Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Cãtunul lupilor

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Bratesul Unguresc este locuit, iarna, de cel mult zece familii • fãrã luminã electricã, fãrã nici unul dintre beneficiile civilizatiei, muntenii îsi duc viata dupã reguli rãmase din mosi-strãmosi • „pe vremea lui Ceausescu, eram mai multi în sat, acum, de bine ce se trãieste, pleacã toti“, spune un localnic din Bratesul Unguresc • în cãtunul aproape de cer, lupii urlã iarna sub geamurile caselor •

Bratesul Unguresc. Un cãtun locuit, în ciuda denumirii, în majoritate de români. Neelectrificat. Întins pe trei judete, dupã cum le place sã spunã localnicilor: Neamt, Bacãu si Harghita. Administrativ, tine de comuna Tarcãu, judetul Neamt. „Eu stau pe terenul judetului Harghita, dar cu inima sînt în Neamt“, mustãceste nea Nelu, un muntean care a coborît, din cãtunul aruncat în creierii muntilor, doar o singurã datã anul acesta. Iarna, în satul cu doar cîteva case bãtrînesti, locuiesc cel mult zece familii. Munteni cu mersul si vorba apãsate, pentru care viata se scurge dupã reguli stabilite din mosi-strãmosi. Nimeni nu le-a schimbat si nici n-au gãsit motiv sã le schimbe. Animalele au nume si aproape fac parte din familie. „Doar n-o sã le strig «doamna vacã» sau «doamna oaie». Le-am pus nume“, a suguit tot nea Nelu. Acesta doarme cu pusca de vînãtoare la cãpãtîi. Lupii dau iama des în Bratesul Unguresc. Si, în sãtucul din munti, nu te ajutã nimeni dacã nu te ajuti singur. De ce nu pleacã din sat muntenii pe care traiul greu n-a reusit sã-i dezvete sã zîmbeascã aproape la orice vorbã? De ce-ar pleca, se întreabã ei. Aici au trãit pãrintii, bunicii si strãbunicii lor, aici s-au nãscut, aici au casã si pãmînt, si-au întemeiat familii si asteaptã sã ajungã bunici. Desi, dupã cum avea sã ne spunã una dintre cãlãuzele care ne-au dus pe îngustele drumuri de munte, pînã în cãtun, „acum cîtiva zeci de ani, trãiau mai în civilizatie decît azi“. Atunci, era cale feratã; era chiar un magazin de unde puteai face cumpãrãturi. Acum, sînt doar cîteva case pe hornurile cãrora ies fuioare subtiri de fum. Altele sînt pãrãsite si zîmbesc stirb, cu ochiuri de geam sparte. Nici vorbã de magazin. Nici vorbã de cale feratã. Iar ce se mai întîmplã prin tarã aflã ascultînd, aproape cu evlavie, seara, un radio cu baterii.

Drum pavat cu intentii bune: A.F. Cinstitu’ Am pornit spre Bratesul Unguresc într-o dimineatã rece de martie. Cãlãuze ne-au fost primarul de Tarcãu, Iulian Gãinã, vicele si seful de post Tãrîtã. „O sã mergem cale de vreo 20-30 de kilometri. Sper ca drumul sã fie bun“, ne-a spus primarul de Tarcãu, în timp ce încãrca în masinã niste saci cu fãinã si tãrîte pentru cei din Brates. „Ei coboarã mai rar, mai ales acum, iarna, si-i mai ajut cum pot si eu“. Drumul a trecut mai întîi prin Brates. O scurtã oprire la un magazin mixt. „Iau niste pîine sã le duc, cã, la ei, mai greu cu pîinea“, a explicat primarul. Dacia Papuc s-a pus din nou în miscare. În Brates, casele bãtrînesti alterneazã cu vile impunãtoare, construite recent. Intrãm în pãdure, dupã ce lãsãm în urmã cîteva zeci de case de vacantã. „Sînt multi oameni importanti care si-au fãcut cãsute aici. E frumos, aer curat“, spune unul dintre însotitori. Sînt si investitori sugubeti. Unul dintre ei si-a denumit firma „AF Cinstitu“. Un viraj la dreapta, si luãm drumul de munte în piept. Pe drum ne intersectãm cu cîteva tafuri încãrcate cu busteni. O scurtã oprire, si seful de post verificã actele. „În regulã, drum bun“. Pe mãsurã ce urcãm în munte, pare cã mergem pe sticlã. Lîngã un podet, o cruce. Un tînãr a murit aici, dupã ce s-a rãsturnat peste el un TAF. Primarul îsi aminteste cã a copilãrit cu dînsul. A uitat sã ia cu el o lumînare. Îi pare rãu.

