Contactează-ne

Prima pagină

Calendarul bunicului

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ „Ce întîmplări pline de taină erau în calendarul din copilărie...“, Ştefan Mitroi

„O clipă furată eternităţii“, aşa numea calendarul bunicul meu, Nicolae, Moş Culiţă Dascălul, cum îl cunoştea satul. Iar viaţa, continua el, omul şi-a organizat-o după rînduiala pe care Dumnezeu a aşezat-o în Creaţie. Soarele, luna, stelele, zilele, nopţile, Cosmosul întreg i-a fost ghid în viaţă. Şi „ghidul“ acesta, omul l-a numit calendar. Pentru timpul trăit cu Dumnezeu, pentru timpul sfînt, creştinul are Calendar bisericesc. Calendarul acesta, calendarul bunicului de sub icoanele din casa de ospeţie, măsoară timpul sacru al mîntuirii noastre. Marile sărbători – Crăciunul, Paştile, Rusaliile, hramul bisericii, fac ca Dumnezeu să se simtă pretutundeni: în aer, în pămînt, în văzduh, în cele ce se văd şi cele ce nu se văd, dar se simt pretutindeni. Iar sfinţii, casnicii lui Dumnezeu, ne zîmbeau… în fiece zi din calendar, devenind casnicii, prietenii noştrii. Cu bunicul, sfinţii, fie ei mari – cu literă roşie, fie mai mici – cu literă neagră -, nu se plictiseau acolo, în calendar, niciodată. Ca şi sfinţii din icoane. Cu ei seară de seară îngenuncheat în faţa lui Dumnezeu, bunicul stătea la o stare de vorbă în rugăciune cu sfinţii care-i ştiau bucuriile, necazurile, neliniştile şi frămîntările, îl mîngîiau şi sfătuiau. Datorită bunicului şi sfinţii din Calendarul lui erau bine informaţi. Ştiau de la el tot ce se întîmpla în casă, în satul, în tot universul lui. Lumea Cerului din Calendar şi lumea bunicului de pe pămînt se cunoşteau, se înţelegeau, se ajutau respirînd împreună. Bunelul îşi ţinea sfinţii la curent cu tot ce se întîmpla în lumea lui: lua repede creionul, „plumbul“, cum spunea el, şi însemna pe calendar lucruri pe care sfinţii trebuiau neapărat să le ştie! A plouat din belşug toată ziua de Sînta-Maria Mare? Bunicul scria seara, sub a 15 zi a lui Gustar, în ziua de pomenire a Adormirii Maicii Domnului: „După două luni de secetă mare, a dat Măicuţa Domnului şi a plouat exact cînd şi cît trebuia la «legatul» porumbului“. Şi Măicuţa Domnului nu se supăra! Nici n-avea de ce. Era felul bunicului de-ai mulţumi că se făcea mămăliga şi avea cu ce-şi hrăni „coconii“, cum îi plăcea să ne spună nouă, nepoţilor. Odată, de Sfîntul Ilie, sub ziua de pomenire a sfîntului, a însemnat aşa ca pentru istorie: „Azi a fătat vaca!“. Era un fel de a-şi cere iertare Sfîntului, că n-a fost de dimineaţă la Sfînta Liturghie, de la care lipsea foarte rar. Şi Sfîntul nu s-a supărat, n-a trăznit şi fulgerat cum ştiam eu c-o face. Dimpotrivă, a însemnat fruntea viţelului cu o stea mare şi luminoasă ca acelea de pe nopţile cerului. Apoi, seara noi toţi, copiii şi nepoţii, adunaţi moviliţă beam cîte o cană de lapte cald şi dulce. Cald şi dulce, ca zîmbetul bunicului. Altădată, chiar în noaptea de Paşti, a ars casa lui Piţigoi, lăutarul din capul satului. Cînd au ajuns acasă, el şi puradeii lui au găsit casa în flăcări. Şi bunelul a însemnat asta în calendar, dînd de veste sfinţilor. Se vede treaba că şi sfinţii şi sătenii s-au înţeles şi-au pus mînă de la mînă, pentru că înspre toamnă, pe la ziua Crucii, bunicul însemna bucuros în Calendar: „Azi părintele Constantin a sfinţit casa nouă a lăutarului Piţigoi, Doamne-ajută!