Contactează-ne

Actualitate

Caragiale, revizor de Neamţ, despre purtarea scandaloasă a unui învăţător

Știre publicată în urmă cu

în data de

Cetăţenia vremelnică de pietrean a lui Ion Luca Caragiale poartă pecetea sfârşitului de veac XIX, fiind şi acum obiectul unor controverse. A funcţionat aici din 1 octombrie 1881 până la 1 martie 1882, când este mutat, la cerere, tot revizor şcolar pentru judeţele Argeş şi Vâlcea.

Numirea s-a făcut de către liberalul V. A. Urechia, ministrul de atunci al Instrucţiunilor Publice şi Cultelor. Caragiale, deşi lucrase la ziare liberale, fusese până pe 7 iulie 1881, redactor la ziarul conservator Timpul cooptat în redacţie de către Mihai Eminescu.

Această „sinecură“, cum o numeşte distinsul biograf Şerban Cioculescu, pare oarecum suspectă, pentru că liberalii îi imputaseră ex-ministrului Titu Maiorescu faptul că Eminescu fusese „numit abuziv“ revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, atunci când aceştia erau la putere, acum procedând exact la fel, cu un (pentru moment) adversar.

Explicaţia este, fără îndoială, încrederea pe care o avea reputatul istoric V.A. Urechia în Caragiale intuindu-l pe viitorul mare scriitor. O povestioară urzită de Matei Eminescu, într-o scrisoare datată 20 aprilie 1902, către Corneliu Botez, aduce în discuţie un subiect despre care nu s-a vorbit nici până atunci (tardiv, neverificabil) şi nici după aceea, cum că în sertarul fratelui său de la Timpul ar fi fost sustrase nişte materiale compromiţătoare la adresa lui C.A. Rosetti, care urmau să apară într-un ziar.

Presupusul incident, ca o vagă bănuială asupra lui Caragiale n-a avut niciodată ecou în presă şi nici vreo altă mărturie a celor din redacţie sau a altor cunoscuţi n- a existat. Fragmentar, aspecte din scrisoare pot fi plauzibile, cum este întâlnirea lui Matei Eminescu, la Rîmnicu Sărat, cu Caragiale. Matei era ofiţer la garnizoana din oraş, iar Caragiale îl vizita pa Vlahuţă la domeniile acestuia de la Agapia, Dragosloveni- Focşani, Rîmnicu Sărat şi desigur Bucureşti.

Tonul scrisorii (nepierdute) arată că Matei Eminescu nu era străin de multe amănunte (îi ştia şi salariul de revizor al lui Caragiale, de 800 lei pe lună – mare pentru acea vreme), unele animozităţi din redacţia Timpului, persoane şi prieteni comuni, dar, în ansamblu ei, scrisoarea este nescuzabilă, ca intenţie.

Document credibil este Monitorul Oficial nr. 2456, din octombrie 1881, în care se anunţă numirea oficială a lui Caragiale (el se prezentase deja la post) şi care arată unele neconcordanţe cu scrisoarea amintită, vizibil sesizabile. La Piatra Neamţ, sediul activităţii sale, „noul revizor – voinic şi chipeş“ – locuieşte într-o cameră rezervată (de oaspeţi – n.n.) din dosul şi curtea băcăniei Dornescu et C. Ionescu, unde lua masa şi se adăpostea când venea după inspecţiile din judeţ.

Într-o seară, întâlnind pe prietenul meu N. Tomescu, profesor la gimnaziu, mi-a spus să vin cu el ca să-l vedem pe Caragiale, care tocmai sosise din judeţ. Ne-am dus amândoi la băcănia arătată mai sus, l-am găsit zgribulind de frig şi stând pe un pat lângă sobă“.

Caragiale cere prefectului să se implice pentru şcoala din Urecheni şi cere schimbarea învăţătorului de la Bălţăteşti

În această ordine, putem cita raportul din 7 decembrie 1881: „Învăţătorul din comuna Urecheni îmi comunică că şcoala respectivă este stabilită nu într-un local special, ci în localul primăriei. De aici, rezultă neajunsuri însemnate pentru şcoală.