Mãnãstirea cu patru cãlugãri si trei morminte Cu doar cîtiva kilometri înainte de a ajunge la Bratesul Unguresc, ne oprim la Mãnãstirea Sfîntul Ilie. Aici vietuiesc patru cãlugãri si un pictor de icoane din Galati. Cînd am ajuns noi, staretul si doi cãlugãri erau plecati la Mãnãstirea Bistrita. Chiliile, în numãr de zece, si biserica mãnãstirii rãmãseserã în grija unui cãlugãr în vîrstã de 61 de ani, Vasile Baciu, si a pictorului Ioan Pietreanu, venit în muntii Tarcãului, tocmai din Galati. În biserica micã e îngrozitor de frig. Sfintii privesc sever la vizitatorii neasteptati. Lîngã bisericã, un fel de monument, de fapt o cruce, pe bratele cãreia erau prinse, fãcute din lemn, un ciocan si un cleste. La baza crucii – un craniu, fãcut tot din lemn. Simbolurile ne-au fost deslusite de cãlugãrul de 61 de ani: „E vorba despre rãstignirea lui Iisus Hristos. Are si sulita cu care a fost împus în coastã si buretele din care i s-a dat sã bea otet. Apoi, ciocanul cu care i-au fost bãtute cuiele si clestele cu care i-au fost scoase. Capul de mort, de jos, simbolizeazã moartea Mîntuitorului“. Chilia pictorului reuseste, cumva, în ciuda austeritãtii si a frigului, sã fie caldã, primitoare. Pe masa de lucru, o icoanã a lui Iisus. „Stau aici pentru cã este mai multã liniste. Am familie în Galati si merg acasã cam o datã la douã luni“, se justificã, parcã, pictorul Ioan Pietreanu, pentru cã l-am gãsit în asa pustietate. În curte, cimitirul mãnãstirii. Doar trei morminte: al celui care a donat pãmîntul pe care a fost ridicat lãcasul de cult, al unui cãlugãr si al unui sãtean din Bratesul Unguresc. Am plecat, în minte rãsunîndu-ne rãspunsul dat de fratele Baciu la întrebarea dacã nu se tem de hoti: „Nu vin ei oamenii la slujbã, d’apoi la furat“.

Muntenii Cerul plumburiu, norii uniti cu vîrfurile muntilor. Pe creste, zãpadã viscolitã. Intrãm în Bratesul Unguresc brusc, dupã o cotiturã a drumului. Cîteva case vechi, din lemn. Grajduri tot din lemn. Grãmezi de lemne de foc. Trecem o punte îngustã, din cîtiva busteni, pentru a ajunge acasã la Petru Turnea. Muntele si pãdurea par cã se prãbusesc peste cãsuta din lemn. Fãcutã de tatãl lui Turnea, în urmã cu 40 de ani. Lîngã casã, o fîntînã cu cumpãnã si un sopron plin de unelte, pe care nu te-ai mai astepta sã le vezi decît la Muzeul Satului. „Viata e grea aici, la noi. Tare grea. Crestem animale. Muncã multã. Pe vremea lui Ceausescu, eram mai multi în sat, acum, de bine ce se trãieste, pleacã toti“, sintetizeazã nea Petru.

Secuii, autonomia si nepotul lui Gheorghiu Dej În casã, pe o masã lîngã fereastrã, o lampã ne aduce aminte cã aici nu a ajuns curentul electric. Sîntem în martie 2006, la un an de Uniunea Europeanã. Om gospodar, desi trãieste în creierii muntilor singur, familia sa avînd casã în Bicazu Ardelean, Petru Turnea ne îmbie cu o cafea. În soba bãtrîneascã, focul arde vesel. Pe plitã, un ceaun mare. Douã lavite de-a lungul unui perete. Un tablou vechi, ca în casa bunicilor. În ramã, poze ale gospodarului împreunã cu sotia si copiii, trei la numãr, toti bãieti, de care este foarte mîndru. Stirile le aude la un aparat cu baterii. Stie ce se întîmplã în tarã, a auzit si cã secuii vor autonomie. Si are o solutie simplã: „La secuii astia asa le-ar trebui fãcut, cum am auzit cã ar fi spus nepotul lui Gheorghiu Dej: sã le facã regiunea lor autonomã. Dar sã iasã afarã cu vizã, sã vedem ce or face. Doar ei sînt în centru, înconjurati de români. Cînd or vrea sã iasã, ori sã intre, sã le ia cîte 600 de euro“.

Festin cu cocos în unt si vin „de brad“ Urmãtoarea oprire e la Ion Crãciun, nea Nelu, cum îi zic toti munteanului îndesat, cu ochii albastri, jucãusi nevoie mare. O fatã rotundã, cu o musteatã bogatã, „pe oalã“. Se uitã direct în ochii tãi si îti strînge mîna cu putere. Vorbeste munteneste, cu o voce care te scoate din cãmãruta în care ne-a invitat. Cu el mai stau sotia si mezina familiei, o zgîtie de sapte anisori. Femeia e trimisã sã pregãteascã de mîncare pentru oaspeti. „Pe oamenii care vin de pe drum sã-i pui întîi la masã“, ne învatã Nea Nelu si toarnã în pahare niste palincã aprigã: „Hai luati, ca sã ne împãcãm“, tunã cu vocea sa groasã si-si încreteste toatã fata, într-un hohot de rîs sãnãtos. Noroc si sãnãtate, a venit vremea povestilor. În timpul ãsta, sotia a fugit la bucãtãrie. Curiosi, am urmat-o. Pe soba cu plitã, încinsã de un foc strasnic, apare ca, prin minune, un ceaun mare, în care e pusã la fiert mãmãliga. Într-o altã oalã, un cocos mãruntãlit fierbe în unt. Mirosul îti sapã o gaurã în stomac. Pe o farfurie sînt cîtiva bulgãri mari de cas galben ca lumînarea. Într-un alt ceaun, fierb cîtiva cartofi tãiati cuburi, înãbusiti. Nea Nelu, între douã povesti, dã o fugã în beci, ocolind în curte un cuptior din lut. Se întoarce cu o putinicã plinã ochi cu murãturi. Gogosari si conopidã. Mai are si o butelcã de vin „de brad“. Una dintre cãlãuze ne dumireste: e vin din struguri adusi din jos, da’ banii cu care au fost cumpãrati au provenit, o parte, si din vînzarea unor scînduri de brad. Sau, dacã nu-i asa, asa e vorba din bunici. Bun vinul de brad, merge uns cu cocosul care si-a dat duhul în unt, peste care ai pus niscaiva cas, iar în tigaia unde a fiert lighioaia întingi cu bucãti mari de mãmãligã tãiatã cu ata. „Mare calic ãla de-o inventat furculita. Eu nu mã poci sãtura dacã nu apuc cu mîna. Luati, nu vã sfiiti“, suguie nea Nelu. De parcã mai e nevoie de îndemn.