“. Doamne ce lume frumoasă era pe atunci… Iar cînd Dumnezeu Drăguţu’ dăruia familiei vreo Nuntă sau vreun Botez, duminica după Sfînta Liturghie în bătătura casei, pe lîngă săteni şi neamuri, scoborau din calendar şi Sfinţii zilei, îmbrăcaţi în iţari, cămeşă şi bentiţă tricoloră, dănţuind cu toţii de mai mare dragul. Aşa îmi închipuiam eu, minte de copil văzînd bucuria şi lumina de pe chipul bunicului. Şi tot aşa, într-o zi de sfîrşit de noiembrie rece şi putred de ploi, bunicul a scris cu litera tremurîndă: „Azi mi-a murit băiatul cel mic, Mihai…“ A doua zi, calendarul era umed, plin de picături mici, mici, ca de ploaie. Mi-am zis în mintea mea că e de la condens, de la frigul şi ploaia de afară. Bunicul mi-a zis că sînt lacrimile sfinţilor, ale tuturor sfinţilor din calendar. Şi l-am crezut pentru că bunicul nu m-a minţit niciodată! Cîteodată nu înţelegeam însemnările lui. Aşa, de exemplu, în fiece an, în fiece zi de 10 mai, bunicul însemna ceva, dar în cifre. Atunci, era prin ’72 din cîte mi-aduc aminte, şi-mi aduc bine aminte, scrisese cifra 25. Mai tîrziu, cînd calendarul se colora în culorile toamnei, îndrăznind, l-am întrebat ce însemna cifra aceea. Şi, zîmbind în mii de subînţelesuri m-a luat de mînă şi-am poposit, conspirativ, împreună sub pomul ăl bătrîn – mai bătrîn ca bunicul, dacă va puteţi închipui aşa ceva – plin de pere ce dădeau în pîrg. Pere busuioace, cum le spunea bunicul. Acolo, ronţăind pere cu gust şi miros de busuoic verde, proaspăt, bunicul mi-a povestit „ca între bărbaţi, nepoate“, despre Regele Mihai şi Mareşalul Antonescu. Mai ales despre acesta vorbea ca despre un erou. De la el personal, din Gara din Piatra, a primit, sublocotenent fiind, el şi întreaga armată română porunca: „Români, vă ordon, treceţi Prutul!“. Şi bunicul l-a ascultat cu mare drag mergînd spre „cealaltă Românie“, de peste Prut, de care i se făcuse dor. Avea şi neamuri acolo; şi-un nepot, preot la Capriana… Acolo, sub pomul acela bătrîn, martor tăcut al tainelor noastre, la şcoala de vară tîrzie a bunicului, ascultam vrăjit poveşti de viaţă despre Eliade, Noica, Cotu Donului, Ion Antonescu, Regele Mihai, Aiud… Bunicul tăcu cîteva zeci de clipe. Genele sfărmară două lacrimi ce-i umeziseră ochii ridicaţi spre cer ca un semn de tainică rugăciune. – Plîngi bunicule? îl întrebai surprins şi mirat deopotrivă. Bunicul privea înspre altă lume dincolo de orizonturi. – Da’ ce-a fost la Aiud? Ai fost acolo? Te rog să îmi spui. M-a strîns puternic de mînă, m-a privit adînc