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamţului şi Miera, unde au şăzut cătanele. Şi le-au stricat, iar nu foarte de tot“, arată Ion Neculce. După această distrugere, Cetatea Neamţ şi-a pierdut importanţa politico-militară, iar procesul de degradare s-a accentuat. A urmat mai bine de un secol de ruinare, domnii fanarioţi neavând nici un interes să o reconstruiască, iar localnicii au folosit piatra din ziduri, din bastioane şi din pilonii podului de acces pentru a-şi construi case şi beciuri. Abia domnitorul Mihail Sturdza (1834- 1849) a emis mai multe acte, adresate ispravnicilor de Neamţ, prin care a cerut protejarea zidurilor cu gard şi punerea unui supraveghetor.

Citește știrea
Un comentariu

Un comentariu

  1. Pltimisesti Echipadeinitiativa

    3 iunie 2020 at 9:35 PM

    Ora 21:34.

     O documentatie utila:
     1] la promovarea turismului la Cetatea Neamţ,  2] Centrului Naţional de Informare şi Promovare Turistică Târgu Neamţ.

      Intrebare: Cum a fost aceasta documentatie despre Cetatea Neamţ?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Monografie Baza Hipică din Piatra

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ lansarea cărţii „Baza Hipică Virgil Bărbuceanu. Monografie 1986 - 2019“, al cărui autor este profesorul Costache Lupu, a avut loc la finalul săptămînii trecute ■ „Fără o mobilizare a cît mai multor prieteni şi susţinători nu era posibilă apariţia Bazei Hipice în peisajul municipiului Piatra Neamţ şi nici menţinerea acesteia în funcţiune“, a precizat preşedintele Scubului Sportiv Ecvestru ■

Asociaţia Club Sportiv Ecvestru Piatra Neamţ a organizat, la finele săptămînii trecute, lansarea cărţii „Baza Hipică Virgil Bărbuceanu. Monografie 1986 – 2019“, de profesorul Costache Lupu, preşedintele Clubului Sportiv Ecvestru din oraşul de sub culmile Pietrica şi Cozla.

Volumul, care a apărut, recent, la Editura Sensul, a fost lansat pe 10 iulie 2020, în aer liber, pe terasa camping-ştrand La Gotcu de lîngă Baza Hipică. Printre cei care au vorbit despre noul volum dar şi despre autor s-au numărat Vasile Cuptor, Vasile Pop Silaghi, Constantin Cocea, Ion Rotaru, Adrian Alexa, Liviu Bumbu, Tudorel Radu, Ionuţ Cucoară, Mihai Hanganu, Georgică Ştefan, Laurenţiu Dulamă şi Ion Asaftei.

„Mi se oferă şansa de a aduna în paginile prezentei lucrări momente importante care au marcat construirea, inaugurare şi activitatea Bazei Hipice Virgil Bărbuceanu din Piatra Neamţ. Apariţia cărţii reprezintă o mărturie a recunoştinţei noastre faţă de curajul şi eforturile depuse de autorităţi, oameni providenţiali, de întreaga comunitate care au reuşit să înalţe şi să menţină în funcţie unul din cele mai importante obiective de interes sportiv naţional şi internaţional. (…) Ideea care străbate ca un fir roşu întreaga monografie este că, fără solidaritate, fără o mobilizare a cît mai multor prieteni şi susţinători nu era posibilă apariţia Bazei Hipice în peisajul municipiului Piatra Neamţ şi nici menţinerea acesteia în funcţiune. (…)

Înclinîndu-mă din nou în faţa truditorilor în ale sportului ecvestru, garantez că ne vom menţine la înălţimea aşteptărilor“, a precizat profesorul Costache Lupu în „Cuvînt înainte“ al monografiei.

Citește știrea

Actualitate

Razie pe la hoţii de curent din Speranţa

Știre publicată în urmă cu

în data de

În urma unei acţiuni a oamenilor legii din Neamţ, ce a avut loc pe 10 iulie, în cartierul Speranţa din Piatra Neamţ, au fost probate două infracţiuni de furt de energie electrică şi executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul recordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare.

Totul s-a întîmplat în intervalul orar 06:00 – 11:30, cînd poliţiştii Serviciului de Ordinel Publică, împreună cu colegi din cadrul Poliţiei Piatra Neamţ, Biroul Rutier, Serviciul Criminalistic, jandarmi din Neamţ şi Bacău, însoţiţi de specialişti ai Delgaz Grid, Evidenţa Populaţiei şi din cadrul Primăriei Piatra Neamţ au descins la Speranţa, pentru depistarea celor care sînt branşaţi illegal la reţeaua electrică din zonă.

„Cu ocazia verificării legalităţii la sistemul de distribuţie a energiei electrice şi alimentării cu energie electrică s-au constatat în flagrant delict două infracţiuni conform art. 228, alin. 1 şi 3 din Codul penal şi art. 92, alin. 2 din Legea 123/2012“, conform unui comunicat al Poliţiei Neamţ.