Cu lupii la geam si pusca la cap Povestile au început de la primul pahar de pãlincã. Hîtru, nea Nelu ne-a spus, mai întîi, cum de-a rãmas el în Bratesul Unguresc. Cã doar armata a fãcut-o la Constanta: „Plîngea o machidoneancã în garã, cînd am terminat armata. Eu i-am zîs: «Las’ cã-mi iau livretul si m-oi întoarce». Da’ m-am mai întors!? Aici am rãmas, aici mi-am fãcut familie, aici am pãmînt si casã“. Deasupra patului, într-un cui, atîrnatã o puscã de vînãtoare. Explicatia nu se lasã asteptatã. „Aici, la noi, dau lupii. Deunãzi, mi-o luat o juncã. Da’ ce, am apucat sã iau pusca? Cu un bãt am iesit la el. Pînã la urmã, a lãsat-o. Altãdatã mi-a luat o oaie. Era un lup bãtrîn, fãrã colti, cã nu era decît oleacã zgrîptuitã la gît, cînd a lãsat-o“. Povestile curg în cãmãruta cu icoane pe pereti si pusca deasupra patului. Mîncarea toarnã plumb în picioare, iar vinul îndeamnã la alte istorisiri.

Revelion cu „puscãturi“ si sampanie rãmasã nedesfãcutã Ultimul revelion nea Nelu l-a fãcut în grajd. „Poi dacã atunci i-o venit sorocu’ la o vacã. Toatã noaptea am stat în grajd lîngã ea. Taman de Revelion si-o gãsit. Doar am vrut sã cobor, numa’ c-am vãzut cã se pregãteste. Mi-am zis, sã vezi cã fatã chiar de Revelion. I-am dat liber lui baiatã-meu Florin sã coboare, si eu cu fimeia am rãmas. Am luat o sticlã de sampanie, da’ ce, am apucat sã o desfac? Uite-o acolo. Tãtã noaptea am stat în grajd. Da’ ce-or pocnit aia de la Dãmuc. S-a auzit peste vãi. Am iesit si eu si am puscat de cîteva ori, apoi m-am întors în grajd“, îsi aminteste mustãcind a rîs nea Nelu. O altã juncã l-a tinut tot o noapte treaz. A fãtat pentru prima oarã si vitelul mai era si întors. Povestiri de om învãtat cu viata grea, pentru care animalele fac aproape parte din familie. Au nume: Pãdureana, Mîndruta, Florica, Rîndunica, Viraga, Chitrosca. Nea Nelu creste animale, cã asa a prins din mosi-strãmosi. Cu laptele nu prea are ce face, cã nu vine nimeni sã-l ia. O parte îl dã la porci. De aia si fierbe tot în unt. „Uleiul costã bani si pe ãstia de unde sã-i iei? Unt avem din belsug si fierbem în el“. Dupã o zi de muncã, obisnuieste sã scoatã o sticlã de vin din beci si sã mai stea la un pahar cu bãiatul mai mare, Florin. Acum e plecat, cã i-a venit sorocul sã plece în armatã. Cine stie dacã o mai reveni în Bratesul Unguresc.

Coborîrea Ne-am rupt cu greu din cãmãruta încãlzitã a lui nea Nelu. I-am multumit frumos de gãzduire. Am început sã „coborîm“, cum zic muntenii drumului spre Tarcãu. Reveneam la civilizatie, telefoanele mobile aveau din nou semnal. Mesaje cu apeluri pierdute, cît fuseserãm rupti de lume. Au reapãrut stîlpii de energie electricã. Am trecut din nou pe lîngã firma lui AF Cinstitu. Apoi, la sosea. Imagini familiare, cu atît mai sterse. Vii rãmãseserã în gînd cãsutele mãrunte, dar primitoare, culmile muntilor îngemãnate cu cerul plumburiu si chipurile muntenilor. În urechi rãsunau, încã, vocile puternice si calde. Oamenii din Bratesul Unguresc, satul neelectrificat din trei judete. O altã lume sau o lume de demult apusã. Am încercat sã mi-l imaginez pe nea Nelu în mijlocul orasului, înghesuit într-o cutie de chibrituri, într-un bloc cu 10 etaje. Fãrã animale, fãrã puscã la capãtul patului, fãrã lupii care urlã sub geam. Imposibil. Nea Nelu, nea Turnea, nea Gheorghe a lui Eti sînt ai Bratesului Unguresc. Au inimã în acel loc. Noi putem merge oricînd acolo. Ca musafiri. Vor deschide larg usa, ne vor pune la masã, ne vor ospãta din bucatele lor, ne vor omeni cu un pahar la gura sobei. Si vor pune alãturi, ca pe o bucatã caldã de pîine, omenia lor. Viata lor. Mai simplã, mai seninã si mai apropiatã de cer ca a noastrã.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Datini si obiceiuri de pe plaiurile haiducilor

