Contactează-ne

Actualitate

Ceahlăul, doar un punct la Oţelul

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ partida s-a încheiat fără goluri, chiar dacă au fost numeroase ratări ■ echipa a coborît pe locul trei în clasament ■ în vacanţă se pleacă pe 13 decembrie şi se revine pe 13 ianuarie ■

Remiză albă, doar atît a obţinut Ceahlăul Piatra Neamţ, în deplasarea de la Galaţi, de sîmbătă, 30 noiembrie, deşi a avut numeroase ocazii de a înscrie. Aşa se face că formaţia din oraşul de la poalele Pietricicăi, a înregistrat 13 meciuri la rînd fără a pierde după acel insucces cu Aerostar Bacău din etapa a cincea, dar în ultimele trei deplasări a reuşit doar trei remize. Dacă la Lieşti s-a marcat, dar a urmat egalarea, în ultima rundă a turului, la SC Oţelul Galaţi, galben-negrii au pierdut două puncte avînd în vedere numărul şanselor de a înscrie. Tabela de marcaj a înregistrat un 0-0 în urma căruia echipa a coborît pe locul 3 în clasamentul seriei. SC Oţelul – CSM Ceahlăul a fost un joc controlat de oaspeţi în marea sa majoritate. Dacă în prima repriză Oţelul a opus ceva rezistenţă, irosind în minutul 43 şi o ocazie mare de a marca, în partea secundă, gălăţenii au trecut arareori mijlocul terenului. Primul mitan a fost unul fără ocazii importante pînă spre final. La un atac al gazdelor, mingea a ajuns în careul nemţean la Matei, care a şutat, dar Jalbă a scos de pe linia porţii. Balonul a ajuns la Grădinaru în centrul suprafeţei de pedeapsă, însă acesta a nimerit doar bara laterală. În primul minut de prelungire al primei reprize, Pîntea a centrat la un corner, Petra i-a luat faţa lentului Matei, dar mingea deviată de mijlocaşul nostru a lovit bara din stînga lui Ursu şi i-a revenit acestuia în braţe pe linia porţii. După pauză, Stoian (58) i-a încercat vigilenţa lui Chelaru din lovitură liberă, fără succes însă, după care terenul s-a înclinat spre poarta gazdelor. Toma (62, 64) şi Pîntea (67) au executat lovituri libere din preajma careului gazdelor, numai că minutul 76 a fost cel al marilor ratări pietrene. Toma a scăpat în dreapta atacului nostru, a centra în ”gura porţii”, numai că Diarra a lovit mingea cu piciorul stîng defectuos şi balonul a trecut puţin peste transversală. Ursu a degajat apoi de la colţul careului de şase metri, Pîntea a recuperat, a pătruns pe stînga şi a centrat perfect pentru Fellrath, care, nemarcat, a şutat fără preluare, a lovit mingea prost, iar Ursu a scos de sub transversală. Pîntea (86) a fost apoi la finalizare după o recuperare a lui Cosmin Rotaru în treimea adversă. Jucată din prima de Rotaru şi Petra, mingea a ajuns la Pîntea care a pătruns pînă la marginea careului mare gălăţean şi a şutat. În drumul său spre poartă, balonul a lovit spatele unui adversar şi nu am avut decît un corner. Tabela nu s-a modificat nici după faza din prelungiri la care Ursu a ieşit puţin hazardat şi Petra a tras, dar pe lîngă ţintă. CSM Ceahlăul va continua pregătirea în Piatra Neamţ încă două săpămîni, urmînd a se pleca în vacanţă pe 13 decembrie. O lună mai tîrziu, pe 13 ianuarie, este anunţată reunirea lotului, tot la Piatra Neamţ.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: Accident grav. A intrat pe contrasens. Patru victime

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident rutier soldat cu patru victime a avut loc, sîmbătă, 25 ianuarie, pe DJ 157, în apropierea localităţii Dochia. Un tînăr a pierdut controlul autoturismului pe care îl conducea, a intrat pe contrasens şi s-a izbit de o autoutilitară.