Au mai fost identificate patru persoane care au fost puse în legalitate pe linie de evidenţa populaţiei. Au fost aplicate 5 sancţiuni contraveneţionale conform OUG 97 din 2005, în valoare de 400 de lei. Faţă de două persoane poliţiştii continuă cercetările sub aspectul comiterii infracţiunii de furt de energie electrică.

La acţiune au participat şi mascaţii din cadrul Serviciului pentru Acţiuni Speciale.

Citește știrea

Actualitate

Klaus Iohannis a făcut, în sfârşit, primul pas din proiectul „Pentru o Românie normală“

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Miercuri 8 iulie a fost o zi de infarct pentru majoritatea românilor. Nu pentru că s-a înregistrat nefericitul record privind declararea a celor 555 de infestaţi cu coronavirus.

Am fost avertizaţi că preşedintele nostru va face o declaraţie. Majoritatea dintre cei avertizaţi erau dispuşi să parieze că, în contextul vârfului pandemiei, discursul prezidenţial va începe cu un atac la jugulara PSD-ului, a Curţii Constituţionale, a Avocatului Poporului şi a Parlamentului.

Este previzionabilă consecvenţa preşedintelui Klaus Iohannis în lansarea acestor atacuri, indiferent dacă este vorba despre Justiţie, despre pandemie sau despre Catedrala Neamului. Spre şocul majorităţii cetăţenilor care l-au ascultat, mesajul preşedintelui nu a conţinut nici o virgulă, care să zgârie măcar ceva sau pe cineva de data aceasta. Discursul prezidenţial a fost, pentru prima oară, un apel la concordie naţională. A vorbit despre necesitatea dialogului între partidele politice, între Parlament şi Guvern, între instituţiile statului. Discursul său a vrut să marcheze îngroparea securii războiului româno -român, abandonarea pandemiei urii şi descurajarea politizării oricărui pârţ, indiferent cine îl trage.

La o oră după declaraţia preşedintelui, a vorbit şi premierul Ludovic Orban. Spre deosebire de Klaus Iohannis, Ludovic Orban a încremenit în predictibilitatea discursului său, ţinând-o langa cu autovictimizarea sub presiunea PSD-ului, a CCR-ului, a Avocatului Poporului şi a Parlamentului, care l-ar împiedica sistematic în opera sa măreaţă de scoatere a României din colaps medical şi economic.

Orban şi-a încheiat apoteotic discursul, lansând apelul către români de a nu respecta deciziile Curţii Constituţionale. Şocaţi la rândul lor de diferenţa de abordare dintre Iohannis şi Orban, ziariştii l-au întrebat pe Preşedinte, cum traduce apelul premierului subaltern. Răspunsul preşedintelui Iohannis ne-a băgat şi mai mult în ceaţă. Acesta s-a delimitat de discursul premierului, precizând că acesta are o abordare strict personală, care îl priveşte. În traducere liberă, o să-l coste.

O să-l coste o moţiune de cenzură pe care Klaus Iohannis nu o contestă. După cum nu contestă acum nici decizia CCR, privind modalitatea neconstituţională prin care Guvernul Orban a realizat carantinarea, izolarea şi internarea persoanelor sănătoase, asimptomatice sau bolnave. Orban şi-a justificat atacul la adresa CCR susţinând public că aceasta este agentură a PSD- ului şi că decizia dată este opera incontestabilă a acestui partid.

După mintea lui Orban, şi cei trei judecători ai Curţii, numiţi de preşedinţie, au devenit peste noapte agenţi pesedişti. Noaptea minţii.

O tâmpenie: să bagi Constituţia în carantină

Decizia CCR nu a negat pandemia şi efectele ei, ci a stabilit, ce era la mintea cocoşului. Anume că izolarea, internarea obligatorie şi carantina nu se stabilesc prin ordin de ministru, ci prin lege. Aşa spune „Sfânta Constituţiune“. În şedinţa de luni 6 iulie, Guvernul Orban a catadixit, în sfârşit, să bage în legalitate carantina, izolarea şi internarea obligatorie, producând un proiect de lege pe care marţi, 7 iulie, l-a înaintat Parlamentului pentru a fi aprobat şi pus în acord cu Decizia CCR.

Până pe 7 iulie, Guvernul Orban, în aroganţa sa, credea că-i este permisă orice încălcare a drepturilor omului şi că pandemia îl dezleagă de dependenţa constituţională faţă de Parlament. Faptul că Decizia CCR a lăsat autorităţile sanitare fără unele pârghii de control direct asupra populaţiei nu se datorează nimănui altcuiva decât Guvernului Orban, care, în nesăbuinţa sa, a băgat în carantină şi Constituţia, odată cu românii. Constituţia nu permite să te închini la un ordin de ministru, ca la o lege.