Știre publicată în urmă cu

în data de

• „Datinile, obiceiurile si-n general cultura popularã înseamnã identitatea noastrã. Pierzîndu-le, contribuim si noi la pierderea identitãtii nationale“, a declarat primarul Vasile Alexandroaia

Festivalul de Datini si Obiceiuri, editia a V-a, activitate sugestiv intitulatã Pe plaiul haiducilor, desfãsuratã miercuri, 27 decembrie, 2017, la Cãminul Cultural Grinties, la initiativa Scolii cu clasele I – VIII, a primarului Vasile Alexandroaia si cu sprijinul Consiliului Local, s-a dovedit a fi un succes. Au rãspuns pozitiv chemãrii organizatorilor alaiurile folclorice din comunele Ceahlãu, Corbu, Tulghes si localitatea gazdã, Grinties, pe scena institutiei culturale trecînd pe rînd Corul Bisericii Adormirea Maicii Domnului, ansamblurile Merisorii Grintiesului, Florile Ceahlãului, Pe plaiuri tulghesene si multi interpreti, în spetã colindãtori. Regia spectacolului a apartinut lui Mihai Pantiru de la Scoala Grinties, care a avut si calitatea de prezentator. „Ne-am adunat la cea de-a V-a editie a Festivalului datinilor si obiceiurilor de iarnã din zonã si nu numai, o editie extinsã pe care dorim s-o permanentizãm. Tinem în mod special la acesta, fiindcã datinile, obiceiurile si-n general cultura popularã înseamnã identitatea noastrã. Pierzîndu-le, contribuim si noi la pierderea identitãtii nationale. Ori, tocmai asta nu vrem sã se întîmple, mai cu seamã, aici lîngã Muntele Sfînt, Ceahlãul, acest loc plin de spiritualitate, legendã si traditie“, a declarat primarul Vasile Alexandroaia. Manifestarea a fost deschisã prin cuvîntul celui ce conduce administratia localã, care a îmbrãcat ia traditionalã si a continuat prin colindele corului bisericii, urmîndu-i trecerea pe rînd a alaiurilor, de la cei mici, la flãcãii satelor, încheierea apartinînd cerbului si ursului grintiesean, totul în sunet de bucium si rãpãit de tobe, cutremurînd întreaga asistentã si recreînd vîrstnicilor emotiile copilãriei de altãdatã. Dacã e sã facem un top al celor prezentate, fruntea a apartinut scolilor, fie din Grinties sau din comunele vecine si cred cã nimeni din cei prezenti n-a avut ce obiecta. O prezentare artisticã de tinutã, o costumatie parcã coborîtã din istoria locului si o sumã de personaje din vremi de mult apuse aveau sã facã posibilã retrãirea pentru o dupã-amiazã legendele, datinile si traditiile spatiului cultural al unei bune pãrti din mîndra noastrã Moldovã. Cît despre interpretare, nu a avut nimeni a spune ceva împotrivã, datã fiind seriozitatea si mai ales dictia „actorilor“ de-o zi, ce s-au întrecut pe ei însisi în a face o figurã bunã. Ce mai, a fost sã fie la Grinties un loc de întîlnire întru readucerea în prezent a unei lumi de basm, îmbinatã cu una de legendã, presupunînd colindul, plugusorul si suita de teatru folcloric, toate dedicate Sãrbãtorilor de iarnã ale lui 2017. Ar mai fi de retinut faptul cã în acest context sãrbãtoresc primarul Grintiesului a oferit diplome de excelentã celor sapte cupluri, care în acest an au aniversat 50 de ani de cãsãtorie fericitã.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

„Mos“ Lupu din nou le-a zis-o în urãturã

Știre publicată în urmă cu

în data de

• sefii judetului nu au scãpat nici în acest an de urãturile acide ale lui Costache Lupu • pe unii i-a lãudat, pe altii i-a „atins“ nitel si se pare cã nimeni nu s-a supãrat •

„Mos“ Costache Lupu, un nemtean arhicunoscut, nu a uitat nici la sfîrsit de 2017 de „nãravul“ pe care-l are de ani si ani, acela de a ura oficialitãtile judetene si pietrene. Zilele trecute, în calitate de presedinte al Clubului Sportiv Ecvestru, a adãstat în fata Primãriei Piatra Neamt si a Palatului Administrativ, îmbrãcat, cum altfel decît în Mos Crãciun si ajutat de o ceatã de colindãtori s-a pus pe zis, taxîndu-i mai mult sau mai putin pe cei cu functii. Dar iatã ceea ce a avut de spus pe unde a colindat.