Localul primăriei este toată ziua ocupat de funcţionari şi frecventat de public, ceea ce lipseşte şcoala de liniştea trebuincioasă şi astfel zădărniceşte cursul lecţiilor.

Afară de aceasta, publicul nu este totdeauna bine pătruns de respectul datorat şcolii şi sentimentul de pudoare a copiilor. Se găsesc indivizi ce nu se sfiiesc a rosti cuvinte necuviincioase în auzul şcolarilor şi zădărniceşte silinţele învăţătorului pentru menţinerea disciplinei şi moralităţii în şcoală.

Vă rog cu onoare, d-le prefect, binevoiţi spre îndreptarea acestor neajunsuri a ordona primăriei din Urecheni să închirieze numai decât un local special pentru şcoală, după cum cere legea“, adresat prefectului.

Este lesne de înţeles că proaspătul revizor nu prididea să facă faţă mulţimii de cereri şi plângeri adresate lui. Locuitorii din Dochia îi datorează lui Caragiale înfiinţarea şcolii de acolo, chiar în anul şcolar 1881-1882 şi ne dovedeşte dăruirea sa pentru nobila menire a şcolii:

„Luând în considerare reclamaţia dochienilor, mă grăbesc a răspunde la ordinul dvs. şi a vă arăta cu tot respectul că şi după părerea mea în comuna Dochia, comună bine populată şi depărtată de alte comune unde sunt şcoale, trebuie înfiinţată şcoala de care este vorba“.

Autoritar, Caragiale nu tolera incompetenţa, aşa că în raportul nr. 23 din 6 februarie 1882, citim o severă luare de poziţie în cazul învăţătorului din Bălţăteşti, care era şi diacon la biserica din sat, şi în consecinţă „este nevoit a face necontenit lipsuri de la şcoală pentru a nu lipsi de la biserică. Acest învăţător şi mai înainte de a deveni diacon îşi făcea foarte neregulat cursul şcolii, având rude şi daraveuri în Piatra (situaţie posibil a fi fost aflată direct de la sursă), lipsea întotdeauna câte două-trei zile de la şcoală“. Cum era şi firesc, îi cere ministrului: „Astfel, am crezut, domnule ministru, de cuviinţă a-l pune pe diaconul Grinţescu în disponibilitate şi a numi în locu-i la Bălţăteşti pe dl. Hanganu, normalist“.

„Învăţătorul este căzut într-o stare foarte degradantă, atât fiziceşte, cât şi moraliceşte, din cauza abuzului alcoolic“

Caragiale indica întotdeauna numirea cadrelor calificate în şcoală, în locul suplinitorilor de conjunctură, preferându-i pe absolvenţii Şcolii Normale din Iaşi, cum arăta şi acest raport. În privinţa programei şcolare, le recomanda învăţătorilor:

„Puteţi întrebuinţa în şcoală orice cărţi aprobate de onor ministru, dând preferinţă, se- nţelege, acelora pe care din practică le veţi fi găsit mai metodice, conform programei oficiale de studii“. Cum sediul revizorului şcolar era la Piatra Neamţ, Caragiale se deplasa şi la Suceava pentru a cunoaşte situaţia şcolilor din această zonă, pe ruta Târgu Neamţ – Fălticeni.

Intransigent cu abuzurile, după cum se poate vedea dintr- o adresă a Primăriei Fîntîna Mare, pune următoarea rezoluţie, reziliind o numire ilegală din 12 februarie 1882: „Preotul Vasiliu nefiind numit de revizorat sau minister, se va numi în locu-i un alt titular de regulă, deoarece se consideră pentru acum preotul Vasiliu ca simplu suplinitor benevol cu învoiala primăriei, care nu are deloc dreptul de a numi titulari din corpul profesoral. Se va face observaţia primăriei în acest sens prin canalul onor prefecturii“.

Şi un raport, din 26 februarie 1882, adresat prefectului: „De mai mult timp, învăţătorul Gh. Stamatin de la şcoala din comuna Preuteştii Uniţi, jud. Suceava este căzut într-o stare foarte degradantă, atât fiziceşte, cât şi moraliceşte, din cauza abuzului alcoolic. Pe lângă că lasă şcoala în cea mai desăvârşită părăsire, depopulată prin neîngrijirea şi abrutizarea în care el este căzut, purtarea lui în comună a ajuns un adevărat scandal. Umblă toată ziua ameţit, se leagă de oamenii de pe drumuri, se bate în mijlocul satului cu nevasta ameţită ca şi dânsul şi nu mai dă cu zilele pe la şcoală. Rareori intră în clasă, nu ca să-i înveţe ceva pe copii, ci ca să-i maltrateze şi să-i înjure.