şi cu un oftat plin de nelinişti spuse: – Promiţi că n-o să spui la nimeni, să fie taina noastră. Ca la părintele Constantin sub epitrarfir. Am răspuns bărbăteşte. Ştiam că îi face plăcere: – Promit bunicule! – Bine nepoate! Şi mă sărută. Mustaţa albă şi moale mă gîdili. Zîmbi. – Da, am fost acolo. Era…era o mănăstire. Prin suferinţă, lacrimi şi rugăciuni prietenii mei de acolo au transformat locul în mănăstire. Ce oameni frumoşi… Unii au rămas acolo, la Rîpa Robilor…Trei ani am fost şi eu la şcoala lor, şcoala întîlnirii cu Dumnezeu, la El acasă. Acolo, şi Iisus intra la ei în celulă, în chilie mai bine zis… S-a ridicat repede, tinereşte şi dînd a înţelege că lecţia de istorie s-a terminat mă bătu părinteşte pe umăr: – Şi ţine minte: în viaţă ca să le ştii pe toate şi să judeci drept trebuie să asculţi şi tăcerile… Aşa era la şcoala bunicului, un adevărat banchet spiritual. Pe la şcoala din satul Humuleşti nimic despre toate astea. Abia peste vreo doi ani – eram printr-a şaptea – tovarăşul profesor de istorie ne-a vorbit despre ex Regele Mihai; cum a fugit el din ţară cu un tren plin de aur şi tablouri. Iar noi, în ţară am rămas şi mai săraci. Surprins despre ce-am aflat la şcoală, vreun an de zile m-am tot gîndit dacă să-i spun bunicului sau nu. Să-l las aşa, neştiutor, că prea le ştia pe toate. Şi nu i-am spus! Şi bine-am făcut, c-ar fi rîs de mine şi-acum, dincolo de moarte, dintre sfinţi, văzînd ce nepot deştept are. Aşa era bunicul: credincios, sfătos, şugubăţ, înalt, cu chip impunător, cu ochi albaştrii, cu părul alb, îmbrăcat în cămeşă şi iţari albi strînşi bărbăteşte cu curea lată; o frumuseţe molipsitoare, venită parcă din altă existenţă. Aşa era şi calendarul lui de pe peretele de la Răsărit de sub icoanele din camera mare: plin de mari sărbători, de sfinţi, de istorie, de întîmplări, de sfinţenie. Plin de viaţa bunicului meu. Cîteodată mi se face dor de privirea lui albastră, de gustul de pere busuioace, de poveştile lui pline de taine, de ploi putrede de Sînta- Maria-Mare, de cana de lapte cald şi dulce. De toată lumea lui pierdută, ca amintirile ce tot năvălesc peste mine…Mi se face dor, tare dor dar nu le mai găsesc. – A, încă ceva. Dar vă spun mai în şoaptă, să nu audă bunicul, nu vreau să îl supăr. Nici bustul Mareşalului lui drag de la Gara din Piatra nu l-am mai găsit. Odată, cu bunicul am depus acolo o floare. O dată ca niciodată…O lume în care Frumosul, Adevărul, Dumnezeu şi omul erau mereu împreună, alcătuind omul vechi, omul frumos ce sta de veghe la ordinea morală a lumii, a omului frumos care este ca un suspin hristic pentru lumea asta ce pare să facă implozie morală. Doar calendarul acela, din camera de ospeţie a bunicului poate depune mărturie oricînd despre clipa aceea frumoasă a eternităţii, clipă a copilarie mele. Pentru istorie şi pentru curiosi el poartă şi un nume: „Calendar creştin-ortodox pe anul 1972“. O filă de istorie românească!