Plugusorul pentru Consiliul Judetean si Prefecturã

Aho, aho, copii si frati, Din tot judetu-adunati, Porniti plugul si arati Pe gospodari sã-i urati; Stati putin si nu mânati Si cuvântu-mi ascultati, C-am venit cu gandul bun, Cum fac mereu de Crãciun, Am sosit din nou în prag, Când voi m-asteptati cu drag, Sã vã astern la picioare Daruri multe pe covoare: Pentru daruri, roata mãi, Hãi, hãi, hãi!

M-am pornit sã vin la voi Ca sã v-aduc înapoi Toate drepturile furate Si salariile tãiate; Mintea cu nerusinare Pedelista guvernare, Când dup-a lor expertizã Aveam cea mai mare crizã; Vouã vã tãiau din bani Ei deveneau barosani, Îsi tot adunau averi Din mitã, retrocedãri, Microsoft si alte surse În buzunar la ei scurse; Vã-nchideau spitalele, Desfiintau scolile, Alungau specialistii Si vã umileau artistii; Tinerii fãrã sperantã Plecau la mare distantã, Pãrãsindu-si satele, Abandonând scolile, Rãtãcind în lumea mare Unde-i totul de vânzare. Trageti brazdã-adâncã, groasã, Sã se-ntoarcã toti acasã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Dragii mosului copii, Vreau iar sã vã vãd zglobii, Fericiti, întorsi acasã, De sãrbãtori toti la masã, Sã petreceti, sã cântati, Pe cei dragi sã-i colindati, Cum ati prins de la strãbuni, Ca adevãrati români. Am venit, azi, la fereastrã, Sã aduc în curtea voastrã, Cadouri nenumãrate, De la guvern adunate: Salarii din plin mãrite, Pensii consistent sporite, Impozite mai scãzute, Si alte biruri dispãrute. Stim, Programul guvernãrii, Vrea prosperitatea tãrii, Iar Dragnea, bravul bãrbat, De români apreciat, Secondat de Tãriceanu, Stiu precis ce vor la anul: Copiii mai fericiti, Tinerii mândrii-împliniti, Toti cei buni ca sã munceascã, Tara n-o mai pãrãseascã; Sã-si regãseascã menirea, Sã-si afle-aici fericirea, În casa lor pãrinteascã, De pe glia strãmoseascã, Creascã-si pruncii-n bucurie, Aici fericiti sã fie. Pentru Guvern si români, Porniti plugul din strãbuni, Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Dar Mosul v-avertizeazã, Sã vegheati cu mintea treazã, Nu vã mai lãsati mintiti, Înselati si pãcãliti, Privind mândra Românie, Cum devine colonie; Cum tineri liberi, frumosi, În stradã sunt mereu scosi, Pe bani grei sã protesteze, Legile sã le-anuleze, Pentru ca în România Sã domneascã anarhia; Cum persoane ONG-iste Cozi de topor sorosiste, Puse sã mobilizeze, Cât mai multi sã protesteze, Mereu sã intimideze Ca sã destabilizeze; Ei urmeazã un model, Al statului paralel, Care joacã-n fortã, tare, Fãcând jocur’le murdare Ale fortelor de-afarã Si-a lichelelor din tarã; I-ajutã si DNA-ul, Devenit acum Bau-baul, Cu cãtusele pe masã, Sãltând pe-oricine din casã, Semãnând groazã, oroare, În politica cea mare. Iohannis, supãrat, rãu, Cã n-are Guvernul sãu, Cu Soros si gasca lui, Subjugatã banului, Se tot dã de ceasul mortii, Asteptându-si darul sortii Si sperând într-o minune, Gata sã iasã pe bune, Dacã-n iarnã PSD-ul, Obosit sã ducã greul, Îi va ceda guvernarea, S-aibã el marea cu sarea. Trageti brazdã voiniceascã, Planul sã nu-i reuseascã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