Aşa că rămânerea lui ca învăţător în acea comună, unde el în loc de a fi model de bună purtare este un exemplu scandalos de viţii şi dezordine, nu mai poate fi tolerată. Am găsit, prin urmare urgentă trebuinţă pentru şcoală şi pentru prestigiul administraţiei şcolare să pun capăt acestui scandal, depărtând pe numitul din postul ce-1 ocupă şi înlocuindu-l cu dl. Zaharescu, absolvent cu note bune al Şcolii Normale din Iaşi“.

Iată decizia: „Pentru purtarea dv. scandaloasă în comuna Preuţeştii Uniţi şi pentru neîngrijirea şi necapacitatea dv. ca învăţător, la şcoala din acea comună, sunteţi destituit pe ziua de 1 martie în interesul serviciului“. Întâmplarea face ca ordinul de destituire semnat de Caragiale să aibă ca efect data de 1 martie 1882, când şi el este mutat la Argeş-Vîlcea.

„Intrigă de mahala“

Tot din 26.02.1882 este o însemnare pentru un dar trimis – o hartă a Europei – unui învăţător: „D-lui Lovinescu, învăţător Mălini, plasa Muntele Suceava. Primiţi, d-le învăţător, asigurarea distinsei mele consideraţiuni“. Nu se cunosc însă procesele verbale din urma inspecţiilor făcute în şcoli, ceea ce a determinat unele speculaţii. Încheierea este o glumă pentru că realitatea îl contrazice.

Dar să urmărim rezultatul anchetei făcute de Caragiale într-un document din 17 februarie 1882: „Ministr. Cult. Cu tot respectul vă înaintez alături pe lângă aceasta denunţarea anonimă înaintată revizoratului cu ordinul dv. răspunz la ordinul dv. nr. 18029 alăturând (acest răspuns) aceasta şi denunţarea anonimă înaintată revizorului cu acel ordin. Denunţarea ceea, după cum se vede este anonimă. Faptele ce se impută printr-însă învăţătorului Teofănescu sunt peste măsură exagerate: în realitate ele nu constituie decât o meschină intrigă de mahala, ele sunt aşa de umflate, încât este nevrednică a face câtuşi de puţin un obiect de atenţie pentru înalta administraţie şcolară (sunt aşa de umflate cu spiritul de intenţie şi rea credinţă, încât par a constitui o crimă).

Este, domnule ministru, un caz ridicol petrecut cu doi ani înainte de a fi Teofănescu numit învăţător. Teofănescu era de 18 ani şi femeia preotului Sacerdoţescu pe care denunţarea anonimă o dă ca victimă a seducţiunii era aproape de 40 de ani. Dintr-un dosar (epistole scandaloase, bilete, epistole) de scrisori de amor, cu deosebire iscălituri de bărbaţi pe care preotul Sacerdoţescu îl ţine la dânsul ca să poată susţine cererea de divorţ înaintată tribunalului, se dovedeşte că preoteasa, avusese înainte de a cunoaşte pe tânărul Teofănescu o sumă de relaţii amoroase cu mai mulţi alţii, între care – notă caracteristică – un tânăr artilerist aspirant la gradul de căprar (astăzi, învăţătorul)…“.

Caragiale conchide că: „…relativ cu starea corpului învăţătorilor nu este un învăţător rău, atât moral şi ca inteligenţă“. Un caz similar cu reclamaţii anonime este şi un ordin de la Minister, prin care i se cerea să verifice dacă unii învăţători duc elevii în târguri să dea reprezentaţii teatrale interpretabile, se poate citi următoarea constatare:

„Se observă însă respectuos că în această circumscripţie cazul de la care e vorba nu s-a ivit nici când“. În timpul revizoratului său funcţionau 62 de şcoli săteşti la care învăţau 1.428 de elevi şi 221 de eleve, dar frecvenţa era slabă, datorată şi stării lor, pe care o cunoaştem şi din rapoarte. Un învăţător era retribuit cu un salariu lunar între 54-81 de lei, statele de plată fiind completate de revizorat.