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Neamţ: Schimbări de şefi la Inspectoratul Şcolar şi la Casa Corpului Didactic

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ Dana Păiuş a fost numită inspector şcolar general adjunct în locul Elenei Laiu ■ Gabriela Banu va prelua conducerea Casei Corpului Didactic ■

Începînd de marţi, 2 iunie, postul de inspector şcolar general adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ, va fi ocupat de profesoara Dana Păiuş, la propunerea organizaţiei judeţene a PNL Neamţ şi cu susţinerea organizaţiei de la Roman. Ea o va înlocui pe Elena Laiu, al cărei mandat de inspector general adjunct a expirat vineri, 29 mai 2020.

”Ministerul Educaţiei vine cu propunerea ca noul inspector general adjunct să fie profesoara Dana Păiuş, profesor titular la Colegiul Industrial Petru Poni. Noi, ca organizaţie, o susţinem şi ne bucurăm de faptul că Ministerul Educaţiei a decis să o numească pe o asemenea funcţie. Este un cadru didactic, cunoscut şi apreciat în Roman, care predă la Colegiul Petru Poni şi la Colegiul Naţional Roman -Vodă.

Este foarte implicată în ceea ce înseamnă procesul instructiv educativ din Roman. Ea este şi consilier local. Noi nu putem decît să o susţinem şi să-i urăm succes în noua funcţie. Şi este important faptul că, de cîţiva ani încoace, cei din conducerea Inspectoratului Şcolar proveneau, întîmplător sau nu, din Tîrgu Neamţ”, a declarat deputatul Dan Laurenţiu Leoreanu.

Noul inspector şcolar general adjunct, Dana Păiuş, care îşi va intra în atribuţii, de marţi, 2 iunie, este convinsă că noua funcţie va fi o nouă provocare profesională la care va şti să facă faţă şi că de pe postul pe care-l va ocupa va reuşi să ajute Romanul şi şcolile din zona metropolitană.

”Sînt o persoană obişnuită să răspund provocărilor. Am o experienţă managerială ca director adjunct, ceea ce-mi dă siguranţă că voi putea îndeplini cu brio şi funcţia de inspector general-adjunct. Mă bucur că din funcţia pe care o voi ocupa din 2 iunie voi putea ajuta şi Romanul care, aşa cum se ştie, de fiecare dată a fost vitregit de cei din Piatra Neamţ.

Sînt membră a Corpului Naţional al Experţilor Educaţionali şi timp de 10 ani am fost şi inspector metodist al Inspectoratului Şcolar. Sînt sigură că voi face o echipă bună cu domnul inspector general, Mihai Obreja şi cu întreg colectivul de inspectori”, a declarat pentru ”Monitorul” noul inspector şcolar general adjunct.

Funcţia de inspector şcolar general adjunct a fost ocupată timp de 8 ani, de către profesoara Elena Laiu, care după plecarea profesorului Viorel Stan în Parlament a girat-o şi pe cea de inspector general cu delegaţie. Aceasta se va întoarce la catedra de engleză la Colegiul ”Ştefan cel Mare” din Tîrgu Neamţ, unde este titulară. Dana Păiuş îşi va continua şi munca în cadrul Consiliului Local Roman, care nu este incompatibilă cu aceea de inspector şcolar general adjunct şi este decisă să se prezinte la concurs pentru definitivarea pe post.

O altă numire, tot în învăţămînt, este aceea a profesoarei Gabriela Banu, preşedinta Organizaţiei de Femei a PNL Neamţ, consilier judeţean, care va ocupa, tot din 2 iunie, funcţia de director al Casei Corpului Didactic Neamţ, unde, de asemenea, a expirat mandatul directoarei Florentina Moise. De reamintit faptul că Gabriela Banu a fost inspector general adjunct la Inspectoratului Şcolar Judeţean începînd cu anul 2002.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Accident comis de un şofer băut – un tînăr a decedat

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un tînăr în vîrstă de 25 de ani a decedat în urma unui accident rutier produs la Dămuc, în noaptea de sîmbătă spre duminică, 30 spre 31 mai. Din cauza alcoolului consumat, şoferul, în vîrstă de 24 de ani, a pierdut la un moment dat controlul volanului şi a intrat în coliziune cu o remorcă parcată pe marginea drumului.

“La data de 31 mai a.c., în jurul orei 04.00,  polițiștii Serviciului Rutier Neamț au intervenit la un accident rutier produs pe DJ 127 A, soldat cu decesul unei persoane și rănirea alteia.

Din primele cercetări a reieșit faptul că, în timp ce un tânăr de 24 de ani, conducea un autoturism pe DJ 127 A, în localitatea Dămuc, pe fondul consumului de alcool, ar fi pierdut controlul asupra direcției de deplasare la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, moment în care a părăsit partea carosabilă, intrând în coliziune cu o semiremorcă parcată în afara drumului.