De-ar fi sã se-ntâmple-asa, Când foamea ne-o rãscula, Ne-om lua pusca si calul, În galop vom trece dealul, Si-om purcede-n haiducie, Ca pe vremuri, mãi, bãdie. Vom vâna toti sarlatanii Care-ntr-una furã banii Bãtându-si joc de popr Huzurind în raiul lor; Vedem cum dupã multi ani Fel de fel de smecherani S-au perindat la putere Hãmesiti sã facã-avere. Toti mintind din cale-afarã Au muls biata tãrisoarã. Ei si-au adunat averi Ajunsi din calici boieri Ne dau lectii de moralã Doctorasii fãrã scoalã Toti „Miticii“, toti „gusatii“ Sunt fruntasii astei natii; Ei au case, vilisoare Multe hoteluri la Mare Terenuri intravilane Mitsubishi-uri si Mertane Si alte proprietãti Prin cele strãinãtãti. De aceea la noi în tarã, Bucuria-i tot mai rarã, Multi, ducând-o foarte greu, Implorã pe Dumnezeu, Sã coboare Duhul sfânt Cu dreptate pe Pãmânt, Iar justitia cereascã, În tarã sã legiuiascã; Si-atunci, sigur, ei, magnatii, Procurorii, magistratii, Nu chiar toti, numai spãgarii, Escrocii, miliardarii, Cu de-a sila adunati, În temnite ferecati, Îsi vor ispãsi pãcatul, Biciuiti de Necuratul. Trageti focul peste ei Ca sã scãpãm de misei! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Vom intra în noul an, Tot cu plugul lui Traian, Urãm la Sfântul Vasile Cum am prins de ani de zile, Am începu a ura Prin toatã Europa, Ca sã arãtãm la lume C-avem datini strãbune, Europa sã cunoascã, Traditia româneascã, Sã-i respecte pe români, Cã-s aici, pe veci stãpâni Si-s mari mesteri fãurari, Harnici, isteti, gospodari. Cu credintã-n Dumnezeu Care ne-ajutã mereu Sã rãzbim prin ani cumpliti Când mai tristi, când fericiti, Stãpâni ai acestui plai Sfintit ca Gura de Rai, Unde mândri vietuim Si soarta ne-o rostuim, Îngãduitori sã fim, Cu voie sau fãrã voie Sã ne ajutãm la nevoie; Strãmosii sã-i respectãm Ogorul drag sã-l lucrãm, Cum am prins de mii de ani, De la daci, de la romani; Ãsta-i plugul din strãbuni Atât de drag la români, Fiindcã, dupã cum se stie, Toti suntem legati de glie; Când ogoarele se arã Sufletul ni-i primãvarã, Mii de soapte se aud Pe câmpul de verde crud; Când grânele unduiesc Si le ascultãm cum cresc Ne vin soapte din strãbuni Împletite în cununi: De la ei primim poruncã, Sã nu ne ferim de muncã, Când este vorba de glie, Avem sfânta datorie, S-o lucrãm cum se cuvine Ca sã ne fie mai bine, Ca s-avem prosperitate, Prestigiu si demnitate, Si-n Europa intrati Sã fim mândri, respectati, Trageti brazdã mai adâncã Sã ne-apucãm toti de muncã, Hai sã ne-apucãm de treabã, Serios si mai degrabã, Pentru cã-n comunitate, Nu curge miere si lapte, Precum nimeni n-o sã vadã, Nici câini cu covrigi în coadã; Trageti brazdã mai extinsã, Sã nu stãm cu mâna-ntinsã, Sã ne-apãrãm demnitatea, Prestigiul si libertatea. Pentru harnicii români Pe-aceste plaiuri stãpâni, Trageti brazdã la chindie Sã-i cinstim cu bucurie! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Acum, la sfârsit de an, Consiliului Judetean, Celor mai mari gospodari, Alesi cu rãspunderi mari Si la-ntreaga Prefecturã, Guvernantã-n bãtãturã, Mosul cu drag vã ureazã Sã vegheati cu mintea treazã, Fiti prezenti pe metereze, Lumea sã v-aprecieze, Judetul sã înfloreascã, Lumea o sã vã iubeascã. Au vrut Domnul si natura Sã creeze conjunctura Ca la noi si Prefectura Si Consiliul Judetean, În acest important an, Sã aibã-n frunte doi bãrbati, Tineri, experimentati: Arsene, mai ortoman, La Consiliul Judetean, Vasile, preot perfect, Înalt demnitar, prefect. Dar bravul nostru prefect, Pentru a fi cât mai perfect, Se strãduieste de zor, Ca un bun guvernator, Legile sã se respecte, Iar mãsurile corecte Sã se aplice cu-ndurare Celor fãrã apãrare, Cum spune Sfânta Scripturã, În altar la Prefecturã. Urãm de lângã trãsurã Pentru toti din Prefecturã: Directori si secretari, Pentru sefii mici si mari, Pentru doamne, domnisoare, Contabile, secretare, Pentru toti functionarii Vom slobozi telegarii, Si-or bate pasul pe loc Iar potcoavele de foc S-aducã la toti noroc. Trageti brazdã cu mãsurã, Pentru-ntreaga Prefecturã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Mãi flãcãi, mãi urãtori, Care v-ati trezit în zori, Si voi, mândri cãlãreti, Harnici, voinici si isteti, Dacã vreti, cumva, vreun ban, Tot Consiliul Judetean Poate face la concret O gãuricã-n buget; Ca sã vã luati argintii Hai sã urãm presedintii Comisiilor, ca la carte, De strictã specialitate, Ei hotãrãsc si propun Tot ce este rãu sau bun. La finante si buget, Unde nimic nu-i secret, Domn’ Puscasu, presedinte, Grijuliu ca un pãrinte, Cu Bosovici se consultã, Foarte atent o ascultã, Împreunã