Este o tâmpenie, să susţii că CCR a făcut un joc politic. CCR nu a făcut decât ceea ce trebuia să facă. Să atragă atenţia lui Ludovic Orban că încalcă Constituţia. Fie şi numai pentru aceasta, Ludovic Orban trebuia schimbat din funcţie. A fost o mizerie că, de pe 16 martie şi până în prezent, Guvernul Orban a fost lăsat să guverneze cu muşchiul, nu cu creierul. Recentul gest nesăbuit al lui Orban, de a cere populaţiei să nu respecte deciziile CCR, este bomboana de pe coliva funcţiei de premier. Ludovic Orban credea că, dacă lui Klaus Iohannis ia mers să dea cu CCR de pământ, de câte ori se întorcea răvăşit de la Sibiu, îi va merge şi lui la fel. Omeneşte, Orban este de înţeles.

Iohannis nu a păţit niciodată nimic încălcând Constituţia, deşi remediul este suspendarea din funcţie. Lălăiala fudulă a Guvernului Orban a făcut ca România, odată cu introducerea unor relaxări, să treacă inerent şi pragul cazurilor de infectare, în condiţiile lipsei legislaţiei constituţionale aferente. Gândirea guvernanţilor noştri şi-a avut izvor de undeva, din zona turului pantalonilor, internând obligatoriu pe asimtomatici COVID-19 şi lăsând bolnavii non-covid să zacă pe dinafara spitalelor.

Decizia CCR a intrat în vigoare pe 2 iulie, când au început externările la cerere. După cinci zile, pe 8 iulie, în România s-a înregistrat un nou vârf, de 555 infectaţi. Care este legătura dintre acest vârf şi Decizia CCR? Legătura este doar în capul lui Ludovic Orban, care se numeşte manipulare electorală.

Primarului romaşcan, liberalului Micu Lucian, i se normalizează calea spre un nou mandat

În luna aprilie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în perioada 2012-2016, actualul primar al Romanului, Micu Lucian, a ocupat funcţia de viceprimar, aflându-se într-o totală stare de incompatibilitate, fapt sesizat de Agenţia Naţională de Integritate. Incompatibil fiind, acesta nu ar mai fi avut dreptul să candideze, în 2016, pentru funcţia de primar, pe care de altfel a şi obţinut-o.

Consilierii municipali ai Romanului au gândit un soi de recurs în casaţie, după mintea lor, sub forma unei hotărâri de consiliu local, cu care au sperat să anuleze efectul imediat şi normal al deciziei ICCJ. Cei 20 de consilieri care au votat magistrala hotărâre ar trebui să nu mai primească mandat de încredere, pentru un nou mandat. Printre cei 20 de consilieri votanţi sunt şi şase consilieri PSD, care au fost suspendaţi din calitatea de membri ai partidului. Frecţie la un picior de lemn. Ar fi trebuit daţi afară din partid, nu atât pentru blatul lor, cât mai ales pentru amatorismul legislativ, cu iz penal, de care au dat dovadă.

Efectul NORMAL şi imediat, al deciziei ICCJ, era ca mandatul primarului să înceteze imediat prin simpla formalitate de semnare de către prefect a ordinului de încetare a mandatului. Cu atât mai NORMAL cu cât prefectul George Lazăr este jurist de profesie şi a mai fost pe această funcţie vreo 13 luni, în 2013 – 2014, când bănuiesc că a deprins primele taine ale funcţiei.

În noaptea unor cuţite lungi, din 11 decembrie 2019, Guvernul Orban a destituit 30 de prefecţi, ocazie cu care a fost reînnoit şi mandatul domnului Lazăr, a cărui activitate de membru PNL a încetat tot atunci. La a doua înscăunare ca prefect, George Lazăr promitea cetăţenilor nemţeni că „voi fi foarte transparent în luarea deciziilor“. Deoarece incompatibilitatea dovedită a primarului Micu Lucian atrage după sine şi interdicţia de a mai candida pentru vreo funcţie în administraţia publică, prefectul Lazăr nu se grăbeşte cu eliberarea din funcţie a acestuia.

Se profită şi de faptul că legea permite lungirea procedurii de punere în aplicare a deciziei ICCJ până la 6 luni. Adică, alegerile din septembrie îl pot găsi pe Micu Lucian pe funcţie, pentru a organiza propria alegere. Una este ca Micu Lucian să candideze pentru un nou mandat, de pe funcţia de primar şi cu totul alta este ca atunci să fie un simplu cetăţean. Domnul prefect, din înţelepciunea sa juridică, ne previne că interdicţia lui Micu Lucian s-ar putea să fi fost prescrisă, cântând astfel în struna consilierilor romaşcani.

Se înscăunează în „normalitatea“ promisă, tendinţa de a fi contestate deciziile instanţelor, a ICCJ-ului şi a CCR-ului. Toată transparenţa prefectului se rezumă la declaraţia lui că „nu ne grăbim, trebuie să ne asigurăm că luăm cea mai bună decizie în cazul primarului Lucian Ovidiu Micu“.

Păi, parcă ştiam că decizia a luat-o Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Domnul prefect poate doar să ia notă de această decizie. În acest context, nu-mi rămâne decât să caut noile înţelesuri ale termenului de „normalitate“.

Citește știrea

Trending