“La data 25 ianuarie, polițiștii Biroului Rutier Piatra Neamț au intervenit la un accident rutier produs în afara localității Dochia, soldat cu rănirea a patru persoane.

Din cercetările preliminarii a reieșit că, în timp ce un tînăr de 26 de ani, din Mărgineni, conducea un autoturism pe DJ 157, din direcția Mărgineni – Piatra Neamț, în afara localității Dochia, ar fi pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a pătruns pe contrasens, intrînd în coliziune cu o autoutilitară condusă de un bărbat de 42 de ani, din Mărgineni.

Din evenimentul rutier a rezultat rănirea ambilor conducători auto, a unui minor în vîrstă de 17 ani și a unei femei de 40 de ani, ambii din Mărgineni, pasageri în autoutilitară. Victimele au fost transportate la spital, unde li s-a asigurat asistență medicală de specialitate. Conducătorii auto au fost testați cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ. Polițiștii continuă cercetările sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă”, au transmis reprezentanţii IPJ Neamţ.

FOTO: www.tvmneamt.ro

Citește știrea

Actualitate

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ acesta susţine că poartă negocieri cu trei partide parlamentare ■ va face publică formaţiunea după ce va semna adeziunea ■ pe surse se pare că va candida la funcţia de primar pentru PMP ■ nu este exclusă nici varianta PSD ■

În această perioadă, în care formaţiunile politice se preocupă de alegerea candidaţilor la primării, se vehiculează în spaţiul public numele mai multor potenţiali nominalizaţi.

La Roman, unul dintre aceştia este Sorin Cazan, cel care de vreo patru ani se părea că a renunţat la a face politică.

„Intenţionez să mă întorc în politică şi dacă fac acest lucru e sigur că voi candida pentru funcţia de primar. Ceea ce vă pot spune acum este faptul că mă aflu în negociere cu trei partide parlamentare, dar mă voi hotărî abia atunci cînd voi şti cine candidează din partea PNL.

Nu doresc să mai merg ca independent din cauza faptului că am o experienţă de acest fel şi toţi ştiu «cum am fost făcut ca la Nufărul», cînd am fost furat la numărătoare, cam în fiecare secţie de 3-4 voturi, aşa încît am mai avut nevoie pentru a intra în consiliul local de doar 42 de voturi. Am discutat cu mulţi romaşcani, care susţin că mă vor vota, pentru că s- au săturat de tot felul de promisiuni.

Voi putea anunţa formaţiunea la care mă voi înscrie după ce semnez adeziunea şi după ce primesc răspunsul la propunerile mele“, a declarat Sorin Dumitru Cazan.

Acesta a spus că nu este vorba de PNL, dar nu a negat că ar fi vorba de PSD, partid de care este legat şi prin unul din ginerii săi, avocatul Iştoc, fost vicelider al Organizaţiie de Tineret PSD, în prezent şef al Cabinetului de avocatură al ex-senatorului Ioan Chelaru. Surse credibile susţin însă probabilitatea ca Sorin Cazan să fie candidatul la Roman al PMP, avînd susţinerea lui Traian Băsescu.

De-a lungul timpului, Sorin Cazan a trecut prin mai multe partide politice: în 2007 se afla în Partidul Conservator al lui Voiculescu, în 2009 trecuse la Partidul Naţional Democart Creştin, formaţiune autodizolvată, cîteva luni a condus la Roman PD-L, prin 2014, cînd preşedinte la Neamţ era Alexandu Drăgan.

În 2016, Sorin Cazan avea să devină liderul PRU, al fostului deputat Bogdan Diaconu, de care s-a despărţit, însă, destul de repede. Sorin Cazan a fost şi consilier al Partidului Conserator, a lui Dan Voiculescu, cînd era extrem de vocal şi cînd a avut în consiliul local patru consilieri, ca în mandatul următor să aibă doar doi.