studiazã, Calculeazã-analizeazã, Si abia târziu de tot, Supun proiectul la vot, Dorindu-si în sinea lor Înghetarea banilor. Minim sã se cheltuiascã Visteria sã sporeascã. Comisiei de buget Mosu-i ureazã discret, Iar doamnei Adriana, Sã învârtã istet pana, Când vor socoti la anul Sã sporeascã-n tindã banul Cum creste-n grãdini bostanul De-or s-adune pe-ndelete, Chiar vreo câteva bugete, De vor fi pe-ndestulate Banii pentru sãnãtate, Aziluri, orfelinate, Salarii la bugetari, Sprijin la pensionari, Pentru sport, pentru culturã, Chiar pentru agriculturã, Iar de-o rãmânea vreun pai, Sã dati, iar, si pe la cai, Cum ati fãcut an de an, Când s-a pus ban lângã ban, Trebuie sã remarcãm Multumi s-apreciem Cã-n anul ce-l încheiem Fãrã vreo exagerare Fu record de finantare De când au loc competitii, La Piatra Neamt, cu traditii. Trageti o brazdã discret Comisiei de buget! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Altã comisie-n top Fãr-de care nu zici hop, Pãstrând maximã prudentã Neadmitând vreo influentã, E comisia de juristi Si ei vrednici analisti În frunte cu Bourceanu, Pot analiza tot anul, Un proiect mai important, Dacã n-apare-un garant, Hotãrât, atunci, pe loc, Sã bage chiar mâna-n foc, Cã toate cele propuse Doar prin vot vor fi impuse Iar proiectele-aprobate Se înscriu în legalitate; Vine atunci Bosovici Sã facã luminã-aici, Cã el, juristul Bogdan, Are-un singur punct în plan: Legislatia-ncurcatã, Uneori alambicatã, Sã fie interpretatã, Foarte corect aplicatã. Pentru Bogdan, Bourceanu, Mosu-ar vrea ca pe la anul, Sã aibã amândoi succese La dame si la procese! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Mai trageti, flãcãi, o turã, Sã ajungem la culturã, Sãnãtate-nvãtãmânt, Sport, turism în plin avânt, Comisie de elitã, Având soarta fericitã, De-a fi condusã cu zel, De un Radu Tudorel, Cercetãtor renumit, În tot judetul vestit, Consilier veteran, Cu mandate an de an; Având multã experientã, Impune cu insistentã Respectarea cu ardoare A legilor în vigoare; Consilier mai multi ani, La brat cu alti veterani, Au vegheat ca în judet Mereu sã se punã pret Pe cinste si pe onoare, Ce-avem mai de pret sub soare. La comisii sã urãm, Pe toti sã-i felicitãm, Si sã ne rugãm la sfinti Pentru bravii presedinti! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi! Si-acum plugul lângã scarã, C-ajungem la secretarã; Struniti-vã bine fleanca Când urati pe Soroceanca; Înzestratã cu mult zel E singura doamnã de fier, Activã, inteligentã, La derapaje atentã, Vegheazã, fãrã percepte, Legile sã le respecte; Când ajung consilierii, Mai multi din sfera puterii, În CA-uri agamani, Pentru-o lunã sau multi ani, Soroceanca, blândã, durã, Îi înhatã de centurã Si-i aruncã în penibil Cu marca „incompatibil“; Dac-ar fi sã cârcotim, Vrem, nu vrem, ne referim, La cunoscutul crestin, Dan Vasile Constantin. Trageti brazdã lângã scarã, Pentru doamna secretarã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Cu onoare îi urãm, Brazd-adâncã le arãm, Domnilor, care de-un an, Conduc Consiliul Judetean. Acum, mai bine de-un an, În alegeri, la locale, Fãrã surle si tambale, PSD-istii, pe cai mari, Nefiind majoritari, Au reusit în final Sã urce din nou pe val, Datoritã lui Arsene, Care s-a trezit din vreme, Surclasând clar, PNL-ul, Cu ALDE si PMP-ul; Arsene, disciplinat, Politician rasat, A stiut sã-nvârtã roata, Hotãrând pe datã soarta, În Consiliul Judetean, Dupã cum avea în plan, Iarã la municipal, Cãlare din nou pe val, A creat majoritate, Sã meargã treaba pe roate. La vreme-aceea Dulamã, Mândru cã-i bãgat în seamã, Iute a negociat, A promis si s-a jurat, Obtinând pe ne-asteptate Douã functii importante: Fiindcã a tinut la pret, S-a instalat la judet, Chiar el, vicepresedinte, Si-un viceprimar cuminte, În forul municipal, S-ajungã si ei pe val. Dupã mai bine de-un an, Crezându-se barosan, Dulamã stricã-nvoiala, Declansând ciorovãiala; Uitând de negocieri, Nehotãrâti în doi peri, Îi vedem pe PMP-isti, Niste strãluciti pucisti. Au rãmas pe baricade PSD-ul si cu ALDE, Doar un vicepresedinte, Sã-mpingã caru-nainte; Asaftei, om serios, S-a pus pe treabã vârtos, Si-altii ca sã ia aminte, Ascultând de presedinte. În acest moment de crizã, Poate-apãrea o surprizã; Sã vrea însusi PSD-ul, Ca la brat cu PNL-ul, Sã facã, pe neasteptate, O altã majoritate; De-ar putea consilierii, Tentati de-orgoliul puterii, Când si când sã mai cedeze, Împreunã sã voteze, Hotãrârile dreptãtii, În slujba comunitãtii; S-ar crea un pol solid, De fapt, un singur partid, Fãrã doctrine, culori, Slujindu-i pe-alegãtori, Ca sã-l numim la bilant, Partidul