Contactează-ne

Politica

Bezmetică, miscarea „# Rezist!“ se pregăteste de o lovitură de stat. Autoritătile dorm în papuci

Știre publicată în urmă cu

în data de

Zilele acestea, pe retelele de socializare, posesorul unei minti în delir si al cărui nume îmi repugnă să-l invoc, a lansat o bombă la temelia sigurantei nationale, mascată ca apel mobilizator pentru „salvarea natiunii“. Apelul era imperios, în vederea „organizării revoltei poporului împotriva PSD pe data de 20 ianuarie 2018 în Bucuresti. Trebuie să intrăm peste ei cu forta în Parlament si în Guvern, altfel nu o să ne stie de frică niciodată… se pregăteste o încercare de răsturnare a Guvernului de către popor“. Acest scenariu nu e o premieră mediatică, ci ecoul unor precedente scenarii, care prefigurau adevărata motivatie a protestelor initiale la începutul lui 2017, după instalarea Guvernului PSD. O formă agresivă de contestare a rezultatului alegerilor din decembrie 2016, identică cu cea din Piata Universitătii de după alegerile din 20 mai 1990. Era necesar un pretext si acesta a fost oferit de către Guvernul Grindeanu, prin publicarea Ordonantei 13, pe care ulterior Curtea Constitutională a considerat-o corectă. Miscarea „Rezist“, care a fost importată din SUA, trebuia tinută în priză si odată pornită, i s-a oferit o suită de pretexte, pentru a anunta în final ce se vrea în realitate pentru 20 ianuarie 2018. Ziua de 20 ianuarie 2018 este o zi de sâmbătă, în care parlamentarii si membrii guvernului sunt în weekend. Dacă protestatarii vor năvăli în Guvern si Parlament, nu vor avea pe cine speria în afară de paznici. Probabil vor vrea să instaleze un Guvern provizoriu si un Parlament provizoriu. Democratia noastră, de 28 de ani, ne-a învătat că Guvernul si Parlamentul se populează prin vot, nu prin fortă. Ne întâlnim cu aceleasi scenarii ca în 1990, când guvernul a fost asaltat si ocupat de către niste bezmetici si ca în 1991, când Parlamentul a fost ocupat cu topoarele, sub presiunea acelorasi bezmetici. Acum, putem fi din nou martorii unei istorii identice, la care, ca si atunci, autoritătile în drept dorm în papuci. În 1991, sub coordonarea si protectia liberalilor si a tărănistilor, minerii au năvălit în Parlament (Dealul Mitropoliei), cu acelasi scop initial „să li se stie de frică“. Ca martor al acelui eveniment, pot afirma că scopul năvălirii viza o triplă lovitură: suspendarea presedintelui Iliescu, retragerea sprijinului Guvernului Roman si dizolvarea Parlamentului ales. După retragerea ostentativă a fortelor de protectie, de către autorităti, parlamentarii au fost supusi la umilinte si intimidări si doar dârzenia lor remarcabilă a zădărnicit planurile bezmeticilor. Acum, pentru 20 ianuarie, este pus în operă un scenariu similar si autoritătile dau semne că nu le pasă si dorm în continuare în papuci.

Ca si Klaus Iohannis, premierul Mihai Tudose suflă în borsul miscării „Rezist“

La sfârsit de 2017, când tot românul îsi finaliza ultimele preparative pentru revelion, premierul Tudose a invitat la Guvern un grup de „urători“ din Piata Victoriei, dintre aceia cărora aproape un an nu le-a stat gura. Premierul „a pohtit“ să stea de vorbă cu organizatorii tuturor protestelor neautorizate din piată. Poftindu-i în Palatul Victoria, premierul le-a cerut o recenzie a urăturilor din Piată, probabil pentru a scrie un volum de culegeri folclorice. Am crezut de la început că premierul i-a chemat ca să le citească din lege ce obligatii au înainte de a începe un protest si să le spună că, începând cu 1 ianuarie 2018, nu se va mai tolera organizarea demonstratiilor neautorizate. Contrar asteptărilor unor naivi ca mine, care mai cred în suprematia legii, primind pe acesti „urători din Piată“, premierul a dat semnalul că nu are nimic de reprosat organizatorilor asa ziselor „proteste civice“. După cum se stie, un „protest civic“ nu presupune existenta unui lider sau organizator si în aceste circumstante nu înteleg pe ce criterii a stabilit premierul care sunt organizatorii cu care ar trebui să stea de vorbă. Ceea ce a reusit premierul e că a legitimat astfel actiunile neautorizate ale protestatarilor, aflati sub sigla „Rezist!“. La fel ca si presedintele Iohannis, care îi legitima la rândul său, când se preumbla în geaca rosie a PSD-ului, printre protestatari.

