Publicitate

• Papa Francisc a recunoscut oficial jerfta întru credinţă a fecioarei din Nisiporeşti, Veronica Antal • ea şi-a pierdut viaţa la 23 de ani, înjunghiată de un ticălos cu 42 de lovituri de cuţit • Veronica Antal va fi prima româncă ridicată la cinstea altarelor şi înscrisă în rîndul fericiţilor Bisericii Catolice •

Sfîntul Părinte Papa Francisc a semnat vineri, 26 ianuarie, actul prin care a fost recunoscută oficial jertfa Veronicăi Antal, tînăra din satul Nisiporeşti, comuna Boteşti, ucisă cu bestialitate în urmă cu 60 de ani. Suveranul Pontif a semnat decretul prin care recunoaşte „martiriul slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal, laică, aparţinînd Ordinului Franciscan Secular; născută la 7 decembrie 1935, la Nisiporeşti şi ucisă din ură pentru credinţă la 24 august 1958, la Hălăuceşti (judeţul Iaşi)“. În acest fel, Veronica Antal va fi ridicată în curînd la cinstea altarelor şi înscrisă în rîndul fericiţilor Bisericii Catolice. De menţionat că decizia luată de Papa Francisc a venit după ce l-a primit în audienţă pe Eminenţa Sa Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, iar în timpul audienţei Suveranul Pontif a autorizat aceeaşi congregaţie să promulge decretul referitor la martiriul Veronicăi Antal, terţiară franciscană.

Papa Francisc a autorizat Congregaţia pentru cauzele sfinţilor să publice decretul prin care Biserica catolică recunoaşte în mod public martiriul Slujitoarei lui Dumnezeu Veronica Antal, laică, terţiară franciscană. În acest fel, Veronica Antal va fi ridicată la cinstea altarelor. Este prima femeie din România pe care Biserica catolică o va proclama Fericită“, conform unei ştiri difuzate de Radio Vatican.

Tulburătoarea poveste a tinerei fecioare ucise în august 1958, la vîrsta de 23 de ani, a devenit cunoscută şi mediatizată şi de Monitorul de Neamţ şi Roman. Veronica Antal s-a născut la Nisiporeşti, comuna Boteşti, pe 7 decembrie 1935, din părinţii Iova şi Gheorghe şi a fost botezată în biserica parohială din Hălăuceşti a doua zi, 8 decembrie, în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. Părinţii ei, fiind ocupaţi cu muncile cîmpului, copila a fost crescută mai mult de bunica sa, Zarafina, care a căutat să inspire Veronicăi dragostea faţă de Cristos, faţă de Biserică, conducînd-o în primii paşi pe calea credinţei. În ziua de 24 august 1958, întorcîndu-se de la sfînta Liturghie din Parohia Hălăuceşti, unde fusese administrat şi sacramentului sfîntului Mir, a fost atacată de un tînăr pe nume Pavel Mocanu, care voia să-i păteze viaţa feciorelnică închinată lui Dumnezeu. După 42 de lovituri de cuţit, Veronica şi-a dat viaţa închinată lui Isus Cristos. Conform biografiei oficiale, în decursul scurtei sale vieţi, Veronica Antal nu a făcut nimic extraordinar, în afară de faptul că şi-a trăit vocaţia ei de creştină la un nivel superior faţă de cel obişnuit al altor credincioşi. A frecventat şcoala primară din localitatea natală cu rezultate bune, iar la terminarea acesteia a rămas să-şi ajute părinţii la munca cîmpului. Spre vîrsta de 16-17 ani şi-a manifestat intenţia de a intra în mănăstire pentru a-şi consacra viaţa lui Dumnezeu. Planul ei nu a putut fi pus în aplicare, deoarece statul a desfiinţat aproape toate mănăstirile catolice din România. Atunci nu i-a mai rămăs decît să-şi ducă planul la capăt trăind acasă ca o măicuţă. A făcut vot de feciorie şi s-a înscris în Ordinul al Treilea Franciscan (Terţiar). De atunci înainte a trăit totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu. A primit zilnic sfînta împărtăşanie, iar de la orele de adoraţie nu a lipsit niciodată. Pentru a putea face acest lucru nu a ezitat să parcurgă, în fiecare dimineaţă, cei opt kilometri de acasă pînă în parohia din Hălăuceşti.

A avut o evlavie deosebită faţă de Sfînta Fecioară Maria pe care o cinstea mai ales prin recitarea continuă şi zilnică a sfîntului Rozariu. Chiar şi în momentul suprem, această «armă» nu a lipsit din mîinile ei. Cei care au ridicat-o din balta de sînge, au putut observa cum strîngea în mîinile ei Rozariul. Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal iubea mult copii şi bolnavii pe care îi vizita des, iar suferinţele ei le îndura cu foarte multă răbdare“, spunea preotul Damian – Gheorghe Pătraşcu, OFMConv.

- Publicitate -

Imediat după moartea ei, credincioşii din satul Nisiporeşti şi din împrejurimi au început să vorbească despre tînăra feciară ca despre o sfîntă, iar în ziua de 24 august în fiecare an în locul martiriului ei se celebrează o sfîntă Liturghie, la care participă mii de credincioşi, ca o dovadă în plus al sfinţeniei acestei credincioase.

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here