judetului Neamt. Pentru-aceastã perspectivã, Trageti o brazdã parsivã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Dar pân-atunci, PSD-ul, Nevoit sã ducã greul, Clar se va orienta, Atent va mobiliza, Propriul nucleu de partid, Experimentat, solid, Îndrumat de presedinte, S-atingã mai multe tinte În domenii dirijate De strictã specialitate: Consilierii personali, Oameni isteti si loiali, Au rolul de-a studia, Permanent de-a informa, Si-a propune, finalmente, Solutii eficiente; Sefii de compartimente, Persoane inteligente, Si-asumã, vizionari, Rãspunderi extrem de mari: Conachi la investitii, Stãpânit de mari ambitii, Vrea, ca fiind la butoane, Saptescinci de milioane De euro, nu de lei, Generos dar de la zei, Adus de Arsene-n Neamt, Când altii n-au prins un sfant, Sã fie chivernisiti, Foarte atent cheltuiti, Rational, cu mãsurã, În Sfânta Infrastructurã: Urgentã, pe filierã, E structura rutierã; Aprobat si prins în plan, Drumul Mãrgineni-Roman, Ce-ajunge-n european, Va costa, fãrã fasoane, Treisdouã milioane; Se aflã la mare pret, Si-alte drumuri din judet, Încadrate-n parametrii, Saptezeci de kilometri; Apar si poduri pe hãrti, În vreo opt localitãti. Mai trebuie remarcate Investitiile-aprobate, La-nvãtãmânt, sãnãtate, De cârcotasi criticate, De cei multi apreciate; S-or construi cu eforturi Întâi, cinci helioporturi, Si un grandios spital, Ultramodern, în final; Mai multe dotãri, dupã caz, La Roman, Târgu, Bicaz; Aceste realizãri, Cu beneficii, urmãri, Vor aduce bunãstarea, Progresul si dezvoltarea, Ne vor duce înainte, Cu Arsene presedinte; Si-atunci, cei plecati afarã, Se vor întoarce-n tarã, Vor veni nemtenii-acasã, Cu drag sã-i punem la masã Si-mpreunã sã urãm, Judetul sã-l colindãm, Iar pentru realizãri, Sã-i tragem niste cântãri, Si-nc-o brazdã-n bãtãturã, Stropitã cu bãuturã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Hai, voi, mândri urãtori, Renumiti colindãtori, Trageti-vã cãtre-apus, Cã mai am ceva de spus, Un capãt de urãturã, La judet, în bãtãturã: Si de jos si de pe cai, Urãm pe Oana Bulai, O doamnã adevãratã, Si frumoasã si bãrbatã, Curajoasã, neînfricatã, De tot judetu-admiratã; Pretutindeni e prezentã, Exigentã, insistentã, Harnicã si competentã, La detalii, foarte-atentã, Rezolvã cu iscusintã, Si cu multã chibzuintã, Într-un stil suplu, istet, Problemele din judet, Uneori alambicate Si destul de complicate. Pentru viitorul an, Oanei, cã-i sef judetean, Noi îi urãm sãnãtate, Treaba sã-i meargã pe roate, Pe oameni sã-i studieze Si-apoi sã colaboreze! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Mãi copii, mãi cãlãreti, Sportivi tineri si isteti, Ne-apropiem de-ncheiere, Dar stiu c-aveti o durere, Spusã de voi, an de an, Consiliului Judetean. Poate-n anul viitor, Se va avea în vizor Si Baza de Peste Vale, Cãreia-i tot dau târcoale, Încã de vreo câtiva ani, Fel de fel de sarlatani; Banditeste au lucrat, Pân-au scos-o la mezat, Vânzând-o-n nerusinare, Sã-si facã ei vilisoare; Nu s-a-mplinit crima lor, Spre binele tuturor, Fiindcã noi nu am cedat, Am luptat, ne-am judecat, Iar instantele, curate, Doar nouã ne-au dat dreptate. Se va-mplini visul lor, La Pastele Cailor; Vrând baza de cãlãrie, Dumnezeu sã nu-i mai tie, Sã ajungã albi ca varul, Sã le cadã mãdularul, Limba sã le putrezeascã, Sã aibã mersul de broascã Si de-or ajunge la mal, Sã moarã striviti de cal. Noi, cei de la cãlãrie, Cum toatã lumea ne stie, N-am cedat, nu vom ceda, Într-una ne vom lupta, Pânã când vom avea parte Si noi de sfânta dreptate. Trageti brazdã la chindie, Celor de la cãlãrie! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi! Iar acuma, în final, Si de jos si de pe cal, Pentru cã se-ncheie-un an, Consiliului Judetean, Si la-ntreaga Prefecturã, O urare pe mãsurã: Sã aveti belsug si spor, Viatã lungã tuturor, Iar la anul care vine, Sã vã dea Dumnezeu bine, Bogãtie-n bãtãurã, Roadã la semãnãturã, Si-n Consiliul Judetean, Sã nu mai fie cancan; Lumea, cu drag sã lucreze, Totul sã se-armonizeze, Iar Dulamã, rãzvrãtit, Uneori cam rãtãcit, Sã încerce sã se-adune, Si cu gânduri mult mai bune, Sã reia colaborarea, Ce i-a adus promovarea; Trageti plugul, cu putere, Pentru reconciliere, Iar în anul care vine, Vrem sã fie si mai bine; Puterea sã mai cedeze, Mai mult sã colaboreze, Opozitia, la fel, Sã renunte la-al sãu zel, Sã fie mai tolerantã, Si, poate, mai elegantã. Sã revenim, în final, Si de jos si de pe cal, La Arsene, presedinte, Care duce înainte, Judetu-ntr-o altã erã, Mult visatã si prosperã. Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Citește știrea

Trending