Miscarea „Rezist!“ a depăsit faza anti-PSD+ALDE, intrând în faza anti-România

Autoritătile responsabile ar trebui să fie preocupate de escaladarea continuă a protestelor de stradă, în care nimic din ordinea de drept nu mai contează. Esenta ultimelor amenintări cu proteste depăseste ura fată de electoratul de stânga, fată de un partid ca PSD, aducând atingere sigurantei statului român si ordinii de drept. Recent, în Germania, un stat democratic care stie ce vrea, s-a hotărât ca să se actioneze ferm în legătură cu site-urile prin care se propagă orice formă sau îndemn la violentă ori atacuri la statul de drept. La noi, în România, autoritătile dorm în papuci. Organizatorii „protestelor civile“ dispun ilegal de fonduri uriase, pe care nu reutesc să le aibă nici partidele, nici confederatiile sindicale, pentru organizarea si logistica miscărilor stradale. În România, autoritătile care dorm în papuci, dorm la comandă, protestele fiind parte dintr-un scenariu zămislit la nivele înalte, sub coordonarea DNA. DNA s-a autoproclamat reprezentantul fără portofoliu al poporului român în opera de primenire a clasei politice, folosind ca brat armat miscarea „Rezist!“ în stradă, fără ca aceasta să obtină autorizările obligatorii, având acoperirea DNA, dar cu pretentie ca autoritătile să le asigure sigurantă, protectie si tolerantă, pe cheltuiala poporului. Basca, dreptul de a bloca circulatia prin Bucuresti ori de câte ori se adună mai mult de cinci persoane.

Bucurestiul are nevoie de un Hyde Park, numit Parcul Protestelor Neautorizate

Pentru nevoia neostoită de a protesta public, neautorizat, cu rost sau fără rost, primarul general Gabriela Firea ar trebui să fie preocupată în a pune la dispozitia „protestelor civice“ ocazionale, dezorganizate si neautorizate un spatiu adecvat, fără riscul de a incomoda populatia aflată în treabă. Londonezii au inventat Hyde Park, unde te poti duce si poti spune ce vrei, cât vrei, cum vrei, autorizat sau neautorizat. Fiecare cu lădita lui ca tribună si cu ideile lui. Nu s-ar spune că în Anglia nu e democratie. Dar Gabriela Firea are alte idei năstrusnice, aceea cu schimbarea numelui fostului Parc Carol (actual Herăstrău) cu numele Regele Mihai I, băgând iar zâzanie în familia regală. Sau aceea si mai năstrusnică, privind circulatia bicicletelor pe linia tramvaiului. Sansele deschiderii totale pentru promovarea protestelor perpetue neautorizate, indiferent de pretext, pot fi asigurate prin înfiintarea unui Parc al Protestelor Neautorizate, un spatiu special gen Hyde Park, plasat undeva prin pădurile Snagovului, pentru ca protestatarii, pe de o parte si populatia, pe de altă parte, să se simtă nestingheriti. (Ioan Bivolaru)

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

“România primește 33 miliarde de euro pentru dezvoltarea economiei”

Știre publicată în urmă cu

în data de

Deputatul PNL de Neamţ Mugur Cozmanciuc a anunţat că România va primi 33 de miliarde de euro, din care 19 fonduri nerambursabile, bani ce vor fi folosiţi pentru dezvoltarea economiei şi pentru a fi contruite spitalele regionale de care este atîta nevoie.

“România va primi în total 33 de miliarde de euro  – din care 19 miliarde fonduri nerambursabile. În urma negocierilor care au fost purtate de statul român, țara noastră obține un pachet foarte mare, al 6-lea în Uniunea Europeană, fiind a doua țară din Europa de Est ca sumă totală pe care o va primi, după Polonia.