Citește știrea

Actualitate

Ura şi invidia cea de toate zilele

Știre publicată în urmă cu

în data de

Orice s-ar putea spune despre regimul trecut, numai că a împiedicat pe cineva să facă şcoală şi să înveţe, nu. Mai multă ori mai puţină, cu seral sau fără frecvenţă, ba şi prin corespondenţă, fiecare a avut de unde să aleagă, după voinţă, posibilităţi şi, mai ales, după efortul pe care era dispus să-l investească şi a învăţat ceva carte. Pentru că, fiecare lucru sau activitate omenească are timpul său bine determinat de realizare.

Nu doar atât, odată ce terminai o şcoală, căpătai o anume calificare şi nu rămâneai suspendat în nesiguranţă. Căpătai un loc de muncă, de fapt, linia de start pentru pasul adevărat în viaţă. Orice meserie sau calificare îşi avea rostul şi rolul bine determinat, fiindcă este de la sine înţeles că o societate nu poate exista numai cu profesori, ingineri sau medici. Şi în ce mă priveşte, mărturisesc că preţuiesc orice profesie, mai ales dacă este făcută cu interes şi dăruire.

Mai departe, pornind de la acel început, ţinea în cea mai mare parte de tine ca să-ţi împlineşti idealurile sau visele. De la sine înţeles că nu era simplu, fiindcă însemna înfruntarea sau confruntarea cu viaţa, deloc uşoară. Mai ales la noi unde, de când lumea şi pământul, au existat (şi există) multe categorii de impostori care ştiu să dibuiască cele mai directe căi de acces către posturile călduţe şi avantajoase şi pun frâne celor merituoşi şi capabili. Experienţa de-o viaţă mi-a oferit multe exemple de oameni care şi-au cunoscut capacităţile şi care, cu preţul unor sacrificii importante şi cu eforturi deosebite, şi-au dobândit locurile şi poziţiile pe care le meritau. După cum am întâlnit şi oportunişti, oameni superficiali dar mari meşteri în a se strecura, pe diverse căi şi nu rareori, cu concursul celor din jur, în posturi importante dacă nu cheie, pe care le-au folosit cu aplomb şi cu obrăznicie. Cu toate acestea, nu este greu să desluşeşti în comportamentul lor trăsăturile personajului iniţial, oricât ar fi de abil în a-şi ascunde pornirile primare.

Să mai spun că apariţia politicii a permis unor specimene absolut dubioase şi lipsite de orice valoare, ar fi un nonsens şi explică existenţa unei puzderiei de non-valori care au acaparat toate pârghiile societăţii şi o conduc de mai bine de trei sferturi de veac. Fiindcă lucrurile sunt foarte clare, revoluţia sau ce va fi fost ea, nu a schimbat esenţa lucrurilor.

Pe un anume brancardier parcă îl mai înţeleg. Vă închipuiţi cum a strâns el, zi de zi şi ceas de ceas, picătură cu picătură, oceanul de otravă, ura aceea mocnită, sedimentată, concentrată, zilnic măsurată să vadă cu cât a mai crescut, în timp ce împingea nenorocitul de cărucior, cu o roată fără rulment sau unsoare şi care scârţâia ca dracu’.

Veşnic sortit să asculte ordinul nu ştiu cui, ba să mai şi salute („să trăiţi“) vreun doctor sau vreo doctoriţă, în timp ce rumega în mintea lui: „Uite, dom’le, ce sacou/costum şi-a tras individul ăsta, îmbrăcat la patru ace, care vine cu merţanu’ la slujbă, în vreme ce eu îmi rup toţi nasturii în înghesuiala din autobuz. Şi tot la halatul ăsta ponosit şi decolorat de multon grena ajung“ sau „Uite-o p’aia cu stetoscopu’ la gât, cum se fandoseşte şi vorbeşte cu aparţinătorii, că doar n-o face degeaba… şi eu… abia dacă primesc o amărâtă de hârtie de 5 lei, uneori nici atât şi mă spetesc, îmi rup şalele ca să ridic şi să car pe unu’ ori pe altu’. Cu ce-or fi ei mai brezi decât mine?!?“, omul a tot nutrit speranţa că, odată şi odată, se va răzbuna el pe viaţă.