În urma impactului a rezultat decesul unui tânăr de 25 de ani, din localitatea Dămuc, pasager în același autoturism și rănirea conducătorului auto, acesta fiind transportat la spital pentru îngrijiri medicale de specialitate.

De asemenea, conducătorul auto a fost testat alcoolscopic, rezultatul indicând o concentrație de 0,65 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Polițiștii continuă cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului”, au transmis reprezentanţii IPJ Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Procesul comisarului şef Tablan, la Curtea de Apel

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ la solicitatea lui Paul Tablan, Tribunalul Neamţ a stabilit că în cauză este competentă Curtea de Apel Bacău ■ magistraţii din judeţul vecin vor tranşa disputa fostului comandant al Poliţiei cu şefii din Capitală ■ Paul Tablan a contestat ordinul prin care a fost demis de la şefia IJP ■

Procesul în care fostul comandant al Poliţiei Neamţ, Paul Tablan, se luptă cu şefii ierarhici, se mută de pe rolul Tribunalului Neamţ pe cel al Curţii de Apel Bacău.

La patru luni de la sesizarea instanţei, după încetarea stării de urgenţă în care nu s-a judecat nici un proces civil, instanţa nemţeană a admis cererea formulată de Paul Tablan, s-a admis necompetenţa Tribunalului Neamţ, iar în şedinţa de pe 27 mai s-a dispus declinarea cauzei la Curtea de Apel Bacău.

„Admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Neamţ. Declină competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul Tablan Costel Paul, cu domiciliul ales în Piatra Neamţ, str. Mihai Viteazu, nr. 19, bl. C1, demisol, birou 3, judeţul Neamţ, în contradictoriu cu pîrîţii Ministerul Afacerilor Interne, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Revoluţiei, nr. 1 A, sector 1, Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat, cu sediul în Bucureşti, str. Mureş, nr. 4, sector 1, Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu sediul în Bucureşti, str. Mihai Vodă, nr. 6, sector 5 şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ, cu sediul în Piatra Neamţ, str. Eroilor, nr. 16, judeţul Neamţ, în favoarea Curţii de Apel Bacău – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal. Fără cale de atac“, conform instanţei.

În cauză, Tablan are calitatea de reclamant şi a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Interne, reprezentat prin ministrul Marcel Vela, Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin chestor principal de poliţie Liviu Vasilescu, dar şi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Neamţ, prin comisarul care l-a înlocuit în funcţie, Neculai Catană. Alături de aceştia calitate de pîrît în dosar o are şi Oficiul Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), instituţia care nu a mai prelungit certificatul lui Tablan, iar în lipsa acestuia a pierdut funcţia de conducere.

Totul a început la final de noiembrie 2019 cînd Tablan a fost demis după ani de zile în care controale şi verificări dispuse la instituţia pe care a condus-o nu au scos nimic imputabil la iveală. Pentru că, cel mai probabil, nu s-a găsit un alt mod dar se dorea înlăturarea din funcţie, nu i-a fost prelungit certificatul ORNISS ce permite accesul la informaţiile clasificate.

Fără acest certificat, nici un ofiţer nu poate lucra în structurile operative. În lipsa documentului Paul Tablan nu a mai îndeplinit toate condiţiile necesare pentru funcţia de conducere dar, în sfîrşit le-a îndeplinit pe acelea pentru a fi demis de la comanda Poliţiei Neamţ, ceea ce, desigur, s-a şi întîmplat.

Este foarte probabil ca demiterea acestuia să fi venit ca urmare a faptului că a deranjat pe cineva sau pe mai mulţi din mediul politic. Cu începere de pe 3 decembrie 2019 la comanda IPJ Neamţ a fost numit Nicolae Catană, pe o perioadă determinată, de 6 luni, pentru preluarea atribuţiilor de inspector şef.

Citește știrea

Trending