Citește știrea
Un comentariu

Un comentariu

  1. Emilian Barbu

    12 februarie 2020 at 10:20 AM

    Felicitari! Cred ca sunteti singura publicatie locala care mai gazduieste asemenea lucrari.
    Evident ca laudele se cuvin, cel putin in egala masura, si autorului.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: Bărbat mort în incendiu

Știre publicată în urmă cu

în data de

Corpul neînsufleţit al unui bărbat a fost găsit de pompierii nemţeni într-o locuinţă cuprinsă de flăcări, vineri seara, 3 aprilie, în localitatea Vădurele, comuna Cîndeşti.

“Prin apel la 112, în jurul orei 21.25, pompierii au fost solicitați să intervină pentru stingerea unui incendiu produs la o locuință în localitatea Vădurele, comuna Cîndești. La locul indicat s-au deplasat trei echipaje de pompieri  cu două autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD.

La sosirea primului echipaj (redirecționat de la Borlești, unde încheiase o misiune de stingere a unui incendiu de vegetație uscată) incendiul se manifesta generalizat”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ, în momentul declanşării intervenţiei. Cîteva zeci de minute mai tîrziu a fost anunţat faptul că incendiul a fost localizat, iar în locuinţă a fost găsită o persoană decedată.

FOTO: generica

Citește știrea

Actualitate

Prefectul de Neamţ îl acuză pe preşedintele CJ că vrea să dea un “tun financiar” de milioane de euro

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ Arsene îşi doreşte o şedinţă de îndată pentru a aloca fonduri pentru un spital mobil COVID-19 ■ valoarea proiectului ar fi de 17,6 milioane de euro ■ prefectul de Neamţ afirmă că un astfel de spital ar costa doar 10,2 milioane de euro ■ “diferenţa de 7,4 milioane de euro unde se duce domnule preşedinte Arsene?”, întreabă George Lazăr ■

Acuze grave formulate de prefectul de Neamţ, George Lazăr, la adresa preşedintelui CJ Neamţ Ionel Arsene. Cel din urmă a anunţat că îşi doreşte convocarea unei şedinţe de CJ în care să fie alocate fonduri pentru construirea în regim de urgenţă a unui Spital Mobil Covid-19, care să deservească populaţia din judeţele Neamţ, Iaşi şi Bacău.

“Voi convoca de îndată o ședință a Consiliului Județean Neamț, pentru a aloca fondurile necesare construirii în regim de urgență, a Spitalului Mobil COVID-19, care va deservi populația din județele Neamț, Iași și Bacău.

Spitalul va avea o capacitate de 250 de paturi și va avea o structură modulară. Va fi instalat în circa trei săptămâni, astfel încât la momentul atingerii vârfului epidemic, unitatea să fie operațională.

Cele trei județe vor asigura personalul medical și toate costurile și logistica necesare operaționalizării spitalului.

Valoarea totală a acestui proiect este de 17,6 milioane de euro și se realizează în cadrul Asociației Intercomunitare Euronest.

Această unitate vine ca o soluție pentru a crește capacitatea de absorbție și de reacție a sistemului medical dar și de a ține sub control strict aria de răspândire a virusului”, a publicat Ionel Arsene pe pagina sa de Facebook.

Replica lui George Lazăr a venit puţin mai tîrziu sub forma unui atac extrem de dur. “Văd că m-aţi ascultat domnule preşedinte Arsene, v-aţi conformat în decizia de a schimba managerul Spitalului Judeţean Neamţ. Oricum rămîne o mare realizare pentru dumneavoastră, dar şi dezamăgire pentru judeţul Neamţ, să schimbaţi directorii de la Spitalul Judeţean la două săptămîni, pe bandă rulantă, după ce tot dumneavoastră îi anunţati, îi instalaţi şi vă lăudaţi cu competenţele lor.