Din fericire, cum spuneam mai sus, i-a sărit în ajutor pârdalnica de politică. În ea a desluşit niscai avantaje şi scara pe care putea să aburce fără prea multe eforturi. Exemple, câte vrei. Cum-necum, n-a stat pe gânduri. Pentru politică nu-ţi trebuie prea multă şcoală, ci tupeu şi obrăznicie. Cât cuprinde. Şi, slavă Domnului, de astea nu ducea lipsă. Aşa că s-a înrolat cu entuziasm într-un partid cât mai vocal, s-a plasat sub faldurile stindardului acestuia, s-a potrivit cu alţii eiusdem farinae (pe româneşte, de aceeaşi teapă), şi încet-încet, ajutat de unii sau de alţii a absolvit şi studii superioare (nu mai contează unde şi cum) şi gata, a devenit politician get-beget. Foarte activ, ascultat şi aplaudat.

Când s-a simţit pe cai mari, şi-a pus problema că n-ar strica să-şi saramureze neîmplinirile, să muşte mâinile unora în faţa cărora se simţea umil şi neînsemnat şi apoi, fiindcă i-a mers, şi-a permis întrebări mai subtile şi mai bine ţintite, de genul: „cum este posibil să fie profesor, şef de disciplină, cum să îşi înveţe rezidenţii abecedarul dezinfecţiei dacă el nu practică niciun protocol, nicio regulă de bun simţ şi este lăsat să se prefacă că (scuzaţi-i cacofonia!) se ocupă de pacienţi la vârsta de 66 de ani?!“. În fapt, nu este greu de tălmăcit (a dracu’ politica asta !) subtilitatea de care personajul face dovadă. Este evident că el vrea să ştie cum cineva a ajuns profesor de medicină dacă nu a fost mai întâi brancardier? Adică să fi început de acolo, de la munca de jos de unde pornesc toate treptele spre consacrare şi împlinire.

Vedeţi cum ştie el unde sunt punctele nevralgice ale oricărui spital? Le-a păscut din tinereţe. Are experienţa anilor şi a urii acumulate, ştie unde se dă cu un mop şi unde cu altul, ce culoare trebuie să aibă sacii cu care se transportă morţii din spital, cam cum ar merge lucrurile după mintea proprie şi îşi face un titlu de onoare (precum ţiganul ajuns împărat) să denigreze, să murdărească şi, mai ales, să-şi satisfacă anii de amar pe care i-a înghiţit. Mai puţin îl pricep pe domnul uscăţiv (era să zic scheletic), mânat de aceeaşi ură neostoită şi densă, care-şi revarsă fierea ultraconcentrată şi care dă sentinţe: „aceşti 25 de nemernici ar trebui daţi afară pe loc şi să li se interzică să mai practice meseria. Să se ducă unde-or vedea cu ochii“. Nu, nu, nu e vorba numai de nemernicii din medicină, el se simte obligat să-şi exprime punctele de vedere în orice domeniu. Altfel cum şi unde să-şi ardă, să-şi consume uriaşa rezervă de venin de care dispune? După el, toată lumea care nu-i seamănă, ar trebui să plece, să dispară, să se ducă unde văd ochii lui şi să rămână doar cei care nu se sperie de chipul său serafic şi crispat de amar.

Oricum, dintre toate scăderile omeneşti, ura şi invidia mi se par cele mai odioase şi mai periculoase. Pentru simplu motiv că, practicate cu osârdie, ele umbresc sau strică de-a dreptul viaţa celui care le cultivă. Şi odată ce ai început nu mai poţi da înapoi. Cu suflet de iască şi ţărână nu poţi fi senin şi tolerant. Lecţia celor doi corifei ai urii fără frontiere poate fi citită pe chipurile lor şi învăţată cu spor. Nu vă îngrijoraţi, lumea lor e mereu şi mereu mai activă şi mai vizibilă în societatea noastră debusolată.

Citește știrea

Trending