Fondurile vor fi folosite pentru dezvoltarea economiei românești, pentru sprijinirea companiilor românești, pentru angajații români și pentru a construi noi spitale regionale de care avem atât de mare nevoie.

Până acum, guvernul PNL a atras fonduri europene substanțiale pentru combaterea pandemiei: 300 de milioane de euro pentru plata șomajului tehnic, 350 de milioane de euro pentru dotarea spitalelor, 225 de milioane de euro pentru sprijinirea a peste un milion de români aflați în situații defavorizate sau risc de sărăcie, 20 de milioane de euro stimulente pentru medicii aflați în prima linie, 682 de milioane de euro pentru Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

Totodată, este important să reamintesc faptul că Guvernul PNL a recuperat întârzieri de ani de zile: au fost semnate contractele pentru spitale regionale din Iași și Craiova pe care PSD a eșuat să le facă în 6 ani, au fost lansate 13 apeluri de proiecte cu finanțare europeană care cumulează peste 800 de milioane de euro, s-a evitat dezangajarea a 600 de milioane de euro încă din primele săptămâni de guvernare”, a declarat Mugur Comznciuc, preşedintele PNL Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Erorile Preşedintelui

Știre publicată în urmă cu

în data de

Este din ce în ce mai greu să răzbată de la Cotroceni, un discurs mai coerent. Klaus Iohannis nu mai poate vorbi despre corupţia, incompetenţa sau erorile guvernanţilor, pentru că acum este în funcţie Guvernul Orban.

Nu se mai poate vorbi la prezent despre Ciuma roşie, pentru că aceasta este în Opoziţie. Se poate vorbi în schimb, despre trecut, cât suportă prompterul. Tot ce nu merge bine acum, este din vina fostei guvernări a PSD-ului. Klaus Iohannis este singurul preşedinte al României, care nu s-a îndoit de sine nicio clipă.

A fost consecvent, atât în declaraţii, cât şi în proiecte. Toate declaraţiile sale au fost anti-PSD şi toate proiectele sale au eşuat. În prezent, preşedintele este convins că România este condusă de un guvern PNL, care este al lui. Consideră că este unul din proiectele lui de succes.

În realitate, PSD guvernează în continuare prin Guvernul Orban. După guvernele Grindeanu, Tudose şi Dăncilă, urmează Guvernul Orban, pe care PSD l-a investit integral cu vot, în 14 martie, cu două zile înainte de declanşarea Stării de urgenţă.

Este guvernul destinat de PSD pentru a combate pandemia din România. În 14 martie, atât de mare a fost preocuparea preşedintelui pentru „alegeri anticipate“, că nici nu a sesizat cine i-a votat guvernul în Parlament. La votul de investire nu a participat nici un parlamentar al PNL, care nu dădeau doi bani pe Guvernul Orban, în timp ce preşedintele îl elogiază în orice discurs. Tot în 14 martie, preşedintele nu sesizează nici prezenţa coronavirusului în România, criticând dur presa, că încearcă să prezinte „virusul ucigaş într-o manieră foarte apocaliptică“.

Singurii care au acordat vot de investitură Guvernului Orban a fost „PSD şi cu acoliţii acestuia“. Să recapitulăm! Deci, pe 14 martie, PSD a reinstalat Guvernul Orban, iar peste două zile, pe 16 martie, tot PSD a declanşat Starea de urgenţă, votând-o în unanimitate în Parlament.

Ce a urmat, se ştie. Guvernul Orban, confruntat cu dubla criză, cea medicală şi cea economică, a avut un comportament haotic, nerevenindu-şi nici la această dată. Preşedintele Klaus Iohannis s-a simţit dator să ne avertizeze că neputinţele Guvernului Orban, de a face faţă celor două crize, se datorează în exclusivitate PSD. Nici nu mai contează care PSD , al lui Dragnea, al lui Dăncilă, al lui Ciolacu sau al cui o mai urma. PSD să fie, că acuze se găsesc.

Şi dacă Preşedintele are dreptate?

Dragoste prea mare între Klaus Iohannis şi Ludovic Orban se pare că n-a prea fost. Asta, numai dacă ne reamintim, că pentru izbânda proiectului său cu „anticipatele“, Orban a fost programat să-şi rupă gâtul de trei ori consecutiv.