De data asta vă cer să ascultaţi din nou şi să nu greşiţi în acţiunile dumneavoastră, pentru că e mare păcat să risipiţi banii publici ai nemţenilor, pentru că nu sînt ai dumneavoastră de acasă. Vreţi cu orice preţ să daţi un tun financiar de aproximativ 17,6 milioane de euro şi asta nu e bine domnule Arsene. Se pare că atunci cînd vine vorba de bani, dumneavoastră nu mai ţineţi cont de nimic, nici de starea de urgenţă, nici de sănătatea publică a cetăţenilor şi nici de cheltuirea responsabilă a banului public.

Vreţi să faceţi un spital modular cu 17,6 milioane de euro în condiţiile în care acest spital costă doar 10,2 milioane de euro. Întreb şi întreabă foarte mulţi cetăţeni, diferenţa de 7,4 milioane de euro unde se duce domnule preşedinte Arsene? Şi vă ataşăm şi oferte de preţ ca să fie pe înţelesul oricui.. Vă cer să nu risipiţi banii comunităţii pe invenţii financiare ale dumneavoastră şi cel mai bine, dacă tot vreţi să investiţi în sănătate, faceţi acest efort financiar pentru Spitalul Neamţ – pentru dotări cu aparatură medicală, echipamente de protecţie, sisteme de ventilaţie mecanică şi alte dispozitive care lipsesc şi sînt de maximă necesitate. Nu vă ocupaţi în această perioadă de artificii financiare, fiţi eficient în cheltuirea banului public”, scrie, tot pe Facebook, prefectul de Neamţ.

Nu ştim cine are dreptate şi nici nu e datoria noastră de jurnalişti să dăm dreptate unuia sau altuia. Un lucru e cert: de spitale avem nevoie acum mai mult decît oricînd, însă ar trebui ca instituţiile statului să vegheze foarte atent la cheltuielile care se fac în această perioadă sub “umbrela” stării de urgenţă. Aşteptăm şi o eventuală replică a preşedintelui CJ Neamţ, dar mai ales aşteptăm o poziţie clară a instituţiilor care ne pot spune dacă se pregăteşte sau nu un tun financiar.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Spălăm virusul de pe străzi sau “spălăm… bani”?

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Luare de poziţie cel puţin… surprinzătoare a MAI pe un subiect ce părea “tranşat”: şi anume că în perioada epidemiei este indicat să fie dezinfectate străzile. Cine dădea indicaţia, e mai puţin clar, ca multe alte lucruri în această perioadă de urgenţă, dar cert este că mulţi primari s-au conformat şi s-au apucat de spălat virusul de pe străzi. Cel puţin aceasta era explicaţia oficială. Mai mult, preşedintele CJ Neamţ, Ionel Arsene, ridica în slăvi, deunăzi, pe primarul/primarii care deja spălau străzile şi îi trăgea, politic, de urechi pe cei care încă nu se apucaseră de acest lucru.Şi se bătea cu pumnul în piept că va spăla drumurile din judeţ.

Ei bine, pe 3 aprilie, reprezentanţii Ministerului de Interne dau următorul comunicat:“Pentru a analiza eficiența dezinfectării mediilor externe (suprafața drumurilor, ziduri de protecție, pavaje etc.), trebuie luați în considerare factori precum mijloacele de transmitere a Coronavirus, dovada prezenței virusului pe suprafețe, precum și posibilul impact asupra mediului și riscul asupra sănătății în cazul folosirii unor produse nepotrivite, cu potențial toxic. Pentru spălarea pavajelor urbane, recomandările sunt să se utilizeze procedurile obișnuite, pe bază de săpunuri convenționale / detergenți convenționali, evitând, însă, producerea de praf și aerosoli. Dezinfectarea acestora este o măsură a cărei utilitate nu a fost stabilită, întrucât nu există dovezi că suprafețele de mers sunt implicate în transmiterea virusului. Informațiile legate de utilizarea hipocloritului și abilitatea lui de a distruge virusul pe suprafețe externe (cum ar fi drumurile) și în aer sunt contradictorii”.

Se naşte firesc întrebarea: Cine are dreptate şi, pînă acum, am spălat virusul de pe străzi sau s-au “spălat… nişte bani? Care puteau fi folosiţi mult mai bine pentru dotarea spitalelor, de exemplu. Sperăm să ne răspundă cineva la această întrebare.

Citește știrea

Trending