Neavând o majoritate, care să-i sprijine proiectul în Parlament, preşedintele s-a văzut obligat să conteze pe „soluţia imorală“, adică pe PSD. Numai astfel a reuşit Klaus Iohannis să înlocuiască nulităţile Guvernului Dăncilă, cu nulităţile Guvernului Orban. Acuzele preşedintelui la adresa PSD, pentru ce nu poate face Guvernul Orban, a stârnit reacţii dure din partea unora, pe care le consider greşite.

Dacă Preşedintele are dreptate? Totdeauna are dreptate. Criticând acum PSD, preşedintele poate fi asimilat cu un antimergător cu girofar roşu, pentru coloana PNL, pe drumul spre alegeri normale, locale sau parlamentare. Klaus Iohannis are mare dreptate când ne avertizează că dacă mai votăm PSD o să tot avem parte de astfel de guverne.

Astfel, el ne face un serviciu dezinteresat, acela de a ne avertiza că tot ce face PSD în România este sortit apriori catastrofei. Dacă luăm în serios acest avertisment, trebuie să înţelegem că Guvernul Orban este o catastrofă, fiind opera PSD.

Asta înseamnă că la următoarele alegeri electoratul să nu mai voteze cu PSD-ul lui Ciolacu, dar nici cu PNL-ul lui Orban. Pentru că tot ce vine de la PSD vizează corupţia, imoralitatea, incompetenţa, iredentismul, antieuropenismul, antioccidentalismul şi trădarea de ţară. Şi astea trec, precum coronavirusul, de la un guvern la altul, indiferent de ideologie.

Preşedintele încearcă să ne convingă, înaintea alegerilor, că României i-ar sta mai bine să fie condusă de un partid fără nicio ideologie, de genul USR – PLUS, partid cu sex incert. Preşedintele are dreptate când critică guvernanţii, precum cei ai PSD, care odată ajunşi la putere se cred buricul pământului, încep să-şi numească clientela pe funcţii, începând de la uşa liftului şi până la uşa preşedintelui.

Preşedintele are dreptate. Din România ar trebui să dispară PSD de mână cu PNL şi fiecare cu acoliţii săi, lăsând locul viran pentru Marea Resetare. În proiectul său de resetare a României, Klaus Iohannis ar face bine să ne anunţe din timp cu cine să-i înlocuim pe aceştia. Sau rămânem pe dictatură, ca în vremea lui Carol al II-lea.

Citește știrea

Politica

Releul Pietricica: Ludovic ORBAN, o voce bărbătească educată

Știre publicată în urmă cu

în data de

Până în ziua de azi, când e chiar şef, când îl simţi sigur pe el, indiferent ce s-ar întâmpla într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat. La costum de firmă, elegant, cu o Carte de Muncă mai mult decât completă, ce are, pentru pensie, cam 100 de ani de muncă grea, trecuţi acolo, că aşa-i în politică.

Priviţi-i mâinile sprijinite pe orice fel de birou, la Guvern or studio Tv, or la refugiul lui, când era pozitiv, la vila din Primăverii. Burice la burice de degete, alcătuind un fel de piramidă din degete. La fel am văzut şi la preşedintele Iohannis, acelaşi gest de a-şi apropia buricele degetelor mâinii stângi cu cele ale mâinii drepte. Încercaţi şi dumneavoastră, bre, nu e chiar uşor, nu vă va ieşi din prima, trebuie ceva exerciţiu pentru a fi un gânditor elegant. Nu ştiu cine pe cine mimetizează.

Mie mi-a fost oarecum simpatic atunci când a candidat la Primăria Capitalei. Era pe felie, le ştia pe toate la confruntări, un inginer isteţ, lucrase şi acolo, e drept, dar avea lecţiile făcute. Atunci mi-a plăcut, era oarecum mai convingător decât madam Firea. N-a fost să fie. L-am mai apreciat şi pentru faptul, oarecum minor (aflat din surse PNL) că omul răspundea calm, aplicat, la toate telefoanele pe care le primea, indiferent de oră sau de solicitant. Mare lucru!

Tot de pe-atunci, să ni-l aducem aminte cu nişte costume de haine cam vechiuţe, cu pantaloni cu genunchi de purtat şi sacouri oleacă demodate, cu nişte cămăşi galben-pai, absolut nefericite, la care dez-asorta cravate de pe timpuri. Un tip modest, un ins de gaşcă, cu suflet de artist amator, ca mai toţi românii, oameni ce nu se jenează să scotocească pe la magazinele de second hand. În plus, a permis unei echipe TV să-i intre în apartament, să-i filmeze ce avea el acolo, chitara, plus, sub geamul dormitorului, o grămadă de bulendre depozitate acolo, acoperite cu ceva, cu o pătură. Om modest, ca mai toţi oamenii de apartament.

Întrebat de câteva ori ce meserie are, adică ce profesează el, de unde are el bani de coşniţă, răspundea mai pe ocolite. Pe Cartea de Muncă a acestui domn, per total, ar fi cam aşa: 1988-1990 ( 2 ani), inginer stagiar la Izolatorul Târgu Secuiesc, 1990-1991 (1 an) la Tractorul Braşov, 1991-1992 ( 1 an) redactor la cotidianul Viitorul Românesc. Total: cam 4 ani. Din 1992 până în 2007 (15 ani) nix la cartea de muncă, la vechime, cum ar veni vorba. Până a fost oleacă de Ministru al Transporturilor, 2007-2008, nici un an.

Apoi, politician, deputat în funcţie 2008-2012 Bucureşti (4 ani) şi 2012-2016 (4 ani), deputat.

Am luat-o băbeşte, pe degete 4+1+4+4, cu largheţe, face cam 13 ani pe Cartea de Muncă a unui om de, atunci, aproape 50 de ani. Cam puţini! Doamna care face curat pe scara blocului are cam 29 de ani pe Cartea de Muncă, la Rifil şi pe unde a mai muncit ea.

Iar acum să vorbim despre voce. Inconfundabilă. O voce lucrată, baritonală (timbru intermediar, situat între tenor şi bas), Dumnezeule ce-i mai place să se asculte când îşi coboară vocea! Se vede pe el că-i place să se asculte, cu acea voce tabagică, absolut masculină. Parcă-l vezi, cu buricele degetelor aşezate în formă de piramidă şi parcă-i auzi, după o dregere uşoară, vocea de premier în funcţie, cu o uşoară apnee, zisă Câţu: Doamnelor şi domnilor, bună ziua!

Aceeaşi voce care, într-o campanie electorală, întreba sala: Ciiineee esteee cel maiiiiii (bara-bara)…?! Iar sala răspundea: Ioahannis! Ciiiine esteeee (bara-bara)?!… Iar sala răspundea la unison: Iohannis… Sincer să fiu, mi se făcea pielea de găină, de jenă.

Normal, e suflet de vioară, ştie câteva acorduri la chitară, cântă şi pe gură din Phoenix, or muzică populară sau balade. Şi, cu certitudine, ca premier, este altceva decât tuta aia de Veorica (aşa i-am spus noi, în Monitorul, înainte de a deveni premieră în premieră a României, iar părerea noastră nu s-a schimbat, nici nu aveam cum).

Dar. Iată-l acum pe Ludovic Orban în plen: Ce costume de firmă, impecabile (n.n. un sacou de costum adevărat se vede la umeri, la revere, cum e croit el acolo şi din ce material adevărat este), ce cămăşi, ce cravate, ce discursuri din fundul gâtlejului, parcă nu mai este el. Parcă-i altul.

Neobosit, harnic, omniprezent în media, deschis ca o paraşută, în primele săptămâni de pandemie. Te întrebai, ca omul, când mai punea şi el, săracul, capul pe pernă. Încă avea costumul scămoşat, cămăşile şi cravatele alea oribile. Apoi, din ce în ce mai distant, mai sigur pe sine, mai elegant. Până în ziua de azi, când e şef, când îl simţi sigur pe el, indiferent ce s-ar întâmpla într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat. La costum de firmă, elegant, cu o Carte de Muncă mai mult decât completă, ce are, pentru pensie, deja cam 100 de ani de muncă grea, trecuţi acolo, că aşa-i în politică. Are şi ceva nevinovate antecedente, dar au fost trecute cu vederea. Deocamdată.

Citește știrea

Trending